BusinessMagazin

Tag: companie

  • Păcăleala deliciilor – când mănânci altceva decât crezi că e

    DE LÂNGĂ CUNOSCUTUL DICTON “DE GUSTIBUS NON EST DISPUTANDUM” (gusturile nu se discută) ce instaurează hegemonia subiectivismului, logica ne oferă şi ea o explicaţie – principiul familiarităţii care generează favorabilitate. Cu toţii alegem gustul de acasă, familiar şi pe care îl credităm instinctiv ca fiind original.Ciocolata de săptămâna trecută a validat încă o dată teoria şi a născut un subiect nou, legat de confuzii naive, atribuiri greşite de identitate sau falsuri grosolane.

    APA AMARĂ A LUI MONTEZUMA. Ciocolata aşa cum o ştim noi – în formă solidă ca pralină sau tabletă – este pe piaţă abia din 1912. Pare ciudat, nu-i aşa? De la aducerea ei în Europa, de la Veracruz la Sevilla în 1585, le-a luat europenilor câteva sute de ani să o dezbrace de toate secretele, să o supună la cazne până au scos untul din ea şi au reuşit să o stabilizeze, supunând-o unor mariaje interrasiale mai mult sau mai puţin fericite. Astăzi, o citire educată a etichetei ne spune rapid dacă bucăţica din faţa noastră ne aduce fericirea promisă, căci lista de zestre trebuie să fie scurtă – cacao pudră, unt de cacao şi zahăr. Nimic altceva, dacă vorbim de o ciocolată neagră. Grăsimile vegetale, lecitină sau vanilina sunt bagaje din relaţii anterioare şi nimeni nu vrea aşa ceva, credeţi-mă.

    În lipsa etichetei, gustul dulce este primul care dă de gol o ciocolată surogat, căci limba trebuie să simtă moliciunea amară înaintea dulceţii.
    Şi dacă cumva daţi peste o bucăţică picantă, nu vă lăsaţi duşi de nas în momentul primei muşcături – dacă simţiţi iuţeala pe limbă, nu e bine. Chilli autentic se simte ca after-taste, când o mână nevăzută îţi prinde gâtul într-o menghină şi-l ţine preţ de câteva secunde, cât să ştii exact ce ai mâncat.
    RĂZBOIUL BRIOŞELOR. O altă confuzie des întâlnită odată cu internaţionalizarea meniului de patiserie este cea între cupcake şi brioşă. Vinovat este un moţ de cremă (frosting în limbaj profesional) ce se odihneşte uneori, inadecvat, şi pe alte aluaturi decât cele menite de părinţii lui americani.

    Brioşele intră în categoria pâinii, sunt în ograda brutarului. Ele pot fi dulci sau sărate şi în general sunt servite la micul dejun; sunt robuste ca formă şi textură, spre deosebire de cupcakes, care-s mai degrabă miniaturi drăgălaşe şi delicate ale unor prăjituri de cofetărie.PÂINEA SFÂNTULUI MARCU. O poveste italiană spune că fiica unui patiser veneţian din Evul Mediu trebuia să amestece câteva migdale tocate într-o cantitate mare de aluat de prăjitură. Fiind îndrăgostită, a inversat raţia. Când tatăl furios a înghiţit accidental o bucăţică din aluat, s-a născut marţipanul. Acesta a fost vândut multă vreme în bucăţi mici, de cocă crudă, pe care au numit-o pâinea Sf. Marcu, patronul oraşului. Arabi, persani, spanioli şi maghiari îşi dispută invenţia, etimologia cuvântului fiind printre cele mai generoase ca număr de ipoteze.

    În prezent, cel mai bun marţipan vine din Germania, este fabricat cu conştiinciozitate teutonă şi clasificat în grade, în funcţie de procentul de migdale – de la 100% la 50%. Marţipanul adevărat conţine doar pastă de migdale şi zahăr. Este texturat, parfumat şi absolut delicios. În mod normal nu are nevoie de arome sau conservanţi; are o culoare gălbuie şi o consistenţă de plastilină granulară, care îl diferenţiază vizibil de copia sa mai ieftină, dar mai fină – pasta de zahăr.

    Compoziţia acesteia – albuş, zahăr şi emulgatori – permite obţinerea unor culori mai pastelate, iar această calitate, susţinută puternic de costul incomparabil mai mic, face din pasta de zahăr câştigător la puncte în cofetăria românească. Torturile îmbrăcate în fondant, decorate cu flori de zahăr şi personaje din desene animate sau construcţiile dulci corporatiste consumate cu entuziasm la petreceri aniversare şi lansări sunt în cea mai mare parte a cazurilor realizate din pasta de zahăr, deşi adeseori sunt prezentate ca marţipan.
    A savura un lucru care nu e chiar perfect pe scara puriştilor este perfect normal şi acceptabil; problema începe atunci când de fapt nu ştii ce îţi place cu adevărat. Aşadar, bucuraţi-vă de ceea ce vă place, dar spuneţi-i pe nume, căci – nu-i aşa? – de gustibus non est disputandum.

