Aceştia ar fi trebuit să plătească statului italian, anul trecut, taxe în valoare de 40 de milioane de euro şi penalizări de încă jumătate de milion. Cazul va ajunge acum la Curtea de Casaţie din Italia, relatează CNN.
Dolce&Gabbana este o cunoscută companie de modă din Italia, având vânzări anuale de peste un miliard de euro şi fiind evaluată la peste 5 miliarde de euro.
Cei doi fondatori, Dominico Dolce şi Stefano Gabbana, deţin 41.8%, respectiv 40% din companie.
Este cea mai mare amendă plătită de Google în numeroasele dispute cu autorităţile din statele Uniunii Europene privind respectarea intimităţii cetăţenilor, potrivit Bloomberg.
Compania a mai fost amendată după ce s-a constatat că maşinile Street View adunau date şi interceptau comunicaţii personale de pe reţelele wireless nerestricţionate ale locuitorilor.
Google avea la finele anului trecut rezerve de 60 miliarde de dolari.
Compania a luat deja măsuri pentru ca maşinile Street View care circulă în Italia să fie mai vizibile pentru trecători, iar locuitorii să fie informaţi când cartierul lor va fi vizitat de astfel de autoturisme, potrivit autorităţilor italiene.
Google a mai fost amendată în Spania, Franţa şi Germania în legătură cu nereguli privind maşinile Street View.
Uniunea Europeană vrea să consolideze prerogativele autorităţilor naţionale pentru a putea impune amenzi mai puţin simbolice împotriva unor companii de mărimea Google în cazul încălcării drepturilor legate de viaţa privată.
Reformele propuse ar putea introduce amenzi de până la 100 milioane euro, sau chiar 5% din cifra anuală de vânzări la nivel global.
Economiştii Erste constată că flexibilitatea în materie de angajări, concedieri şi contracte de muncă, salariile mici, reducerea costurilor muncii ori a contribuţiilor la asigurări sociale pentru angajatori sunt importante spre a spori atractivitatea unei ţări pentru investiţii directe, însă ceea ce asigură saltul real de competitivitate este nivelul productivităţii muncii, care depinde de cât de inovatoare este o economie.
Astfel, în ciuda salariilor mari ale germanilor sau ale francezilor, arată analiştii băncii austriece, productivitatea acestora rămâne înaltă şi amortizează confortabil costul muncii, graţie investiţiilor constant mari care se fac în aceste ţări în tehnologie, cercetare şi dezvoltare, precum şi a celor generale în educaţie.
1%
ponderea deşeurilor municipale reciclate în 2012, ceea ce plasează România pe ultimul loc în UE, faţă de o medie de 27% la nivelul UE
980.000
numărul contractelor de asigurare obligatorie a locuinţelor existente la finele lunii februarie, de trei ori mai mare decât în aceeaşi perioadă a anului trecut
3,45 mld. euro
valoarea schimburilor comerciale cu Bulgaria în 2013, care depăşesc pentru al treilea an consecutiv pragul de 3 mld. euro
13%
rata şomajului în Italia în februarie, cea mai mare din 1977 până acum, în timp ce şomajul în rândul tinerilor a atins 42,3%
80 mld. euro
valoarea estimată de PwC pentru 2014 a tranzacţiilor cu portofolii de credite neperformante şi neesenţiale în UE, faţă de 64 mld. euro în 2013
10,6%
rata şomajului din UE în februarie, faţă de 10,6% în ianuarie, în timp ce în zona euro şomajul a scăzut de la 12% la 11,9%
Rata şomajului din zona euro stagnează de 5 luni aproape de maximul istoric de 12%, situaţia de depresiune economică persistând în cea mai mare parte a continentului, cea mai vizibilă excepţie fiind Germania, transmite Bloomberg.
În Germania, cea mai mare economie europeană, numărul şomerilor a continaut să scadă în martie, în timp ce şomajul din Italia, a treia mare economie din zona euro, a atins în feburarie nivelul record de 13%.
În Spania şi Grecia, şomajul se menţine la cote alarmante de peste 25%, faţă de 4,8% în Austria, 5,1% în Germania sau 7,3% în Olanda.
Divergenţele subliniază situaţia dificilă în care se găseşte Banca Centrală Europeană (BCE), care trebuie să ajusteze politica monetară pentru cele 18 state din zona euro cu situaţii economice foarte diferite, într-o perioadă prelungită de presiune economică, cu riscuri de deflaţie.
Cititi mai multe pe www.meidafax.ro
O ştire nu prea băgată în seamă de presa din România: 2,1 milioane de cetăţeni, adică 89,1% din cei 63% dintre veneţieni care au votat online, s-au pronunţat pentru independenţa regiunii. Referendumul, care este, trebuie să spun din capul locului, neoficial, apare atât în siajul anexării Crimeei de către Rusia, cât şi al tot mai numeroaselor mişcări separatiste din Europa, din ce în ce mai vocale, de genul Scoţiei sau Cataluniei. Veneţienii se bazează pe puterea, importanţa şi vechimea de mai bine de un mileniu a Republicii Veneţiene, La Serenissima, desfiinţată de Napoleon în 1797.
Pentru mine Veneţia este atunci când doi călători cu picioare obosite şi gâtlejuri uscate nimeresc din întâmplare într-o piaţă lăturalnică, surprinzător de largă în comparaţie cu străduţele mai mult decât înguste; în piaţă o adunare de tineri, surprinzător de eleganţi, surprinzător de destinşi, fiecare cu câte un pahar de vin în mână, în picioare, socializează – adică stau faţă în faţă, câte doi, trei sau mai mulţi, şi vorbesc, râd, discută.
O atmosferă extraordinar de destinsă şi distinsă. Am crezut iniţial că este un eveniment artistic sau poate o petrecere privată. Dar nu, era cel mai neobişnuit bar pe care l-am văzut, o încăpere minusculă cu trei inşi care umpleau/recuperau/spălau/umpleau pahare cu vin, pe care le ofereau tinerilor veneţieni. Fără mese, scaune, chelneriţe sau muzici asurzitoare. Şi aveau acolo printre cele mai bune vinuri din lume, garantat, nu numai din cauza aromelor, ci şi a locului şi a companionilor.
Când am citit despre separare, m-am întrebat de ce ar dori tinerii aceia să se separe de Italia-mamă. Sigur că este vorba de discrepanţele cunoscute, de Nordul bogat al peninsulei care s-a săturat să ţină în spate Sudul sărac, sau de corupţie sau de ineficienţa statului. Un mesaj adresat nu numai politicienilor locali, ci şi autorităţilor europene. Un mesaj nicidecum singular, pentru că în prezent în Europa acţionează şi se manifestă – şi da, ştiu că vorbesc de funie în casa spânzuratului – peste 30 de mişcări separatiste.
Şi, indiferent de câte umori iscă, poate că mesajele acestor mişcări ar trebui luate în seamă, făcând, desigur, cuvenitele separări între extremiştii într-o ureche şi cetăţenii corecţi şi cinstiţi. La un moment dat un jurnalist italian s-a întrebat de ce italienii au avut în timp mari personalităţi artistice, politice şi ştiinţifice, dar n-au devenit o putere mondială reală. De ce sunt maeştri ai discursului diplomatic şi totuşi nu izbutesc să se guverneze? Cum de pot fi negustori aşa de pricepuţi într-o naţie ineficientă din punct de vedere economic? Răspunsul complicat este extrem de complicat.
Răspunsul simplu este o Italie coruptă, dominată de străini, de seniori – la propriu şi la figurat – instabili, nedrepţi, mincinoşi. O lume în care nu poţi fi sigur de nimeni şi de nimic. O lume în care poţi avea încredere numai în propriile simţuri. De aceea în societatea italiană sunt acceptaţi politicieni, birocraţi sau industriaşi incompetenţi şi nu sunt toleraţi cântăreţi, pictori, dansatori sau bucătari incompetenţi. Într-o lume a dezordinii şi corupţiei, frumuseţea îţi poate oferi încredere; într-o lume în care corupţia este norma, excelenţa în artă este incoruptibilă.
Şi cred că mesajul veneţienilor poate fi extins la nivelul întregii Europe, pentru că, într-o formă sau alta, europenii trimit mesaje din ce în ce mai puternice autorităţilor şi politicienilor. Din toamna anului 2004 până în toamna anului trecut nivelul încrederii cetăţenilor în instituţiile europene a scăzut de la 50% la 30%, iar în guvernele locale de la 34% la 23%. Simpatizanţii partidelor eurosceptice s-au înzecit în Grecia, s-au dublat în Finlanda şi Austria, s-au triplat în Franţa, au crescut în toată Europa.
În imagine, o Veneţie fabuloasă pictată de Monet.
Stephane Batoux zâmbeşte tot timpul. Nu doar la şedinţa foto pentru coperta Business Magazin, ci şi când s-a oprit pentru a-şi întâmpina personal invitaţii la Meet the CEO.
Zâmbeşte când face schimb de cărţi de vizită cu toată lumea, dar şi când povesteşte traseul său agitat către poziţia de management în care se află astăzi. Şi, nu în ultimul rând, zâmbeşte atunci când puţini dintre invitaţii la eveniment au ridicat mâna când Batoux a întrebat dacă cineva ar fi dispus să îi urmeze traseul de 25 de ani de carieră pentru a ajunge într-una dintre cele mai râvnite poziţii din FMCG în România.
„Cred că motivul pentru care mă aflu în România în acest moment este că am luat nişte decizii foarte îndrăzneţe încă de la începutul carierei şi mi-am asumat nişte riscuri“, şi-a început Batoux povestea carierei. Născut în Annecy, la 50 km de cunoscuta staţiune de schi Chamonix din Franţa, a început să îşi asume riscuri încă din perioada universităţii.
Primul risc asumat, care venea la pachet cu perspectiva dezvoltării unei cariere europene, a fost să aplice pentru a studia prin programul Erasmus la Universitatea Kent din Canterbury (Anglia), chiar dacă atunci nivelul de engleză al lui Batoux nu era foarte bun. „Eram destul de emoţionat când au sosit examinatorii, dar, pentru că în carieră trebuie să ai şi puţin noroc, eu am avut norocul ca programul să ofere 12 locuri pentru cinci candidaţi“, glumeşte el. După încheierea studiilor de la Universitatea Kent, la 22 de ani, Batoux a luat „o altă decizie curajoasă“, după cum descrie francezul hotărârea de a urma un MBA în domeniul „procurement“ când majoritatea se înscria la MBA-uri în domeniul vânzărilor sau finanţelor.
„Procurement este un domeniu nou, competiţia este scăzută şi oferă perspective diferite asupra companiilor“, explică motivaţia de atunci Batoux. Educaţia primită l-a ajutat să obţină primul job în cadrul companiei farmaceutice franceze Laboratoarele Fournier din Dijon.
A lucrat în cadrul acesteia timp de patru ani şi probabil ar fi rămas acolo până la sfârşitul carierei, dacă un amic nu i-ar fi pus o întrebare care să îi schimbe viaţa: „Ai studiat în Anglia pentru a rămâne într-o companie franţuzească din Dijon?“. Răspunsul evident a determinat o turnură în cariera lui Batoux, care s-a angajat în cadrul multinaţionalei din industria bunurilor de larg consum Reckitt Benckiser la Londra, fiind mutat la Paris şi apoi în Italia. Experienţa în Italia a început cu un curs intensiv de limbă italiană în Florenţa, despre care francezul îşi aminteşte că a fost una dintre cele mai frumoase perioade ale vieţii sale. A evoluat treptat în cadrul grupului Reckitt Benckiser ajungând pe una dintre poziţiile de top în companie, ca purchasing director al filialei italiene a companiei.
Totuşi, directorul general al Coca-Cola HBC simţea la acea vreme că potenţialul său este mai mare şi că poate conduce echipe, nu doar în procurement, ci la nivelul unei întregi afaceri. „Are legătură mai mult cu motive emoţionale şi nu este neapărat o legătură raţională pentru care credeam acest lucru“, îşi descrie Batoux raţiunea de atunci. Senzaţia lui poate avea legătură cu un element cheie din dezvoltarea sa, după cum îşi aminteşte executivul: la 22 de ani, ca cetăţean francez, trebuia să urmeze timp de un an stagiul militar. Deşi credea că este o pierdere de timp, a ales să folosească în avantajul lui anul petrecut în armată şi a aplicat pentru un departament de training pentru ofiţeri (special commando training for officers). A trecut testul, astfel că din prima zi în armată a început să conducă o echipă formată din 20 de persoane.
