Tag: articol

  • Povestea câinelui care şi-a făcut proprietarul bogat şi trăieşte acum într-o vilă de 500.000 de dolari

    ”Înainte să îl am pe Sylar, nu aveam niciun motiv să trăiesc”, spune Zhou Tianxiao, proprietarul câinelui, în articol. Zhou, care acum are 31 de ani, a crescut singur la părinţi, În urmă cu patru ani, era şomer şi locuia cu bunica sa. Renunţase la şcoală la 15 ani şi îşi petrecea majoritatea timpului jucându-se pe calculator sau navigând pe internet.

    Într-o zi, un prieten l-a chemat să vadă câţiva căţei care erau de vânzare. Ce s-a întâmplat apoi este descris de Zhou drept ”magic”. A adoptat unul dintre căţei, l-a numit Sylar (inspirat de un personaj din unul dintre serialele sale preferate, Heroes) şi viaţa sa s-a schimbat.

    A început să urmărească materiale video referitoare la antrenori de câini din Statele Unite, studiind tehnicile acestora până târziu în noapte. L-a învăţat pe Sylar diverse trucuri; următorul pas a fost să înceapă să îl filmeze. Drept coloană sonoră, folosea hiturile lui Lady Gaga.

    Materialele au câştigat rapid popularitate, ajungând ca într-un final Stylar să fie urmărit de 800.000 de oameni pe reţelele de socializare.
    Aceste reacţii l-au determinat pe Zhou să deschidă un magazin cu produse alimentare pentru căţei, precum şi un magazin de jucării pe o platformă online din China, de tip Amazon. Până în 2017, aceste două businessuri i-au adus suficienţi bani cât să înceapă o nouă viaţă.

    Apoi, a început să se întrebe: ce îşi doreşte cu adevărat un câine? A ajuns la concluzia că este vorba despre spaţiu, astfel că a investit într-un depozit dintr-o suburbie a Beijingului pe care a transformat-o într-o vilă pentru câini. Aici, animalele pot face, de pildă, o baie medicinală pentru echivalentul a cca. 26 de dolari sau să aibă parte de un masaj cu puţin peste 50 de dolari. Vizitatorii canini pot să îşi petreacă şi nopţile aici, iar stăpânii lor pot să li se alăture în piscină, cât timp nu sunt deranjaţi de părul lăsat de aceştia.

    Este estimat ca chinezii să cheltuie echivalentul a 7 miliarde de dolari până în 2022, în creştere semnificativă faţă de suma cheltuită anul trecut, de 2,6 miliarde de dolari, potrivit institutului german de cercetare de piaţă Euromonitor.
     

  • Celebra rubrică „Fata de la pagina 5” din Libertatea, privită dintr-o altă perspectivă