    ADRIANA SOHODOLEANU (CĂLĂTOR PASIONAT, GOURMET ÎN TRAINING ŞI ANTREPRENOR,PROPRIETAR AL BOUTIQUE-ULUI ONLINE DE CADOURI WWW.BISCUIT.RO )

  • George Clooney de România – cum arată viaţa unui navetist cu avionul

    ADRIAN IONESCU FACE PARTE DINTR-UN CLUB SELECT DE TINERI MANAGERI ROMÂNI AFLAŢI ÎNTR-O POZIŢIE DE TOP ÎN CADRUL UNEI MULTINAŢIONALE CU OPERAŢIUNI GLOBALE. Pentru el fotoliul de la Barilla este şi primul cu responsabilităţi regionale, după ce anterior a fost în România “mâna” din spatele brandurilor Fa ale germanilor de la Henkel sau cel care avea în sertar 50 de branduri ale retailerului de piese auto Augsburg. Aventura lui Adrian Ionescu în lumea marketingului corporate a început în urmă cu opt ani, atunci când era student în ultimul an la ASE Bucureşti. Atunci a intrat în piaţă în cadrul Amphitrion, un organizator de evenimente. “Am fost atunci cei care l-au adus pe Edvin Marton la Bucureşti, celebrul artist care cântă la o vioară de 4 milioane de dolari.”

    A RĂMAS APROAPE PATRU ANI ÎN POZIŢIA DE MARKETING AND SALES MANAGER AL ORGANIZATORULUI DE EVENIMENTE PENTRU CA ÎN 2007 SĂ AJUNGĂ ÎN CURTEA HENKEL, companie care i-a dat pe mână un portofoliu de cinci branduri de produse cosmetice şi de îngrijire, printre care şi Fa. În această perioadă Adrian Ionescu a văzut pentru prima dată cum este să fii navetist cu avionul. În anii de la Henkel a zburat la sfârşit de săptămână către Timişoara, acolo unde studia pentru a-şi pune pe cartea de vizită titlul de doctor în economie cu o temă despre inovaţie în business.

    “Am plecat la Timişoara după un fost profesor de la ASE. Munceam şi zburam la sfârşit de săptămână ca să fac lucrarea. A fost o cercetare pe 1.000 de companii.” Cu timpul împărţit între lucrarea de doctorat şi marketingul de la Henkel, Ionescu a reuşit totuşi să promoveze treptat în organigramă, iar trei ani mai târziu avea pe masă propunerea unei prime şanse la o experienţă internaţională de business: relocarea în biroul din Viena. A refuzat şi a decis să facă un pas în lateral, explică acum Adrian Ionescu. În căutarea unei noi motivaţii, a schimbat compania şi a ajuns să conducă o echipă de cinci oameni din biroul de marketing al retailerului de piese auto Augsburg. El spune că pe radarul său de oportunităţi nu era industria alimentară, dar oferta venită din partea producătorului italian de paste Barilla nu a putut fi ignorată. “Nu doream neapărat să îmi schimb poziţia, dar a venit această ofertă prin intermediul unei firme de recrutare.

    M-am potrivit pe ce căutau ei, adică un manager cu profil antreprenorial, care se potriveşte în pieţele unde tipologiile de consum sunt mai greu de anticipat.”Ionescu mai spune că astfel de pieţe sunt România, Cehia, Ungaria sau Slovenia, economii unde acum este responsabil de marketingul Barilla, un business de 4,5 miliarde de euro la nivel mondial.”Aceste pieţe sunt unele cu particularităţi, iar managerul de aici trebuie să ştie foarte bine piaţa.” Unul dintre motivele pentru care Adrian Ionescu a ajuns în organigrama Barilla este şi acela că România este un punct strategic pentru companie în Europa de Est, având în vedere că piaţa locală este şi cea mai mare din regiune pentru producătorul de paste. Aici ei au vândut anul trecut de 5 milioane de euro, mai bine de două treimi din business fiind acoperit de vânzările de paste, iar restul de sosuri şi de alte specialităţi de panificaţie.

