BusinessMagazin

Tag: Venituri

  • Scad chiriile celor ce stau în locuinţe ANL. Care sunt noile criterii după care vor fi calculate

    Din 12 mai a.c., la propunerea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (MDRAPFE), chiriile datorate de persoanele cu venituri reduse care beneficiază de locuinţe ANL vor fi diminuate şi calculate după noi criterii, raportate la venitul realizat pe membru de familie, se arată într-un comunicat al MDRAPFE.

    Acest aspect este reglementat prin Hotărârea de Guvern nr. 304/2017 (aprobată în şedinţa din 6 aprilie 2017), prin care au fost actualizate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe (ANL). Hotărârea a intrat în vigoare odată cu publicarea în Monitorul Oficial al României nr. 354 din 12 mai 2017.

    Modificările au fost aduse pentru a asigura protecţia socială a persoanelor cu venituri mici, prin limitarea cuantumului chiriei, astfel:

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ghid pentru tineri: cum să economiseşti mai mult, mai eficient?

    Laurenţiu Mihai, autor al site-ului de educaţie financiară  laurentiumihai.ro şi cofondator al agenţiei de marketing digital The Pharmacy, recomandă păstrarea unui buget personal în Excel sau cu ajutorul unei aplicaţii.

    „Esenţa planificării financiare este aceeaşi: să realizezi, mai întâi, un miniaudit financiar, să vezi ce venituri şi ce cheltuieli ai în fiecare lună şi să-ţi dai seama unde eşti şi care poate fi baza de construcţie pentru unde vrei sa ajungi”, spune Nicoleta Deliu, şef departament comunicare corporativa şi afaceri comunitare la BCR.

    Al doilea lucru pe care Laurenţiu Mihai îl recomandă este administrarea eficientă a banilor cu ajutorul regulii 50/20/30:
    50% din venituri distribuite către cheltuielile zilnice fără care nu putem trăi (chirie, mâncare etc.), 20% direcţionaţi imediat către investiţii, iar 30% distribuiţi către distracţie, obiecte pe care ni le dorim (maşină, telefon nou etc).

    „Important este să distribuim cei 20% din venituri înainte să ne apucăm de distracţie şi alte cheltuieli mai puţin folositoare”, este de părere Mihai, care spune că această regulă te va ajuta să-ţi administrezi banii şi să fii mai chibzuit.
    „Cei 20% destinaţi investiţiilor îţi vor asigura viitorul. La bătrâneţe vom avea nevoie de mai mulţi bani şi foarte important este să ne gândim din timp la modul în care vrem să ne trăim bătrâneţea”, mai spune el.

    Nicoleta Deliu spune că obiceiul care nu trebuie să lipsească este cel al economisirii lunare, respectând principiul de a te plăti pe tine prima data.  „Procentul economisirii ar trebui să crească odată cu vârsta, pornind de la 5% la 20-25 de ani, 10-15% în perioada cea mai activă a vieţii (30 – 50 de ani) şi 20% după această vârstă”.

    Ea mai spune că încă mai există tentaţia supraîndatorării desi abia am ieşit din criză. “E suficient să ne uităm în oglindă sau în jurul nostru: câţi dintre noi nu avem abonamente de cablu TV cu peste 100 de programe? La câte ne uităm, cu adevărat? Câţi dintre noi nu deţinem telefoane cu mii de minute şi mesaje incluse, pe costuri lunare destul de ridicate, pe care nu le folosim? Chiar e nevoie de ele? Sunt exemple mărunte, care pot continua cu cafeaua pe care o bem zi de zi, poate, la cafenea, mâncarea cumpărată de la cantină sau din oraş, în loc de cea gătită acasă, modalităţile de transport – bicicletă, autobuz sau taxi, locurile de unde ne facem cumpărăturile sau unde plecăm în vacanţă”, spune Deliu

    Articolul face parte din cover story-ul “Ce fac millenniali cu banii şi de ce de ce ar trebui să se gândească la pensie”

  • Cum acest tânăr a făcut o afacere de aproape 200 de milioane de dolari vânzând ceasuri ieftine

    Ca mulţi dintre prietenii săi, Tysander a călătorit în Australia după ce a terminat liceul. Acolo Tysander a întâlnit un englez pe nume Daniel Wellington, care purta un ceas Rolex şi care l-a impresionant cu alura lui de James Bond. Astfel i-a venit ideea de milioane de dolari, dar şi un nume pentru brandul de ceasuri: Daniel Wellington.

