Este o schimbare majoră faţă de obişnuita artă origami, pentru că bancnotele sunt dreptunghiulare, în timp ce maeştrii japonezi folosesc pătrate din hârtie; în acelaşi timp Won Park este şi cratorul tiparelor după care este îndoită hârtia. De remarcat, creaţiile sale au fost realizate numai prin plierea bancnotelor, fără adezivi, fără instrucţiuni, fără bandă adezivă.
O serie excepţională şi inedită de fotografii. Ideea pare comună, dar nu a mai făcut-o nimeni aşa de inspirat.
Vor fi produse numai 100 de ceasuri elveţiene cu această marcă iar preţul de vânzare se învârte în jurul a 1.200 de dolari, relatează The Coolist. Brăţara ceasului este din cauciuc, este funcţională şi are un design bărbătesc. Compoziţia designului reuneşte într-un mod interesant elemente contrastante, cum sunt culorile puternice şi accentele aduse de betonul şlefuit.
Samal a mai realizat, în afară de desingul auto – care l-a consacrat – şi colecţii de mobilier, accesorii, ochelari se soare sau poşete.
“The Complete Spot Paintings: 1986-2011”, un spectacol de lucrări de artă al artistului birtanic Damien Hirst, a avut loc simultan în 11 locuri de pe Glob la începutul acestui an. Cu acest prilej, Hirst a lansat o provocare: cel care va reuşi să-i viziteze toate galeriile – trei la New York, două la Londra, câte una în Atena, Geneva, Hong Kong, Los Angeles, Paris, Roma – înainte ca acestea să se închidă va primi o operă de-a sa, estimată la valoarea de 3.500 de dolari.
“M-am întrebat cum ar fi să fac o cursă în jurul lumii. Îmi plac provocările, aşa că am decis să iau în serios propunerea lui Hirst întrebându-mă: <Pot să fac ocolul planetei cu mai puţin de 3.500 de dolari?>”.
Nota de plată – ocolul Pământului în opt zile
$290 – Zborul de la New York la Los Angeles +
$824 – Zborul de la Los Angeles la Hong Kong
$608 – Zborul de la Hong Kong la Atena
$158 – Zborul de la Atena la Roma
$73 – Zborul de la Roma la Geneva
$106 – Trenul de la Geneva la Paris
$115 – Trenul de la Paris la Londra
$159 + 30,000 frequent flier miles – Zborul de la Londra la New York
$100 – Cazare la hotel în Londra
$39 – Cazare Hong Kong
$107 – Mâncare şi băuturi
$88 – Transport public
$85 – Cheltuieli pe taxi
$19 – Taxe de intrare
$13 – Brânzeturi
$4 – Suveniruri
Total: 2.790 de dolari sau 10.323 de lei
Pentru a-şi reduce cât mai mult cheltuielile, Jason Lee a ales să doarmă în avion şi să manânce pe cât posibil la bordul aeronavelor sau la galeriile de artă vizitate şi să folosească în repetate rânduri transportul public. Povestea completă a călătoriei, redată chiar de cel care a făcut-o, este disponibilă în Wall Street Journal.
VEZI MAI MULTE GALERII FOTO MAI JOS
Vizitatorii au fost încurajaţi să interacţioneze cu picturile şi să devină, astfel, o parte din opera de artă; expoziţia s-a transformat astfel într-o bună oportunitate de a face fotografii interesante.
Amelia Fais Harnas îşi foloseşte băutura preferată pentru a face portrete pe pânză., potrivit siteului www.dailymail.co.uk. Portretele sunt desenate în prealabil cu ceară după care sunt acoperite cu şase – şapte straturi de vin. Amelia reuşeşte să obţină astfel umbrele perfecte pentru operele sale de artă. A reuşit să îşi facă chiar şi autoportretul care o ilustrează bând, evident, vin.