    NU TOATE ACESTEA, italienii adoptă în această regiune o politică a paşilor mărunţi, astfel că Adrian Ionescu are de gestionat în România un business care reprezintă 10-12% dintr-o piaţă a pastelor făinoase de aproximativ 50 milioane de euro. Deşi în urmă cu un an, atunci când Barilla şi-a deschis biroul de la Bucureşti, Adrian Ionescu nu ştia mare lucru despre marketingul din industria de morărit şi panficaţie, el spune că a recuperat rapid terenul.
    Pe piaţa locală, marketingul italienilor de la Barilla, companie prezentă pe rafturile magazinelor din România doar prin importuri, concurează direct cu businessuri care şi-au construit mărci cu rezonanţă neaoşă, cu toate că în unele cazuri în spatele acestor companii stă tot capitalul străin. Astfel, produsele italienilor stau pe aceleaşi rafturi cu cele ale Pambac Bacău, Băneasa Bucureşti sau Pangram Reşiţa. “În România avem patru branduri, iar eu sunt responsabil de tot mixul de marketing, produs, preţ, distribuţie şi încerc să identific şi oportunităţi.”

    MISIUNEA LUI ADRIAN IONESCU ÎN ROMÂNIA ESTE UNA “INGRATĂ” PENTRU CĂ INDUSTRIA DE PANIFICAŢIE ESTE UNA DINTRE CELE MAI “NEGRE” DIN ECONOMIE, iar la nivel local micii producători fac legea. Totuşi, grosul evaziunii se face pe segmentul pâinii, iar piaţa pastelor este mai ferită de impactul vânzărilor la negru. “90-95% din vânzările noastre vin din retailul modern. Impactul evaziunii fiscale l-am simţit mai ales pe partea de hoteluri şi restaurante”, explică Ionescu.
    După patru poziţii în departamente de marketing ale unor companii diferite în ultimii opt ani, Adrian Ionescu spune că nu îşi face momentan planuri de plecare de la Barilla, un job în care strategia şi marketingul se împart cu drumurile către Praga, Budapesta sau Ljubljana.

  • Două companii britanice vor să investească în terenuri agricole în România

     Mai mulţi factori fac România atractivă pentru investiţii, între care perspectivele de creştere a valorii activelor şi calitatea terenului agricol, a declarat, directorul general al Velcourt Group, James Townshend, potrivit Bloomberg.

    Preţurile terenurilor agricole din România sunt printre cele mai scăzute din Europa, chiar şi după creşteri anuale de 20% începând din 2007, se arată într-un comunicat transmis de compania britanică.

    Investiţiile vor fi administrate prin intermediul companiei Velcourt SRL, din Bucureşti.

    Velcourt este cea mai mare companie britanică de management de teren agricol, administrând circa 50.400 de hectare pentru 81 de clienţi în Marea Britanie. Mintridge International este o companie specializată în achiziţia de teren agricol, vizând în special Polonia şi România.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cauzele insolvenţei Oltchim: Compania nu mai aparţinea acţionarilor, ci traderilor controlaţi de management

     “Practic, Oltchim nu a mai aparţinut acţionarilor săi, ci traderilor, care erau controlaţi, direct sau indirect, de managementul combinatului”, a declarat miercuri într-o conferinţă de presă avocatul Gheorghe Piperea, administrator judiciar al Oltchim, prezentând un raport privind cauzele care au generat insolvenţa.

    Raportul preliminar privind cauzele insolvenţei Oltchim, prezentat la finele lunii februarie, arăta că achiziţia activelor de petrochimie ale Arpechim, necorelarea dintre evoluţia salariilor şi cea a veniturilor companiei şi existenţa unor firme care erau şi furnizori şi clienţi ai companiei au fost principalele motive ale situaţiei în care se află combinatul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Care va fi traseul primei autostrăzi care traversează munţii şi pentru care căutăm investitori privaţi – FOTO

    De-a lungul autostrăzii, ce va fi construită în concesiune, sunt prevăzute noduri rutiere la Sinaia, Buşteni şi Predeal. Un consorţiu format din francezii de la Vinci, grecii de la Aktor şi austriecii de la Strabag a depus o ofertă pentru construcţia în concesiune a autostrăzii Comarnic-Braşov, care a mai trecut prin ultimul deceniu prin alte două procese de licitaţie, dar care s-au soldat cu un eşec. De altfel,în urmă cu trei ani Vinci şi Aktor erau firmele care au fost declarate câştigătoare pentru construcţia în concesiune a autostrăzii Comarnic-Braşov, dar acestea au renunţat la contract la scurt timp. Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) a primit, în total, patru oferte pentru construcţia în concesiune a tronsonului Comarnic-Braşov, potrivit unui comunicat transmis în această seară. În afară de consorţiul Vinci-Aktor-Strabag, şi regele asfaltului Dorinel Umbrărescu, care controlează firmele Spedition UMB şi Tehnostrade, a depus o ofertă pentru construcţia acestui tronson, reprezentând o premieră, având în vedere că va concura pe cont propriu, fără sprijinul unui aliat străin. Spedition UMB a mai lucrat în România la autostrăzile Moara Vlăsiei-Ploieşti şi Timişoara-Lugoj.

