Tag: zona euro

  • Care e dovada că problemele zonei euro nu se opresc la Grecia sau Portugalia

    Miliardarul american John Paulson, unul dintre investitorii cei mai învinuiţi de atacurile speculative contra monedei euro, a declarat că el pariază pe deprecierea obligaţiunilor suverane europene şi că a cumpărat contracte CDS (de asigurare contra riscului de neplată) pentru titlurile europene de datorie. Paulson, fondatorul unui fond speculativ ce administrează active de 24 mld. dolari, le-a spus investitorilor că e cu deosebire îngrijorătoare situaţia băncilor din Spania, întrucât portofoliile de obligaţiuni ale statului spaniol pe care le deţin şi retragerile de depozite le fac foarte dependente de finanţarea de la Banca Centrală Europeană.

    Reflecţiile unor mari investitori speculativi că o ţară sau alta din zona euro sunt pe marginea prăpastiei nu mai sunt de mult noutăţi. Ştirea despre Paulson apărea însă pe Bloomberg cu doar patru zile înainte de marea licitaţie de obligaţiuni spaniole pe care mulţi comentatori au considerat-o un moment de cotitură în evoluţia crizei datoriilor europene, pentru că un eşec al licitaţiei ar fi marcat trecerea la o fază complet nouă, în care Spania, a patra economie din zona euro şi de două ori mai mare decât cele combinate ale Greciei, Irlandei şi Portugaliei, ar fi împlinit în sfârşit profeţiile Casandrelor din pieţele financiare şi ar fi apelat la ajutorul FMI-BCE-UE, adică exact ceea ce a evitat cu înverşunare până acum.

    Mai mult încă, în condiţiile în care FMI n-a reuşit să strângă încă de la statele membre banii pentru fondul de protecţie contra crizei datoriilor din zona euro (sumă estimată de Christine Lagarde, şefa instituţiei, la 400-500 mld. dolari), un eşec al licitaţiei spaniole ar fi fost exact elementul de care era nevoie ca Banca Centrală Europeană să fie împinsă spre o a treia rundă de creditare ieftină pentru bănci (LTRO – long term refinancing operations), după cele din decembrie şi februarie, în urma cărora peste 800 de bănci au beneficiat în total de peste 1.000 mld. euro pe trei ani, la o dobândă simbolică. Primele două runde de LTRO au avut darul să liniştească apele pe pieţele financiare, pe de o parte pentru că băncile din Spania sau Italia au folosit banii nu ca să dea credite în economie, ci ca să-şi amelioreze bilanţul, pe de altă parte fiindcă au împrumutat banii folosind drept colateral chiar deţinerile lor de obligaţiuni suverane, ceea ce a îmbunătăţit întrucâtva randamentele acestora.

    Numai că, la fel ca şi în cazul Rezervei Federale cu operaţiunile sale de “relaxare monetară”, când, după ce începea să treacă efectul unei runde, reapăreau mişcări de piaţă ori speculaţii de natură să provoace o nouă rundă, şi cu BCE se întâmplă acum la fel. Moody’s a anunţat zilele trecute că se pregăteşte ca în mai să taie ratingurile a 114 bănci din Europa, ceea ce ar lovi, evident, nu numai în băncile zonei euro, majorându-le brusc necesităţile de finanţare, ci şi în statele lor de origine.

    FMI, în ultimul raport asupra stabilităţii financiare globale, scrie că 58 de mari bănci europene, care trebuie să ajungă până la 30 iunie la o rată a capitalului de bază de 9%, considerată reper de stabilitate, vor sfârşi prin a-şi reduce activele cu un total între 2.200 şi 3.800 mld. dolari până la sfârşitul anului viitor, prin restructurări şi scăderea creditării. Acesta e contextul în care Christine Lagarde, după ce nu cu multă vreme în urmă spunea că norii crizei s-au mai risipit, a cerut acum liderilor UE să folosească o parte din Fondul European pentru Stabilitate Financiară direct pentru recapitalizarea băncilor.

