BusinessMagazin

Tag: brand

  • Doi tineri români au venit cu o idee unică: creează şi vând ceasuri de mână din lemn – GALERIE FOTO

    Povestea Noah a început în iarna anului 2012, când doi tineri, Iosif Harasemiuc şi Ruben Perju, şi-au dat seama, după o cercetare de piaţă, că lumea caută altfel de accesorii şi s-au gândit la ceasuri din lemn. „Momentul in care am decis sa fim parteneri a fost primul pas din aceasta calatorie frumoasa dar totodata plina de peripetii. Am avut visul de a dezvolta un brand de ceasuri de mână care să creeze produse excepţionale atât din punct de vedere funcţional, cât şi estetic. Doream un brand al cărui nume să aibă rezonanţă şi impact din punct de vedere vizual”, spune Ruben Perju.

    Poate părea evident pentru unii, numele Noah este legat de personajul biblic Noe (Noah). „Noe a avut nebunia de a construi ceva unic, nemaiintalnit. La fel ca el, si noi avem un concept diferit care sta la baza fiecarui model de ceas.”, spun ei. Ei îşi asociază numele brandului cu arca lui Noe („realizată din lemn, inginerie avansată, inspiraţie divină, rezistenţă şi durabilitate, inovaţie”).

    De ce au ales să construiască ceasuri de mână din lemn? „Era metalelor începe să apună, iar lemnul este unul dintre materialele care par să capete o valoare tot mai mare în ochii societăţii. Chiar dacă aurul are o valoare net superioară din punct de vedere valoric, tot mai mulţi oameni renunţă la bijuteriile şi accesoriile din metale reci şi le aleg pe cele din lemn, mult mai apropiate de natură”, spune Ruben Perju, fondator al Noah Watch.

    În prezent, Noah are pe piaţă o singură gamă de ceasuri, Feather Light, a căror greutate nu depăşeşte 50 de grame. Preţul unui astfel de ceas variază între 989 şi 1.600 de lei, în funcţie de materialele pe care le alege clientul. Majoritatea produselor se vând în România (85% dintre unităţi), iar restul pe pieţele internaţionale. Ei susţine că Noah vinde 2,5 unităţi pe zi, în perioada vară-iarnă 2015 reuşind să vândă 305 ceasuri, iar cifra de afaceri a companiei pentru anul trecut este de 52.000 de euro. Pentru un ceas Noah, termenul de execuţie şi de livrare este de 15 zile lucrătoare. Ceasurile Noah pot fi realizate după specificaţiile clientului. Acesta poate alege mărimea ceasului, esenţa carcasei exterioare, esenţa cadranului, acele, modelul de curea, dar şi textul sau imaginea care vor fi gravate pe spatele ceasului şi pe cutie. 

    Acestea sunt realizate la sediul companiei din Cluj-Napoca şi nu sunt produse cu stocuri sau în serie. „Lemnul pe care-l folosim este colectat din toate colţurile lumii: Brazilia, America de Sud, Africa, Madagascar etc. Toate esenţele sunt exotice şi au o duritate care depăşeşte 2.000 de unităţi pe scara Janka – n.r scară de duritate“, afirmă Perju. Mai departe lemnul este trecut printr-un proces de stabilizare şi uscare, care conferă duritate cu până la 40% mai mare. „Am testat ceasurile Noah timp de 4 ani şi nu prezintă semne de uzură sau de deteriorare majore”, spune antreprenorul. Investiţia financiară în companie se ridică la 40.000 de euro, iar pentru 2016 plănuiesc să investească „mult mai mult în utilaje şi tehnologii de ultimă generaţie”.

    Dacă la începutul afacerii erau doar Iosif Harasemiuc şi Ruben Perju, din 2016 în structura companiei au intrat şi Cătălin Chiş şi Erik Barna, care se ocupă de partea de strategie şi de dezvoltarea afacerii. Pentru 2016, cei de la Noah îşi doresc să crească, să-şi internaţionalizeze brandul şi au un target ambiţios de a atinge o cifră de afaceri de 500.000 de euro. Însă set-up-ul businessului nu a fost floare la ureche „Din momentul în care am avut pentru prima dată ideea unor ceasuri din lemn şi până în momentul lansării brandului au fost aproape doi ani şi jumătate de muncă asiduă fără să culegem roade”, afirmă Ruben Perju. „In acest timp am studiat foarte multe modele de ceasuri, am facut sute de teste, am stricat zeci de ceasuri, am cautat cele mai subtiri mecanisme care totodata sa fie de top, am discutat cu mai multi ceasornicari, am studiat cele mai dure esente lemnoase din lume, am proiectat si reproiectat fiecare element al ceasului pana am reusit sa le asamblam si sa fim multumiti de rezultatul final.”, adaugă el.