    Mai multe pe zf.ro

  • Samsung lansează săptămâna viitoare Galaxy S4 la New York (GALERIE FOTO)

    În ultimii ani, producătorul asiatic şi-a schimbat complet poziţia în industria smartphone-urilor, odată cu strategia companiei de a lansa modele de telefoane de toate formele şi mărimile – are în ofertă peste 40 de telefoane diferite – în încercarea de a adresa toate pretenţiile consumatorilor.

    Bugetul fabulos de marketing al companiei, de aproape 12 ori mai mare decât al competitorului Apple, de pildă, a avut de asemenea o contribuţie importantă în creşterea vânzărilor companiei pe acest segment de piaţă.

    Samsung Galaxy S4, noul model aşteptat de industrie, ar putea însemna pentru companie încă un pas pentru consolidarea supremaţiei în domeniul smartphoneurilor.
     

  • Cum a crescut cifra de afaceri Heineken cu 13,2% în 2012

    Mărcile Heineken, Ciuc, Bucegi au înregistrat o creştere procentuală de două cifre a volumului vândut. Anul trecut, compania a lansat Ciuc Radler, primul Radler românesc şi lansarea Silva la nivel naţional, cu o gamă largă de ambalaje.

    Onno Rombouts, managing director la Heineken România, spune că “Cifra de afaceri netă a companiei a atins 1.185 milioane lei în 2012 – o creştere consistentă, cu 13,2% faţă de 2011 – fiind generată de majorarea cu peste 5% a volumului de vânzări.”
    Tot el a adăugat că “Suntem încrezători că, şi în 2013, strategia pe termen lung pe care o urmăm va continua să susţină progresul operaţiunilor companiei şi creşterea cifrei noastre de afaceri.”

    Heineken este cea mai mare companie producătoare de bere din Europa şi a treia din lume în ceea ce priveşte volumul. În portofoliul Heineken România se află Heineken, Silva, Silva Dark, Ciuc Premium, Ciuc Natur Radler, Golden Brau, Golden Brau Non-Alcoholic, Neumarkt, Bucegi, beri de import (Edelweiss, Zipfer, Amstel, Birra Moretti, Krusovice, Foster’s, Strongbow), Sol, Desperados, Gosser, Schlossgold, Gambrinus, Harghita şi Haţegana. Heineken România are patru fabrici – situate în Miercurea Ciuc, Constanţa, Craiova şi Mureş – şi 1.100 de angajaţi.

  • O idee trăznită a unei viitoare mame din SUA. Ce s-a decis să vândă?

    Pentru 5.000 de dolari, Hill a lăsat alegerea prenumelui bebeluşului la alegerea unor străini, după ce a câştigat un concurs pe site-ul Belly Ballot, o companie care le permite prietenilor şi familiei viitorilor părinţi să aleagă numele copilului.

    Lista finală de nume pentru copilul Natashei Hill va fi publicată pe internet pe 18 martie. Timp de patru zile, internauţii din toată lumea vor putea vota câte un nume de fată şi unul de băiat din respectiva listă.

    Copilul va primi numele cu cele mai multe voturi din categoria de sex în care se va încadra.

     

  • Hidroelectrica îşi creşte capitalul cu 12,49%; 10% din toate acţiunile companiei sunt vândute la BVB

    “Propunerea privind strategia de privatizare, (…) respectiv majorare de capital social prin aport de capital privat, s-a bazat pe următoarele elemente: atragerea de resurse financiare independente de la subscriitori (investitori instituţionali şi de retail), necesare realizării proiectelor de dezvoltare, modernizare şi retehnologizare ale societăţii comerciale, cu impact asupra veniturilor statului, în calitate de acţionar, în timp, şi solicitările acţionarului minoritar semnificativ, Fondul Proprietatea, pentru listarea societăţii comerciale”, se arată în nota de fundamentare a unui proiect de hotărâre de guvern elaborat de Ministerul Economiei.

    Scrisoarea de intenţie transmisă de Guvern Fondului Monetar Internaţional prevede că Hidroelectrica va derula oferta publică primară cu un pachet reprezentând 15% din acţiuni, se menţionează în nota de fundamentare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • GOOGLE a depăşit 800 dolari pe acţiune pentru prima oară în istoria companiei

    De la începutul acestui an, titlurile GOOGLE s-au apreciat cu 13%, iar în ultimele 12 luni cu peste 30%, relatează MarketWatch.

    Titlurile Google au urcat până la 803,91 dolari pe unitate, ulterior fiind tranzacţionate în creştere cu 1%, la 801,05 dolari pe unitate. Capitalizarea de piaţă a companiei este de circa 263 de miliarde de dolari.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro