Cititorul ZF, cu aproape 15 ani de muncă, dintre care peste zece în domeniul financiar, a vrut să semnaleze o altă realitate de pe piaţa de recrutare, alta decât cea care apare zilnic, că firmele nu găsesc angajaţi.
Cei care au comentat au avut păreri împărţite, unii au fost de acord că firmele nu vor să angajeze oameni cu experienţă, în special multinaţionalele, nu prea vor să plătească preţul experienţei, adică salarii mai mari, iar dacă angajează pe cineva în poziţie de middle şi de top management acel post este ocupat mai mult prin recomandări decât printr-un concurs de selecţie.
Citind articolul din ZF, un cititor care spune că este antreprenor, manager la o firmă, de catering cu livrări la domiciliu cu 45 de angajaţi a venit cu o altă perspectivă.
Companiile au nevoie de manageri, nu se feresc să plătească, dar au nevoie de competenţe reale, nu pe hârtia de prezentare din CV.
Cei care vin la interviuri au pretenţii financiare mari, dar cu experienţă care nu se poate adapta realităţilor concrete dintr-o companie.
Pentru că nu sunt încrezători că managerii pe care îi angajează ar face faţă realităţii cu care se confruntă firmele antreprenoriale, nimeni nu ar vrea să arunce cu bani.
Oferta acestui antreprenor a fost simplă: „Lucrează şase luni pe 500 de euro, fă-mă să depind de tine, astfel încât să-ţi pot oferi 1.500-2.000 de euro ca să nu te pierd”.
El spune că în condiţiile actuale de piaţă un angajat ştie că are postul asigurat mai puţin de ceea ce face el în companie şi mai mult de lipsa de personal de pe piaţa muncii.
„Angajaţii lucrează numai la indicaţii, cu Facebookul deschis tot timpul, cu ţigara în mână şi cu pauze după pauze. Şi cred că au valoare.”
El spune că angajaţii de 35-50 de ani se subevaluează, iar angajaţii de 20-25 de ani se supraevaluează.
În companiile româneşti, antreprenoriale, câteodată se plăteşte mai mult decât într-o multinaţională pentru poziţiile de top, dar, la schimb, se munceşte mai mult pentru că trebuie să-ţi plăteşti singur salariul.
În multinaţionale, unde procedurile sunt clare, unde afacerile merg de multe ori de la sine prin poziţia pe care compania o are în piaţă, se munceşte mai mult să-ţi asiguri spatele, să fii politically correct, să dai bine la centru, să atingi rezultatele din buget şi mai puţin să ieşi în evidenţă. Este mai mult un job de diplomaţie, de jonglare în birocraţia multinaţionalei.
Companiile antreprenoriale româneşti au nevoie de oameni care să producă şi să aducă bani, în timp ce multinaţionalele au nevoie de directori care să menţină, să apere birocraţia şi interesele de la centru.
Mulţi angajaţi cu experienţă, care au lucrat în multinaţionale, nu prea vor să lucreze apoi în companiile antreprenoriale româneşti pentru că este o altă lume, mai dură, unde supravieţuirea este cuvântul de ordine. Plus că firmele româneşti nu beneficiază de brandingul şi părerea bună de care beneficiază multinaţionalele.
Companiile antreprenoriale preferă mai mult să-şi promoveze oamenii din intern care ştiu despre ce este vorba, decât să angajeze manageri din altă parte, pe salarii mai mari. Pentru că nu vor să rişte, pentru că nu au încredere în experienţa unui angajat dintr-o altă poziţie, preferă să fie mai reticenţi în a satisface solicitările salariale ale celui care vine la interviu.
Pe de altă parte, nu ştiu câţi din oamenii cu experienţă în alte companii ar accepta să lucreze întâi pe 500 de euro astfel încât antreprenorul, managerul, să-i dea apoi 1.500-2.000 de euro dacă are rezultate.
Trăim în două lumi diferite.
Aşa că discuţiile despre ce se întâmplă pe piaţa de recrutare continuă.
