BusinessMagazin

Tag: femei

  • Declaraţie surprinzătoare a şefului unei bănci americane: care este RESURSA cel mai puţin utilizată din lume

    Joseph Quinlan, managing director şi chief market strategist al băncii private americane US Trust, a făcut o declaraţie surprinzătoare, care ar trebui să le dea mult de gândit angajatorilor. Cifrele din spatele ei sunt uluitoare.

    Declaraţie surprinzătoare a şefului unei bănci americane: care este RESURSA cel mai puţin utilizată din lume

  • Cote obligatorii, sună cunoscut? De data aceasta, femei în conducerile companiilor europene

    Introducerea unor cote obligatorii de femei în consiliile de administraţie ale companiilor este o măsură care îmbunătăţeşte rapid statisticile privind egalitatea de gen. Însă măsura nu este sustenabilă pe termen lung, pentru că fiecare persoană care ajunge în roluri importante de decizie trebuie să îşi câştige locul, indiferent dacă e bărbat sau dacă e femeie, spun specialiştii.

    Dacă în state precum Norvegia sau Franţa aceste cote obligatorii au avut rezultate bune şi au permis accesul femeilor în funcţii de conducere într-un ritm pe care nimeni nu şi l-ar fi închipuit, britanicii încă se gândesc dacă o astfel de măsură este sustenabilă.
    „O femeie care este numită într-o funcţie de conducere trebuie să merite în primul rând să fie acolo, să aibă competenţele cerute, să se potrivească cu echipa şi cu cultura companiei pentru care lucrează, nu să fie aleasă doar pentru că există o cotă obligatorie. Sunt împotriva cotelor, dar trebuie să recunosc că aceste măsuri reuşesc foarte rapid să împingă lucrurile în direcţia pe care ne-o dorim“, a spus Denise Wilson, directorul executiv al Davies Review Women on Boards, o structură independentă creată în urmă cu cinci ani de către guvernul britanic pentru a creşte echilibrul de gen în consiliile de administraţie ale celor mai mari 350 de companii listate (incluse în indicele FTSE).

    De la primul raport Davies din 2011 şi până în prezent, ţinta stabilită iniţial – ca primele 100 de companii listate din Marea Britanie să aibă cel puţin un sfert din locurile din board ocupate de femei – a fost atinsă. Astfel, ponderea femeilor din cele mai mari 100 de companii listate din Marea Britanie a crescut de la 12% la 25% în patru ani, ca urmare a unor ţinte voluntare şi nu obligatorii, marcând un eveniment istoric în viaţa corporaţiilor britanice.

    În România însă, femeile reprezintă 11% din membrii consiliilor de administraţie din cele mai mari companii listate, sub media Uniunii Europene (de 20%), potrivit celor mai recente date publicate de Comisia Europeană (2014). La poziţii executive în companii însă, femeile din România ocupau o poziţie net favorabilă în Europa (cu o pondere de peste 30% în 2012).

    „Consiliile de administraţie sunt cel mai înalt forum de luare a deciziilor în companii, iar femeile au o problemă să ajungă în CA, în general, dar se pare că în România este şi mai dificil. În plus, tendinţa a fost de scădere“, a explicat Sorana Baciu, preşedintele Professional Women’s Network România (PWN România), organizaţie care reuneşte peste 140 de femei din businessul de pe plan local.
    În timp ce la nivel european se discută despre o directivă care să impună o cotă obligatorie de 40% a participării femeilor în consiliile de administraţie ale firmelor listate, România se confruntă cu o scădere a ponderii acestora.

    Potrivit datelor PWN România pe baza informaţiilor de la Comisia Europeană, România a înregistrat o scădere bruscă de aproape 10 puncte procentuale din octombrie 2010 până în aprilie 2014 a ponderii femeilor în CA-urile firmelor listate. Sunt cotele obligatorii o soluţie pentru îmbunătăţirea prezenţei feminine în boardurile din România?

