BusinessMagazin

Tag: ani

  • ANI contestă la CAB şi Parlamentul European calitatea de europarlamentar a lui Mircea Diaconu

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Manager de cursă scurtă: “Să îţi păstrezi mandatul de CEO în farma timp de trei ani e o binecuvântare”

    ÎN ULTIMII TREI ANI, CEI 160 DE ANGAJAŢI DIN SEDIUL MERCK SHARP & DOHME (MSD), AFLAT ÎNTR-UNA DINTRE CLĂDIRILE CORPORATISTE DE LÂNGĂ CASA PRESEI LIBERE DIN BUCUREŞTI, AU CUNOSCUT TREI NOI DIRECTORI GENERALI. M-am întâlnit şi le-am strâns mâna fiecăruia din cei trei şi am avut senzaţia de fiecare dată că va fi primul şi ultimul interviu pe care îl voi avea cu respectivul manager, dată fiind rotaţia mare de la conducerea MSD România.

    Noul CEO al MSD are 50 de ani şi conduce afacerile locale de peste 100 de milioane de euro ale americanilor începând cu luna februarie. Giombini i-a luat locul slovenului Almin Adzovic, care a ocupat funcţia de director general al companiei timp de un an şi jumătate. Adzovic preluase mandatul americanului Steve Warner, care a părăsit definitiv compania la începutul anului 2012, după nici 12 luni de la numirea în funcţie.

    Warner a ales să părăsească şi industria farmaceutică şi a decis să lucreze pentru Washington State Wine Commission, o organizaţie de stat din industria vinului, care are drept scop promovarea vinurilor produse în statul Washington peste tot în lume. „Este probabil cel mai dificil mediu în care am lucrat până acum, dar cred că am fi putut face mai mult dacă am fi avut puţină predictibilitate„, spunea americanul în ultimul său interviu pentru presa din România. 2011 era anul în care peste zece companii îşi luau rămas bun de la CEO, printre care Sanofi, GSK, Sandoz, Novartis, MSD, Eli Lilly, Boehringer Ingelheim, Farmexpert, Novo Nordisk, Actavis sau Farmaciile Dona.

    În discuţia de o jumătate de oră, italianul Fabrizio Giombini părea mai sigur de scaunul său decât predecesorii, punctând în repetate rânduri că lucrează pentru americani de 25 de ani. Zboară în Italia aproape săptămânal şi spune că România nu l-a surprins câtă vreme există multe asemănări între cele două ţări  – „provin dintr-o familie care a avut mereu un mod de gândire internaţional. Tatăl meu a lucrat în top management în industria farmaceutică, aşa că a fi internaţional este parte a culturii mele. Fiica mea s-a născut în SUA când lucram acolo pentru MSD„.

    Giombini spune că a acceptat mandatul propus de americani şi a părăsit piaţa italiană pentru că, spre deosebire de stagnările anuale din pieţele deja mature, România încă are potenţial de creştere pe termen mediu şi lung. Asta deşi anul trecut vânzările de medicamente au stagnat, iar pentru anul acesta prognoza companiei de cercetare şi analize de piaţă Cegedim este că piaţa se va majora cu circa 3%.

    „Cred că acţionarii înţeleg că România aduce, dincolo de dificultăţi, şi oportunităţi. Există mulţi pacienţi cu patologii cronice unde MSD are medicamente, în special pentru HIV şi hepatită C. Într-o piaţă cum e cea din România, strategia companiei trebuie să fie flexibilă, iar modul de gândire pozitiv. E exact ceea ce trebuie să le spunem celor de la headquarter.„ Strategie flexibilă înseamnă planuri pe termen scurt şi mediu, de până la maximum trei ani.

  • Cine le poate salva pe victimele dictaturii băsiste

    Coroborată cu înmulţirea în ritm tot mai rapid a numelor de “baroni locali” pesedişti pe lista celor anchetaţi de DNA, culminând cu intangibilii (până acum) Nicuşor Constantinescu şi Radu Mazăre de la Constanţa, această ofensivă a atras din partea opoziţiei comentarii despre sensul postării lui Ponta de pe Facebook privind o eventuală “retragere” a sa după alegerile din toamnă, dacă partidul nu l-ar mai susţine fiindcă nu e în stare să-i protejeze pe fruntaşii PSD de procese (iar aici ne aducem aminte că nu mai departe de noiembrie trecut, când PNL se simţea ţinta prioritară a ofensivei DNA şi ANI, însuşi Crin Antonescu reproşa cu năduf colegilor de atunci de coaliţie că USL “n-a mai existat după alegeri în privinţa raportării la justiţie”).

    Premierul, în schimb, a reacţionat cu bravada-i caracteristică, respectiv cu laude la adresa activităţii lui Mazăre şi în general a fruntaşilor PSD din administraţia locală, dar şi cu comparaţii deplasate între valul de anchete de acum şi intenţia din 2012 a procurorilor de a-i ancheta pe participanţii la referendumul de demitere a preşedintelui ori chiar cu intenţia regimului Ceauşescu de a-i împuşca pe toţi revoluţionarii din decembrie 1989.

    Într-un fel, Ponta nu are de ales, pentru că această bravadă e singura cale de a încerca să convingă electoratul că PSD, un partid de eroi martiri, va reuşi să reziste asaltului “dictaturii băsiste”. Sociologul Vasile Dâncu chiar avansase ideea că rezultatul involuntar al campaniei DNA este creşterea în sondaje a PSD la scorul fără precedent de 42%; pentru imaginea USD şi a potenţialului candidat la prezidenţiale Victor Ponta, ipoteza lui Dâncu e o exemplificare perfectă a zicalei italieneşti “si non è vero, è ben trovato”.

    În ce priveşte partea cealaltă a baricadei politice, promisiunea deja legendară din 2012 a USL, că fruntaşii “guvernării băsiste” (respectiv ai PDL, unii dintre ei actualmente PMP) vor fi vânaţi de Corpul de control al premierului şi aduşi în faţa justiţiei pentru ce au făcut în guvernările Boc-Ungureanu nu s-a materializat nici în ziua de azi, nemaivorbind de exaltările dinainte de alegerile din 2012, cu voci din PC, PNL şi PSD care reclamau chiar desfiinţarea DNA şi a ANI. Ultima încercare de acest fel, care vizează însuşi familia Băsescu, i-a dat ocazia preşedintelui, participant la şedinţa de bilanţ a Ministerului Afacerilor Interne din această săptămână, să ceară public ca faimosul dosar al restituirilor şi al achiziţiilor de terenuri agricole de la Nana, în care a fost implicată Ioana Băsescu, să fie supus cercetării procurorilor, “şi dacă este încălcare de lege, să răspundă inclusiv preşedintele României”.

    Deocamdată însă, deşi Guvernul a anunţat că va sesiza Parchetul în acest caz, anunţul se întemeiază pe un raport al Corpului de control al premierului şi nu pe concluziile comisiei parlamentare care a promis că îşi va redacta propriul raport. La 1 aprilie, Camera şi Senatul au prelungit termenul de activitate a comisiei cu încă 60 de zile, iar preşedintele acesteia, Mihai Fifor, a justificat întârzierea cu acuzaţia, fără adresant clar, că “s-a încercat blocarea activităţii comisiei”.

  • Ecaterina Andronescu a câştigat definitiv procesul cu ANI privind incompatibilitatea

     În iunie 2011, Agenţia Naţională de Integritate arăta că, în urma verificărilor, s-a stabilit că Ecaterina Andronescu a fost în incompatibilitate, întrucât a exercitat, simultan, funcţiile de senator şi rector al Universităţii Politehnica din Bucureşti. ANI preciza atunci că Andronescu era rector al Universităţii Politehnica din Bucureşti din 2004 şi senator din 19 decembrie 2008, fiind şi vicepreşedinte al Partidului Social Democrat.

    Ecaterina Andronescu a contestat atunci raportul ANI privind incompatibilitatea. În 3 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti i-a respins cererea de anulare a raportului ANI.

    Decizia a fost contestată de Andronescu, în iulie 2012, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), care marţi a dat o decizie definitivă în acest dosar.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mişu Negriţoiu, la BM Storytellers: Dacă perioada 2005-2006 nu ar fi existat, trebuia să o inventăm

    Iată discursul lui Mişu Negriţoiu, chairman ING Bank, la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    În ultimii zece ani, România a trăit o istorie concentrată, cu bune şi cu rele, cu libertăţi şi cu constrângeri. Dacă nu le-am fi trăit în aceşti zece ani, poate că ne-am fi întins cu ele pe 50 de ani şi nu ştiu dacă ar fi fost mai bine.