Tag: articol
-
Lucrează şase luni pe 500 de euro, fă-mă să depind de tine, astfel încât să-ţi pot oferi 1.500-2.000 de euro ca să nu te pierd
-
Vreţi să vă mutaţi din România? Care sunt ţările unde NIMENI nu plăteşte TAXE şi IMPOZITE. Cum poţi ajunge să trăieşti acolo
Există mai multe ţări în care nu se plătesc taxele pe venit, iar în multe dintre acestea este şi foarte plăcut să trăieşti.Totuşi, avantajul de a trăi într-o astfel de ţară nu este atât de uşor de dobândit. Câteva dintre cele mai cunoscute ţări care oferă beneficiul financiar al unor venituri fără taxe sunt Bermuda, Monaco, Bahamas, Andorra şi Emiratele Arabe Unite, potrivit unui articol publicat pe platforma investopedia. com.
1. Emiratele Arabe Unite
Există mai multe ţări în Orientul Mijlociu care nu au o taxă pe venit, iar EUA sunt considerate printre cele mai atractive, cu un guvern şi economie relativ stabile. EUA au o economie înfloritoare şi un mediu multicultural mai dezvoltat decât în alte ţări din Orientul Mijlociu. Au restaurante bune, iar opţiunile de divertisment sunt la fel. Au de asemenea facilităţi educaţionale dezvoltate şi o populaţie mare vorbitoare de limba engleză.2. Bahamas
Să te bucuri de avantajul de a nu plăti taxe în Bahamas depinde mai ales de rezidenţă, nu de obţinerea cetăţeniei, astfel că aceasta este una dintre ţările cu cel mai uşor acces la o viaţă fără taxe. Pentru a aplica la rezidenţă, un individ trebuie să plătească valoarea unui permis anual de rezidenţă sau să obţină un permis de rezidenţă nelimitat, prin achiziţia unui bun imobiliar în Bahamas.Bahamas este una dintre insulele ieftine ale Caraibelor. Oferă o infrastructură şi servicii bune. Serviciile medicale nu sunt însă considerate excelente: mulţi expaţi din Statele Unite, de exemplu, călătoresc înapoi în SUA în situaţia în care au nevoie de îngrijiri medicale. Nassau, capitala Bahamas, se confruntă cu o rată a criminalităţii ridicată.
3. Bermuda
Bermuda este chiar mai atrăgătoare decât Bahamas; totuşi, este o ţară mult mai scumpă în ce priveşte costul vieţii. Este de asemenea un loc relativ izolat – astfel că este una dintre cele mai scumpe ţări din lumea vestică. De exemplu, chiria pentru un apartament modest porneşte de la 2.000 de dolari sau chiar mai mult; iar un galon de lapte (circa 4 litri) costă între 10 şi 15 dolari.
Bermuda are o infrastructură foarte dezvoltată şi un sistem de transport public pe măsură. Majoritatea expaţilor care trăiesc în Bermuda sunt angajaţi în sectorul financiar.4. Monaco
Cunoscut drept locul în care super-bogaţii lumii trăiesc o vacanţă permanentă, Monaco a fost, de mult timp considerat unul dintre cele mai frumoase şi dorite destinaţii din Europa. Aflat pe Riviera Franceză, Monaco are marine mari, bine dezvoltate, care sunt în general ocupate de mai multe iahturi din toată lumea.Unul dintre cele mai cunoscute este Monaco Grand Prix, cu multe apartamente care pot fi închiriate începând cu 10.000 de dolari sau mai mult pe parcursul unui eveniment. Monaco este un oraş stat care nu este cu mult mai mare decât Vaticanul. Are una dintre cele mai scăzute rate ale criminalităţii din lume. Pe de altă parte însă, este unul dintre cele mai scumpe locuri în care să trăieşti. Un permis pentru o rezidenţă legală aici poate fi obţinut în mai puţin de trei luni, dar necesită depozitarea a aproximativ jumătate de milion de dolari în banca din Monaco.
5. Andorra
Spre deosebire de ţările menţionate mai sus, aici se plătesc taxe pe venit – însă nu de toată lumea. Aflată în munţii Pirinei, între Franţa şi Spania, Andorra oferă un impozit care se plasează la nu mai mult de 10% pentru persoanele care câştigă mai mult de 40.000 de euro în fiecare an.Localizarea ţării oferă imagini de vis pentru pasionaţii de munte, însă în afară de acestea, viaţa aici este destul de uşoară. Andorra este renumită nu doar pentru taxele scăzute, dar şi pentru o taxă pe valoare adăugată redusă, aducând mulţi europeni aici pentru a-şi cumpăra ţigări, băuturi, îmbrăcăminte, electronice. Are de asemenea una dintre cele mai dezvoltate industrii bancare off-hsore din lume. Drumul spre obţinerea cetăţeniei este printre cele mai lungi, cu o naturalizare care se poate întinde pe mai mult de 10 ani.
-
Confesiunile unei stewardese:„Este insula tentaţiilor – fete frumoase, băieţi arătoşi, hoteluri de patru stele dar după o vreme ajunsesem să plâng înainte de fiecare zbor”
O fostă însoţitoare de bord a companiei Singapore Airlines îşi povesteşte experienţele mai puţin plăcute din cadrul acestei meserii, ce au determinat-o să demisioneze. Printre problemele sale se numărau atât pasagerii necivilizaţi, dar mai ales cerinţele fizice şi emoţionale ale acestui job, nepotrivite caracterului său, arată un articol publicat de Daily Mail.
La un an după ce a demisionat, Hilary îşi împărtăşeşte povestea prin intermediul unui blog. Ea spune că cea mai dificilă parte a fost adaptarea la diferenţele culturale şi la viciile asociate, de exemplu petrecerile staffului, unde se obişnuia să se consume mult alcool şi descrie acel loc de muncă ca fiind „un mediu toxic” .
„Este insula tentaţiilor – fete frumoase, băieţi arătoşi, hoteluri de patru stele. Fiind înconjurată de un astfel de mediu, trebuie să te menţii fermă pe poziţii, să nu fii tentată de fumat, alcool, petreceri. Nu toţi fac asta, însă majoritatea da.” spune Hilary.
Ea sfătuieşte alte fete care îşi doresc să lucreze ca stewardese să se gândească de două ori înainte, pentru că nu e o meserie atât de uşoară precum se crede. Deşi există şi avantaje ale acestui job, dezavantajele le întrec cu siguranţă. „Nu este o oboseală normală. E greu de explicat. E vorba despre o combinaţie între oboseală fizică, psihică şi mult stres. În plus, te afli în majoritatea timpului într-un tub de metal, cu puţin oxigen”.
Printre părţile bune, Hilary menţionează, totuşi, „salariul foarte bun, mâncarea excelentă din diferite ţări şi, mai ales, oamenii pe care îi cunoşti şi experienţele de viaţă”. Fosta stewardesă menţionază că jobul nu e, în esenţă, unul rău, însă nu a fost unul potrivit pentru ea.
-
Motivele pentru care ar trebui să îţi fie frică de camera video a laptopului
Orice laptop care are incorporată o cameră (webcam) aduce riscul de a fi spionat, potrivit unui articol al publicaţiei internaţionale Forbes.
Un studiu recent realizat de HP, citat de companie, arată faptul că 10% dintre oamenii din Statele Unite susţin că au fost ţinta unui atac la nivelul camerei web sau cunosc pe cineva al cărui webcam a fost ţinta unui atac.
„Nu este dificil ca oamenii să te vadă acasă. Microfonul din laptop poate fi accesat, la fel şi camera”, a spus într-un interviu Rami Malek, actorul care joacă personajul Elliot în serialul Mr.Robot.
Conform chestionarului HP, 79% dintre americani sunt conştienţi că dreptul la intimitate poate fi încălcat prin intermediul camerei web incorporată din laptop, în timp ce 60% dintre aceştia îşi acoperă webcam-ul laptopului pentru a se simţi mai în siguranţă sau să prevină o tentativă da fi spionat.
În cadrul studiului 46% din oameni, inclusiv cofondatorul şi CEO-ul Facebook, Mark Zuckerberg, îşi acoperă webcam-ul cu bandă adezivă, 35% folosesc post-its şi 32% folosesc doar o bucată de hârtie.
Generaţia Z, persoanele care s-au născut între anii 1995 şi 2010, au fost cei mai conştienţi referitor la posibilitatea camerei web a laptopului de a fi accesată, cu un procentaj de 69%, pe când millennials au avut un procentaj de 61%. De asemenea, luând în considerare genul oamenilor care au răspuns la chestionar, se observă faptul că 67% dintre femei îşi fac griji privind intimitatea lor, iar 59% dintre dintre bărbaţi le împărtăşesc această îngrijorare.
În urma acestui studiu, HP a dezvoltat un sistem numit „Webcam Kill Switch” care dezactivează fizic camera web al laptopului, iar pentru calculatoarele tip desktop webcam-urile sunt ascunse în diplay şi apar doar când utilizatorul are nevoie de webcam.
„Pentru unii dintre clienţii noştri, mai ales pentru cei din cadrul guvernului sau în armată, avem notebooks care sunt personalizate în aşa fel încât nu dispun de webcam sau microfon”, a spus în cadrul articolului şi Anthony Mungiello, senior product manager la Panasonic.
-
Şi-au atins oamenii nivelul maxim de inteligenţă? Ce se va întâmpla cu creierele oamenilor în viitor
Jurnaliştii BBC atrag atenţia într-un articol vast despre faptul că traversăm o eră de aur din punctul de vedere al nivelului de inteligenţă atins de rasa umană. Potrivit lor, din momentul în care testul de inteligenţă IQ a fost inventat, scorurile au crescut constant.
Chiar şi inteligenţa medie a persoanelor din prezent ar reprezenta inteligenţa unui geniu comparativ cu cineva născut în 1919 – acest fenomen este cauzat, potrivit oamenilor de ştiinţă, de efectul Flynn.Potrivit BBC, cele mai recente dovezi arată că acest trend al inteligenţei umane în creştere s-ar putea să încetinească de acum încolo – ar putea fi chiar inversat – însemnând că am trecut deja de punctul maxim la care ar putea ajunge intelectul uman. Ce ar putea însemna dacă acest lucru este adevărat? În articol, se indică modul în care a evoluat inteligenţa umană. În Antichitate, creierul oamenilor avea doar 400 de centimetri cubi – reprezentând o treime din creierul oamenilor din prezent. Creierul uman consumă în prezent 20% din energia corpului, astfel că creierele noastre mai mari necesită mai multe calorii.
Există mai multe explicaţii pentru această evoluţie, dar cele mai multe dintre ele se referă la creşterea cerinţelor cognitive legate de traiul într-un grup.
Într-o activitate de grup precum vânătoarea, trebuie să fii capabil să urmăreşti ceea ce face fiecare membru, pe măsură ce îţi coordonezi propriile activităţi.Pentru oamenii prezentului, lipsa înţelegerii în societate cauzează disconfort; pentru strămoşii noştri era o chestiune de viaţă şi de moarte. În urmă cu aproximati 400.000 de ani, creierul strămoşilor cunoscuţi sub numele de „Homo heidelbergensis” ajunsese la 1.200 de centrimetri cubi, fiind doar cu puţin mai mic decât creierul oamenilor moderni, care au în jur de 1.300 de centimetri cubi.
Când strămoşii noştri au părăsit Africa, în urmă cu 70.000 de ani, erau suficient de deştepţi să se adapteze vieţii în orice colţ al planetei.Testul de inteligenţă IQ a fost inventat în urmă cu doar 100 de ani. Succesul acestor teste se bazează pe faptul că multe dintre abilităţile cognitive ale oamenilor sunt corelate. Astfel, abilitatea de recunoaştere a tiparelor, de pildă, se leagă de abilităţile matematice, alături de altele – din acest motiv, IQ-ul este gândit ca o modalitate de a reflecta „inteligenţa generală” – un fel de a sublinia puterea creierului uman.
Testele de IQ, chiar dacă nu reprezintă o măsură perfectă a inteligenţei, pot indica cât de repede poate, de pildă, un angajat să preia noi abilităţi la locul său de muncă sau pot să prezică performanţa academică.Creşterea nivelului de inteligenţă IQ pare să fi început la începutul secolului XX, dar relativ recent psihologii au început să acorde o atenţie mai mare fenomenului. Asta din cauză că scorurile IQ sunt standardizate – acest lucru înseamnă că, după ce oamenii fac testul, mediana populaţiei rămâne 100. Acest lucru permite comparaţia între persoane care au făcut diferite forme ale testului, dar dacă nu sunt analizate sursele datelor, înseamnă că nu pot fi observate diferenţele între generaţii.Cercetătorul James Flynn s-a uitat la scorurile înregistrate pe parcursul secolului trecut şi a descoperit o creştere constantă – echivalentul a aproximativ trei puncte pe deceniu. În prezent, acest nivel a urcat la 30 de procente în anumite ţări. Cauza efectului Flynn reprezintă în continuare un motiv de dezbatere care se leagă de multiplii factori de mediu, mai degrabă decât a unui schimb în genetica oamenilor prezentului.
Cel mai relevant exemplu este poate al schimbării în înălţime: suntem cu 11 cm mai înalţi în prezent decât în secolul al XIX-lea, de pildă, dar acest lucru nu înseamnă că genele noastre au suferit modificări, ci că sănătatea noastră, per ansamblu, s-a schimbat.Societăţile în care trăim au trecut prin schimbări enorme din punctul de vedere al mediilor în care se dezvoltă intelectul uman, care ar putea antrena gândirea abstractă şi raţionalizarea de la vârste foarte fragede.În educaţie, de pildă, majoritatea copiilor sunt învăţaţi să gândească în termeni de categorii abstracte – dacă animalele sunt mamifere sau reptile. De asemenea, ne concentrăm din ce în ce mai mult pe lucruri abstrace pentru a face faţă tehnologiilor moderne.Gândiţi-vă de pildă la un computer şi la toate simbolurile pe care trebuie să le recunoaşteţi şi folosiţi pentru a face chiar şi cea mai uşoară sarcină. Genul acesta de aspecte au permis oamenilor să cultive abilităţile necesare pentru a se descurca într-un test de IQ, potrivit BBC.
Se pare însă că există dovezi care indică faptul că evoluţia intelectului uman s-a sfârşit – cu o stagnare a IQ-ului şi chiar şi un regres al acestuia.Dacă vă uitaţi la Finlanda, Norvegia sau Danemarca, veţi observa faptul că punctul de inflexiune ar fi apărut la mijlocul anilor ’90, după ce IQ-ul mediu a scăzut cu 0,2% într-un an. Acest lucru s-ar cuantifica într-o diferenţă de şapte puncte între generaţii.
Unul dintre motive s-ar putea lega de faptul că educaţia a devenit mai puţin stimulatoare decât a fost cândva sau – cel puţin – nu a ţintit aceleaşi abilităţi ale oamenilor. Câteva teste IQ se axau pe aritmetică – în prezent însă, din ce în ce mai mulţi elevi folosesc calculatoarele.David Robson, al cărui articol publicat de BBC are la bază parte din cercetarea „The Intelligence Trap: Why Smart People Make Dumb Mistakes” (Capcana inteligenţei: de ce fac oamenii deştepţi greşeli prosteşti), concluzionează: „Scăderea temporară a scorurilor de IQ nu trebuie să reprezinte sfârşitul erei de aur a inteligenţei, dar este începutul acestui sfârşit”.
-
(P) Avantajele unei staţii de călcat faţă de un fier de călcat simplu
Până atunci însă, va trebui să ne călcăm hainele ori de câte ori ne dorim să arătăm prezentabili. Iar asta ar trebui să se întâmple de fiecare dată când ieşim din casă. Pentru a avea haine netede, fierul de călcat, staţia de călcat, chiar şi steamer-ul ne stau la dispoziţie. Toate trei prezintă avantaje şi dezavantaje, iar factorul de decizie trebuie să fie influenţat de modul tău de viaţă şi de timpul pe care îl ai la dispoziţie.
Poate că te-ai întrebat şi tu, la fel ca mulţi alţii, dacă e rentabil să-ţi cumperi o staţie de călcat în locul banalului şi mai ieftinului fier de călcat</a>. Hai să analizăm avantajele unei staţii de călcat faţă de fierul simplu de călcat, pentru ca tu să poţi lua o decizie avizată în momentul în care vei achiziţiona următorul tău produs pentru călcat. Hai să analizăm avantajele unei staţii de călcat faţă de fierul simplu de călcat, pentru ca tu să poţi lua o decizie avizată în momentul în care vei achiziţiona următorul tău produs pentru călcat.
Dacă obişnuieşti să calci haine în fiecare zi, dimineaţa, în grabă, atunci fierul de călcat simplu ar putea fi mai potrivit pentru tine. O staţie de călcat necesită ceva mai mult timp pentru a fi pusă în funcţiune şi pentru a se încălzi înainte de a fi folosită. Dar, dacă eşti genul de persoană care aşteaptă să se strângă ”munţi” de haine înainte de a se apuca de călcat, operaţiune căreia îi dedică o zi anume din săptămână, staţia de călcat este varianta mai potrivită pentru tine.
Calitatea călcării hainelor este diferită, de asemenea. Faţă de un fier de călcat obişnuit, o staţie de călcat foloseşte un debit de abur mult mai puternic, care netezeşte materialul mult mai bine.
Timpul acordat fiecărei cămăşi sau perechi de pantaloni de călcat este redus. Datorită puterii mai mari a aburului, nu trebuie să insişti de mai multe ori pe fiecare bucată de ţesătură pentru a o călca perfect, întrucât o staţie de călcat îşi face treaba mai bine şi mai rapid.
Alte avantaje ale staţiei de călcat ar fi faptul că aceasta este silenţioasă şi că nu arde ţesăturile atunci când este lăsată pe haine, în timpul călcatului. În plus, nu calcă doar pe orizontală, ci şi pe verticală, astfel că sacourile sau chiar şi paltoanele pot fi foarte uşor pregătite de purtare fără a le da jos de pe umeraşe.
-
Încă o schimbare majoră pentru Declaraţia Unică: Un nou OUG care schimbă regulile
Depunerea Declaraţiei Unice nu se va mai face doar online după ce guvernul a adoptat joi OUG 35/2019, pentru a rezolva problemele reclamate de români cu privire la erorile tehnice ale sistemului ANAF, care i-a încurcat pe mulţi la depunerea declaraţiei.
Astfel, prin acest OUG guvernul abrogă alineatul (5) al articolului 122 din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, care obliga cetăţenii să completeze şi să depună prin mijloace exclusiv electronice declaraţia.
Cu toate acestea, modificarea aşteaptă şi un act normativ de la ANAF încât există un ordin care prevede că Declaraţia Unică se va depune doar prin Spaţiul Privat Virtual sau prin site-ul e-guvernare.
Potrivit consultanţilor din piaţă, au fost mai multe discuţii după ce Guvernul a luat în considerare chiar reintroducerea depunerii pe hârtie a Declaraţiei Unice, însă o modificare în această direcţie ar anula progresele din ultimii ani.
O altă variantă ar putea fi depunerea atât în formă online cât şi în formă fizică a Declaraţiei Unice, cu ambele variante acceptate.
Oricare ar fi varianta aleasă, ANAF trebuie să vină rapid cu explicaţii încât termenul limită pentru depunerea Declaraţiei Unice este la data de 31 iulie – adică la doar două luni distanţă.
-
Vreţi să renunţaţi la muncă şi să vă mutaţi în PARADIS? Care sunt locurile din lume cu servicii excelente şi atât de ieftine încât nici nu trebuie să munceşti
Publicaţia internaţională a publicat un clasament al celor mai frumoase şi mai ieftine locuri în care se poate trăi, potrivit World’s Best Place to Retire in 2019 (Cele mai bune locuri în care să te pensionezi, 2019). Editorii acestui studiu au realizat clasamentul bazându-se pe 13 categorii, incluzând costul vieţii, clima, sănătatea şi altele. Anul acesta, au inclus o nouă categorie: oportunităţile pe care le oferă aceste locuri.
„Am adăugat această categorie fiindcă ştim că multe persoane sunt interesate să lucreze de la distanţă sau să înceapă să facă ceva nou la pensie”, spune Jennifer Stevens, care a condus realizarea studiului. „Aşadar, considerăm că puterea economiei, gradul de dezvoltare a tehnologiei de conectare la internet precum şi deschiderea autorităţilor locale faţă de micile afaceri au fost luate în calcul”, spune Stevens.
Aşadar, care sunt primele 10 ţări din clasament?
1. Panama: aici soarele străluceşte, se ajunge uşor, moneda folosită este dolarul american, îngrijirea medicală este de calitate şi la preţuri modeste, infrastructura este foarte bună – iar conectivitatea la internet este bună. Totodată, ţara vrea să îi atragă pe străini cu reduceri de taxe şi alte stimulente.Un cuplu poate să plănuiască un buget lunar cuprins între 1.765 de dolari şi 2.890 de dolari în Panama City şi mai puţin oriunde altundeva; o persoană singură ar putea ajunge la 20-30% din acest buget.2. Costa Rica: nu este de mirare că ţara cu mottoul naţional „Pura Vida” se plasează pe locul doi în acest clasament internaţional – aici viaţa se trăieşte mai ales în aer liber, iar oamenii pescuiesc, joacă golf, fac surf, drumeţii, scufundări şi practică yoga. Aici există şi o comunitate înfloritoare de expaţi, iar datorită stilului de viaţă sănătos, oamenii spun că pierd greutate fără să se străduiască.
Costurile de viaţă lunare pentru o persoană sunt cuprinse aici între 1.585 de dolari şi 2.960 de dolari. Un cuplu poate să trăiască aici confortabil cu 2.500 de dolari pe lună (sau mai puţin). La un restaurant local poţi să te saturi cu 4-5 dolari, iar o menajeră poate să îţi asigure curăţenia lunară cu doar 50 de dolari.
3. Mexic: chiar dacă majoritatea asociază Mexicul cu o vacanţă la plajă, sunt mult mai multe lucruri de descoperit aici – cum ar fi bogaţia culturală, Mexicul găzduind o scenă artistică fantastică. Bugetul lunar alocat traiulului se plasează aici între 1.500 şi 2.250 de dolari pe lună, în timp ce un cuplu poate trăi cu între 1.500 şi 3.000 de dolari pe lună.4. Ecuador: are un farmec care pare desprins din anii 1950. Rezidenţii de aici sunt prietenoşi, serviciile sunt excelente, iar oraşe precum Quito şi Quenca sunt foarte moderne. În plus, climatul din Ecuador nu poate fi întrecut de al niciunei alte ţări.
Bugetul lunar pentru o persoană se plasează aici între 1.170 de dolari şi 1.275 de dolari în fiecare lună, iar un cuplu se poate bucura de calitatea vieţii de aici cu 1.620 de dolari pe lună.5. Malaysia: fostă colonie britanică, limba neoficială de aici este engleza, ceea ce face să fie mult mai uşor ca expaţii să se acomodeze aici. Un alt plus este adus de preţurile chiriilor, care se plasează la un sfert faţă de cât plătesc locuitorii Statelor Unite. Bugetul lunar al unei persoane ajunge la între 1.000 şi 1.500 de dolari, în timp ce un cuplu poate să trăiască – chiar în condiţii de lux – cu 1.500 – 2.500 de dolari pe lună.
6. Columbia: după ce trecutul tumultuos a devenit istorie, Columbia s-a transformat într-un rai pentru expaţi. Viaţa mai uşoară, primirea călduroasă a populaţiei şi costul mic al vieţii sunt doar câteva dintre lucrurile care îi atrag aici pe străini.
Bugetul lunar pentru o persoană se plasează în Medellin la între 1.200 şi 1.600 de dolari, iar un cuplu care îşi doreşte să trăiască în cel mai frumos cartier al oraşului ajunge să cheltuie 2.191 de dolari.7. Portugalia: viaţa cotidiană aici are un ritm lent, localnicii sunt extrem de primitori, iar sistemul de sănătate este bun. Bugetul lunar pentru o persoană singură ajunge aici la 2.034 de dolari în oraşul Mafra şi puţin mai mult în Lisabona. Un cuplu poate să trăiască confortabil cu aproximativ 2.500 de dolari pe lună.
8. Peru: în afară de Machu Picchu, oferă kilometri de plaje, bucătării delicioase şi câteva dintre cele mai scăzute preţuri din lume pentru o viaţă de calitate. O persoană singură poate să ajungă să trăiască bine în Peru cu doar 1.146 de dolari pe lună, iar un buget apropiat de 2.000 de dolari în Lima asigură suficiente resurse pentru mese în oraş şi alte lucruri pe care le oferă oraşul. Un cuplu poate să trăiască foarte bine aici cu mai puţin de 2.000 de dolari. Preţul chiriilor porneşte de la 150 de dolari, iar un prânz cu trei feluri de mâncare şi o băutură are un preţ care porneşte de la 2,50 dolari.
9. Thailanda: este un loc în care nu poţi să te plictiseşti, oferă comunităţi la plajă, oraşe mari, agitate, oraşe universitare pline cu lucruri ce pot fi făcute aici. Localizarea permite explorarea cu uşurinţă a sudului Asiei. Preţul cheltuielilor pentru o persoană porneşte aici de la 952 – 1.153 de dolari într-o lună. În Hua Hin, preţul chiriilor porneşte de la 500 de dolari pentru o locuinţă în apropierea plajei.
10. Spania: este una dintre destinaţiile de plajă preferate ale Europei – soarele străluceşte, plajele sunt aurii, iar standardul de viaţă este ridicat, spun specialiştii care au realizat clasamentul. Oriunde în Spania, o persoană care alege să se mute singură ajunge să trăiască bine cu aproximativ 2.000 de dolari pe lună sau mai puţin. Un cuplu ajunge la un buget lunar de aproximativ 2.500 de dolari pe lună.
-
Netflix, acuzat că ucide serile romantice. Natalitatea din SUA este la cel mai redus nivel din istorie
Într-o formulare plastică, am spus că fetele preferă city-break-urile decât să schimbe scutece.
„Când ai posibilitatea să zbori şi să ajungi cam unde vrei cu low-costul, multor fete (şi băieţi) nu le mai arde de făcut copii, ci vor să se plimbe în întreaga lume, să poarte cele mai cool haine, să iasă la terasă sau la Starbucks cu prietenele sau să petreacă în cluburi.”
Scriam atunci că în 1999 numărul total de pasageri pe liniile aeriene din România a fost de 2,7 milioane, pentru ca în 2016 să ajungă la 16,4 milioane. Între timp, traficul a urcat la 20,2 milioane de pasageri în 2017 şi
21,2 milioane de pasageri în 2018.
În acelaşi timp, trendul de scădere a natalităţii a continuat.
Bineînţeles că apariţia low-cost-urilor, indiferent că se cheamă Ryanair, Blue Air, Wizz Air, nu reprezină singurul motiv pentru scăderea natalităţii din România, sau nu este cel mai important.
Articolul şi corelaţia făcută de mine au stârnit multă nemulţumire şi mânie.
Dacă eu am pus scăderea natalităţii din România pe seama exploziei low-cost-urilor, în Statele Unite de vină este Netflix.
Acum zece zile, The Wall Street Journal, cel mai important ziar de business din lume, a avut pe prima pagină articolul „Words for killing a romantic mood: Let’s watch Netflix! Is streaming video contributing to the nation’s declining fertility rate?”.
Pornind de la câteva exemple, The Wall Street Journal încearcă să aducă în discuţie efectul Netflixului asupra natalităţii americanilor, care este la cel mai scăzut nivel din istorie.
Acum oamenii au posibilitatea de a vedea episoadele unul după altul şi nu mai trebuie să aştepte o săptămână, cum este la televiziune.
În aceste condiţii, este greu să laşi telecomanda din mână şi să faci altceva, mai ales că finalul episoadelor te face să îţi doreşti să vezi imediat ce urmează.
Conform unui sondaj citat de Wall Street Journal, unu din patru americani preferă să vadă următorul episod imediat, decât să aibă momente romantice. Acest procent creşte la 36% în rândul persoanelor tinere cu vârste cuprinse între 18 şi 38 de ani, care spun că preferă să se uite la filme.
Mai mulţi terapeuţi consultaţi de The Wall Street Journal spun că problema scăderii natalităţii în SUA este mult mai mare decât Netflix: noile tehnologii, începând cu telefoanele mobile, Instagram, YouTube, Fortnite sau Facebook, fură atenţia americanilor.
Reed Hastings, celebrul CEO al Netflix, a spus că reţeaua vrea să domine fiecare moment liber al celor 149 de milioane de abonaţi pe care îi are, iar cel mai mare duşman este „somnul”.
Cei de la Netflix au zâmbit când au fost puşi să comenteze articolul din The Wall Street Journal: Americanii se uită la Netflix doar două ore pe zi, deci le rămâne suficient timp să facă şi altceva.
Toate aceste corelaţii nu au fost demonstrate ştiinţific, încă. Indiferent dacă sunteţi de acord sau nu, aceste legături fac parte din viaţa noastră actuală.