BusinessMagazin

Tag: carte

  • Aveti nevoie de-un ideal?

    E nevoie sa ai un ideal in viata ca sa traiesti fericit? Da,
    raspunde autorul nostru, dar cu conditia sa ramai vigilent si sa nu
    fetisizezi idealismul. Idealul reprezinta o valoare morala
    privilegiata, in jurul careia se desfasoara multa pasiune; este o
    conditie de eocolit a echilibrului psihic, care ne da impulsul de a
    ne autodepasi. In numele acestei valori, dorim sa transformam
    realitatea, asa incat idealul va deveni o fabuloasa parghie a
    schimbarii. Nimic maret nu se poate face in lipsa unui ideal;
    acesta este carburantul vietii colective, dar si al aceleia
    personale si reprezinta marca identitatii noastre umane. Iar
    campurile de manifestare ale idealului sunt multiple, de la
    ecologie, ca ideal al omului impacat cu natura, pana la toleranta,
    ca imbratisare a diversitatii. Important este ca acest ideal sa nu
    devina obsesiv, ca in nocivitatea angajamentului total si a
    sacrificiului continute de idealurile fanatice, care in decursul
    secolului XX, prin nazism, fascism si stalinism au dezvaluit
    efectele perverse ale anumitor aspiratii.

    Dar idealul si urmarirea lui prezinta si alte capcane. In primul
    rand, pericolul erorii. Poti sa urmaresti un ideal care nu
    corespunde cu personalitatea ta profunda, ci doar cu norme dictate
    de societate sau de familie. Idealul iti poate taia puntile de
    comunicare cu realitatea sau cu cei din jur si te poate sechestra
    intr-un monolog cu tine insuti. Atunci cand, de pilda, iubirea
    devine un ideal de viata, se poate intampla sa nu mai vrei sa
    incerci experienta realului, a cotidianului.

    Prin urmare, nu numai ca sta in puterea noastra sa combinam
    intelept aspiratia spre ideal cu implicarea in real, ci este chiar
    de dorit. La nivelul profesiei, Lacroix propune o forma “de ambitie
    temperata” in fata presiunilor pe care le exercita nevoia de
    excelenta si perpetua schimbare tehnologica. Dorinta de reusita
    este necesara, insa doar cu conditia sa nu devina o obsesie.

    Michel Lacroix, “Sa ai un ideal”, Editura Trei, Bucuresti,
    2010

  • BIO: Adrian Paunescu – lider al Cenaclului Flacara si politician prezent in dezbaterea publica

    Adrian Paunescu este cunoscut mai ales ca poet si ca organizator
    al Cenaclului Flacara, fiind si unul dintre cei mai prolifici
    autori romani contemporani.

    Printre cartile publicate se numara “Ultrasentimente” (1965),
    “Mieii primi” (1966), “Repetabila povara” (1974), “Pamantul
    deocamdata” (1976), “Manifest pentru sanatatea Pamantului” (1980),
    “Iubiti-va pe tunuri” (1981), “De la Barca la Viena si inapoi”
    (1981), “Rezervatia de zimbri” (1982), “Totusi iubirea” (1983),
    “Manifest pentru mileniul trei” (antologii – 1984, 1986), “Locuri
    comune” (1986), “Viata mea e un roman” (1987), “Sunt un om liber”
    (1989), “Meserie mizerabila, sufletul” (2000), “Nemuritor la zidul
    mortii” (2001), “Pana la capat” (2002), “Liber sa sufar” (2003) si
    “Din doi in doi (2003)”.

    Cititi mai mult pe www.mediafax.ro.

  • Carisma. Mod de intrebuintare

    Andrew Leigh sustine nu numai ca ea poate fi invatata, dar ne si
    livreaza niste metode (verificate) de a o intelege si asimila.
    Desigur, nu toate retetele sale sunt infailibile (dupa cum el
    insusi marturiseste), dar merita macar incercate. Chiar daca nu
    veti ajunge o persoana dupa care sa intoarca lumea capul pe strada
    sau care sa smulga aplauze de indata ce deschide gura, veti izbuti
    sa gasiti caile de a intelege ca magnetismul dumneavoastra isi
    poate spori intensitatea, prin control volitiv si slefuire
    rationala.

    Carisma, sau charisma, este calitatea unei persoane care
    influenteaza sau chiar ii fascineaza pe cei din jur, prin
    discursuri, atitudini, temperament sau actiuni. O carisma puternica
    ii tulbura pe cei din jur si, uneori, le paralizeaza judecata: iata
    de ce este atat de usor sa-i conduci sau sa-i manipulezi pe
    ceilalti, atunci cand ai carisma (termenul, de origine greaca, a
    fost folosit mai intai in teologie; “kharisma” este o gratie, un
    har conferit unui individ sau unui grup uman de catre Sfantul Duh).
    O autoritate carismatica reprezinta un mod de a capata un ascendent
    asupra celor din jur, de a conduce grupuri folosindu-se de aspecte
    emotionale – personaje “magnifice precum Ghandi, Bill Clinton,
    Nelson Mandela, Churchill sau Maica Teresa” sau versiunea negativa
    de magnetism, constituita din personalitati precum Hitler, Stalin
    sau Idi Amin.

    |n ciuda impactului pe care il exercita, exponentii supremi ai
    carismei raman totusi fiinte la fel ca noi, spune Andrew Leigh.
    |ntr-o oarecare masura, fiecare dintre noi poate produce o versiune
    atenuata, numita “efect carismatic”. Iar acest efect “poate fi
    invatat in intregime”, sustine autorul. Este vorba de a-ti folosi
    abilitatea naturala de a face o impresie puternica, chiar daca
    aceasta zace inactiva in mod curent sau este prea putin exploatata,
    de a-ti spori increderea in tine, de a-ti folosi intreaga energie
    si de fi “in intregime prezent”.

    Andrew Leigh, “Charisma, Cum sa faci o impresie puternica si
    durabila”, Editura Trei, Bucuresti, 2010

  • Muhammad Yunus, laureat Nobel pentru Pace, este azi la Bucuresti

    Yunus este managing director la Grameen Bank, institutie pe care
    a fondat-o, cu scopul de a acorda microcredite populatiei sarace.
    Muhammad Yunus a castigat Premiul Nobel pentru Pace in 2006 ca
    urmare a sistemului de microcredite acordat populatiei sarace de
    catre Grameen Bank. Politica dusa de Yunus s-a materializat in
    construirea de locuinte si scoli, dezvoltarea comunitatilor, precum
    si a infrastructurii de comunicatii a tarii. Conceptul exista in
    prezent in peste 40 de tari.

    Editura Curtea Veche lanseaza cu prilejul prezentei lui Muhammad
    Yunus in Romania traducerea unei carti semnate de el in colaborare
    cu Karl Weber – “Construirea afacerilor sociale. Noua forma a
    capitalismului”.

    Detalii pe Ziarul de Duminica.

  • O meserie de viitor: A.E.

    John Perkins a prestat aceasta slujba cu succes, ani la rand,
    dupa care, manat de remuscari si iremediabil marcat de evenimentele
    din 11 septembrie 2001, a hotarat sa dea totul la iveala. A iesit
    aceasta carte-bomba, care a rasturnat multe dintre credintele naive
    in generozitatea Fratelui mai mare american. “Noi, asasinii
    economici, suntem un grup de elita, alcatuit din femei si barbati
    care utilizeaza organizatiile financiare internationale pentru a
    crea conditiile in masura sa determine aservirea celorlalte natiuni
    corporatocratiei aflate in fruntea celor mai mari corporatii,
    guverne si banci.” Interesant, dar cam abstract.

    Ce urmeaza, insa, e de natura sa dea vertijuri cititorului
    onest: “Asemenea echivalentilor nostri din Mafie, si noi, asasinii
    economici, facem tot felul de favoruri. Acestea iau forma
    imprumuturilor pentru dezvoltarea infrastructurilor – centrale
    electrice, autostrazi, porturi, aeroporturi sau parcuri
    industriale. O conditie a acordarii acestor imprumuturi este ca
    numai companiile de constructii si inginerie tehnologica din tara
    noastra sa se ocupe de respectivele proiecte”. Si corolarul: “In
    esenta, cea mai mare din bani nu paraseste niciodata SUA, fiind
    transferati din conturile de la Washington catre firme din New
    York, Houston sau San Francisco”. Un A.E. de succes este acela care
    reuseste sa manipuleze institutiile unui stat astfel incat
    imprumuturile contractate de acesta sa fie uriase. Atat de mari
    incat, dupa cativa ani, debitorul sa ajunga in imposibilitatea de a
    le mai plati.

    Desi statul debitor ramane in continuare dator in bani, pentru
    amanarea platii va fi silit sa acorde (dupa modelul presiunilor
    mafiote) inlesniri si avantaje (“control asupra voturilor ONU,
    instalarea de baze militare sau accesul la resurse pretioase”).
    Poti crede, vazand enormitatea proiectului si lipsa de scrupule a
    executantilor lui, ca te afli in fata unei fictiuni. Din pacate,
    John Perkins chiar a participat la unele dintre cele mai dramatice
    momente ale istoriei contemporane, incepand cu caderea sahului
    Iranului si terminand cu invazia Irakului.

  • De la Big Bang la Tony Blair

    Cel putin a doua parte a autoportretului se verifica perfect in
    cartea editata de Polirom: Gray nu doar scrie (magic, ca un
    iluzionist de inalta clasa), dar isi mai si ilustreaza povestea cu
    desenele personale. Multiplul colaj pe care-l avem in fata vrea, de
    fapt, sa reproduca jurnalul unui invatator iesit la pensie, John
    Tunnock, dar si fictiunile istorice ale aceluiasi personaj, care ne
    poarta din Atena lui Pericle pana in Anglia din epoca victoriana
    (cu escale de renascentism italian).

    Amintiri despre escapade erotice, descinderi in contemporaneitate,
    judecati despre modele sociale si sisteme politice (dar si un
    racursi, in viziune personala, despre istoria universului) se
    combina intr-un puzzle jovial si erudit, postmodern si sugubat, pe
    care amatorii de literatura adevarata il vor aprecia cu
    siguranta.

    Alasdair Gray – “Batrani indragostiti”, Editura Polirom, Iasi,
    2010

  • Visele unei generatii

    Tanara nu ajunge decat la inmormantare, dupa care se
    incapataneaza sa afle daca cineva i-ar fi dorit moartea mamei si de
    ce. Din scotociri in arhive, sunt scoase la lumina secrete sumbre
    de aproape o jumatate de veac.

    Prin destinul a trei generatii de femei – mama, fiica, nepoata –
    sunt desfoliate realitatile unei Romanii postbelice in care s-a
    instapanit comunismul (atunci cand au venit peste tara evenimente
    si evenimente, nationalizare, stabilizare, moartea lui Stalin),
    s-au faramat destine, s-au nascut sperante, s-au schimbat structuri
    si s-a nascocit o revolutie pe care nimeni n-o intelege. Fiecare
    generatie are visele ei pe care e nevoita sa si le sufoce.

    Stelian Turlea – “Trei femei”, Editura Cartea Romaneasca,
    Bucuresti, 2010

  • Inveseliti-va angajatii, bucurati-va clientii

    Rostul acestui cuvant este de a semnala comunitatii oamenilor de
    afaceri faptul ca masurarea si gestionarea emotiilor reprezinta
    noul teren strategic pe care companiile trebuie sa invete sa joace.
    Altfel spus, asta inseamna ca stabilirea unei legaturi emotionale
    mai puternice cu angajatii si clientii reprezinta cheia succesului
    constant pe termen lung. Incercand sa stabileasca, pe criterii
    stiintifice (psihologie, psihiatrie, neurologie, endocrinologie,
    morfologie etc.), un cod facial al emotiilor si sa puna bazele unui
    veritabil manual de neuromarketing, Dan Hill pune la indemana
    cititorilor sai cheia intelegerii emotiilor ca oportunitati de
    afaceri.

    Pornind de la ideea ca motivele profunde ale alegerilor noastre nu
    sunt cele corecte, rationale, care pot fi sustinute cu argumente
    (si ca, in corolar, exista o puternica fractura intre rational si
    emotional, in fiecare din noi, si de care nu suntem constienti),
    Dan Hill ne indica metodele de a canaliza si echilibra sentimentele
    pentru a imbunatati eficienta companiei si capacitatea acesteia de
    a se bucura de succes.

    Cum spunea Philip Kotler: “Se stie ca sentimentele sunt importante,
    dar ne-au lipsit vocabularul si instrumentele necesare pentru a le
    surprinde si a le masura semnalele si impactul emotional. Cititi
    aceasta carte, pentru ca urmatoarea campanie de piata pe care o
    organizati sa se concretizeze intr-un volum mare de vanzari”. Dan
    Hill este fondatorul si presedintele societatii stiintifice de
    consultanta Sensory Logic, specializata in dezvoltarea legaturilor
    dintre senzorial si emotional la nivelul companiilor. Hill s-a
    specializat in folosirea codului facial (amplu ilustrat cu scheme
    si fotografii in volumul de fata) pentru evaluarea procesului
    decizional in testarea opiniei consumatorului.

    Dan Hill – “Emotionomics”, Editura Publica, Bucuresti,
    2009

  • Ploiesti, Ziua Z

    A fost unul dintre momentele-cheie ale razboiului, hotarator in
    multe privinte pentru schimbarea destinelor lumii contemporane,
    privite nu doar din perspectiva Aliatilor, ci si din acelea ale
    Istoriei mari. 5.446 de iesiri de bombardiere si 3.498 de iesiri de
    avioane de vanatoare de escorta, desfasurate pe parcursul a
    douazeci si patru de misiuni si a multe luni (mai precis de la Ziua
    Z, 1 august 1943, si pana la 19 august 1944). Acestea sunt cifrele
    celei mai importante campanii de bombardament efectuate de fortele
    americane in Romania din anii razboiului. Obiectivul concret:
    uriasul complex de rafinarii petroliere de la Ploiesti.

    Pana sa ajunga o gramada de cenusa si de metale contorsionate,
    uriasul ansamblu a constituit unul dintre punctele strategice
    vitale ale supravietuirii ofensive a trupelor hitleriste. Armatele
    celui de-al treilea Reich depindeau de echipamente mecanizate
    moderne; le-o cereau strategiile si tacticile. Insa tancurile si
    avioanele erau inutile fara combustibilul care sa le puna in
    miscare. Iar la sfarsitul razboiului, tancurile si avioanele
    germane au devenit complet inutile. Mii de vehicule au ramas
    nemiscate, atunci cand soldatii germani le-au abandonat si s-au
    retras pe jos sau calari. Or, acest lucru, echivalent cu o victorie
    capitala si cu schimbarea soartei razboiului, nu a fost posibil
    fara distrugerea “izvorului” petrolier de la Ploiesti.

    Pilot (cu 37 de misiuni la activ in operatiunea “Furtuna in
    desert”), inginer si dascal in ale aviatiei, Jay A. Stout nareaza,
    pasional, aceasta campanie si aduce sub ochii cititorilor nu doar
    franturi de arhive si elemente documentare colectate din presa, ci
    si experienta directa a supravietuitorilor acestui terifiant front
    romanesc de lupta, pe care i-a chestionat de-a lungul mai multor
    ani.

    Jay A. Stout, “Fortareata Ploiesti”, Editura Meteor Press,
    Bucuresti, 2010

  • Blonda lui Saddam

    Iata doar cateva dintre fetele nestiute, mizerabile, marunt
    umane sau absurde, ale lui Saddam Hussein, asa cum au fost ele
    percepute de amanta sa europeana, grecoaica Parisoula Lampsos.
    Cunoscuta printre valetii sau apropiatii lui Saddam Hussein drept
    Shakrra, adica Blonda, grecoaica noastra pusa pe confesiuni l-a
    intalnit prima oara pe “Rais” pe cand ea avea 16 ani, iar el 30 (si
    inca nu ajunsese la putere). Nu era frumoasa, ci doar, dupa cum ea
    insasi marturiseste, pufoasa, rotunjoara si blonzie, avand, adica,
    toate atributele menite sa puna pe jar simturile unor orientali.
    Fantasmele de seducator ale lui Saddam au luat-o razna, asa incat a
    hotarat sa faca din Parisoula exclusiva sa proprietate.

    Amantlacul lor a durat o buna bucata de vreme, a avut suisuri si
    prabusiri pasionale, dar a fost tot timpul intretinut de paranoia
    puterii, pe care liderul irakian o manifesta pana si in materie de
    amor. “De fiecare data cand ne reintalneam, Saddam imi confirma ca
    totul in viata mea fusese aranjat in functie de dorintele lui. Era
    obsedat sa posede si sa domine: <Esti numai si numai a mea.
    Propria mea zeita a dragostei. Esti plina de iubire care-mi
    apartine, Pari.>.” Pana sa fuga din Irak, in 2001, si sa ajunga
    in Thailanda (unde a obtinut protectie americana), doamna Lampsos a
    avut, fara sa traiasca intr-un harem, o viata de papusa erotica,
    fara posibilitatea de a-si construi o viata personala. Pentru ca,
    la un moment dat, s-a casatorit, Saddam i-a trimis sotul in bejenie
    si i-a confiscat toata averea.

    Povestea incredibila a acestei relatii de aproape 30 de ani
    (scrisa de jurnalista Lena Katarina Swanberg in urma discutiilor cu
    Parisoula, incepute in 2002), dezvaluie nu doar aspecte inedite ale
    personalitatii lui Saddam, ci si un intreg cortegiu de cutume si
    blocaje comportamentale ale societatii din jurul acestuia,
    uluitoare pentru cititorul occidental.

    PARISOULA LAMPSOS,
    LENA KATARINA SWANBERG
    “VIATA MEA CU SADDAM”,
    EDITURA PANDORA M, BUCURESTI, 2010

    Dupa “Sexus”, “Plexus” si “Nexus”, cele
    trei tablouri romanesti din “The Rosy Crucifixion”, editura Polirom
    continua seria Henry Miller cu unul dintre cele mai intunecate
    volume ale autorului.     Publicat in 1936, la doi ani dupa
    aparitia “Tropicului cancerului”, insa nu in America (unde a fost
    interzis), ci in mai libertinul Paris interbelic, romanul
    desfasoara amintirile de tinerete ale autorului intr-o maniera
    intempestiva, dezacordata, anticronologica. Scenele se insiruie
    parca sub dicteu automat, iar textul se deformeaza si se
    construieste simultan, intr-un soi de delir controlat, in care
    “inseminarile” culturale seduc la fel de mult ca propriile panseuri
    si verdicte ale autorului: “Trebuie sa fiu atent sa-mi pastrez
    trupul intr-o forma buna de dragul viermilor.     Si sufletul, de dragul lui
    Dumnezeu”.

    HENRY MILLER
    “PRIMAVARA NEAGRA”,
    EDITURA POLIROM, IASI, 2010

    Ne aflam in Anglia anului 1938, cand o epidemie de ciuma se
    napusteste asupra populatiei. Disperarea si frica zilnica fac sa
    prolifereze o intreaga serie de ritualuri pagane si de sacrificii
    rituale. In mijlocul angoasei generale, un grup de noua persoane,
    reunite sub imperiul hazardului, incearca sa scape de contagiere,
    fugind spre nordul tarii. Printre ei: un negustor de moaste, un
    magician, o tanara clarvazatoare, un povestitor, doi muzicanti
    italieni, un pictor si sotia lui insarcinata. Cei noua ciudati par
    insa ca vor sa lase in urma nu doar cumplita boala, ci si un trecut
    neguros. Nu dupa multa vreme, unul dintre ei este gasit spanzurat,
    un altul cu membrele taiate, iar un al treilea – injunghiat.
    Potrivit aparentelor, sunt urmariti de un ucigas mai nemilos inca
    decat molima. Ne aflam in miezul unei intrigi politiste, care
    aminteste, prin cromatica medievala si prin descriptiile de un
    realism tulburator, de Umberto Eco sau de Ian Pears. Autenticitatea
    istorica a relatarii si finetea intrigii au facut ca New York Times
    sa considere “Calatoria mincinosilor” drept cel mai bun thriller
    istoric al anului 2008.

    KAREN MAITLAND
    “CALATORIA MINCINOSILOR”,
    EDITURA LEDA, BUCURESTI, 2010