Majoritatea sticlelor de vin folosite sunt ieftine pentru că, spune artista, acestea au culoarea potrivită şi au o concentraţie mai scăzută de zaharuri reziduale. Lucrează la patru sau şase portrete simultan la o temperatură constantă de 27 de grade Celsius. Primele portrete au avut dimensiuni mici, de 25 pe 25 centimetri, dar în timp a ajuns să lucreze şi la opere de dimensiuni de aproximativ 1 pe 1, 5 metri.
Problema se va rezolva în curând, mai exact la sfârşitul lunii septembrie, când vor fi inaugurate noile galerii ce vor găzdui circa 2.500 de obiecte de artă islamică din secolele al VII-lea până la al XIX-lea, dintre care multe nu au mai fost expuse înainte nicăieri.
Proiectul galeriilor de artă islamică de la Luvru s-a putut concretiza în mare parte datorită unei donaţii de 20 de milioane de dolari de la Prinţul Walid ibn Talal din Arabia Saudită, iar exponatele vor proveni atât de la acest muzeu, cât şi de la Musée des Arts Décoratifs.
Locul unde vor fi expuse este vechea Curte Visconti, unul dintre puţinele spaţii de la Luvru care până acum nu erau accesibile publicului. “La Cour Visconti” a fost restaurată, extinsă prin excavări suplimentare care au permis crearea a două noi etaje sub pământ şi dotată cu noi pereţi şi cu un nou acoperiş de sticlă şi metal.
Amenajarea noilor galerii şi câteva dintre exponatele de artă islamică:
O astfel de galerie este TrueSilver Gallery, instalată în casa unui cuplu american din apropiere de San Francisco şi inaugurată cu o expoziţie dedicată propriei nunţi. TrueSilver organizează câteva expoziţii pe an, percepând artiştilor o sumă mai mică decât o galerie obişnuită. Aceasta nu este singura astfel de instituţie amenajată în casa cuiva, în zonă existând cel puţin zece asemenea galerii.
Expoziţiile organizate în asemenea locuri sunt mai neobişnuite, cum ar fi una cu titlul inspirat dintr-un western, “Destry Rides Again, Again”, unde exponatele erau actriţe costumate în cowboy şi actori costumaţi în barmaniţe ce formau două tablouri pentru care trebuia să stea nemişcaţi câteva minute, ori “Fresh Paint”, ce consta din lucrări realizate cu vopseluri acrilice. La final, artista a tăiat din ele două bucăţi pe care le-a oferit vizitatorilor înarmaţi cu perforatoare. Aceştia, evident, le-au perforat, iar resturile rezultate din această acţiune au fost scoase la vânzare.
Înainte de licitaţia la care s-a obţinut suma record, pictura aparţinuse baroanei spaniole Carmen Thyssen-Bornemisza (foto), fiind cumpărată de soţul acesteia în 1990 la un preţ considerat la acea vreme drept cel mai mare plătit vreodată pentru o lucrare a unui artist britanic. Înstrăinarea tabloului din colecţia de artă a baroanei, decizie motivată de aceasta prin problemele cauzate de criza economică, a fost criticată însă de fiica sa vitregă, Francesca von Habsburg, care a spus că baroana Thyssen-Bornemisza nu o duce nici pe departe atât de rău pe cât afirmă şi că tatăl ei, răposatul baron Hans Heinrich Thyssen-Bornemisza, pasionat colecţionar de artă, nu ar fi fost în veci de acord cu vânzarea.
Un alt protest a venit din partea lui Sir Norman Rosenthal, care, pentru a-şi arăta nemulţumirea pentru faptul că pictura a ajuns în mâinile unui colecţionar privat care nu are nicio obligaţie să o expună, şi-a dat demisia din conducerea muzeului de artă Thyssen-Bornemisza din Madrid, ce adăposteşte o colecţie de picturi donate de baron înaintea morţii sale.
Tabloul “The Lock”:
