BusinessMagazin

Tag: management

  • Pascariu, Tarom: Heinzmann nu a îndeplinit nici 30% din obiectivele propuse în planul de management

     Pascariu a spus că din aceste motive Consiliul de Administraţie i-a solicitat directorului general, Christian Heinzmann, să accepte reducerea mandatului de la patru ani la un an.

    Preşedintele CA al Tarom a afirmat că Heinzmann a angajat 40 de persoane. Deşi i s-a cerut să renegocieze contractele angajaţilor, acesta a reuşit să modifice un singur contract.

    Pascariu a adăugat că un expat singur care conduce o companie de stat este pierdut, pentru că un străin într-o astfel de poziţie este izolat.

    “Un expat în fruntea unei companii de stat este pierdut. Recomandarea pe care o voi face Guvernului este să nu mai facă acest experiment”, a afirmat el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Are 27 de ani şi a refuzat oferte de joburi din America şi Emirate ca să îşi îndeplinească visul la Baloteşti

    De la un loc destinat doar pescuitului, Laguna Verde este azi un complex turistic: cabane, un restaurant cu specific pescăresc şi echipamente pentru sporturi acvatice în mijlocul câmpului.

    Alaska era liniştitoare, mai ales dimineaţa, când ne duceam la micul dejun, şi, până veneau clienţii, ne beam cafeaua pe ultima punte a vasului în timp ce traversam canalele dintre păduri„, îşi aminteşte Dan Mehedinţu unul dintre cele mai plăcute momente petrecute pe vasul de croazieră. În cei patru ani în care a lucrat traversând oceanele a văzut mare parte din lume, dar a hotărât să se întoarcă în ţară pentru a conduce împreună cu tatăl lui afacerea „Laguna Verde”.

    Construită în jurul unei bălţi aflate la 15 kilometri de Capitală, aceasta constă într-un restaurant cu specific pescăresc, 20 de căsuţe din lemn şi o vilă pentru cazare, pontoane prevăzute cu instalaţii de iluminare destinate pescuitului, dar şi hidrobiciclete, bărci, skyjet sau caiac canoe – cu o valoare totală de jumătate de milion de euro.

    Cu clienţii selectaţi atent, Mehedinţu mizează pe „oaza de linişte„ pe care tatăl lui a încercat să o găsească atunci când a venit prima oară în Baloteşti. Acum atât tatăl, cât şi fiul îşi petrec cea mai mare parte a timpului în „lagună„, împărţindu-şi activitatea între discuţiile cu clienţii – printre care pot fi văzuţi şeici sau politicieni –  coordonarea angajaţilor, inovaţii cum ar fi o fântână arteziană în mijlocul lacului sau alegerea mobilierului pentru restaurantul recent deschis.

    „M-am certat cu toată familia, iar apoi am pornit pe un vas de croazieră„, îşi descrie Mehedinţu începutul experienţei în domeniul restaurantelor, în 2001. În acea perioadă era student în anul trei la Facultatea de finanţe-bănci în cadrul ASE şi simţea că nu va continua în acest domeniu. Prin urmare, imediat ce a împlinit vârsta legală servirii de băuturi alcoolice a luat drumul mărilor şi oceanelor: „Aveam 21 de ani, câştigam 4.000 de dolari pe lună şi vedeam şi lumea„.

    Amuzat, îşi aminteşte că găsise o modalitate prin care să o facă mai uşoară: „Am găsit un job pe barcă în care trebuia să îi supraveghez pe chelnerii din barul personalului, astfel mi se permitea să mă trezesc la ora 11„. Soluţie pe care o consideră caracteristică stilului „descurcăreţ„ al românilor, care găsesc întotdeauna o portiţă prin care să muncească mai puţin. În cei patru ani în care a lucrat pe vas, a strâns 60.000 de dolari: salariul era de 50 de dolari, iar restul de bani veneau din bacşiş de la cei circa 4.000 de clienţi obişnuiţi cu servicii de lux.

    După ce s-a întors în ţară, şi-a cheltuit banii pe o maşină sport şi pe o casă şi a plecat să studieze în Elveţia la o şcoală de management hotelier. Şcoala presupunea un curs teoretic de şase luni şi un training practic în Washington, SUA, unde Mehedinţu a experimentat toate etapele muncii din industria HoReCa. A început cu spălatul vaselor şi bucătărie – pe care le numeşte un coşmar -, apoi cu gestionarea magaziei, până la marketingul şi contabilitatea unui restaurant.