    Din punct de vedere personal, pentru mine 2005 a însemnat ruptura şi renunţarea totală la viaţa politică şi publică. Până atunci, eram într-o formulă pentru un guvern de centru-stânga care s-ar fi instalat în 2005. În 2005 încă mai cochetam cu ideea de a mă întoarce în politică, dar până la urmă nu a mai fost cazul. Decizia a fost mai uşoară aşa.

    În schimb, 2005-2006 a însemnat pentru mine consolidarea carierei mele profesionale. Am dat ocazia Ziarului Financiar de a mă titra pe prima pagină ca primul CEO român al unei bănci străine şi al unei multinaţionale, într-o perioadă când era o ofensivă de aducere de expaţi la conducerea băncilor; în 2006, Business Magazin mă punea pe copertă cu un titlu sugestiv: „Români, ocupaţi băncile„. Cu emoţie, în 2005 am pregătit ascensiunea mea pentru conducerea băncii, iar în 2006 ea a căzut ca un fruct copt.

    Zece ani este o istorie concentrată, dar când această istorie a început nu ştiam exact ce va urma şi simţeam că lucrurile sunt destul de fragile. Leul se aprecia, iar politicienii spuneau că ne este mai bine şi că a crescut nivelul de trai pentru că s-a apreciat leul (am verificat acum şi în 2005 ajunsese la 3,2 lei). Un coleg de-al meu, care a fost predecesorul meu la conducerea băncii (iar acum este preşedintele grupului ING), mă întreba ce se mai întâmplă în România şi eu îi spuneam: «Păi ce să îţi spun despre România? Se creşte fără să facem nimic!». Aduceţi-vă aminte – GDP-ul creştea, piaţa creştea, creditarea s-a dublat, şomajul dispăruse, lumea era happy, tot omul cumpăra o maşină, renova o casă. Era un romantism frumos, dar nesănătos.

    Cred despre toată această perioadă că, dacă nu ar fi existat, trebuia să o inventăm. Obsesia mea erau străzile pline de Daciile alea vechi; în Cehia sau Ungaria maşinile se înlocuiseră deja, dar în România anilor 2000 era încă plin de maşini vechi pe stradă. Din 2005 încolo problema asta s-a rezolvat, dar s-a rezolvat şi atitudinea oamenilor; oamenii au văzut că prin muncă îşi pot plăti renovarea casei, cumpărarea unei maşini noi sau a unei case – nici nu mai conta cât dădeau pe case şi nici pentru mine nu a contat, deşi ar fi trebuit şi investiţiile imobiliare sunt singurul lucru pe care l-aş schimba din ultimii zece ani.

    Lumea voia să facă ceva să schimbe nivelul de trai, chiar dacă nu avea cu ce. Noi o numim perioada de boom şi a fost una dintre puţinele perioade din istoria recentă a României când ne întrebam cine e FMI-ul ăsta şi ce vrea de la noi, că noi ştim să ne conducem ţara. În perioada aceea, ministrul de finanţe îmi povestea că le-a dat atâţia bani la primării că nu or să poată să îi cheltuie.

    Cred că sunt primării care au rămas cu bani de atunci. 2005-2008 a fost cea mai bună perioadă pentru administraţiile locale – unii au făcut treabă bună cu banii, alţii au făcut treabă de faţadă: au zugrăvit biserica, au renovat grădiniţa, iar până la urmă au rămas doar cu biserica şi grădiniţa, ca oraşele-fantomă din America, pentru că nu au creat locuri de muncă.

    A venit apoi recesiunea. Nu a fost să fie să prind şi eu ca CEO o perioadă de creştere continuă. Cred că şi de recesiune a fost nevoie. Oamenii nu înţelegeau multe lucruri din ceea ce se întâmpla.

    Apoi a venit însă cea mai mare schimbare de pe piaţa din România, liberalizarea contului de capital, pe care cred că şi acum o mai jelesc unii: s-au desfiinţat frontierele pentru bani şi cred că ar fi mulţi care ar dori încă să controleze intrările de capital. La un moment dat, după liberalizarea contului de capital, mi-a dispărut din bilanţul băncii, în decurs de câteva luni, aproape un miliard de euro.

    De atunci am început să construiesc businessul sustenabil al ING şi acum suntem pe locul 7 în sistemul bancar, dar coborâserăm pe 10. În curând vom da rezultatele financiare pentru 2013 şi veţi vedea că ING a crescut de la an la an. Am trecut foarte bine prin această recesiune.

    Tinerii ar trebui să facă lucrurile corect, cu seriozitate şi la timpul potrivit. Cam asta am făcut şi noi la ING în aceşti ani şi cam asta trebuie să facă ţara. Eu cred că lucrurile arată mai bine şi mai corect acum şi cred că ţara este mult mai solidă decât era acum zece ani.

  • Iohannis, despre Mircea Diaconu: A devenit un obicei: “vreau pe listă, sunt supărat, plec din PNL”

     “Văd că devine un obicei: vreau pe listă, sunt supărat, plec din PNL”, a spus Iohannis, joi, într-o conferinţă de presă, întrebat cum comentează plecarea lui Mircea Diaconu din partid.

    El a afirmat că “mai mult de atât nu trebuie spus”, susţinând că PNL “este un partid puternic”, în pofida “artiştilor care vin şi pleacă”.

    Vicepreşedintele PNL Mircea Diaconu declara, miercuri, pentru MEDIAFAX, că şi-a dat demisia din partid şi va candida independent la alegerile europarlamentare, el adăugând că urmează să strângă 100.000 de semnături pentru a-şi putea depune candidatura “şi pentru ca ANI să o poată contesta”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Direcţia în care PIB va merge în 2014. Nimeni nu crede că se mai poate repeta creşterea economică de anul trecut

    DUPĂ PATRU ANI DE CHIN, DINTRE CARE TIMP DE DOI ANI A PATINAT ÎN GROAPA RECESIUNII ŞI APOI A INTRAT ÎN CURSA CU MULTE OBSTACOLE A REDRESĂRII, ECONOMIA ROMÂNIEI A REUŞIT ÎN 2013 SĂ SURPRINDĂ PE TOATĂ LUMEA, CU O CREŞTERE DE 3,5%. A fost cel mai rapid ritm de creştere de la izbucnirea crizei financiare şi economice, depăşind şi cele mai optimiste estimări ale analiştilor, autorităţilor sau instituţiilor financiare internaţionale. Iar acest salt al economiei a adus România în topul ţărilor europene, fiind depăşită doar de Letonia. Cu toate acestea, PIB-ul real nu a reuşit anul trecut să revină la nivelul anterior crizei, speranţele legându-se de 2014.

    Industria şi agricultura au fost vedetele economiei anului trecut, în timp ce construcţiile şi comerţul cu amănuntul au continuat să dezamăgească. Cel mai important aport la avântul PIB l-a avut, cum era de aşteptat, industria, care a adus două treimi din creşterea de 3,5%. Iar producţia agricolă excepţională a făcut ca agricultura să fie al doilea driver important al economiei. Problema constă în faptul că agricultura este o componentă foarte volatilă a PIB, fiind dependentă aproape exclusiv de condiţiile meteo.

    Un salt spectaculos, de 23,4%, a făcut anul trecut volumul de activitate din agricultură, avansul semnificativ fiind influenţat de condiţiile meteo favorabile, creşterea absorbţiei fondurilor europene şi investiţiile realizate în acest sector. Practic, s-au vă-zut efectele intrării în agricultură a 10 miliarde de euro între anii 2008 şi 2013, dintre care 6 miliarde pentru proiecte de inves-tiţii. În ultimii ani agricultura şi-a redus continuu ponderea în PIB, de la aproximativ 11% în 2003 la 6,6% în 2008 şi 5,3% în 2012. Anul trecut agricultura a adus 1,1% din creşterea economică, în condiţiile în care ponderea acestui sector în PIB a fost de 5,6%.

    Dacă excludem impactul agriculturii, creşterea economică ar fi fost în 2013 de doar 2,4%, apropiată de avansul din 2012, de 2,2%, când a fost un an agricol slab.
    Analiştii au avertizat că avansul economic solid din 2013, de 3,5%, maschează cererea internă slabă şi declinul investiţiilor şi au insistat asupra necesităţii stimulării consumului şi investiţiilor.