Este una dintre experienţele avute la o vârstă când se afla în plin proces de construcţie a propriei persoane şi despre care Stephane Batoux crede că i-a determinat conturarea visului de a ocupa o poziţie de conducere în cadrul unei companii. Prin urmare, după ce a avansat în cadrul companiei din Italia până la funcţia de purchasing director, s-a întâlnit cu man-agerul companiei şi i-a spus: „Vreau să devin general manager“. Batoux îşi aminteşte cu exactitate discuţia care avea să îi schimbe din nou traseul carierei.
Executivul UE a analizat economiile a 17 state UE despre care consideră că sunt afectate de dezechilibre economice.
Regulile UE prevăd că dacă dezechilibrele sunt considerate excesive într-o ţară, aceasta trebuie să adopte măsuri de remediere a situaţiei suab supravegherea Comisiei sau riscă să fie amendată, scrie Reuters.
Comisia a arătat, miercuri, că Belgia, Bulgaria, Germania, Irlanda, Spania, Franţa, Croaţia, Italia, Ungaria, Olanda, Slovenia, Finlanda, Suedia şi Marea Britanie se confruntă cu dezechilibre economice.
Problemele sunt, însă, excesive în Croaţia, Italia şi Slovenia, a avertizat executivul comunitar. Comisia va monitoriza cu atenţie economiile acestor state, pentru a se asigura că implementează reformele recomandate de miniştrii de Finanţe ai statelor din UE
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Novartis trebuie să plătească o amendă de 92 milioane euro, iar Roche a fost sancţionată cu suma de 90,5 milioane euro, a anunţat miercuri autoritatea pentru concurenţă din Italia, potrivit Wall Street Journal.
Instituţia susţine că cele două companii s-au înţeles, începând din 2011, să excludă de pe piaţă medicamentul “Avastin”, utilizat pentru tratarea unor probleme serioase de vedere, şi să promoveze în locul acestuia alternativa mai costisitoare “Lucentis”.
Potrivit autorităţilor italiene, cele două companii ar fi propagat către medici şi serviciile de sănătate “o distincţie artificială între cele două produse”, susţinând că Avastin ar fi mai periculos pentru a determina prescrierea variantei mai scumpe către bolnavi.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Renzi, fostul primar al Florenţei devenit acum cel mai tânăr premier italian (39 de ani), a promis să diminueze birocraţia administrativă, să combată şomajul (în special în rândul tinerilor, care a depăşit 41%, faţă de 12,9% pe ansamblul populaţiei) şi să revoluţioneze economia, reducând cu 10 mil. euro povara fiscală pe forţa de muncă şi deblocând fonduri de 60 mld. euro pentru plata arieratelor administraţiei publice.
Planul premieruui este de a simplifica sistemul de angajări şi concedieri, inclusiv prin eliminarea unor părţi din contractele actuale de muncă şi legislaţia muncii, în special cele referitoare la condiţiile de concediere şi la condiţiile de acordare a ajutoarelor de şomaj. Renzi a spus că vrea să finalizeze documentul de reformă a pieţei muncii înainte de reuniunea bilaterală cu cancelarul german Angela Merkel, care va avea loc în aprilie.
Renzi a fost ales preşedinte al PD în decembrie, iar ascensiunea sa rapidă în funcţia de premier a fost facilitată de multiplele frustrări în interiorul clasei politice referitoare la incapacitatea fostului premier Enrico Letta de a promova reformele necesare în administraţie şi în economie şi de a asigura un minim consens politic în acest sens.
Cabinetul lui este restrâns, format din 16 miniştri, cu o medie de vârstă de numai 47 de ani, iar cei mai tineri miniştri, două femei, au 33 de ani. Ministrul de finanţe este însă un om cu experienţă – Pier Carlo Padoan, 63 de ani, economist senior la OECD din Paris. Ministrul de interne este, la fel ca şi în guvernul Letta, Angelino Alfano, fostul protejat al lui Silvio Berlusconi şi mâna dreaptă a acestuia pe lângă Letta.
Pieţele financiare au salutat numirea noului premier, cu o scădere a randamentului obligaţiunilor italiene pe zece ani la cel mai mic nivel din 2006 în data de 17 februarie, când Renzi a fost însărcinat de preşedintele Giorgio Napolitano să formeze guvernul.