    Managerii restaurantului de peste Ocean i-au propus să lucreze acolo, dar a ales să se întoarcă în Elveţia pentru a-şi continua studiile cu obţinerea unei diplome de master, tot în domeniul managementului hotelier. Deşi oferta de la americani era încă valabilă, iar altele au continuat să vină, din Dubai, Vietnam sau Taiwan, Mehedinţu a mizat pe România pentru continuarea afacerii începute de tatăl lui, în acea perioadă o baltă de pescuit.

  • Enterprise Investors finalizează Polish Enterprise Fund VII

    Fondul Polish Enterprise Fund VII va continua să finanţeze achiziţii de companii de mărime medie precum şi companii în creştere din diverse sectoare industriale, cu precădere în Polonia. “Polish Enterprise Fund VII este al doilea fond ca mărime finalizat până acum de Enterprise Investors. Strângerea de fonduri a fost un succes datorită sprijinului puternic din partea investitorilor noştri tradiţionali”, a declarat Jacek Siwicki, preşedintele Enterprise Investors.

    Investitorii fondului sunt instituţii financiare recunoscute internaţional, majoritatea investitori şi în celelalte fonduri. Prima rundă de finanţare a Polish Enterprise Fund VII a avut loc în luna mai 2012, iar două investiţii au fost deja finalizate: o reţea de clinici de radioterapie (Centrul de Diagnosticare şi Terapie a Cancerului şi clinica Nu-Med) şi o companie de suplimente nutritive pentru sportivi (Scitec).

    Polish Enterprise Fund VII se axează pe preluările de companii de la antreprenori privaţi precum şi pe furnizarea de capital de creştere celor care continuă să-şi extindă afacerile. Forţa Enterprise Investors constă în abilitatea sa de a construi relaţii excelente cu antreprenorii activi din regiunea Europei Centrale şi de Est şi cu echipele de management interesate de tranzacţii de tip management-buyin şi management buyout. Firma urmează această strategie de peste 20 de ani. 

    “Vom continua să investim între 20 şi 50 de milioane euro per tranzacţie. Similar cu fondurile precedente, Polonia rămâne piaţa principală şi ne aşteptăm să investim aproximativ două treimi din Polish Enterprise Fund VII în această ţară. Investim în sectoare dinamice, rezultate din convergenţa dintre consumul casnic din Europa Centrală şi de Est şi “vechea” Uniune Europeană, cum sunt produsele de larg consum şi retail, serviciile financiare şi medicale, sectoare în care avem un număr important de tranzacţii şi de exituri. PEF VII va investi şi în sectoarele Europei Centrale si de Est impulsionate de internaţionalizarea şi de competitivitatea costurilor, cum sunt IT, produse industriale şi externalizarea proceselor  de business”, a spus Jacek Siwicki.

    Închiderea finală a Polish Enterprise Fund VII urmează unei perioade foarte active de la începutul  anului 2012, în care fondurile administrate de Enterprise Investors au realizat şapte achiziţii noi, cu 120 de milioane de euro investite şi angajate. Firma Enterprise Investors a fost foarte activă şi în vânzarea de companii. în 2012, Enterprise Investors a finalizat patru exituri totale sau parţiale, încluzând – pentru prima dată – o listare publică a unei companii din portofoliul său, AVG Technologies, la New York Stock Exchange. în primele luni ale anului 2013, fondurile administrate de EI au vândut investiţiile majore din Zelmer, Kruk şi Magellan (ultima parţial), toate fiind listate la Warsaw Stock Exchange.

  • Schulz: Comisia Europeană merită nota 3 pentru managementul crizei din zona euro

     “Dacă managementul crizei zonei euro ar fi evaluat de la 1 la 10, nu ar primi mai mult de 3 în opinia mea”, a spus Schulz în interviul acordat CNBC.

    Eurostat a anunţat recent că economia zonei euro s-a contractat pentru al şaselea trimestru consecutiv în primele trei luni ale acestui an, punând noi presiuni pe oficialii UE să găsească soluţii la criză.

    Schulz a criticat, de asemenea, politica cancelarului german Angela Merkel de promovare a austerităţii dure ca răspuns la problemele zonei euro.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Călin Nistor a fost avizat de CSM pentru funcţia de adjunct al şefului DNA

     Călin Nistor, nominalizat de ministrul Justiţiei pentru funcţia de procuror-şef adjunct al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, şi-a prezentat proiectul de management şi apoi a fost audiat de membrii Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).

    La finalul interviului, Călin Nistor a primit avizul pozitiv, cu unanimitate de voturi, din partea Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

    “În urma  analizării proiectului de management prezentat, precum şi audieri candidatului, în temeiul art. 40 lit. h din Legea nr. 317/2004 republicată cu modificările şi completările ulterioare, cu unanimitate de voturi, Secţia pentru procurori a decis acordarea avizului pozitiv”, se arată într-un comunicat dde presă al CSM.

    Cittii mai multe pe www.mediafax.ro

  • Marius Popescu este noul director general ING Asigurări de Viaţă

    Marius Popescu, 39 de ani, lucrează în grupul ING de opt ani. El a deţinut poziţia de manager de investiţii al ING Asigurări de Viaţă (2005 – 2008), ulterior preluând mandatul de Director General al ING Investment Management România (2008 – 2010). În 2010, Marius Popescu s-a alăturat echipei ING Pensii şi începând cu iulie 2012, Popescu ocupă şi poziţia de Preşedinte al Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR).

    Marius Popescu este absolvent al programului MBA în cadrul Universităţii Saint Mary din Halifax, Canada (1999 – 2001), studii completate de numeroase certificări internaţionale în domeniul financiar: CFA (Chartered Financial Analyst, fiind membru al Toronto CFA Society şi CFA România), ACCA (Chartered Certified Accountant), CGA (Certified General Accountant, membru al CGA Canada). Recent, Marius Popescu a absolvit General Management Program, al prestigioasei Harvard Business School.

    Marius Popescu îi urmează în funcţia de Director General al ING Asigurări de Viaţa lui Bram Boon, care a deţinut această poziţie pe parcursul a două mandate: 2004 – 2008 şi 2012 – 2013. Bram Boon va ramâne membru al Consiliului de Administraţie până în luna octombrie 2013.

     

  • Vânzarea Blue Air: din 12 investitori, a rămas doar unul

    Câştigătorul a fost anunţat de Casa de Insolvenţă Transilvania, coordonatorul echipei de negociere pentru vânzarea Blue Air. Firma Airline Management Solutions SRL are în acţionariat exclusiv specialişti în aviaţie, cu experienţă în domeniu şi management orientat către dezvoltarea zborurilor în regim smart flying. Oferta trebuie aprobată de creditori şi acţionari înainte de a se face transferul efectiv al business-ului. Blue Air se vinde cu obligaţii de aproximativ 28 milioane euro reprezentate în principal de obligaţia de a transporta pasagerii care au achiziţionat bilete în avans şi de alte câteva creanţe. Obiectul tranzacţiei îl fac activele necorporale ale societăţii, brand-ul, marca, know-how-ul, Web site-ul, platforma de rezervare bilete, cesiunea contractelor de leasing, depozitele cash colaterale şi participaţiile la Blue Aero SRL şi la Ingragroup SRL.

    Fiind indeplinite toate condiţiile solicitate, Comisia de vânzare, în urma deschiderii ofertelor a  desemnat un câştigator din 12 investitori interesaţi. Acest câştigător va trebui ulterior aprobat de către creditori şi acţionari înainte de a se face efectiv transferul business-ului.

    Casa de Insolvenţă Transilvania, în acord cu creditorii şi investitorii interesaţi de Blue Air, a accelerat licitaţia pentru compania aviatică pentru a putea conferi companiei o stabilitate ridicată. S-a decis vânzarea business-ului Blue Air pentru a consolida poziţia companiei pe piaţa din România, cât şi pe piaţa europeană, şi pentru a putea îmbunătăţi calitatea serviciilor de transport aerian oferite pasagerilor. Casa de Insolvenţă Transilvania a fost coordonatorul echipei de negociere încă de la demararea procesului.

    Anunţul de scoatere la vânzare a companiei Blue Air a fost făcut pe 11 aprilie 2013. Într-o primă etapă a procedurii de vânzare, echipa de negociere coordonată de Casa de Insolvenţă Transilvania a atras 12 investitori interesaţi. Dintre scrisorile de intentie  depuse, 9 au fost considerate eligibile. În urma procesului de evaluare şi analiză a ofertelor depuse, în cursa pentru Blue Air au mai rămas 3 investitori. Dintre acestia doar unul a depus garantia solicitata de catre Comisia de vanzare. Oferta depusă de Airline Management Solutions SRL a îndeplinit soluţiile solicitate şi a fost declarată câştigătoare, urmând a fi validată de acţionarii şi creditorii companiei.