    „PWN România susţine orice metode sustenabile pentru a promova accesul femeilor la deciziile economice. Cotele sunt numai o cale, dar acestea nu pot conduce la rezultate sustenabile decât dacă sunt însoţite de măsuri sistemice (program de lucru flexibil, grădiniţe şi şcoli cu program prelungit etc). Cotele au rolul de a impune o anumită disciplină în atingerea dezideratului de diversitate, dar pot fi înlocuite de măsuri voluntare implementate sistematic şi monitorizate la cel mai înalt nivel (cum se întâmplă în Marea Britanie, unde Parlamentul monitorizează atingerea unor cote voluntare)“, a mai spus Sorana Baciu.

    Companiile din toată lumea încearcă să găsească tot felul de soluţii voluntare pentru a ajuta femeile să ajungă mai uşor în poziţii de top management, însă în sectoare precum cel al serviciilor juridice, în care se munceşte multe ore, este greu să existe un echilbru bun între viaţa personală şi cea profesională, a precizat Luis de Carlos Bertrán, managing partner în cadrul companiei de avocatură Uria Menéndez din Spania. În ultimii 10 ani, compania sa şi-a îmbunătăţit statisticile referitoare la ponderea femeilor în rândul angajaţilor, iar la recrutare există un procent mai mare al femeilor decât al bărbaţilor recrutaţi; cu toate acestea, numărul femeilor care devin parteneri în companie este scăzut, ponderea lor fiind de 10%.

     

  • Sex cu roboţi? Până în 2050 relaţiile sexuale cu roboţi vor fi mai întâlnite decât relaţiile sexuale umane

    Viitorologul Dr. Ian Pearson a anunţat că până în 2050 relaţiile sexuale cu roboţi vor fi mai întâlnite decât relaţiile sexuale umane, informează The Telegraph.

    Pearson spune că până în 2030 foarte mulţi oameni vor experimenta într-o anumită formă sexul virtual. Acest lucru va fi la fel de comun ca privitul filmelor pornografice în prezent. De asemenea, el susţine că în 2035 majoritatea oamenilor vor avea jucării erotice pe care le vor putea utiliza în realitatea virtuală şi ca în 2025 oamenii cu venituri mari vor avea deja o formă incipientă a unui robot sexual.

    Pearson îşi argumentează parerea  prin faptul că tehnologia realităţii virtuale este la un pas de a se comercializa, kitul de realitate virtuală Oculous Rift se va lansa la începutul anului 2016. Pe lângă asta, un sfert din căutările de pe Internet sunt legate de pornografie.

    “Foarte multă lume are rezerve cu privire la sexul cu roboţi, însă treptat o să se obişnuiască cu acest aspect. Odată cu dezvoltarea roboţilor şi a inteligenţei artificiale, oamenii vor putea crea legături emoţionale puternice cu roboţii, iar rezervele legate de acest aspect se vor elimina treptat”, a declarat el.

    Aceeaşi idee este susţinută şi de dr. Helen Driscoll, o autoritate în domeniul psihologiei sexuale şi a relaţiilor. Deşi poate părea un concept science fiction, ideea nu este nouă. Iar relaţia cuiva cu un obiect neînsufleţit apare într-un mit grecesc: un sculptor a cioplit o statuie reprezentând o femeie atât de frumoasă, încît s-a îndrăgostit el însuşi de ea. La rugămintea sa, Afrodita, zeiţă iubirii, a dat viaţă pietrei. Din legendă s-a desprins şi termenul de „pigmalionism“, care descrie atracţia sexuală a unui om faţă de o statuie sau de un obiect neînsufleţit.