    SPERANŢELE LEGATE DE EVOLUŢIA DIN 2014 NU PAR A FI REALIZABILE; MAJORITATEA ANALIŞTILOR ANTICIPEAZĂ ÎNCETINIREA MOTOARELOR PIB ÎN JURUL A 2,3%, economia urmând să fie susţinută în continuare de cererea externă şi de o revenire treptată a cererii interne. Anul acesta, agricultura ar urma să aibă un efect de bază nefavorabil asupra economiei, după impactul pozitiv din 2013.

    Iar revenirea economiei zonei euro în teritoriu pozitiv va influenţa favorabil exporturile şi producţia industrială. Fondurile europene sunt o sursă potenţială de creştere economică, iar analiştii anticipează o îmbunătăţire a procesului de absorbţie în 2014. Tot analiştii avertizează însă că cele două runde de alegeri din acest an, europarlamentare şi prezidenţiale, ar putea să ducă la intensificarea tensiunilor pe scena politică, cu consecinţe nefavorabile asupra economiei.

  • Ce înseamnă liberalism în 2014

    Deja Iohannis a spus că ruperea USL nu exclude o viitoare participare a PNL la o guvernare alături de USD, iar Antonescu, deşi a criticat verbal programul de guvernare al cabinetului Ponta III, a refuzat să-l atace alături de PDL cu o moţiune de cenzură, sub pretextul că programul e “prea neserios”, dar şi-a rezervat dreptul de a ieşi cu o moţiune proprie dacă până la 1 mai Guvernul nu taie CAS cu 5% şi nu introduce neimpozitarea profitului reinvestit.

    Forţa PNL în opoziţie depinde însă şi de capacitatea partidului de a nu pierde parlamentari, fie în favoarea altor partide, fie din cauza problemelor lor cu justiţia, iar aici problema PNL e veche. În ultima săptămână, ANI şi-a continuat neobosită ofensiva, cu încă un lot de 10 senatori şi 22 de deputaţi acuzaţi de incompatibilitate sau de fals în declaraţiile de interese: cei mai mulţi provin de la PNL (15), urmaţi de PSD (7) şi PC (3).

    În acelaşi timp, refuzul parlamentarilor de a aviza începerea urmăririi penale pentru fostul ministru Daniel Chiţoiu (PNL) şi de a constata încetarea mandatului lui Akos Mora (PNL) şi Ştefan Stoica (PDL), declaraţi incompatibili de ANI, i-a oferit din nou preşedintelui Băsescu ocazia să acuze mafia transpartinică apărată de Parlament, dar i-a făcut şi pe membrii CSM să reflecteze, în premieră, dacă nu e cazul să spargă zidul parlamentar în calea justiţiei printr-o sesizare la CCR, pe motiv de existenţă a unui conflict între puterea judecătorească şi cea legislativă.

  • Zece senatori şi 22 de deputaţi, acuzaţi de incompatibilitate sau fals în declaraţii. Printre aceştia se află Petre Roman şi Sorin Ilieşiu

     Potrivit Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), cei 22 deputaţi şi 10 senatori au încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor. De asemenea, în cazul unora dintre aceştia există indicii privind posibila săvârşire a infracţiunii de fals în declaraţii.

    Astfel, ANI a constatat că au fost în incompatibilitate deputaţii Dorel Covaci, Ştefan Petru Dalca, Ion Diniţă, Anton Doboş, Traian Dobrinescu, Ion Ochi, Adrian Nechita Oros, Ioan Tămăian, Ioan Viorel Teodorescu, Petru Ştefan Thuma Hubert şi Cătălin Daniel Zamfir.

    De asemenea, ANI a stabilit că sunt în incompatibilitate deputaţii Petre Roman, Florin Ciurariu, Cornel George Comşa, Constantin Cosmin Enea, Ioan Mihăilă, Ioan Moldovan, Szolt Molnar, Marian Cătălin Rădulescu, Ioan Sorin Roman, Ion Şcheau şi Miron Alexandru Smărăndache.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tânărul care la 30 de ani a ajuns brand manager al Jack Daniel’s: De frica zilei de mâine, românii beau mai puţin whisky

    Pe piaţa de whisky, estimată la 85 de milioane de euro pe an, Jack Daniel’s s-a impus pe poziţia fruntaşă în 2010, în plină criză economică, când obiceiurile de consum şi tendinţele erau date peste cap, iar alte categorii de produse începeau să „muşte” din piaţa whisky-ului.