    „Mi-am dat seama că exista o piaţă pentru astfel de ceasuri, ceva mai pretenţioase”, a declarat el. Dar succesul nu a venit peste noapte. S-a întors în Suedia unde a lucrat în mai multe locuri, de unde a fost concediat apoi s-a înscris la cursuri de business. A început două companii: prin care vindea online cravate şi ceasuri de plastic. Cu banii obţinuţi, 24.000 de dolari, a început cea de-a treia companie, care avea să-i schimbe viaţa.

    „Am făcut un mic magazin online şi am creat chiar eu logo-ul în Photoshop apoi am trimis design-ul la o fabrică din China”, a spus Tysander.

    Ceasul a fost un succes, nu doar datorită design-ului frumos, ci şi faptului că a s-a folosit de social media pentru promovare.  Acesta a apelat la mai multe personalităţi online pentru a-i promova produsul. Acum este la ordinea zilei acest lucru, dar la vremea respectivă nu era ceva foarte întâlnit. Acum compania are peste 2.2 milioane de urmăritori pe Instagram, iar în 2014 s-au vândut peste 1 milion de unităţi, ceea ce înseamnă 70 milioane de dolari. În 2015 veniturile companiei au crescut la 170 milioane de dolari şi Tysander, singurul proprietar al companiei, a făcut un profit de 66 milioane de dolari.

    Tysander refuză să dea bani pentru reclamă şi preferă să doneze ceasurile vedetelor care sunt dispuse să-i promoveze ceasul.

    „Nu-mi imaginam în 2013 că Daniel Wellington va creşte atât de mult. Sunt foarte norocos”, a mai spus tânărul care a cumpărat recent un apartament în centrul oraşului Stockholm în valoare de 12.8 milioane de dolari.

    La început a recrutat foşti colegi de facultate, iar în prezent are o echipă de peste 100 de oameni în cinci sedii în Los Angeles, New York, Stockholm, Hong Kong şi Shenzen. Pentru a păstra preţurile mici, compania produce în China. Distribuţia a fost făcută mai întâi online, în Suedia, apoi a venit în New York prin parteneri, iar acum ceasurile lui sunt în magazine mari din State, precum Bloomingdale sau Nordstrom. În prezent, are peste 5800 de parteneri în întreaga lume.

    „O parte din mine îşi doreşte să-l contacteze pe Daniel Wellington şi să-i explic ce s-a întâmplat, dar poate mai bine este să-l las în pace. Dacă ar apărea într-o zi la birou, probabil că m-aş ascunde sub masă”, a declarat Tysander.

    Compania a crescut cu 4,695% în topul Inc. 5000 Europe, care analizează creşterile companiilor antreprenoriale din Europa, înregistrând astfel cea mai mare creştere.

  • Cum acest tânăr a făcut o afacere de aproape 200 de milioane de dolari vânzând ceasuri ieftine

    Ca mulţi dintre prietenii săi, Tysander a călătorit în Australia după ce a terminat liceul. Acolo Tysander a întâlnit un englez pe nume Daniel Wellington, care purta un ceas Rolex şi care l-a impresionant cu alura lui de James Bond. Astfel i-a venit ideea de milioane de dolari, dar şi un nume pentru brandul de ceasuri: Daniel Wellington.

    „Mi-am dat seama că exista o piaţă pentru astfel de ceasuri, ceva mai pretenţioase”, a declarat el. Dar succesul nu a venit peste noapte. S-a întors în Suedia unde a lucrat în mai multe locuri, de unde a fost concediat apoi s-a înscris la cursuri de business. A început două companii: prin care vindea online cravate şi ceasuri de plastic. Cu banii obţinuţi, 24.000 de dolari, a început cea de-a treia companie, care avea să-i schimbe viaţa.

    „Am făcut un mic magazin online şi am creat chiar eu logo-ul în Photoshop apoi am trimis design-ul la o fabrică din China”, a spus Tysander.

    Ceasul a fost un succes, nu doar datorită design-ului frumos, ci şi faptului că a s-a folosit de social media pentru promovare.  Acesta a apelat la mai multe personalităţi online pentru a-i promova produsul. Acum este la ordinea zilei acest lucru, dar la vremea respectivă nu era ceva foarte întâlnit. Acum compania are peste 2.2 milioane de urmăritori pe Instagram, iar în 2014 s-au vândut peste 1 milion de unităţi, ceea ce înseamnă 70 milioane de dolari. În 2015 veniturile companiei au crescut la 170 milioane de dolari şi Tysander, singurul proprietar al companiei, a făcut un profit de 66 milioane de dolari.

    Tysander refuză să dea bani pentru reclamă şi preferă să doneze ceasurile vedetelor care sunt dispuse să-i promoveze ceasul.

    „Nu-mi imaginam în 2013 că Daniel Wellington va creşte atât de mult. Sunt foarte norocos”, a mai spus tânărul care a cumpărat recent un apartament în centrul oraşului Stockholm în valoare de 12.8 milioane de dolari.

    La început a recrutat foşti colegi de facultate, iar în prezent are o echipă de peste 100 de oameni în cinci sedii în Los Angeles, New York, Stockholm, Hong Kong şi Shenzen. Pentru a păstra preţurile mici, compania produce în China. Distribuţia a fost făcută mai întâi online, în Suedia, apoi a venit în New York prin parteneri, iar acum ceasurile lui sunt în magazine mari din State, precum Bloomingdale sau Nordstrom. În prezent, are peste 5800 de parteneri în întreaga lume.

    „O parte din mine îşi doreşte să-l contacteze pe Daniel Wellington şi să-i explic ce s-a întâmplat, dar poate mai bine este să-l las în pace. Dacă ar apărea într-o zi la birou, probabil că m-aş ascunde sub masă”, a declarat Tysander.

    Compania a crescut cu 4,695% în topul Inc. 5000 Europe, care analizează creşterile companiilor antreprenoriale din Europa, înregistrând astfel cea mai mare creştere.

  • Sfatul unui afacerist cu 120.000 de angajaţi: „Nu te ajută şcoala, ci şcoala vieţii. Am învăţat trăind”

    A devenit cea mai mare companie din această industrie după achiziţia firmei americane Swift&Co. în 2007, în schimbul sumei de 225 de milioane de dolari. Jose Batista Sobrinho, fondatorul JBS, a început să lucreze la 15 ani în statul brazilian Minas Gerais, de unde s-a mutat ulterior în Goias. I-a învăţat regulile tradingului pe cei trei fii ai lui, care au acum roluri importante în conducerea operaţiunilor din Brazilia şi Statele Unite ale Americii ale JBS. Necunoscută în afara Braziliei până în urmă cu câţiva ani, istoria JBS a început în 1953 când Batista a început să cumpere bovine în Goias şi să le vândă măcelăriilor şi restaurantelor din zonă. Afacerea din 1953 se rezuma la o măcelărie unde erau sacrificate maximum două animale.

    În 1957, a construit şi un abator, nu departe de Brasilia, noua capitală din acea perioadă a Braziliei. Numărul de animale sacrificate a crescut la 100 pe zi, iar doi ani mai târziu abatorul crescuse capacitatea cu 500 pe zi. În 1980, JBS a început să înglobeze rivali şi a creat o reţea naţională. O schimbare majoră a fost odată cu exportul de carne proaspătă. Mai întâi au început cu exportul de părţi din vacă neacceptate pe piaţa domestică, strategie care i-a făcut mai competitivi pe plan local. Un sfert din venituri provine acum din exporturi. Câteva luni mai târziu, au cumpărat compania americană Swift Foods Co., devenind cea mai mare companie.