    Helen Driscoll susţine că interacţiunile cu roboţi se vor schimba dramatic în următorii ani şi că până în 2070 relaţia omului cu un robot ar intra în normalitate. „Tindem să abordăm aspectele legate de realitatea virtuală şi sexul cu roboţi în raport cu condiţiile sociale existente acum. Dar să ne gândim că în urmă cu 100 de ani multe dintre normele sociale din ziua de azi nici nu existau“, a spus Driscoll pentru Daily Mirror. Psihoterapeutul Bogdan Lucaciu este de părere că afirmaţia lui Driscoll „nu este de domeniul SF, ci de domeniul prostiei“, motivând că jucăriile erotice există deja pe piaţă şi că „probabil peste 50-60 de ani ele (jucăriile) vor fi eventual mai complexe tehnologic, probabil programabile ad libitum. Doar că relaţia sexuală nu e doar actul în sine, ci presupune cucerire, şarm, provocare“, a completat Lucaciu.

    De fiecare dată implementarea unei tehnologii noi a dus la modificări în comportament. „Tehnologiile de masă sunt prost folosite la început, se suprautilizează“, spune sociologul Alfred Bulai. Şi, fără îndoială, tehnologiile noi ne schimbă modul cum trăim şi cum percepem viaţa.

    Numai în ultimii 60-70 de ani s-au produs schimbări semnificative în domeniul sexualităţii şi legate de căsătorie. În 1950 vârsta medie a bărbatului căsătorit era de 22 de ani, iar a femeii de 20 de ani. În prezent, vârsta medie a crescut la bărbaţi la 28 de ani şi la 26 de ani pentru femei. De asemenea, procentul bărbaţilor necăsătoriţi a crescut la 14% de la 6% în 1980.

    În plus, comunicarea şi modul cum relaţionăm s-au schimbat. Tindem să comunicăm mult mai mult prin SMS-uri şi pe aplicaţiile de mesagerie online. Fotografii care de multe ori ar fi catalogate drept intime devin publice pe Instagram. Pe Facebook întâlnim foşti colegi de şcoală care în trecut ar fi dispărut din viaţa noastră şi ex-parteneri răsar în fluxul reţelelor sociale, ceea ce duce la o permanenţă nenaturală, nemaiîntâlnită până acum. Şi, nu în ultimul rând, cu ajutorul unor aplicaţii găsim parteneri pentru o conversaţie, pentru o ieşire în oraş sau poate chiar mai mult, în doar câteva momente, prin intermediul telefonului mobil.

    Tinder, una dintre cele mai cunoscute aplicaţii de dating, este un joc pe care-l joci până câştigi, pentru că fiecare respingere este completată, într-un final, de o potrivire (match). Posibilităţiile de parteneri cresc exponenţial, iar acest lucru duce la următoarea întrebare: oare potenţialii parteneri devin dispensabili? De ce să te limitezi la unul singur, când mai târziu ai putea găsi alţi doi-trei parteneri, poate chiar mai atractivi? „Îndrăgostirile online de persoane sunt frecvente. Doar că persoanele virtuale de la celălalt capăt al relaţiei nu-şi prezintă decât faţete favorabile imaginii celui îndrăgostit. Cel care are tendinţa să se îndrăgostească de idei, descrieri, gânduri completează ceea ce nu percepe direct din propria imaginaţie, idealizând“, este de părere Lucaciu.

    Nu trebuie să mergem în viitor pentru a da peste roboţi sau peste inteligenţă artificială, fie ea chiar minimală, în spaţiul destinat până acum doar oamenilor – flirtul, amorul. Mult pomenitul site Ashley Madison, platforma prin care bărbaţii şi femeile pot avea o aventură, a creat prima femeie artificială în 2002, pe care a denumit-o „Sensuous Kitten“, după cum a dezvăluit publicaţia Gizmondo. Kitten şi alţi mii de boţi aveau misiunea de atragere a utilizatorilor pentru a deveni membri plătitori. Boţii trimiteau mesaje utilizatorilor cu conturi gratuite, iar, dacă aceştia voiau să răspundă, trebuia să plătească. Un truc ieftin, dar eficient. Potrivit aceleiaşi publicaţii, 80% dintre plătitori, atraşi de profilurile false, au plătit doar pentru a răspunde unui robot.

    Cum spune Carole Lieberman în cartea sa Bad Boys, datingul s-a transformat dintr-o întâlnire romantică într-un fel de shopping online, în căutarea produsului potrivit, bifând casete într-un tabel.

    Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile care s-au schimbat de-a lungul timpului, chestiuni pe care nu şi le-ar fi imaginat nimeni în urmă cu 50 de ani, cu excepţia viitorologilor sau scriitorilor de science fiction.

    Ideea realităţii virtuale a fost alimentată de romanele SF şi de filme încă din anii ’50. 40 de ani mai târziu, când calculatoarele personale au devenit populare, mai multe companii au încercat să concretizeze această idee. Nu au reuşit, tehnologia nu era destul de avansată. Acum mai multe companii sunt convinse că vor revoluţiona industria divertismentului, dar şi reţelele sociale. Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, pare să fie de acord, el pariind nu mai puţin de 2 miliarde de dolari pe realitatea virtuală, prin achiziţia Oculus Rift, kitul ce se va pune în vânzare la începutul anului viitor.

    Nu este primul dispozitiv de acest fel care va ajunge pe piaţă, dar este unul dintre cele mai sofisticate şi printre cele mai promiţătoare. Şi alte companii speră să prindă un bilet la clasa I în trenul realităţii virtuale: Sony ne oferă un produs asemănător numit Morpheus, iar HTC, Google sau Samsung sunt şi ele interesate. Zuckerberg este convins că realitatea virtuală va schimba modul cum oamenii interacţionează cu calculatoarele, felul cum oamenii vor comunica. Psihoterapeutul Bogdan Lucaciu nu crede că o asemenea tehnologie „va influenţa pozitiv relaţiile dintre oameni, ci cel mult poate produce confuzie dacă nu este luată ca un joc. Poate fi utilizată în terapia unor tulburări psihice, dar în mod limitat şi utilizată adecvat. Ca dezavantaj e posibila dependenţă de virtual, deoarece pot stimula aceleaşi zone ale creierului pe care le stimulează unele droguri“.

  • Deţine una dintre cele mai cunoscute case de pariuri din lume şi este una din puţinele femei din lume care a devenit miliardară pornind de la zero

    Denise Coates este una dintre cele mai de succes femei din Marea Britanie şi una din puţinele prezente în lista miliardarilor lumii care au făcut avere pornind de la zero.

    Bet365 a început în anul 2000 ca o afacere de familie, fiind condusă de către Denise Coates. Ideea a fost de a dezvolta o platformă pentru pariuri la nivel local, iar pentru asta familia Coates a obţinut un împrumut de 15 milioane de lire sterline de la Royal Bank of Scotland. Bet365 şi-a extins rapid afacerile, devenind una dintre cele mai mari platforme de pariuri din lume, acum are peste 14 milioane de utilizatori din peste 200 de ţări. La sfârşitul anului 2010, compania a raportat un profit net de peste 100 de milioane de lire sterline, iar anul trecut compania a înregistrat venituri de 1,3 miliarde de lire sterline şi un profit de 213 milioane de lire sterline, potrivit publicaţiei Stoke Sentinel. 

    Conform Sunday Times Rich List, Denise, John şi Peter Coates au acum o avere estimată de 2,3 miliarde de lire sterline.

    După absolvirea facultăţii Denise Coates a decis  să intre în afacerea cu pariuri a familiei. Coates a crescut afacerea şi a ajuns la 50 de localuri de pariuri, iar în anul 2000 a decis să mute afacerea familiei online.  “Am simţit că un lanţ de localuri de pariuri ne ajută doar să devenim un jucător regional pe această piaţă, dar prin mutarea afacerii online am crezut că vom putea ajunge un jucător global”, a spus ea. 

    Fondatoarea bet365 este o persoană discretă, care evită interviurile faţă în faţă şi preferă să comunice pe email, potrivit The Independent. “Nu îmi place atenţia, să fiu în lumina reflectoarelor. Partea publică nu vine în mod natural pentru mine. Sunt autoritară şi aşa am fost toată viaţa. Îmi place să fiu şefă, să conduc toate activităţile”, a declarat ea pentru The Guardian. “Când începi o afacere care funcţionează 24 de ore din 24, trebuie să lucrezi 24 de ore. Când nu sunt la birou, răspund noaptea la telefoane. Aşa făceam cel puţin când încercam să pornesc afacerea”, a adăugat ea.

    Ea duce o viaţă liniştită la o fermă de lângă oraşul Stoke. Ultima oară când localnici au văzut-o a fost în 2011 împreună cu tatăl ei pe Wembley când Manchester United a învins echipa de fotbal Stoke City în cupa FA.  

    Denise Coates conduce bet365 alături de fratele ei, John. Cei doi sunt cunoscuţi pentru investiţiile continue pe care le fac în îmbunătăţirea platformei şi pentru integrarea celor mai noi tehnologii online. Iar tatăl lor, Peter, este patronul echipei de fotbal Stoke City. 

  • Noua economie a dragostei: numărul de căsătorii a scăzut cu 40%

    Anii ’90 sunt foarte diferiţi de perioada actuală, sub raport istoric, demografic şi mai ales la nivel de opţiuni ale populaţiei. Natalitatea a scăzut vertiginos, la fel şi numărul casătoriilor, iar rata divorţului este în creştere chiar, deoarece oamenii au învăţat că există şi această opţiune şi în cazul unor incompatibilităţi se pot despărţi oficial“, explică Adina Nanu, psihoterapeut în cadrul Psihopedia Center (www.psihopediacenter.ro).

    Datele de la Institutul Naţional de Statistică sunt limpezi şi confirmă spusele Adinei Nanu.

    Dacă în anul 1990 peste 190.000 de români decideau să spună DA în faţa lui Dumnezeu şi a stării civile, anul trecut numai 118.000 au mai făcut acest pas. Practic, într-un interval de circa 25 de ani numărul celor care credeau în căsnicie s-a redus cu 40%. 

    În timp ce grupul celor care încă mai cred în sintagma „până când moartea ne va despărţi“ devine tot mai select, cei care au văzut că lucrurile sunt un pic diferite şi au luat calea divorţului este oarecum constant. Dacă în 1990 erau înregistrate aproape 33.000 de divorţuri, anul trecut numărul acestora a fost de 27.000. Paradoxal, de la începutul anilor 2000, maximul numărului de divorţuri a fost înregistrat în intervalul 2007-2008, cei mai buni ani pentru economia locală.

    În acest context merită pusă o întrebare: este noţiunea de familie este complet perimată sau deja asistăm la naşterea unei noi specii de familie?

    „Nu credem că noţiunea de familie a fost deteriorată, vorbim doar de o adaptare a conceptului în funcţie de specificul perioadei în care trăim. În anii ’90, noţiunea de familie presupunea neapărat oficializarea relaţiei de cuplu, structural, la nivelul membrilor familiei existau relaţii ierarhice, puteam vorbi despre subsistemul părinţilor şi cel al copiilor, graniţele erau destul de bine delimitate. În perioada actuală, sistemul familial s-a adaptat şi el modificărilor aduse la nivel de personalitate şi opţiuni generate de schimbările sociale şi economice. Căsătoria nu mai este obligatorie «social», sunt acceptate mult mai uşor de către ceilalţi familiile formate din cupluri necăsătorite, care au şi copii“, crede Andreea Sultan, la rândul său psihoterapeut în cadrul Psihopedia Center.

    Sultan nu este de părere că familia de azi este mai puţin puternică, ci poate doar puţin diferită faţă de acea imagine perfectă, de fotografie, cu care societatea se obişnuise în perioada de dinainte de ’90. Este o familie mai realistă.
    „Odată cu modificările la nivel de rol, relaţiile din cadrul familiei s-au schimbat, poate şi pentru că s-au flexibilizat credinţele legate de familie ale membrilor acestora. Pentru că la nivel de expunere lucrurile stau diferit, există această percepţie cum că acum noţiunea de familie nu mai e la fel de solidă, însă ceea ce se vede acum nu este numai o imagine pe care familia din socialism o transmitea către ceilalţi, acea imagine de perfecţiune. Acum, oamenii sunt mai puţin cenzuraţi, pot lua decizii şi le pasă mai puţin dacă societatea îi va stigmatiza sau eticheta în funcţie de alegerile lor“, crede Sultan.

  • Compania care vrea să distrugă supremaţia Victoria’s Secret – FOTO

    Marca de lenjerie inimă pentru femei Victoria’s Secret domină piaţa de profil la nivel mondial. Dar un comerciant online, numit Adore Me, încearcă să înghită o felie cât mai mare din cota de piaţă a retailerului consacrat.

    „Ne propunem să nimicim Victoria’s Secret”, declară pentru Business Insider Sharon Klapka, director of business and brand development în cadrul Adore Me. „Sunt lenţi, sunt scumpi şi nu fac femeile să se simtă bine în pielea lor. Este doar o chestiune de timp până când cineva va revoluţiona această piaţă şi noi suntem cei care facem deja acest lucru”, adaugă Sharon Klapka. Iată câteva imagini de la sedinţele foto ale Adore Me.

  • Medicamentul care a schimbat RADICAL viaţa a milioane de femei. Până acum numai bărbaţii aveau acces la el

    Americanca a avut nevoie doar de patru ani pentru a convinge autorităţile din SUA să îi dea licenţa pentru primul medicament creat vreodată pentru femei care înainte era exclusiv pentru bărbaţi şi îşi aminteşte că a avut momente când a simţit că trebuie să renunţe la această idee. “În timpul acestor momente, mă uitam în inbox-ul meu, unde primeam mesaje de încurajare de la femeile care îmi spuneau cât de important este demersul meu pentru ele”, a declarat Cindy Whitehead.

  • Medicamentul care a schimbat RADICAL viaţa a milioane de femei. Până acum numai bărbaţii aveau acces la el

    Americanca a avut nevoie doar de patru ani pentru a convinge autorităţile din SUA să îi dea licenţa pentru primul medicament creat vreodată pentru femei care înainte era exclusiv pentru bărbaţi şi îşi aminteşte că a avut momente când a simţit că trebuie să renunţe la această idee. “În timpul acestor momente, mă uitam în inbox-ul meu, unde primeam mesaje de încurajare de la femeile care îmi spuneau cât de important este demersul meu pentru ele”, a declarat Cindy Whitehead.

  • PREMIERĂ în armata americană: Două femei devin membre Rangers, unul dintre cele mai dure şi elitiste corpuri ale US Army – VIDEO

    Alături de locotenentul Shaye Haver, în vârstă de 25 de ani, şi de colegi din aceeaşi promoţie, căpitanul Kristen Griest, în vârstă de 26 de ani, a invocat faptul că şefii militari americani reflectează la o deschidere totală sau aproape totală a posturilor luptă pentru femei.

    “Sper că vom fi capabile să ajutăm în această decizie, arătând ce se poate aştepta de la femei militar”, a declarat ea într-o conferinţă de presă, joi, la Fort Benning (Georgia, sud-est), sediul Ranger School.

    Ea a subliniat că femeile “sunt capabile să gestioneze lucrurile fizic şi mental la acelaşi nivel cu bărbaţii şi că pot înfrunta aceleaşi probe ca şi bărbaţii în antrenament”.

    Căpitanul Griest a spus că nu s-a gândit niciodată să abandoneze, nici măcar în cele mai dificile momente ale acestei formări care, în cazul ei a durat aproximativ patru luni.

    Locotenentul Shaye Haver a spus, în schimb, că ar fi “absurd” să pretindă că nu s-a gândit să abandoneze. “Există întotdeauna un moment în care eşti afectat”, dar “văzându-mi colegii (bărbaţi) suferind la fel de mult ca mine m-a ajutat să continui”, a declarat ea.

    O serie de camarazi bărbaţi Rangers s-au declarat sceptici, la început, în privinţa capacităţii celor două femei de a merge până la capăt, după care şi-au schimbat impresia pe teren.