     

  • Anchetă despre sutele de milioane de euro risipite de spitalele româneşti, duminică, la “România te iubesc”

     Risipa pare a fi diagnosticul în ceea ce priveşte unele spitale din România, iar abuzurile în serviciu, contractele preferenţiale, managementul defectuos şi proiectele inutile constituie schema preferată de tratament.

    Duminică, într-o nouă ediţie a emisiunii “România, te iubesc!”, Rareş Năstase prezintă telespectatorilor Pro TV o anchetă desfăşurată în mai multe spitale din România, pentru a arăta paradoxul care face legea în ele.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Reţeta prin care dispari cu sute de mii de euro peste noapte: “90% dintre insolvenţe sunt escrocherii”

    “PRIMII ANI DE CRIZĂ, 2009 şi 2010, ne-au adus destul de multe necazuri, nu în partea de creştere, pentru că am crescut în fiecare an, cât în partea de provizioane pentru clienţi insolvabili. O parte din ei şi-au arătat adevărata faţă, cei care au avut programate insolvenţele şi falimentele.” Ovidiu Buluc lucrează în domeniul farmaceutic de 23 de ani şi a reuşit să dezvolte un business axat pe distribuţia şi retailul de produse farmaceutice. El deţine firmele Farmexim – importator şi distribuitor de astfel de produse, Help Net – un lanţ de 150 de farmacii şi Green Net – o companie specializată în importul şi distribuţia de produse cosmetice şi suplimente alimentare şi dezvoltatorul lanţului de parfumerii Beautik Haute Parfumerie.

    Afacerile totale ale lui Buluc, care oferă 2.200 de locuri de muncă, au urcat cu 17% în 2012, până la 380 de milioane de euro, însă şirul de insolvenţe ale clienţilor companiei devine tot mai supărător pentru management. „Piaţa nu s-a curăţat deloc. Este o prostie ce se întâmplă, iar dacă nu umblăm la legea insolvenţei, situaţia se va perpetua şi îi va face economiei româneşti foarte mult rău”, spune Buluc. În forma actuală, legea insolvenţei nu aduce beneficii palpabile păgubiţilor, ci este, după cum o numeşte managerul, „legea debitorului incorect„: „Dacă unul fură un cal, îl bagi doi ani la puşcărie, dar, în schimb, dacă mă fură elegant şi intră în insolvenţă, nu am ce să-i fac. Câştig procesul şi nu am ce să-i iau”. În cazul Farmexim, departamentul juridic gestionează sute de astfel de cazuri, transformate în procese în justiţie. „Cheltuiesc bani, câştig procesele, ei au primit marfa, au încasat banii şi eu nu i-am mai văzut. Peste 90% dintre insolvenţe sunt planificate.”

    POTRIVIT MANAGERULUI, SITUAŢIA APĂRUTĂ ÎN CAZUL FARMACIILOR DUPĂ ANUL 2009 NU SE LEAGĂ DE UN MANAGEMENT DEFICITAR, ci de o schimbare a conjuncturii economice. Ani de zile, marja în farmacii era de peste 40%, compusă din adaosul comercial de circa 20% şi de discountul suplimentar în acelaşi cuantum oferit de distribuitor pentru comenzi. După ce situaţia a început să se deterioreze, iar distribuitorii au coborât discounturile şi, totodată, România a adoptat preţul minim european pentru medicamente, iar termenele de plată pentru medicamente compensate au urcat la peste 300 de zile, planurile farmaciilor – „e greu să le spunem business-plan pentru că numai la asta nu s-au gândit doamnele farmaciste” – s-au încurcat.

    Cheltuielile erau calculate la marjele de 40%, iar după înjumătăţirea lor businessurile au intrat în insolvenţă. „În străinătate dacă intri în insolvenţă şi nu plăteşti, faci puşcărie. Este o escrocherie. Vreau să văd şi eu pe unul care fură jumătate de milion de euro şi ajunge la închisoare:, spune indignat Buluc. Provizioanele Farmexim din ultimii trei ani ajung la 28 de milioane de lei (cca 6 milioane de euro), iar pierderile de acest fel sunt principala preocupare a managementului. Portretul-robot al clientului care face exitul prin insolvenţă variază de la caz la caz. O farmacie poate opta să dispară cu sume cuprinse între 20.000 de euro şi un milion de euro.

    „Poate a fost şi de la mine o greşeală, sunt de acord. Dar dacă eu ani de zile nu am avut niciun fel de problemă cu partenerii şi sunt în businessul ăsta din 1990, ce era să fac?”, se întreabă retoric Buluc, care admite că au mai fost probleme de încasare în deceniul trecut, însă amânări şi nicidecum neplată. Din 2009, peisajul s-a schimbat însă radical, iar politica din segmentul comercial a trebuit regândită pentru a putea depista la timp cazurile problematice. Creanţele sunt controlate de un departament specializat, se cer garanţii suplimentare clienţilor pentru marfa distrubuită, măsuri generate de prudenţa necesară în contextul actual: „Suntem de zece ori mai atenţi„. Buluc admite că riscul de a fi păcălit rămâne de actualitate în absenţa unor schimbări la nivel legislativ, deşi presiunile asociaţiei distribuitorilor există întrucât cazuri similare sunt la ordinea zilei în întreaga industrie.

    ANTERIOR, SORIN MIRICĂ, COORDONATORUL CELEI MAI MARI DIVIZII DE VÂNZĂRI DIN MEDIPLUS, distribuitorul de medicamente numărul unu din România după cifra de afaceri, declara că dispar lunar circa 20-30 de farmacii – „unele pentru că managerii nu au ştiut să gestioneze businessul, iar altele pentru că managerii «au ştiut» să gestioneze businessul”. Reţeta sintetizată de Mirică e simplă – „ai o farmacie, o bagi în faliment, distribuitorii nu au ce altceva să facă şi, după ce ai transferat activele de pe o societate pe alta, îţi deschizi o altă farmacie„. De notorietate este şi cazul distribuitorului Relad, care a procedat similar după ce a rămas cu datorii neplătite de circa 200 de milioane de euro. „La Relad a fost clar premeditată, acolo au rămas furnizorii pârliţi„, spune Buluc, care mărturiseşte că nu i-a trecut vreodată prin cap să folosească acest instrument – „sunt oameni chitiţi să facă asta, dar sunt şi unii care muncesc”. Munca de depistare a clienţilor problematici le aparţine în special agenţilor din teritoriu, depunctaţi în cazul în care nu pot încasa banii. 

    Partea mai liniştită a grupului Farmexim este divizia de farmacii Help Net, unde dezvoltarea continuă de la an la an. „Noi suntem Mercedesul farmaciilor. Dacă te uiţi puţin şi intri într-o farmacie, o să vezi că mai sunt şi Loganuri, şi Volkswagenuri, dar la noi toate sunt premium şi nu vom coborî standardele„, spune şeful Farmexim, reţeaua proprie de farmacii Help Net crescând în 2012 cu 20 până la 150 de unităţi. Pentru 2013, Farmexim şi-a propus o creştere cu 10% a cifrei de afaceri, axându-se pe creşterea cu peste 16% în retail şi un profit net în jurul valorii de 1,4% din cifra de afaceri.

    Presiunile externe ale companiei nu îl vor ţine departe pe Ovidiu Buluc nici în anii următori. „Şi-acasă ce să fac? Aş avea ce să fac, dar le-am spus colegilor mei că abia în momentul în care simt că îi încurc mă las”, mărturiseşte unul dintre pionierii din industria farmaceutică din România. Deşi nu şi-a propus încă delegarea conducerii executive, pentru că îşi doreşte să activeze în acest domeniu cât mai mult timp, fiicele lui Buluc, Isabelle Iacob şi Alina Barcaru, activează deja în companie în poziţii de management de top şi „pot prelua oricând ştafeta”.

  • Povestea românului de 170 de milioane de dolari care a decis să ia viaţa de la zero în Sahara

    ANUL 2010 A VENIT CU O PROVOCARE MAJORĂ, pentru că am decis să schimb nu numai industria, ci şi continentul”, îşi aminteşte Adrian Vasiliu. Atunci a preluat conducerea Star Brands & Star Goods, distribuitorul P&G, Nestlé, Puratos şi al altor câteva companii multinaţionale prezente pe piaţa algeriană. „A fost o schimbare radicală de mediu şi cultură locală.”

    Executivul nu era străin de pieţele externe, însă cariera sa se conturase în Europa, având nu mai puţin de 13 ani în cadrul gigantului american Procter & Gamble şi alţi doi ani în care a lucrat pentru Diageo, cel mai mare producător mondial din domeniul băuturilor alcoolice.

    UN NOU MOD DE VIAŢĂ. Decizia de a pleca în Algeria şi a lucra în distribuţie a fost uşoară, spune el, pentru că experienţele pe alte pieţe ajută la dezvoltarea personală şi la transformarea unui individ într-un om de afaceri. Schimbarea a fost totuşi una majoră, deoarece a presupus adaptarea la un nou mod de viaţă, departe de prieteni şi de stilul european. „Îţi redescoperi alte trăsături interioare pe care le ignori în lumea trepidantă a bătrânului continent.„ El spune că petrece mai mult timp în familie, citeşte mai mult şi ignoră televizorul, internetul devenind astfel principala sursă de informaţii despre ceea ce se mai întamplă în ţară. „Venind de la Diageo, a trebuit să renunţ complet la lumea strălucitoare a vieţii de noapte din barurile şi cluburile responsabile de majoritatea cifrei mele de afaceri pentru o viaţă personală mult mai liniştită la malul Mării Mediterane.”

    Totuşi s-a adaptat rapid deoarece avea deja experienţa acomodării într-o altă ţară, chiar dacă diferenţele culturale dintre România şi Algeria sunt mult mai mari decât cele dintre piaţa locală şi Elveţia sau Serbia. „Dacă decizi să trăieşti într-o altă ţară, trebuie în primul rând să eviţi comparaţiile cu ceea ce ai lăsat în urmă şi să te concentrezi în a-ţi găsi un alt echilibru în noul mediu.„ Uitându-se în urmă, spune că în afara familiei şi a prietenilor pe care i-a lăsat acasă îi lipseşte viaţa culturală bogată a Bucureştiului, precum şi actul general de socializare atât de diferit „într-o societate laică precum cea românească, prin comparaţie cu cea algeriană unde religia şi restricţiile care sunt impuse din cauza ei modelează în mod diferit relaţiile interumane”.

    DIN BALCANI SPRE ORIENT. „Am avut şansa ca în 1989 să fiu încă pe băncile şcolii, aşa că am reuşit să mă adaptez rapid la noul mediu şi să îmi găsesc propriul drum.„ A început să lucreze încă din timpul Facultăţii de Studii Economice în Limbi Străine din cadrul ASE, primele poziţii fiind în mass-media. Începând cu 1995 s-a angajat la Procter & Gamble România, cel mai mare jucător din industria bunurilor de larg consum nealimentare, cu afaceri de peste 300 mil. euro anual. Gigantul american a intrat oficial pe piaţa locală în 1993 şi un an mai târziu a deschis primul birou al companiei în zona Balcanilor. În 1995 P&G cumpăra fabrica de detergenţi din Timişoara, într-o perioadă când investitorii străini puteau fi număraţi pe degetele de la o mână. „Începutul carierei mele în P&G a coincis cu intrarea marilor lanţuri de magazine în zona balcanică”, iar el conducea echipa care se ocupa de administrarea relaţiilor comerciale cu retaileri precum Metro, Mega Image, Billa, Selgros sau Carrefour. Iniţial se ocupa doar de relaţiile pentru România, însă ulterior a preluat şi atribuţiile pentru Bulgaria, Serbia, Bosnia & Herţegovina şi Macedonia.

    „A urmat o experienţă de câţiva ani ca market strategy and planning manager pe zona Balcanilor şi mai apoi la nivel regional, fiind responsabil pentru categoria de îngrijire a părului pentru Europa Centrală si de Est, Orientul Mijlociu şi Africa.„ Ultimul său rol în P&G a fost acela de division manager pentru zona Balcanilor de Vest: Serbia, Muntenegru şi Bosnia & Herţegovina. „În cei 13 ani de P&G am avut şansa să lucrez şi să locuiesc în mai multe ţări, precum Elveţia şi Serbia şi să mă adaptez diferitelor culturi.” Cu o populaţie majoritar musulmană, Algeria face însă notă discordantă cu tot ce se întâmplă pe bătrânul continent.