    Spre deosebire de alte grupuri, JBS a cumpărat de cele mai multe ori fabrici, chiar dacă erau într-o situaţie financiară precară, în loc să le construiască, de aceea creşterea a fost mai rapidă. Dacă în urmă cu un deceniu JBS vindea doar în Brazilia, după cumpărarea giganţilor americani ca Swift sau Pilgrim’s Pride, compania a crescut de la un miliard de dolari la 40 de miliarde de dolari, sacrificarea a 90.000 de vaci pe zi şi circa 125.000 de angajaţi. JBS a devenit cel mai  mare furnizor de carne din lume, exportând din Argentina până în America. În paralel cu dezvoltarea afacerii, Batista a crescut şase copii: José, Wesley, Joesley, Vanessa, Vivianne şi Valere. Băieţii au învăţat cum să conducă afacerea de la tatăl lor, deşi viziunea lor nu era de multe ori diferită de a lui. „Background-ul nostru nu este academic, avem background-ul vieţii, am învăţat trăind”, a declarat el, potrivit Forbes.

  • Veniturile din cereale, în creştere anul trecut

    Conform declaraţiilor financiare depuse la Ministerul Finanţelor Publice pentru anul 2015, numărul companiilor care activează în sectorul cultivării cerealelor (CAEN 0111) este de 8.056, din care 1.438 (18%) nu au desfăşurat nici o activitate, în timp ce 2.692 (33%) au avut venituri mai mici de 100.000 de euro. Observăm o tendinţa de concentrare a veniturilor în rândul companiilor medii şi mari. Astfel, numărul firmelor care au venituri mai mari de 1 milion de euro a crescut în mod constant, de la 215 în 2008, la 679 în 2015, ponderea cotei de piaţă consolidate în rândul acestora evoluând de la 60% (în 2008), la aproape 70% (în 2015).

    Fenomenul polarizării, caracteristic întregului mediu de afaceri din România, a determinat că numărul companiilor care activează în acest sector să crească cu 18% de la impactul crizei financiare (anul 2008) până în prezent, în timp ce veniturile s-au dublat, de la 8,5 miliarde de lei în 2008, la aproape 16,8 miliarde de lei în 2015. Având în vedere cifrele raportate de Eurostat privind producţia agricolă pentru 2016, precum şi evoluţia preţului cerealelor (efectul nominal), estimăm că nivelul veniturilor raportate de către acest sector pentru 2016 înregistrează o creştere consolidată de 5%, comparativ cu anul anterior.

    Pentru că domeniul agricol este un subiect intens dezbătut, în cea de-a două sesiune a Conferinţei de Risc de Ţară organizată de Coface România şi Ziarul Financiar, pe 24 Mai, dedicată mediului de business, unul dintre lectori va fi Robert Rekkers, CEO Agricover IFN.

    Sectorul este afectat de un grad modest de tehnologizare, ceea ce face că veniturile obţinute de aceste companii să fie puternic afectate de condiţiile meteorologice. Conform cifrelor raportate de Eurostat, producţia de cereale pentru anul 2016 a fost de 19.928 tone, în creştere cu 3,4% faţă de anul anterior. Analizând evoluţia producţiei de cereale pentru perioada 2008-2016, observăm o volatilitate foarte ridicată, fluctuaţiile anuale fiind mari.

    În general, se observă foarte rar trei ani consecutivi de creştere continuă, condiţiile meteorologice aducând corecţii importante (negative sau pozitive) la fiecare doi ani. Evoluţia producţiei este amplificată de o volatilitate opusă a preţului cerealelor, în general perioadele cu recolte foarte scăzute fiind însoţite de o creştere a preţurilor, din cauza deficitului de oferta. În contextul unor costuri fixe importante înregistrate de companiile care activează în acest sector (întreţinere cultură, arendă, leasing utilaje), volatilitatea ridicată a veniturilor este de natură să crească nivelul de fragilitate al acestora.

    Conform ultimelor declaraţii financiare depuse de către companiile care activează în acest sector, observăm:

    •             Situaţia de lichiditate a companiilor se deteriorează în mod constant. Capitalul de lucru (raportul între activele circulante şi nivelul datoriilor pe termen scurt) scade de la 1,22 (anul 2012) la doar 1,05 (anul 2015), crescând gradul de fragilitate al companiilor în cazul neîncasării creanţelor sau volatilităţii preţurilor stocurilor (ambele scenarii fiind foarte probabile în acest sector). În acest context, gradul de acoperire a datoriilor pe termen scurt prin nivelul trezoreriei scade de la 14% (anul 2012) la doar 9% (anul 2015);

    •             Una dintre principalele cauze care generează presiuni asupra lichidităţii este creşterea constanţa a perioadei de încasare a creanţelor (DSO – Days of Sales Outstanding), de la 112 zile (2008) la aproape 193 de zile (2015), mult peste media naţională înregistrată în acelaşi an (114 zile). Agricultură, în general, şi sectorul cultivării cerealelor, în special, înregistrează cel mai extins termen de colectare a creanţelor la nivel naţional. În acest context, companiile care activează în acest sector au solicitat extinderea termenelor de plata către furnizori, acesta crescând de la 215 zile (2012) la 335 zile (2015). Deoarece termenul de plata către furnizori a fost extins mult mai accelerat compartiv cu extinderea termenului mediu de încasare a creanţelor, durata ciclului de conversie a banilor a trecut din valori pozitive (21 de zile în 2012) la valori negative (-16 zile în 2015). Practic, companiile care activează în acest sector îşi plătesc furnizorii cu 16 zile mai târziu decât o pot face în realitate (durata medie consolidată de colectare a creanţelor şi rotaţie a stocurilor);

    •             Trendul indicatorilor de profitabilitate este descendend pentru perioada 2012-2015, cu o tendinţa de stabilizare în ultima parte. Nivelul profitului mediu consolidat la nivel sectorial pentru 2015 a fost de 5,7%, inferior mediei înregistrate în perioada 2011-2012 (aproximativ 8%), dar peste pragul minim de retabilitate atins în anul 2009;

    •             Majoritatea profiturilor obţinute sunt orientate către: (i) finanţarea investiţiilor în active (nivelul acestora fiind aproape dublu comparativ cu viteză medie de învechire a utilajelor); (îi) dezintermedierea financiară, respectiv rambursarea creditelor către bănci (gradul de îndatorare scăzând de la 74% în 2008, la 64% în 2015);

    Sectorul agriculturii, în general, este subfinanţat prin comparaţie cu valoarea adăugată generată în formarea PIB-ului. Ponderea agriculturii în formarea PIB a variat între 8%-10% în perioada 2007-2015, în timp ce soldul creditelor acordate de sectorul bancar în totalul creditelor a crescut de la 3%, în 2007, la doar 6,1% în 2016. Atribuim această tendinţa de subfinanţare următorilor factori:

    •             reticenţă sectorului bancar de a finanţa un sector expus unor riscuri impredictibile (ex: volatilitatea condiţiilor meteorologice) în lipsa unor garanţii acordate prin diverse scheme de susţinere a fermierilor;

    •             apetitul fermierilor de a apela la creditul comercial (extinderea termenelor de plata către furnizori) în dauna creditului bancar, pe fondul accesului mai facil şi a costurilor mai reduse.

    În contextul descris anterior, comportamentul de plata al companiilor care activează în sectorul cultivării cerealelor a înregistrat o deteriorare pe parcursul anului precedent. În 2016 s-au înregistrat 1.423 de procese comerciale împotriva companiilor din sector, în creştere cu 78% faţă de 2015. Cea mai mare creştere a fost în rândul proceselor de executare silită, respectiv 1.034 procese. În acelaşi timp, valoarea datoriilor fiscale restante din acesta industrie a crescut cu 32% pe parcursul anului anterior, de la 63 de milioane de lei (2015), la aproape 84 de milioane de lei, în 2016.

     „Observăm o serie de factori care generează presiuni asupra lichidităţii companiilor care activează în sectorul cultivării cerealelor: volatilitatea veniturilor (pe fondul dependenţei de condiţiile meteorologice şi fluctuatiei preţurilor), scăderea profitabilităţii, întârzierea plăţilor de către APIA, extinderea termenelor de încasare a creanţelor şi tendinţa dezintermedierii cuplate cu susţinerea investiţiilor pe termen lung. În acest context, comportamentul de plata al companiilor din acest sector a înregistrat o deteriorare semnificativă în 2016”, a declarat Iancu Gudă, services director, Coface România.

  • Povestea omului care a creat cele mai iubite dulciuri din lume – VIDEO

    Mars s-a născut în 1882 în Pope, Minnesota, şi a învăţat să facă ciocolată de la mama sa, în perioada când a fost nevoit să stea acasă deoarece s-a îmbolnăvit de poliomielită. La 19 ani a început să vândă cipsuri de melasă. În 1902, s-a căsătorit cu Ethel G. Kissack, iar doi ani mai târziu s-a născut Forrest Edward Mars, cel care avea să aibă o contribuţie uriaşă la dezvoltarea companiei.

    În 1911 Frank C. Mars începe să facă bomboane în bucătăria sa din Tacoma, Washington, şi apoi să le vândă. În 1920, se mută în Minneapolis, unde începe o afacere cu bomboane numită The Nougat House. Acolo sunt produse batoanele de ciocolată Patricia Chocolates, numite după fiica lui. Doi ani mai târziu, apare pe piaţă divizia de bomboane MAR-O-BAR, Mars redenumeşte compania MAR-O-BAR, iar afacerile ajung la 100.000 de dolari.

    În 1923, după trei ani de muncă, Mars alături de fiul său lansează Milky Way, care s-a dovedit a fi un mare succes şi care le-a permis să angajeze mai mulţi oameni. Compania, redenumită Mars, Incorporated, inaugurează o fabrică în 1929 în Chicago, fapt care face ca businessul să explodeze, apoi, un an mai târziu, este lansat şi batonul de ciocolată Snickers.

    Frank s-a certat cu fiul său în legătură cu ingredientele ciocolatei Milky Way, iar Forrest Mars s-a dus în Anglia, unde a încercat să vândă Milky Way realizat cu ingredientele agreate de el. 

    În 1935 compania a intrat în domeniul hranei pentru animale, alături de o companie din Marea Britanie, lansând produsul Chappie; peste alţi patru ani, era lansa şi un produs destinat pisicilor, numit KiteKat.

    În timpul celui de-a doilea război mondial, Mars s-a întors în SUA, unde a lansat bomboanele M&M, inspirate de un produs european; primele M&M au fost produse pentru armata SUA. Tot Forrest Mars este responsabil pentru extinderea afacerii prin lansarea cutiilor de orez Uncle Ben’s. Forrest era cunoscut drept un om foarte strict, el fiind cel care a inventat şi pus în practică un sistem de recompense şi pedepse care a rezistat foarte mulţi ani. New York Times scria în 1999 că angajaţii care ajungeau la timp în fiecare zi toată săptămână erau recompensaţi cu un bonus, iar cei care întârziau erau penalizaţi financiar.

    Forrest Mars a murit în 1999, la 95 de ani; conducerea a fost preluată de fiul acestuia, Forrest Mars Jr., care a intrat în afacerile familiei încă din 1959 şi a petrecut mult timp în Europa pentru a creşte vânzările pe bătrânul continent. El a devenit copreşedinte alături de fratele său John, în 1975, an în care veniturile companiei au ajuns la 1 miliard de dolari.

    Mars este încă o afacere de familie, iar majoritatea membrilor au fost extrem de discreţi, vorbind rar cu presa. Din 2015, compania este condusă de Grant F. Reid.

    Forrest Mars i-a promis tatălui să că va transforma compania într-un jucător global; şi-a ţinut cuvântul întocmai, produsele Mars putând fi găsite aproape oriunde pe glob.

  • Care este cea mai săracă localitate din România şi care este cea mai bogată?

    Bugetul administraţiilor locale e format din veniturile proprii, sumele din TVA defalcate de la bugetul de stat, subvenţiile de la bugetul de stat, sumele atrase de la UE şi alte venituri. Din cele 18,05 miliarde de lei, cât au fost veniturile cumulate ale primăriilor de comune din România, cele mai mari sume le-au încasat primăriile din judeţele Iaşi (709 milioane lei), Timiş (699 milioane lei), Suceava (642 milioane lei), Prahova (633 milioane lei) şi Argeş (612 milioane lei). Pe de altă parte, Hunedoara, Tulcea, Ialomiţa, Brăila şi Covasna sunt judeţele cu cele mai mici venituri cumulate ale primăriilor de comună în 2015.
     
    Potrivit datelor MDRAP, cea mai bogată primărie de comună din România a fost Primăria Miroslava din judeţul Iaşi, cu venituri totale de 56,2 milioane de lei. Pe locul doi s-a aflat Chiajna, primăria care ocupa prima poziţie în 2014; anul trecut, Chiajna a avut venituri de 55 milioane lei. Potrivit execuţiei bugetare din 2015, Primăria Dragomireşti din judeţul Ilfov ocupă locul trei; urmează comuna Lumina din Constanţa, cu venituri totale în 2015 de 41,3 milioane de lei, Floreşti din Cluj, comuna Cumpăna din Constanţa, Ariceşti din Prahova, Valu lui Traian din Constanţa, Dumbrăviţa şi Giroc din Timiş.
     
    Potrivit Ministerului Dezvoltării, comuna Necşeşti din Judeţul Teleorman este cea mai saracă unitate administrativă din România. Din cei 1.300 de locuitări rămaşi, 1.000 sunt pensionari; astfel, comuna nu mai are şanse de dezvoltare. Paradoxal, Necşeşti se află la doar 100 de kilometri de Bucureşti, cel mai bogat oraş al ţării.
     
    Deloc surprinzător, bugetul Capitalei este mult mai mare decât în cazul oricărui alt municipiu, respectiv peste 8 miliarde de lei. Cea mai mare sumă s-a înregistrat în dreptul Primăriei Generale, 3,5 miliarde de lei, urmată de cea a sectorului 1, cu 1,1 miliarde lei. 
     
    Veniturile sectorului 2 au fost de 840 milioane de lei, urmate de ale sectorului 3, cu 764 de milioane. Cele mai mici venituri le-a avut sectorul 5, respectiv 461 milioane de lei.
     
    În ultimii zece ani, un sfert din judeţele României şi-au crescut ponderea deţinută în economia naţională. Deloc surprinzător, Bucureşti a avut în toată această perioadă cea mai mare pondere în PIB (21% în 2005, 24% în 2015), în condiţiile în care populaţia reprezintă doar 11% din totalul populaţiei rezidente. Urmează în ordine Cluj, Timiş, Ilfov şi Constanţa – acestea înregistrând creşteri semnificative ale ponderii în PIB.
     
    Un aspect extrem de important este nivelul PIB-ului pe cap de locuitor. Judeţele cu cele mai ridicate valori sunt Bucureşti, Constanţa, Timiş, Cluj şi Ilfov, în vreme ce la polul opus se află Teleorman, Mehedinţi, Botoşani, Giurgiu şi Vaslui. Diferenţa dintre Bucureşti şi Vaslui este însă una uriaşă: 21.000 de euro faţă de 3.700 de euro; de altfel, PIB-ul pe cap de locuitor în Bucureşti este 260% faţă de media naţională.
     
    De la momentul integrării în Uniunea Europeană, în 2007, PIB‑ul pe cap de locuitor a crescut de la 6.000 de euro la 7.950 de euro, adică de la 23% din media europeană la 28%. Diferenţele între regiuni erau evidente încă de atunci: în Bucureşti PIB pe cap de locuitor reprezenta 52% din media UE, în vreme ce acelaşi indicator aplicat judeţului Vaslui reprezenta doar 10% din media europeană. Bucureşti, Constanţa, Braşov şi Hunedoara sunt judeţele în care PIB-ul pe locuitor a înregistrat cea mai mare creştere în perioada 2007-2015: peste 2.500 de euro. Cele mai mici creşteri s-au înregistrat în Harghita şi Bihor, sub 500 de euro. 
     

  • Ce a făcut Smiley cu primii bani câştigaţi şi care sunt veniturile la care a ajuns afacerea lui acum – VIDEO

  • Ce a făcut Smiley cu primii bani câştigaţi şi care sunt veniturile la care a ajuns afacerea lui acum – VIDEO