    Licitaţia de joi s-a încheiat cu bine: în segmentul cel mai important, cel al obligaţiunilor pe zece ani, Spania a atras 1,4 mld. euro, în condiţiile suprasubscrierii de 2,42 ori a ofertei, la un randament de 5,74%, faţă de 5,4% la oferta din ianuarie. Un insucces al licitaţiei ar fi însemnat fie o cerere insuficientă de obligaţiuni, fie randamente de peste 6-7%. Pericolul însă n-a trecut: în aceeaşi zi, contractele CDS pentru datoria spaniolă au crescut iarăşi la peste 500 de puncte de bază, după ce scăzuseră la 490.

  • Graficul săptămânii: Viitorul băncilor

    Intervenţiile BCE au câştigat timp pentru bănci şi au redus costurile de finanţare, ceea ce ar putea susţine veniturile din dobânzi în 2012, însă nu sunt o soluţie pe termen lung, spune Schildbach.


    Sursa: Deutsche Bank

  • Preţul ridicat al petrolului riscă să zdruncine zona euro

    Estimările standard privind impactul preţului petrolului asupra economiei zonei euro sunt că o majorare de 10% a acestuia va încetini creşterea economică anuală cu circa 0,2 puncte procentuale, în următorii trei ani.

    Totuşi, previziunile nu ţin cont de rata de schimb euro/dolar şi ar putea subestima impactul într-o perioadă de austeritate. De asemenea, estimările nu iau în calcul diferenţele dintre economiile ţărilor din zona euro.

    Calculat în dolari, preţul petrolului este cu 13% sub maximul absolut de 147,5 dolari pe baril atins în iulie 2008.

    Fondul Monetar Internaţional anticipează că PIB-ul zonei euro se va contracta cu 0,5% în 2012.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Spania, încolţită şi ea: Orice, numai nu FMI

    CDS-urile pentru datoria spaniolă au urcat iarăşi, FMI a pus paie pe foc, transmiţând avertismentul alarmist că “Spania se confruntă cu probleme grave” şi că va fi nevoie de noi reforme pentru respectarea deficitului bugetar, iar în cele din urmă însuşi prim-ministrul Mariano Rajoy a recunoscut că ţara lui e într-o situaţie foarte dificilă.

    Rajoy a adăugat însă că pachetul de austeritate al guvernului său, menit să taie deficitul la 5,3% din PIB anul acesta şi la 3% în 2013, e preferabil unui program de “asistenţă financiară” încheiat cu FMI, UE şi BCE – program de care până acum Spania a reuşit să scape.

  • Preşedintele BCE: Există riscul ca recuperarea economică a zonei euro să eşueze

    “Perspectiva economică rămâne sub presiune. Riscurile pentru perspectiva economică predomină”, a declarat Draghi în deschiderea unei conferinţe de presă, după ce Banca Centrală Europeană (BCE) a decis să menţină dobânda de politică monetară la nivelul minim record de 1%. Evaluarea BCE privind economia a rămas similară cu cea din luna precedentă, după câteva luni în care limbajul a devenit mai pozitiv. Estimările privind inflaţia nu impun o renunţare la măsurile mai relaxate de politcă monetară, având în vedere starea economiei, a spus preşedintle BCE.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Şomajul din zona euro a atins un nou maxim istoric

    Rata şomajului din UE a avansat în luna februarie la 10,2%, de la 10,1% în ianuarie şi 9,5% în perioada corespunzătoare a anului trecut.

    În zona euro, şomajul a crescut în februarie la 10,8%, un nou record, de la 10,7% în ianuarie, respectiv 10% în perioada similară a anului trecut, potrivit datelor prezentate luni de Eurostat.

    Numărul şomerilor din zona euro a urcat cu 1,47 milioane în ultimele 12 luni, la 17,13 milioane.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Şeful Bundesbank critică încercările de a ridica un “Zid de Bani” în jurul ţărilor euro cu probleme

    La un eveniment organizat la institutul Chatham House din Londra, Weidmann a afirmat că un fond mai mare pentru susţinerea statelor cu probleme financiare din uniunea monetară nu va rezolva criza datoriilor din Europa şi chiar ar putea chiar s-o agraveze, potrivit cotidianului The Guardian. “La fel ca Turnul Babel, «Zidul de Bani» nu va ajunge niciodată până în Rai. Dacă vom continua să-l facem tot mai mare, vom întâmpina probleme ceva mai lumeşti”, a spus el. Poziţia lui Weidmann este în contradicţie cu opiniile altor lideri europeni, precum premierul Italiei, Mario Monti, care afirmă că un fond mai mare reduce chiar probabilitatea ca acesta să fie folosit. Argumentul nu este primit însă prea bine în Germania, ţară care trebuie să asigure cea mai mare contribuţie dintre statele europene.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Un nou focar de criză: Portugalia

    Vara trecută, George Soros cerea ieşirea Greciei şi a Portugaliei din zona euro, pe motiv că ambele ţări au datorii prea mari şi pun în pericol uniunea monetară. Anul acesta, la începutul lui martie, Nouriel Roubini a prezis că Portugalia va fi următoarea ţară după Grecia care îşi va restructura datoria şi va ieşi din zona euro. Ceva mai îngăduitor, Paul Krugman a declarat că Portugalia are 75% şanse să rămână în zona euro, dar numai dacă îşi va reduce cu 20-30% costurile cu forţa de muncă faţă de cele din Germania şi adăugând sibilinic că a guverna o ţară mică din zona euro e ca şi cum ai guverna un stat american mic: “ai prea puţin control asupra destinului tău”.

    Săptămâna trecută, tocmai când părea că lucrurile s-au mai liniştit, a apărut Mohamed El-Erian, şeful Pimco, cel mai mare fond de investiţii în obligaţiuni din lume, cu declaraţia că Portugalia, după exemplul Greciei, va cere şi ea un al doilea pachet financiar de salvare de la UE şi FMI, după cel din mai 2011, în valoare de 78 de miliarde de euro. El-Erian a adăugat că guvernul de la Lisabona va restructura datoria publică, “iar pieţele financiare vor deveni nervoase, fiindcă sunt îngrijorate că iarăşi se va pune problema implicării sectorului privat”. Implicarea sectorului privat, la fel ca şi pentru Grecia, ar însemna că băncile şi fondurile de investiţii cu creanţe faţă de statul portughez ar urma să-şi asume pierderea unei părţi din valoarea creanţei (pentru creditorii Greciei, pierderea a fost în jur de 70%). Declaraţia şefului Pimco a atras imediat o uşoară creştere a randamentelor la obligaţiunile portugheze pe zece ani, la 13,7%, aproape dublu faţă de nivelul la care ţara speră să poată ajunge în 2013, ca să se poată împrumuta din nou doar de pe pieţele financiare când acordul cu UE-FMI se va încheia.

    Krugman avea dreptate cu lipsa de control asupra propriului destin: Portugalia a făcut până acum aproape toate eforturile ca să liniştească pieţele şi să-şi mulţumească pe cât posibil creditorii, reuşind să reducă deficitul bugetar de la 9,8% în 2010 la 4% în 2011, prin programul de austeritate convenit cu Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi FMI (aşa-numita troică) la momentul primirii pachetului de salvare din mai anul trecut. Au fost majorate taxe, au fost tăiate cheltuielile cu salariile şi pensiile, ajutoarele de şomaj şi zilele libere acordate salariaţilor, până acolo încât guvernul condus de Pedro Passos Coelho a încercat să desfiinţeze şi minivacanţa dinaintea Postului Mare, cu tradiţionalul carnaval din februarie (Entrudo). Interdicţia a fost ignorată însă de portughezi, care au ieşit la carnaval inclusiv cu marionete reprezentându-i pe Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy, consideraţi vinovaţi de declinul economiei, care anul trecut a scăzut cu 1,5%, iar anul acesta are perspectiva de a scădea cu peste 3%, în condiţiile unui şomaj de 14%. Reformarea Codului Muncii, cu scopul de a face mai simplă concedierea angajaţilor, a determinat la rândul său o grevă generală organizată săptămâna trecută de sindicatele din serviciile publice, cu închiderea porturilor, întreruperea transporturilor publice şi demonstraţii de protest în aproape 40 de oraşe.

    În urmă cu câteva zile, Banca Centrală Europeană a apreciat politicile Lisabonei, apreciind în cel mai recent buletin că “datoria ţării este pe o traiectorie sustenabilă” şi că va fi menţinută sub 110% din PIB până la finele deceniului, însă a adăugat că, pentru a fi îndeplinit obiectivul de reducere a deficitului bugetar la 3% din PIB până în 2013, vor fi necesare noi măsuri de austeritate, în caz contrar urmând ca ţinta să fie atinsă abia în 2015. Deocamdată, datoria ţării a crescut în loc să scadă (de la 93% din PIB în 2010 la circa 105%), tocmai din cauza recesiunii provocate de politicile de austeritate. Iar tonul general al analiştilor rămâne sceptic. “Considerăm că datoria Portugaliei va deveni nesustenabilă”, notează economiştii Citibank, invocând două motive: recesiunea ar urma să fie mai îndelungată decât cea din estimările oficiale (vezi graficele), iar bugetul va fi din ce în ce mai grevat de datoriile făcute de autorităţile locale, de companiile de stat şi de sectorul sanitar. Săptămâna trecută, Fernando Ruas, şeful asociaţiei naţionale a municipalităţilor, a declarat că primăriile au datorii totale de 9 miliarde de euro şi că sunt ameninţate de insolvenţă dacă guvernul nu intervine să le dea bani.

  • Angela Merkel: O retragere a Greciei din zona euro ar fi catastrofală

    “Noi am luat decizia să facem parte dintr-o uniune monetară. Aceasta este o decizie nu doar monetară, ci şi politică”, a spus Merkel, ale cărei declaraţii au fost traduse în engleză. “Ar fi catastrofal dacă am spune unei ţări care a decis să fie cu noi «Nu te mai vrem»”, a adăugat ea. “De altfel, tratatele (europene) nu o permit. Oamenii din întreaga lume s-ar întreba «Cine urmează?». Zona euro ar fi incredibil de slăbită”, a continuat cancelarul german. Merkel a adăugat că Grecia, care a făcut obiectul a două planuri de salvare, are în faţă “un drum lung şi dificil”, dar că ar fi o “enormă eroare politică să i se permită Greciei” să abandoneze euro.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Miniştrii Finanţelor din zona euro şi-au dat avizul final pe al doilea acord pentru Grecia

    Grecia, epicentrul crizei datoriilor de stat din zona euro, a finalizat luni conversia obligaţiunilor deţinute de creditorii privaţi în titluri cu maturitate mai îndelungată, cu o valoare nominală cu peste 50% mai scăzută, datoria statului elen fiind astfel redusă cu mai mult de 100 miliarde euro. Încheierea schemei de restructurare parţială a datoriilor de stat ale Greciei a permis miniştrilor Finanţelor din zona euro să acorde aprobarea finală pentru cel de-al doilea program de asistenţă externă a statului elen, menit să ajute Atena să se finanţeze până în 2014. “După cum s-a convenit, zona euro şi FMI vor angaja finanţare suplimentară oficială de 130 miliarde euro pe perioada 2012-2014”, a declarat într-o conferinţă Jean-Claude Juncker, preşedintele Eurogroup, forumul miniştrilor de Finanţe din zona euro.

    Mai multe pe mediafax.ro