    Dar această celebră rubrică, pe care însă Libertatea a scos-o, este şi despre voi, despre evoluţia voastră în ultimii 15 ani.
    Într-un interviu pentru site-ul Pagina de media, Mihnea Vasiliu, şeful din România al grupului de media elveţian Ringier, care tocmai a cumpărat Gazeta Sporturilor, a anunţat că celebra rubrică „Fata de la pagina 5” a fost scoasă şi a explicat motivele. Libertatea este într-un proces de repoziţionare dintr-un ziar tabloid, ce aborda problematica celebrităţilor de mâna a doua, într-un ziar popular, ce abordează subiecte de la politică şi social la economie pe înţelesul oamenilor, spune Mihnea Vasiliu (care mi-a fost şef la Mediafax şi Ziarul Financiar timp de 13 ani). „Pentru că această «Fată de la pagina 5» a fost un etern exemplu de tabloid, am scos-o, să scăpăm şi de chestia asta.“
    Nu ştiu dacă este o decizie bună sau nu, asta se va vedea în timp. Dar aş vrea să văd puţin această rubrică dintr-o altă perspectivă, la care foarte puţini dintre voi v-aţi fi gândit.
    1. „Fata de la pagina 5”, dintr-o perspectivă istorică de peste 15 ani, exprimă cel mai bine evoluţia economică şi socială a României; exprimă emanciparea, nu numai a fetelor care au pozat acolo, ci şi a noastră şi a voastră.
    Gândiţi-vă aşa: la începutul anilor 2000, fetele şi pozele de atunci exprimau fidel situaţia României. Fetele nu ştiau cum să stea în poză, erau stinghere, erau închise într-un apartament, fotografiile erau făcute de prieteni care nu ştiau cum şi ce să fotografieze, lenjeria era comună, chinezării de pe tarabe, fetele nu aveau deloc atitudine nici ca poziţie, nici în priviri, decorul era format din Răpirea din serai, celebrele scaune cu suport de aluminiu şi florile din plastic lângă, sau, în cel mai bun caz, aveau alături celebrul bar pe roţi de forma globului pământesc, o piesă extrem de valoroasă într-o casă, în acele vremuri. Mesele erau acoperite cu mileuri, iar celebrul peşte bibelou trona alături. Fata, poza, detaliile acesteia exprimau fidel România acelor ani, cenuşie, fără culoare, săracă, speriată şi stingheră şi care lucra în celebrele întreprinderi de stat care aveau foarte buni oameni tehnici, dar nu aveau marketing şi vânzări.
    PIB-ul României era de 40 mld. euro, iar exporturile erau de 10 mld. euro. Salariul minim era undeva la 65 euro pe lună, brut, iar salariul mediu nu depăşea 100 de euro. Un apartament de două camere costa 7.000-8.000 dolari. Fetele pozau în apartamentele părinţilor, pentru că nu aveau unde altundeva. Despre credite imobiliare nici nu se discuta în acele timpuri.
    Dar peste ani lucrurile au început să se schimbe, Europa Occidentală ne-a tras spre ea, au venit investiţiile străine, au apărut joburi noi, cu salarii mai mari, s-au desfiinţat vizele, am început să călătorim liberi şi să facem cunoştinţă cu culorile Occidentului. Au apărut din ce în ce mai multe malluri, s-au înmulţit supermarketurile şi au venit magazinele de brand pe care le văzusem în afară şi unde ne repezeam să ne umplem valizele ori de câte ori ieşeam din ţară.
    Aceste schimbări s-au văzut şi în „Fata de la pagina 5”. Fetele au căpătat atitudine, au devenit încrezătoare în ele, iar pozele exprimau acest lucru. Nu mai erau stinghere, iar studioul foto din apartament, cu Răpirea din serai sau Cina cea de taină, s-au înlocuit cu studiourile de foto profesioniste cu lumini, cu chroma, cu machiaj profesionist şi cu fotografi profesionişti. Între timp, PIB-ul României a ajuns la aproape 200 de miliarde de euro, iar salariul minim a urcat la peste 400 de euro. Cei mai mulţi dintre cei care în anii 2000 au avut şansa unor joburi mai bune în noile investiţii au putut să-şi ia apartamente şi maşini străine. Aceste lucruri nu mai erau apanajul celor care aveau afaceri sau care erau pe poziţii de top, ci şi al celor din zona de middle-management.
    Dacă Libertatea ar digitaliza si pozele de la începutul anilor 2000 versus ultimele de acum, înainte să scoată rubrica, aţi vedea schimbările.
    2. Gândiţi-vă la „Fata de la pagina 5” ca la Academia de Fotbal a lui Gică Hagi.
    În România, în domeniul sportiv, dar ca şi business, nimeni nu a putut să facă ceea ce a făcut Hagi cu academia lui. El a avut o idee, a avut un concept, a pus banii lui pe masă, a dat înapoi ceva din ceea ce a primit ca fotbalist şi a aşteptat să crească.
    Hagi a descoperit copii, tineri talentaţi, rătăciţi cine ştie pe ce teren de fotbal dintr-un sat, dintr-o comună sau dintr-un oraş mic, şi le-a oferit cea mai mare şansă a vieţii lor. Le-a oferit un loc unde să-şi pregătească talentul, le-a oferit un vis real, le-a oferit posibilitatea să fie văzuţi de alte echipe, nu numai de vecinii de bloc, le-a oferit contracte ca jucători profesionişti şi, în final, le-a oferit şansa să se transfere în altă parte pe contracte mai mari.
    La fel au făcut şi Oracle, IBM, Microsoft, Orange, Vodafone etc., companii care au deschis porţile pentru ca toţi tinerii români din IT, dar nu numai, să-şi arate talentul şi să iasă în lume.
    La fel a făcut şi Libertatea, fără să ştie, cu rubrica „Fata de la pagina 5“, care a dat posibilitatea unor fete din toate satele, comunele şi oraşele ţării să iasă în faţă, să fie văzute şi să fie recrutate fie pentru showbiz, divertisment şi, de ce nu, pentru escorte, că şi acestea fac parte din viaţă. Industria de divertisment este la fel ca industria auto, IT, construcţii etc. Nu-i nicio diferenţă, este un business ca oricare altul.
    Laura Cosoi, ca să dau un exemplu, probabil că nu ar fi ajuns niciodată ceea ce este astăzi fără rubrica „Fata de la pagina 5“. Credeţi că este o diferenţă între Laura Cosoi şi Răzvan Marin, unul dintre cei mai talentaţi fotbalişti pe care i-a dat academia lui Hagi?
    În final, vreau să spun că această celebră rubrică a fost mult mai valoroasă decât vă gândiţi.

  • CODUL RUTIER, vizat de modificări majore. Şoferii vor trebui să ţină cont de noi INDICATOARE. În ce regim ar putea fi folosite RADARELE-PISTOL

    Acesta prevede, printre alte aspecte, ca prezenţa maşinilor de poliţie cu RADAR să fie presemnalizată prin PANOURI, cu 500-1.000 de metri înainte.

    „Maşinile de poliţie cu radar sau poliţistul cu radar de tip pistol trebuie presemnalizaţi cu un panou afişat cu 500-1.000 de metri înainte pe sensul de mers”, se arată în modificările adoptate de comisii. De menţionat faptul că panoul care atenţionează existenţa unui RADAR se montează de către administratorul drumului respectiv, la cererea poliţistului rutier.

    Citiţi mai multe pe www.gandul.info

  • Tânărul care schimbă total mersul cu avionul. Cum o să putem merge in conditii mult mai bune si cu mai putini bani

    Mai târziu, a dezvoltat o obsesie pentru simulatoarele de zbor – când era adolescent s-a alăturat Young Eagles (Tinerii Vulturi), un program care îi învaţă pe aviatorii aspiraţi cum să piloteze mici avioane Cessna.

    Hobby-ul a devenit greu de susţinut pe măsură ce a crescut. ”Să pilotezi un avion nu este acelaşi lucru cu a merge pe bicicletă – nu poţi să faci pauze de pregătire”, spune Futernick. ”Trebuie să faci acest lucru în mod constant, pe parcursul întregului an, pe măsură ce am crescut, a devenit dificil pentru mine să fac acest lucru.”

    În cele din urmă, a început să lucreze pentru businessul familiei, o firmă de imobiliare şi de management logistic. A studiat Marketingul, psihologia şi finanţele la Şcoala de business Stern, din cadrul New York University. În cele din urmă, fascinaţia lui pentru avioane l-a propulsat pe o traiectorie diferită – una care îmbină spiritul lui antreprenorial cu pasiunea pentru aviaţie.

    În 2016, când avea doar 20 de ani, a fondat ZED Aerospace, un start-up cu sediul central în Miami, axat pe dezvoltarea tehnologiilor de zbor inovatoare. Acesta este finanţat de investitori din Statele Unite, Europa şi Orientul Mijlociu. Primul produs al companiei, Aura, ţinteşte să umple golul dintre transportul comercial şi serviciile de chartere private. Start-up-ul promite să livreze călătorii aeriene luxoase la preţuri relativ accesibile, scrie Forbes.

    Este planificat ca acest serviciu să înceapă în 2019 – decolările şi aterizările vor fi exclusiv de pe aeroporturi private – care vor deservi iniţial oraşe precum Miami, New York, Chicago, Atlanta, Los Angeles şi Denver. În următorul an, este planificată o extindere a serviciului în Las Vegas, San Francisoc, Seattle, Boston şi Houston.

    Operate de Presidential Aviation, fiecare dintre aeronavele Aura au două cabine pentru clasa I, care acomodează 21 de pasageri şi oferă cel mai amplu spaţiu pentru zboruri comerciale din Statele Unite şi WAVE – cabina semnătură a companiei. Cu doar opt locuri, WAVE oferă o experienţă similară unui avion privat, la preţul unui zbor normal.

    Membrii Aura pot să îşi facă un număr nelimitat de rezervări şi să se bucure de preţuri fixe pentru toate rutele, având totodată parte de alegerea locului din avion şi de o politică flexibilă de anulări.

    Pentru a deveni membru Aura, un pasager trebuie să plătească o taxă iniţială de 700 de dolari şi o taxă lunară de 250 de dolari (cei care plătesc însă până 31 iulie beneficiază de o reducere şi vor plăti doar 100 de dolari pe lună. Spre comparaţie, Jet Smarter, cel mai mare competitor al Aura – are o taxă iniţială de 3.000 de dolari şi o taxă anuală de 4.950 de dolari pentru membershipul individual.Preţurile biletelor de avion pentru cei care sunt membri Aura variază de la 280 de dolari, la 580 de dolari pentru clasa I şi 600 de dolari pentru clasa WAVE.

  • Parchetul General: 21 de articole modificate în Codul penal sunt neconstituţionale

    Articolele contestate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ) sunt: articolul 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, articolul 16 privind vinovăţia, articolul 17 privind săvârşirea infracţiunii comisive prin omisiune, articolul 39 privind pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni, articolul 64 privind executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, articolul 75 privind circumstanţele atenuante, articolul 96 privind eevocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, articolul 100 privind condiţiile liberării condiţionate în cazul pedepsei închisorii, articolul 112 privind confiscarea extinsă, articolul 154 privind termenele de prescripţie a răspunderii penale, articolul 155 privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, articolul 159 privind acordul de mediere, articolul 173 privind Legea penală, articolul 175 privind funcţionarul public, articolul 189 privind omorul calificat, articolul 269 privind favorizarea făptuitorului, articolul 273 privind mărturia mincinoasă, articolul 277 privind compromiterea intereselor justiţiei, articolul 291 privind traficul de influenţă, articolul 297 privind abuzul în serviciu şi articolul 367 privind constituirea unui grup infracţional organizat.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Parchetul General: 21 de articole modificate în Codul penal sunt neconstituţionale

    Articolele contestate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ) sunt: articolul 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, articolul 16 privind vinovăţia, articolul 17 privind săvârşirea infracţiunii comisive prin omisiune, articolul 39 privind pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni, articolul 64 privind executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, articolul 75 privind circumstanţele atenuante, articolul 96 privind eevocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, articolul 100 privind condiţiile liberării condiţionate în cazul pedepsei închisorii, articolul 112 privind confiscarea extinsă, articolul 154 privind termenele de prescripţie a răspunderii penale, articolul 155 privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, articolul 159 privind acordul de mediere, articolul 173 privind Legea penală, articolul 175 privind funcţionarul public, articolul 189 privind omorul calificat, articolul 269 privind favorizarea făptuitorului, articolul 273 privind mărturia mincinoasă, articolul 277 privind compromiterea intereselor justiţiei, articolul 291 privind traficul de influenţă, articolul 297 privind abuzul în serviciu şi articolul 367 privind constituirea unui grup infracţional organizat.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un tânăr de 21 de ani este pe cale să revoluţioneze industria aeriană

    Mai târziu, a dezvoltat o obsesie pentru simulatoarele de zbor – când era adolescent s-a alăturat Young Eagles (Tinerii Vulturi), un program care îi învaţă pe aviatorii aspiraţi cum să piloteze mici avioane Cessna.

    Hobby-ul a devenit greu de susţinut pe măsură ce a crescut. ”Să pilotezi un avion nu este acelaşi lucru cu a merge pe bicicletă – nu poţi să faci pauze de pregătire”, spune Futernick. ”Trebuie să faci acest lucru în mod constant, pe parcursul întregului an, pe măsură ce am crescut, a devenit dificil pentru mine să fac acest lucru.”

    În cele din urmă, a început să lucreze pentru businessul familiei, o firmă de imobiliare şi de management logistic. A studiat Marketingul, psihologia şi finanţele la Şcoala de business Stern, din cadrul New York University. În cele din urmă, fascinaţia lui pentru avioane l-a propulsat pe o traiectorie diferită – una care îmbină spiritul lui antreprenorial cu pasiunea pentru aviaţie.

    În 2016, când avea doar 20 de ani, a fondat ZED Aerospace, un start-up cu sediul central în Miami, axat pe dezvoltarea tehnologiilor de zbor inovatoare. Acesta este finanţat de investitori din Statele Unite, Europa şi Orientul Mijlociu. Primul produs al companiei, Aura, ţinteşte să umple golul dintre transportul comercial şi serviciile de chartere private. Start-up-ul promite să livreze călătorii aeriene luxoase la preţuri relativ accesibile, scrie Forbes.

    Este planificat ca acest serviciu să înceapă în 2019 – decolările şi aterizările vor fi exclusiv de pe aeroporturi private – care vor deservi iniţial oraşe precum Miami, New York, Chicago, Atlanta, Los Angeles şi Denver. În următorul an, este planificată o extindere a serviciului în Las Vegas, San Francisoc, Seattle, Boston şi Houston.

    Operate de Presidential Aviation, fiecare dintre aeronavele Aura au două cabine pentru clasa I, care acomodează 21 de pasageri şi oferă cel mai amplu spaţiu pentru zboruri comerciale din Statele Unite şi WAVE – cabina semnătură a companiei. Cu doar opt locuri, WAVE oferă o experienţă similară unui avion privat, la preţul unui zbor normal.

    Membrii Aura pot să îşi facă un număr nelimitat de rezervări şi să se bucure de preţuri fixe pentru toate rutele, având totodată parte de alegerea locului din avion şi de o politică flexibilă de anulări.

    Pentru a deveni membru Aura, un pasager trebuie să plătească o taxă iniţială de 700 de dolari şi o taxă lunară de 250 de dolari (cei care plătesc însă până 31 iulie beneficiază de o reducere şi vor plăti doar 100 de dolari pe lună. Spre comparaţie, Jet Smarter, cel mai mare competitor al Aura – are o taxă iniţială de 3.000 de dolari şi o taxă anuală de 4.950 de dolari pentru membershipul individual.Preţurile biletelor de avion pentru cei care sunt membri Aura variază de la 280 de dolari, la 580 de dolari pentru clasa I şi 600 de dolari pentru clasa WAVE.

  • Paradisul cu plaje sălbatice şi tradiţii al României pe care turistii străini il numesc “o evadare idilică”

    România este “una dintre cele mai puţin remarcate – dacă nu chiar cea mai puţin remarcată – destinaţii de vacanţă ale Europei”, fiind un loc care “are absolut tot” pentru a fi pe placul turiştilor, afirmă un jurnalist britanic după o vizită în ţara noastră, autorul unui articol publicat în ediţia online a revistei The Spectator, potrivit agerpres.ro. 
     
    Articolul, apărut pe 30 mai pe site-ul prestigioasei publicaţii britanice The Spectator, în secţiunea “Life”, cu titlul “Romania: Europe’s most overlooked holiday destination”, prezintă impresiile de călătorie ale jurnalistului Stephen McGrath, care a vizitat mai multe zone din România, inclusiv Gura Portiţei, Sibiu, Şuior şi Săpânţa. “România este una dintre cele mai puţin remarcate – dacă nu chiar cea mai puţin remarcată – destinaţii de vacanţă ale Europei.
     
    O analiză rapidă a suprafeţei ţării dezvăluie faptul că aceasta reprezintă un loc care are absolut tot pentru a fi pe placul turiştilor. De la zone sălbatice virgine la castele multiseculare, de la piste de schi pitoreşti la plaje liniştite cu nisip fin, de la o industrie înfloritoare a vinurilor şi a berii artizanale la oraşe la fel de vibrante ca echivalentele lor occidentale”, afirmă Stephen McGrath în debutul acestui articol.
     
    Jurnalistul a remarcat că deşi “zone întinse din România se modernizează, cultura ei rurală distinctă continuă să existe” şi “multe preparate culinare native merită să fie încercate”. Potrivit jurnalistului britanic, “dacă Ministerul Turismului din România începe să se organizeze şi să acţioneze într-un mod eficient, această ţară ar putea să ajungă să ocupe o poziţie mult mai înaltă în listele cu obiective de vizitat întocmite de mulţi dintre turişti”.
     
    Gura Portiţei reprezintă “o evadare idilică”, notează Stephen McGrath: “Litoralul românesc de la Marea Neagră are o lungime de aproximativ 273 de kilometri, însă Insula Portiţei, o mică insulă de nisip la marginea Deltei Dunării – o vastă rezervaţie a biosferei, amenajată acolo unde fluviul se întâlneşte cu marea, după ce a străbătut jumătate din Europa – oferă vizitatorilor o lume complet izolată de agitaţia vieţii în oraşe”. El a remarcat şi faptul că spaţiile de cazare sunt “convenabile şi în general adecvate”, iar zona reprezintă “un loc ce merită vizitat pentru priveliştile sale uluitoare cu peisaje naturale, preparatele delicioase pe bază de peşte şi plimbările cu ambarcaţiuni, care operează cu regularitate şi sunt amuzante”.
     
    După o vizită în Sibiu, Stephen McGrath afirmă că această localitate este “un oraş încântător, în care abundă cultura”. “Identitatea urbană a României nu stă doar în acea mare de blocuri comuniste, gri şi lipsite de elemente culturale. Ele există, desigur, şi chiar în număr mare, însă există şi multe oraşe – mai ales în centrul ţării – care promovează în bună măsură o perioadă impresionantă din istoria arhitecturii. În Sibiu, un mic oraş din centrul României, arhitectura distinctă a saşilor transilvăneni – poate fi observată cel mai bine”, a adăugat jurnalistul britanic.
     
    O vizită în Sibiu reprezintă “o necesitate pentru turiştii pasionaţi de cultură”, întrucât acest oraş a fost capitală europeană culturală în 2007 – anul în care România s-a alăturat Uniunii Europene, afirmă Stephen McGrath, care s-a declarat plăcut impresionat de “cafenelele şi bistrourile aliniate de-a lungul unor străzi înguste şi liniştite, ce pornesc din centrul unor piaţete ce datează din secolul al XV-lea”. De asemenea, autorul articolului este de părere că Muzeul Brukenthal, “o frumoasă clădire barocă, în care sunt expuse impresionante colecţii de artă ale multor pictori europeni, datând din secolul al XV-lea şi până în secolul al XVIII-lea, nu ar trebui să fie ratat”.
     
    De asemenea, Stephen McGrath a lăudat şi gastronomia românească, declarându-se încântat de sarmale, specialităţile din carne de porc şi de
    peşte, mămăligă şi mujdei. El a lăudat şi băturile din ţara noastră, în special ţuica şi vinurile româneşti Fetească Neagră şi Negru de Drăgăşani.
     
    Despre staţiunea de schi Şuior din Munţii Gutâi din Maramureş, jurnalistul a spus că aceasta este “un tărâm de care timpul a uitat”. “Există multe zone în care poţi să schiezi în România, însă Şuior, la baza munţilor Gutâi din Maramureş, în nordul ţării, este una dintre cele mai bune, fiind înconjurată de privelişti ce par a fi rămas captive în timp”, afirmă Stephen McGrath. “Ce este minunat la Şuior este faptul că poţi să explorezi Maramureşul, o zonă rurală cu ferme mici şi cu un mod de viaţă care a dispărut de multă vreme din cea mai mare parte a Europei, inclusiv 100 de biserici vechi ortodoxe din lemn, dintre care opt au fost incluse în patrimoniul mondial UNESCO”, a adăugat el. De asemenea, jurnalistul britanic a remarcat şi Cimitirul Vesel din Săpânţa.
     
    Munţii şi natura, “probabil cel mai mare dar al României”
     
    Deţinând cea mai mare parte a pădurilor virgine rămase în Europa, în care trăiesc urşi, lupi, râşi şi pisici sălbatice, fără a mai menţiona arcul Munţilor Carpaţi, pare corect să spui că “natura este probabil cel mai mare dar al României”, afirmă autorul articolului. “De aceea, pentru pasionaţii de drumeţii montane şi de ciclism, e ca şi cum ar intra într-un paradis natural, o sălbăticie care nu necesită nicio tehnică specială de supravieţuire, şi în care se poate ajunge cu uşurinţă graţie unor curse ieftine cu avionul. Deloc surprinzător, ecoturismul reprezintă un sector în dezvoltare în România”, a concluzionat Stephen McGrath. The Spectator este o revistă săptămânală britanică înfiinţată în 1828. Publicaţia, specializată în articole de cultură, politică şi actualităţi de importanţă mondială, este deţinută de David şi Frederick Barclay, care deţin şi ziarele The Daily Telegraph şi Sunday Telegraph.
     
    În presa străină apar cu regularitate articole care promovează România turistică.
     
    La sfârşitul lunii mai, publicaţia canadiană The Star a reluat un articol apărut iniţial în martie în The Washington Post – intitulat ”Romanian rhapsody — exploring an unsung destination in Eastern Europe”, semnat de două jurnaliste americane, Christine Pendzich şi Eva von Falkenstein -, în care se afirmă că pentru turiştii care sunt dispuşi să uite poveştile cu Dracula, România oferă ”un peisaj fermecător, liniştit şi variat”. La începutul lunii mai, un alt jurnalist american, Christopher Bagley, a semnat un articol publicat în revista de călătorie Conde Nast Traveler sub titlul ”The Bewitching Time Warp of Transylvania, Romania”, în care vorbeşte despre pitorescul peisajului transilvănean.
  • Din seria “Poza zilei” – cele mai bune imagini publicate de Business Magazin

    V-am pregătit, în continuare, o selecţie a celor mai bune imagini prezentate pe pagina de Facebook a revistei.


    VEZI AICI GALERIA CU CELE MAI BUNE IMAGIN


  • Săraca fată bogată. A câştigat 1 milion de lire sterline la loto dar se plânge că banii i-au distrus viaţa aşa că dă în judecată loteria

    Pentru început, „s-a răsfăţat” cu o mărire de sâni în valoare de 4.500 de lire sterline, cu care se mândrea  în fotografiile cluburilor de noapte din Glasgow. Pozele postate pe Facebook i-au adus un număr de 17.000 de urmăritori noi. Ulterior, a investit în cosmetice şi tratamente scumpe precum Botox, dar şi în haine şi accesorii din blănuri naturale. Rispia sa nu s-a oprit aici- Jane şi-a mai cumpărat un Range Rover personalizat şi mai multe vacanţe în Spania, America sau Maldive. Mai târziu, Jane şi-a achiziţionat două proprietăţi şi a început să-şi spună „dezvoltator”. Însă, se pare că  bogăţia nu i-a adus fericirea şi nici banii nu i-au adus iubirea mult dorită.

    Astăzi, tânăra de 21 de ani din Edinburgh se plânge că nu poate găsi un bărbat care nu stă cu ea pentru bani. S-a despărţit de iubitul său când acesta a refuzat să poarte un tricou cu poza ei la o petrecere a burlacilor în Ibiza şi de atunci, spune ea, a obosit de viaţa în cercuri înalte.

    „Viaţa mea ar fi fost mult mai uşoară dacă nu aş fi câştigat. Îmi doresc să nu fi avut aceşti bani. Credeam că îmi va face viaţa de 10 ori mai uşoară, dar se pare că mi-au făcut-o de 10 ori mai grea. Am toate lucrurile materiale pe care mi le doresc, dar înafară de asta viaţa mea este goală. Care e scopul meu în viaţă?”, declara tânăra. În cele din urmă, Jane s-a hotărât să dea vina pe altcineva pentru existenţa sa mizerabilă, aşa că plănuieşte să dea în judecată loteria pentru că i-a vândut acel bilet când era prea tânără. De asemenea, ea propune ca vârsta legală pentru a juca la loterie ar trebui să se ridice la 18 ani.