    La un an de când are în grijă Jack Daniel’s în România, Cezar Gârbea spune despre piaţă că este încă în formare şi într-o permanentă schimbare. „Ultimii ani au dat puţin peste cap creşterea naturală a acestei categorii, fiind strâns legată de starea de spirit a românilor. Astfel, o piaţă care arăta o creştere promiţătoare s-a oprit din avântul pe care îl avea şi chiar a început să scadă odată cu reducerea încrederii românilor în ceea ce le va aduce ziua de mâine”, spune Cezar Gârbea.

    Tendinţa s-a reflectat atât în retail, unde a scăzut frecvenţa cumpărăturilor, cât şi mediul HoReCa, iar românii au început să ia în considerare şi alte băuturi, precum vodca, datorită versatilităţii acesteia, dar şi băuturi mai uşoare cum ar fi prosecco.

    La nivelul pieţei de spirtoase, whisky-ul este al patrulea sortiment în topul vânzărilor, după băuturile cu arome (rachiu), vodcă şi brandy, arată datele companiei de cercetare de piaţă IWSR. În această categorie, Jack Daniel’s se bate în principal cu J&B, Ballantine’s, Johnnie Walker sau Teacher’s.

    În România, marketingul Jack Daniel’s şi al vodcii Finlandia este realizat de către Brown Forman, în timp ce distribuţia este asigurată de către BDG Import.

    Comparativ cu alte state, piaţa locală de whisky este similară în ceea ce priveşte gradul de maturitate, spune Cezar Gârbea, diferenţele aparând în ceea ce priveşte restaurantele, barurile şi cluburile, unde există alt tip de consumator.

    „Dacă acum câţiva ani ieşitul în oraş însemna fie o bere cu prietenii, fie în club cu o sticlă de whisky şi de vodcă, acum consumatorii au evoluat foarte mult şi sunt foarte diferiţi, astfel încât nu mai există un tipar. Totodată devin mai sofisticaţi, la curent cu noile trenduri, caută evenimente şi locaţii care să le ofere ceva nou şi cred că, cel mai important, să le ofere o experienţă unică.”

    În aceste condiţii, jobul brand managerilor este să construiască o marcă pe termen lung, susţinută de o comunicare coerentă, adaptată realităţilor pieţei. În industria de whisky, importante sunt şi notorietatea internaţională, dar şi continuitatea în procesul de comunicare.

    Brand managerul pentru Jack Daniel’s este de părere că cea mai mare provocare în slujba sa este să facă alegerea corectă din punctul de vedere al comunicării pentru brand într-un mediu plin de alternative. Odată găsit mixul perfect, urmează un pas la fel de important, execuţia, care în cazul brandurilor premium, cum este Jack Daniel’s, poate face diferenţa între reuşită şi eşec.

    „Comunicarea bazată în bună parte pe BTL şi dependenţa de mediul on trade, HoReCa, fac ca opţiunile să fie nenumărate, dar fiecare are avantaje şi dezavantaje. Pe de altă parte, ar trebui ca aceste opţiuni să fie în linie cu ceea ce vrei tu ca brand să comunici şi să fie identificabil cu tine, dar nu într-un mod intruziv pentru consumator, ci într-unul natural.”

    Cum piaţa este departe de a fi matură, mai este loc pentru noi jucători, însă cei nou intraţi trebuie să-şi croiască drumul către consumatori având de înfruntat branduri vechi de sute de ani, care au avut timp să „înveţe„ cum să se promoveze şi au de asemenea experienţa anilor de creştere, dar şi de criză economică.

    „E nevoie de atenţie la detalii atât în conceperea strategiei pe următorii ani, cât şi la fiecare activare pe care o faci în piaţă (…) pornind de la a comunica cât mai fidel valorile brandului în ochii consumatorului şi până la ultimul şurub pus la un eveniment din cadrul Studio No. 7.”