  • Cum a fost gândită strategia europeană a Ford

    Brandul Ford devine în Europa mai emoţional şi mai vibrant, explică Gaetano Thorel, vicepreşedintele Ford Europa pentru marketing, omul care de patru ani conduce imaginea brandului pe bătrânul continent. Dar pentru a face asta, trebuie să ai produsul. „Poţi spune că eşti un brand emoţional, dar, dacă nu ai modelele necesare, nu te ajută cu nimic. În ultimele 12 luni am lansat produse emoţionale, pornind cu Mustang, noua gamă de SUV-uri cu Edge, Focus RS, care este un alt produs emoţional, Fiesta ST220. Arătăm că Ford poate fi un brand emoţional, iar acum suntem prezenţi în segmentul sport cu modelele RS şi ST şi lux cu Vignale şi SUV cu Kuga, Ecosport şi Edge. Avem în final un brand la care ne uităm şi să spunem că acesta este Fordul pe care ni-l dorim“, explică vicepreşedintele Ford Europa.

    El spune că această strategie nu va influenţa clienţii care cumpără versiunile de volum ale mărcii, însă chiar şi imaginea acestora va fi îmbunătăţită. „Cei care cumpără Fiesta şi Focus în continuare vor cumpăra aceste modele, dar vor fi mai mândri de maşinile lor. Este o călătorie pe care am început-o şi pe care o continuăm, Ford vrea să «exploateze» această latură emoţională“, explică Gaetano Thorel. Modelele nou-lansate precum Focus ST diesel au reuşit să aducă volume suplimentare, astfel încât Focus ST a ajuns de la 5 la 10% din total vânzări model, în timp ce Kuga înregistrează 70% vânzări din versiunea de top, motiv pentru care clienţii par pregătiţi să plătească în plus pentru un Ford.  Din acest motiv, americanii au în plan să vină cu versiunea de lux a Kuga, Vignale, la finalul anului, în timp ce S-Max Vignale şi Edge vor veni în iunie, respectiv octombrie în Europa.

    Noul SUV mare al Ford, Edge, concurează direct cu modele precum VW Touareg sau chiar Audi Q7, iar misiunea lui este de a atrage şi de a menţine clienţii, care până acum ar fi migrat către alt brand.

    „Migrarea“ către premium a Ford vine în condiţiile în care americanii au înregistrat anul trecut un profit înainte de taxe record, de 10,8 miliarde dolari, în creştere cu 48% faţă de anul anterior, în contextul în care compania a revenit pe profit în Europa, a înregistrat un câştig record în Asia-Pacific şi rezultate bune în America de Nord. Veniturile au avansat cu 3,8%, la 149 miliarde de dolari, iar profitul net a urcat de aproape şase ori, la 7,4 miliarde de dolari, potrivit raportului financiar al grupului, al doilea mare producător auto american.

    Grupul american deţine în România uzina de la Craiova, unde produce modelul B-Max şi motorul EcoBoost de 1,0 litri. Ford are în plan mutarea integrală a producţiei de motoare de 1,0 l EcoBoost din Germania la Craiova de anul viitor, în timp ce tot din 2017 se vor produce în Bănie pe lângă actualul B-Max atât viitoarea generaţie a SUV-ului de clasă mică EcoSport, produs momentan pentru Euro-pa la Chennai în India, cât şi viitorul Ka, comercializat pentru moment în Brazilia, potrivit unor surse apropiate uzinei.

    Pentru a menţine interesul pieţei pentru B-Max, Ford a venit la începutul acestui an cu ediţia specială Colour Edition, care dispune de motorul de 1,0 litri şi 140 CP.
    „Ediţiile speciale sunt o modalitate de a menţine produsul proaspăt. De fiecare dată când este nevoie împrospătare, vom apela la astfel de soluţii. Când vom veni cu facelift, nu putem comunica momentan“, a spus Gaetano Thorel.

     

  • (P) Ce este fumatul pasiv si cum se poate evita?

    Fumatul activ şi afectarea sănătăţii este un lucru, iar fumatul pasiv este un alt lucru, determinat de primul, şi afectează mediul înconjurător, dar, în special, pe cei care stau în preajma fumătorilor. De ce oamenii care nu fumează trebuie să plătească, având de suferit din cauza fumătorilor? Deşi există numeroase campanii ce au ca tematică oprirea fumatului, totuşi viciul continuă să persiste în randul unui număr destul de ridicat de persoane. Câteva detalii despre fumatul pasiv vă oferim în cele ce urmează.

    Atunci când iese fum din ţigară, în acelaşi timp se eliberează diferite substanţe nocive care intră în componenţa ţigării. Fumul pasiv provine, în principal, din două surse:

    • Fumul de flux lateral, care provine de la ţigara aprinsă, trabucul aprins sau de la orice produs de acest tip.
    • Fumul de flux principal, care este expirat de un fumător.

    De cele mai multe ori, oamenii cred că ambele moduri sunt identice, dar, de fapt, situaţia e cu totul alta. Fumul de flux lateral este mai periculos decât fumul de flux principal, deoarece are o concentraţie mai mare de agenţi care cauzează cancer. Particulele prezente în fumul de flux lateral sunt mult mai scurte şi mai subţiri decât particulele din fumul de flux principal. O simplă menţiune a tuturor consecinţelor fumatului, indiferent dacă este vorba de fumat activ sau pasiv, te duce cu gândul la vizitele la un medic stomatolog pentru tratamente de albire, la diverse boli şi afecţiuni ale sănătăţii, sau chiar la ceva mai sumbru – servicii funerare, necesare odată ce se ajunge la boala incurabilă amintită mai sus.

    Fumatul pasiv este periculos. Cei care nu fumează, dar stau în preajma celor care o fac, sunt afectaţi şi ei de efectele acestei acţiuni nocive. Fumătorii de ţigări lasă în urma lor impurităţi nedorite cu care se confruntă, în mod inevitabil şi involuntar, nefumătorii, indiferent de cât de eficient este sistemul de ventilaţie instalat în incinta respectivă, în care îşi desfăşoară activitatea unii lângă alţii.

    După o perioadă de timp în care fumătorii îşi dau seama de efectele nefaste ale acestui obicei, ei încep să caute alternative şi înlocuitori pentru ţigările tradiţionale din tutun, astfel încât acestea să îi ajute să renunţe la fumat şi, mai mult decât atât, să elimine riscul cauzării diferitelor boli în rândul lor şi a celor care sunt pasivi. Riscurile apar însă nu doar la nivelul persoanelor, ci şi al bunurilor de larg consum. Spre exemplu rişti să arzi cu ţigara, din neatenţie, piese de mobilier de calitate pe care tocmai le-ai montat în locuinţă, sau alte bunuri de care te foloseşti zilnic.

    Plasturii cu nicotină, gumele de mestecat şi multe alte mijloace de înlocuire a nicotinei sunt disponibile pe piaţă, cu scopul de a-i ajuta pe fumători să renunţe la fumat. Cea mai eficientă alternativă care oferă, în acelaşi timp, o experienţă reală de fumat, este dată de incredibilele ţigări electronice.

    În anul 2003, domnul Hon Lik a inventat ţigara electronică, un dispozitiv care arată exact ca o ţigară obişnuită, dar care are o mulţime de avantaje în plus. Cu timpul, această ţigară electronică a trecut prin mai multe etape, astfel că, în prezent, piaţa este plină de numeroase branduri care fabrică şi vând astfel de produse.

    Avantajele sunt multiple: scapi de fumul care îţi dăunează ţie şi celor din jur, reduci numărul de tratamente de albire dentară, nu îţi mai supui corpul la atâtea riscuri datorate viciului nociv al fumatului.

    La nivel de utilizare, poţi avea aceeaşi experienţă a fumatului într-un mod simplu: ţigara electronică funcţionează în baza unei baterii, care poate fi încărcată cu un cablu USB conectat direct la un laptop refurbished, second hand sau nou, ori la un PC, în mod similar unei baterii externe pentru smartphone.

    Fără să poluezi aerul, aduci necesarul de nicotină pe care ţi l-a format viciul şi poţi chiar să reuşeşti să renunţi la fumat, reducând treptat concentraţia lichidului. Ţinând cont de toate aceste avantaje, concluzia ce urmează este mai mult decât evidentă.

    Aproape fiecare brand pretinde că produsul său este cea mai buna ţigară electronică din industrie. Singurul lucru care scoate în evidenţă calitatea ţigării electronice este proprietatea de a produce vapori în loc de fum. Indiferent de brandul ales, este o certitudine că ţigara electronică este o alternativă mult mai sănătoasă pentru fumat, ţinând departe efectele nocive ale tutunului care îi afectează atât pe fumătorii activi, cât şi pe fumătorii pasivi.

    Soluţii de PR oferite de E-Advertising

  • “Criza? cea mai mare oportunitate!”

    Acum ştiu exact ce am de făcut.“ Dragoş Anastasiu stă în biroul său din Strada Reînvierii şi povesteşte relaxat despre scenariile pesimiste în care crede şi care prevăd debutul unei noi crize economice către sfârşitul anului. Spune însă că nu mai îl sperie nici o nouă criză, nici concurenţa în creştere din piaţa turismului. „Avem atât de mult potenţial să luăm cotă de piaţă, încât nu îmi e teamă. Am fost dezorientaţi şi speriaţi în 2009, când nu ştiam ce ni se întâmplă. Dar ne-am dumirit destul de repede, am făcut câteva mişcări importante şi ne-am triplat cifra de afaceri în criză“, povesteşte omul de afaceri.

    Eurolines intrase în criza economică din 2009 cu afaceri de 32 milioane de euro, iar în 2010 Eurolines a surprins piaţa când a anunţat achiziţia Danubius Travel, firmă deţinută de TUI Travel PLC (70%), de Ciprian Popescu şi de Camelia Dinu. Danubius Travel era una dintre primele agenţii de turism înfiinţate în România, cu sediul central în Mamaia, şi se ocupa în special de incoming.

    „În 2010, am decis să cumpărăm tot ce avea Danubius în România, cu sedii, cu terenuri, cu 8 autocare, am cumpărat tot. Am sesizat potenţialul pentru că eu aveam o reţea de peste 50 de agenţii care suferea de lipsa unui brand turistic puternic (pentru că Eurolines e un brand asociat cu autocarele, 80% dintre români ştiu ce este Eurolines, dar ştiu că face transport. Noi vindeam şi turism prin Eurolines, de câteva milioane pe an, dar era greu). Aşadar, eu aveam reţeaua şi nu aveam brandul, ei aveau brandul şi nu aveau reţeaua. Am clădit un parteneriat, ei ne lasă în pace, nu ne pun beţe în roate şi sunt superîncântaţi de volumele pe care le-am adus în atât de puţin timp“. În cei cinci ani de când brandul TUI face parte din reţeaua Eurolines, agenţiile lui Dragoş Anastasiu au împânzit toate centrele comerciale din România, omul de afaceri fiind convins de modelul care spune că turismul de masă se face acolo unde se face şi comerţul de masă, adică acolo unde merg oamenii să cheltuiască bani. „Suntem prezenţi în toate mallurile din România, mai puţin la Promenada, şi anul acesta vom mai deschide 4 agenţii în malluri, dintre care 3 în Bucureşti.“ Reţeaua TUI Travel Center va ajunge în acest an la 81 de agenţii şi la afaceri de 75 milioane de euro. Anul trecut, TUI Travel Center a rulat 70 de milioane de euro care înseamnă, aproximativ, 300.000 de turişti deserviţi.

    „Unii sunt turişti care cheltuie 50 de euro, alţii cheltuie 10.000 de euro – ca în turism. Important este numărul mare, care ne permite să diversificăm mereu serviciile şi să ne gândim mereu la cum putem aduce şi cât mai mulţi străini în România. Dincolo de cei 300.000 de turişti pe care îi deservim predominant pe plecări, mai avem în grup şi HotelBets România, o agenţie online, care, alături de croaziere, ne duce către 10.000 de turişti de incoming pe an“, explică Dragoş Anastasiu.

    De fapt, incomingul a devenit cel mai important pariu pe care omul de afaceri l-a făcut în ultimul timp: „Eu sunt convins că se poate face incoming în România. Pentru a face incoming în România, avem nevoie de infrastructură – pe care o avem, pentru nevoi legate de turism – şi de  existenţa unor locaţii cu servicii superioare. Am tot fost în căutare de locaţii frumoase şi am tot găsit (le strângem în Romanian Best Location, www.robelo.ro, unde sunt deja membri Conacul lui Maldăr, Poem Boem din Sinaia, hotelul Rembrandt din Bucureşti sau hotelul Teleferic din Poiana Braşov). Dar am şi vorbit cu mai mulţi hotelieri despre cum să creştem calitatea serviciilor pentru turişti precum cei din Germania (eu am trăit 15 ani acolo şi cred că încă sunt blocat în zona germanică), care este o zonă imensă de potenţial. Primii paşi sunt legaţi de chestii simple: traducerea serviciilor în germană, un kids club în germană, urmând ca investiţiile mai serioase să vină ulterior. Nu am reuşit să găsesc mai ales mentalitatea necesară pentru a ne adapta acestui tip de clientelă. Atunci am decis să facem noi ceva şi aşa am decis să intrăm în zona de management hotelier“, povesteşte Dragoş Anastasiu modul cum a luat fiinţă The Makers, entitatea de management hotelier în care activează alături de Dragoş Petrescu (fondatorul reţelei City Grill) şi de Hildegard Helen Brandl (fondatorul biroului de arhitectură UNITH2B). „Planul pe termen lung este să ne promovăm împreună, să achiziţionăm împreună şi să facem şcoală de turism împreună“, explică Anastasiu, care are în comun cu ceilalţi doi membri ai The Makers nu numai faptul că sunt antreprenori, ci mai ales faptul că au revenit din străinătate să facă business în România.

    Dragoş Anastasiu explică faptul că treburile în The Makers sunt clar împărţite: „Dragoş Petrescu e pe partea de F&B, Eurolines se ocupă de marketing, vânzări şi imagine prin Eurolines TUI Travel Center, iar de partea de arhitectură se ocupă UNITH2B, un birou de arhitectură de origine germană“, dar strategia cu care au plecat în căutare de locaţii pe care să le ia în management s-a transformat pe parcurs: „Primul loc pe care l-am găsit şi am vrut să îl luăm în management a fost Green Village. Pe acesta însă l-am cumpărat, deşi nu asta a fost ideea. Dar Green Village este atât de special, la fel cum este toată Delta Dunării, încât nu am rezistat“.

    Eurolines a investit „câteva milioane de euro“ în achiziţia şi în repoziţionarea Green Village, pe care l-a preluat integral de la omul de afaceri Sorin Marin şi în care derulează o investiţie de 1 milion de euro. Anul trecut, Dragoş Anastasiu şi-a petrecut toată vara la Green Village („am stat cinci luni câte patru zile pe săptămână acolo“). „Suntem din toamnă în trei cataloage mari germane şi rezultatele au început să se vadă. În acest moment, peste 50% din sezonul 2016 este vândut şi sunt perioade din sezon pentru care suntem booked out, cum este perioada Anonimul, când tot Sfântul Gheorghe este ocupat.“

  • Românii pot deveni acţionari în noua companie Brădet Românesc

    După ce Institutul Cantacuzino a anunţat că lactatele Brădet nu sunt la baza îmbolnăvirilor recente ale copiilor cu E.coli, patronul fabricii de lactate, Marius Badea, a anunţat decizia de a transforma compania Lactate Bradet SRL în Brădet Românesc S.A., unde orice român poate deveni acţionar.

    Astfel, valul de solidaritate a românilor cu brandul românesc Brădet se poate materializa prin subscriere pentru acţiuni ale noii companii sau sprijin financiar contra bonuri de cumpărături.
    Proiectul  ”Lactate Brădet devine Brădet Românesc S.A.” a fost publicat pe platforma românească Sprijina.ro în cursul zilei de ieri şi a reuşit să atragă, în doar două ore de la publicare, peste 30.000 de vizualizări. Proprietarul Brădet şi-a propus să obţină exclusiv prin Sprijina.ro finanţări de 10 milioane lei, într-un interval de 60 de zile.

    “După strângerea capitalului, înfiinţăm societatea pe acţiuni şi în funcţie de banii subscrişi decidem: fie construim o fabrică nouă, fie extindem fabrica actuală. Eu personal mă voi implica pentru a realiza astfel cea mai mare fabrică de prelucrare a laptelui, cu capital integral românesc. Vom demonstra astfel că românii ştiu să fie uniţi şi să îşi apere propriile interese. Modalitatea de subscriere este simplă şi total transparentă, fiind asigurată de platforma Sprijina.ro”, declară  Marius Nicolae Badea.

    ”Suntem mândri să fim alaturi de o companie 100% locală, de bună credinţă, care şi-a demostrat nevinovăţia cu onoare, în ciuda reacţiilor opiniei publice şi a autorităţilor. Şi avem şansa să le oferim tuturor românilor ocazia de a se implica în reconstrucţia unui brand curat, românesc. Comunitatea poate schimba percepţii, atitudini şi, iată, soarta unei companii. Este nevoie doar de încredere, pe care Brădet a demonstrat că o merită”, declară Remus Pakei, Project Manager Sprijina.ro.

    Românii sunt invitaţi să se implice concret, cu beneficii palpabile, în transformarea companiei, prin contribuţii pe Sprijina.ro. Cei care optează pentru recompense în acţiuni pot contribui nelimitat, pornind de la suma de 100 lei. În acelaşi timp, se poate opta pentru achiziţionarea de bonuri valorice pentru cumpărături de produse “Lactate Brădet” sau pur şi simplu se poate oferi sprijin financiar personal pentru noul brand Brădet Românesc.

  • Lidl vinde untul, pizza, salamul şi iaurtul marcă proprie cu 33%-67% mai scump în România decât în Polonia

    Lanţul de magazine de tip discount Lidl are la aceleaşi produse în România şi Polonia diferenţe de preţ de până la 67%, arată datele companiei de cercetare de piaţă Hipercom Consul­ting. Astfel, Lidl are în Polonia, cea mai dez­voltată economie din regiune, cu un sa­lariu mediu net de circa două ori mai mare decât cel de 400 de euro din România, pre­ţuri mai mici la salam, iaurt sau unt com­parativ cu piaţa locală. La polul opus, în România sunt preţuri mai mici la hrană uscată pentru pisici, la tarte cu creveţi şi legume şi la roşii uscate în ulei.

    Pentru această comparaţie Hipercom Con­sulting a ales aceleaşi produse, sub acelaşi brand şi la acelaşi gramaj. Pentru a face comparaţia de preţ au fost alese pro­dusele promovate în cataloagele Lidl din cele două ţări, unde compania promovează săp­tămânal câteva zeci de articole ali­men­tare şi nealimentare. Spre deosebire de ceilalţi retaileri care pariză atât pe bran­duri naţionale şi interna­ţio­nale, cât şi pe mărci private, Lidl pro­mo­vează în cata­loage în special mărci proprii. De altfel, acestea reprezintă circa 80% din totalul produselor aflate pe rafturile magazinelor Lidl.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • A crescut pe străzi şi a vândut ziare ca să aibă ce mânca. Acum are o avere de 3 miliarde de dolari

    De la sărăcie cruntă la o avere de 3 miliarde de dolari. Aceasta este povestea lui John Paul DeJoria, fiu al unui imigrant italian si al unei grecoaice, care până la vârsta de 70 de ani a construit două imperii: John Paul Mitchell Systems, un producator de produse de lux pentru ingrijirea parului, si Patrón Spirits, cel mai puternic brand de tequila din lume.

    Copilaria si-a petrecut-o in strada, la periferia Los Angelesului, iar la 9 ani vindea ziare in intersectii pentru a-si sustine familia. Mama sa nu a mai putut să îl întreţină, aşa că s-a decis să îl trimită, alături de fratele său la un orfelinat.

    În 1980 a pus bazele companiei care comercializează produse de îngrijire alături de hair-stylistul Paul Mitchell. Cei doi au hotărât să vândă produsele direct stiliştilor, nu consumatorilor obişnuiţi. Paul Mitchell crea produsele iar DeJoria le vindea din uşă în uşă. Firma a fost fondată cu 700 de dolari luaţi cu împrumut, iar biroul companiei era de fapt maşina sa, în care locuia. Pentru convorbiri, cei doi foloseau un telefon public.

    John Paul Mitchell Systems a venit cu un şampon care necesita o singură spălare, pentru a economisi timp şi bani, plus un balsam încorporat. De asemenea, acesta avea şi o protecţie împotriva căldurii uscătorului şi neutraliza chimicalele de pe mâinile stilistului. După ce Paul Mitchell a murit, locul său ca a fost luat de fiul acestuia, Angus. Compania a ajuns astăzi la venituri anuale de peste un miliard de dolari.

    Următorul business al lui DeJoria a fost Patron, fondată în 1989. El a dorit să facă cea mai bună tequila de pe piaţă, respectiv un produs care să dea stări de rău ziua următoare. Aşa a ajuns să realizeze un produs premium, iar firma sa vinde acum anual două milioane de baxuri de băutură. A mai pus bazele unui lanţ de cluburi de noapte, pe care l-a vândut în 2006 pentru 350 de milioane de dolari. În timp, el a ajuns să deţină şi o companie care produce şampoane pentru animale de companie.

    Averea lui John Paul DeJoria este estimată la 2,8 miliarde de euro.

  • Românca de 27 de ani care a făcut înconjurul lumii cu creaţiile ei cu motive etno. Vinde pe toate continentele

    Greu de plasat stilistic, dar uşor de îndrăgit, un scaun pictat, din lemn, aduce în actualitate tradiţiile meşteşugăreşti româneşti printr-o broderie asemănătoare printurilor digitale“, descriu specialiştii de la The Wall Street Journal scaunul Lana realizat pentru brandul de mobilier Photoliu, ce se vindea la data publicării articolului cu 575 de dolari. Scaunul ce i-a determinat pe jurnaliştii de la The Wall Street Journal să vorbească despre meşteşugurile româneşti în toamna anului trecut poartă numele Lanei Dumitru sau, după cum este mai cunoscută publicului larg, al Lanei Bălana, tânăra designer în vârstă de 27 de ani ce a făcut înconjurul lumii cu creaţiile sale prin intermediul blogurilor, publicaţiilor internaţionale şi colaborărilor cu mărci de renume.

    „La noi ceva devine trendy dacă este acceptat într-un fel de celelalte ţări. Când am început să folosesc motivele etno eram departe de business, a durat cinci ani până ca acestea să devină cool şi ca toată brandurile să le ceară, indiferent dacă acestea le plăceau sau nu“, spune Lana Dumitru, ale cărei creaţii au fost primite iniţial cu scepticism.

    După ce a publicat numeroase cărţi de poezie în copilărie şi în adolescenţă, şi-a expus manifestul artistic în două creaţii inedite: rochia Facebook, care a fost inclusă în 2012 în TrendHunter.com, şi rochia Etno, cu print digital ce ilustrează motive româneşti reinterpretate, digitizate, redesenate şi pixelizate, parte a colecţiei Romania Apparel, proiectul Lanei de absolvire a Universităţii de Arte din Bucureşti, din 2009. Au urmat o colecţie ce pune în plan central personajele cimitirului vesel din Săpânţa, dar şi operele lui Brâncuşi.

    Chiar dacă transformarea creaţiilor ei într-o afacere nu reprezintă o prioritate, spune că un pas important în această direcţie a fost colaborarea cu brandul Puma, câştigată în urma unui concurs de creativitate ca urmare a propunerii unui motiv tradiţional. Colaborările similare celor cu Puma au continuat să apară: un model digitalizat pentru o companie a mărcii de origine românească Dero, parte a Unilever, cât şi scaunul pentru Photoliu menţionat mai sus. Un alt mod prin care activitatea designerului român e remunerată este prin intermediul site-ului ei, unde, spre exemplu, un plic cu imprimeu etno stilizat costă 79 de euro, iar o jachetă, 349.

  • Povestea primului start-up dezvoltat pentru viitorii operatori virtuali de telefonie mobilă

    Au trecut deja patru ani de când Veridian se lansa pe piaţă, cu toate temele tehnologice făcute, ca primul MVNE operaţional în România. MVNE-urile (Mobile Virtual Network Enabler) sunt platformele care pot livra companiilor (în special celor care activează în domenii unde interacţionează cu zeci sau sute de mii de clienţi, precum retailul, energia, CATV-ul, asigurările sau băncile) posibilitatea de a deveni MVNO (Mobile Virtual Network Operator), adică de a-şi lansa propriul brand de telefonie mobilă, prin care să se lege şi mai strâns de clienţii pe care deja îi au şi prin care să poată obţine venituri suplimentare.

    Dacă în urmă cu patru ani Veridian se lansa gata de treabă, de ce campaniile comerciale pentru atragerea primilor clienţi abia au început să fie puse pe mesele acestora? Gabriel Mureşanu, un executiv care a lucrat din 1996 până în 2011 pentru Vodafone şi care ulterior a activat în consultanţă (în special în turnaround management), îşi gândeşte atent răspunsul şi începe cu începutul: „Primele discuţii au avut loc în a doua parte a lui 2012, când am prezentat operatorilor mobili beneficiile pe care le pot avea de pe urma MVNO-urilor ce activează în zona de retail, dar şi din partea companiilor care vor dori să devină operatori mobili virtuali pentru a-şi acoperi nevoile de comunicaţii mobile pentru M2M (machine to machine – monitorizare contoare gaz, curent, trafic auto etc).

    Într-o piaţă concurenţială întotdeauna sunt operatori care îşi apără segmentele de piaţă acaparate şi operatori care vor să crească şi să recupereze porţiuni de piaţă cât mai profitabile. Pe fondul dinamicii crescute generate de operatorii Telekom şi RCS&RDS, care au atacat vertiginos poziţiile operatorilor Vodafone şi Orange, s-a creat un moment favorabil pentru noi modele de business. Acum momentul este cel mai bun, fidelitatea clienţilor este scăzută faţă de operatorii din piaţă, serviciile de telecom au devenit servicii de larg consum, diferenţiatorii dintre operatori au scăzut în intensitate. Cine vine cu o propunere diferită şi un pachet de beneficii extins are şansa să acapareze segmente semnificative din piaţa de B2B şi B2C“.

    Dincolo de momentul legat de maturitatea pieţei telecom, principala explicaţie stă în faptul că abia în toamna anului trecut Veridian a semnat acordul cu Telekom România, primul operator mobil care a acceptat să fie furnizor de reţea pentru un enabler şi pentru viitorii operatori care vor opera sub brand propriu. Contractul cu Telekom este şi cel care îi face pe cei de la Veridian să spună că oferă, la acest moment, un serviciu unic pe piaţă: „Pentru moment suntem singurul MVNA activ pe piaţa din România care are un parteneriat cu Telekom România. Suntem singura platformă de acest gen ce poate oferi o soluţie completă pentru lanţurile de retail care doresc să se lanseze ca MVNO“, explică Gabriel Mureşanu.

    Lanţurile de retail sau companiile din alte industrii care doresc să se lanseze ca MVNO pot face asta şi printr-o relaţie directă cu unul dintre operatorii telecom. Telekom România oferă serviciul numit MVNO complet, prin care companiile pot semna un acord direct, fără a avea nevoie de serviciile unui MVNE. Diferenţa este însă că, în acest caz, viitorii operatori trebuie să aibă, aşa cum scrie pe pagina web a Telekom: „servicii de reţea core; numerotaţie mobilă, cod de reţea, IMSI, Roaming; operaţiuni şi suport; marketing, vânzări şi distribuţie, brand şi comunicare“ – mai precis, expertiză şi eventual experienţă de operator mobil. În această ecuaţie intră MVNE-ul, care preia primele trei puncte şi reduce investiţia iniţială a viitorului operator. 

  • A renunţat la profesia de avocat ca să îşi urmeze pasiunea, iar acum brandul său participă la cele mai importante târguri de fashion din Europa

    Maria Dermengiu, antreprenoarea ce a pus bazele mărcii de eşarfe Marie Nouvelle în urma unei investiţii de 1.500 de euro, a participat la mijlocul lunii februarie la unul dintre cele mai cunoscute târguri de fashion din Europa, Pure London, unde şi-a expus cea mai nouă colecţie de eşarfe din mătase naturală supradimensionate.

    Potrivit unui interviu anterior acordat Business Magazin, Maria Dermengiu a studiat Dreptul şi a profesat câţiva ani pentru ca, în 2010, când avea 28 de ani, să lase totul în urmă şi să devină pictoriţă. A găsit o modalitate de a transforma arta în business şi a început să îşi imprime elemente din propriile tablouri pe eşarfe, bluze şi mai nou pe rochii. Până în prezent, a investit în afacere circa 15.000 de euro.

    Pe parcursul anului 2015, brandul Marie Nouvelle a înregistrat o dezvoltare accentuată pe plan local. Povestea Marie Nouvelle alături de parteneriatele strategice încheiate i-au adus artistei Maria Dermengiu notorietate şi un capital care i-au asigurat trecerea la un alt nivel al business-ului, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii antreprenoarei.

    ”Participarea la Pure London de la începutul acestui an este o consecinţă firească a creşterii brandului Marie Nouvelle. Am planificat acest eveniment încă de la jumătatea anului trecut când am făcut demersuri şi pentru a face parte din incubatorul internaţional de branduri 1MiSHAP. Noua colecţie pe care am prezentat-o la târg este produsă exclusiv în Marea Britanie, iar acest lucru a adus produselor Marie Nouvelle plus valoarea necesară participării la un astfel de eveniment. Sunt bucuroasă pentru această nouă etapă în dezvoltarea business-ului pe care îl conduc”, a declarat Maria Dermengiu, fondatoarea Marie Nouvelle.