    Locotenentul Michael Janowski a fost convins în faza de antrenament din munţii Georgiei, a povestit el.

    “Mă simţeam rău. Am întrebat dacă poate cineva să ia puţin din efectele mele. Shaye m-a ajutat. N-am mai fost sceptic din acel moment”, a spus el.

    Shaye Haver şi Kristen Griest urmau să devină vineri primele femei care primesc insigna de Ranger, alături de alţi 94 de militari bărbaţi.

  • 30% dintre românia au apelat cel puţin o dată la serviciile unui psiholog

    ISRA Center Marketing Research a realizat un studiu de piaţă de tip Omnibus prin care şi-a propus să investigheze frecvenţa şi motivele pentru care românii din mediul urban mediu si mare apelează la serviciile unui psiholog.

    Aproximativ 3 din 10 români din mediul urban mediu şi mare afirmă că au apelat cel puţin o dată la serviciile unui psiholog, procentul lor fiind semnificativ mai mare în rândul bărbaţilor (32%) comparativ cu cel al femeilor (22%). Motivaţiile care generează nevoia de a apela la un psiholog sunt diferite pentru cele două sexe. Procentul mai mare de bărbaţi se datorează faptului că cei mai mulţi dintre bărbaţi se adresează psihologului din motive mai degrabă practice cum ar fi obţinerea avizului psihologic pentru angajare sau medicina muncii (43% comparativ cu 22% în rândul femeilor), dar şi pentru întocmirea dosarului pentru permisul de conducere (12% comparativ cu 6% în rândul femeilor).

    Dintre românii care au fost cel puţin o dată la psiholog, doar 15% apelează în continuare la astfel de servicii, majoritatea în mod ocazional, atunci când simt nevoia. Dintre cei care în prezent nu apelează la serviciile unui psiholog, indiferent dacă au avut sau nu o astfel de experienţă în trecut, 22% spun insă că intenţionează să facă acest lucru în viitor.

    Cu toate că este mai degrabă o practică restrânsă, mai bine de 8 din 10 români din mediul urban mediu şi mare se declară deschişi în a apela la un psiholog, o parte dintre ei doar în situaţii grave sau foarte grave (34%), în timp ce aproximativ jumătate ar apela ori de câte ori ar simţi nevoia.

    În contrast cu bărbaţii, femeile se adresează psihologului mai degrabă în alte tipuri de situaţii decât cele menţionate mai sus. 24% dintre femei au apelat cel puţin o dată la serviciile unui psiholog pentru că s-au confruntat cu probleme personale (comparativ cu 14% dintre bărbaţi), 17% pentru că au considerat că este util pentru dezvoltarea lor personală (comparativ cu doar 8% dintre bărbaţi), în timp ce 14% au apelat la astfel de servicii pentru a-şi înţelege mai bine comportamentul şi reacţiile (comparativ cu doar 6% dintre bărbaţi).

    Aproximativ jumătate dintre românii din mediul urban mediu şi mare consideră că este important ca atât în învăţământul preuniversitar şi universitar, cât şi la locul de muncă, să existe posibilitatea de a beneficia de serviciile unui psiholog. Pe de altă parte, prezenţa psihologului în spitale, cu scopul de a consilia şi sprijini pacienţii, este considerată ca fiind importantă de mai bine de 8 din 10 români din mediul urban mediu şi mare. Aşa cum era de aşteptat, în favoarea accesului la psiholog se poziţionează mai degrabă femeile decât bărbaţii.

    Studiul a fost realizat in perioada 23.06.2015 – 10.07.2015 pe un esantion de 1.016 respondenti, reprezentativ pentru populatia din zona urbana (orase peste 50.000 de locuitori), cu varsta intre 18 si 64 de ani. Marja de eroare este de  ±3.1% la un nivel de probabilitate de 95%. Datele au fost culese prin intermediul unui studiu cantitativ de tip Omnibus, prin metoda interviurilor telefonice.