BusinessMagazin

Tag: finante

  • Ignatul PIGS: cine urmeaza dupa Grecia si Irlanda?

    Europa are din nou probleme. De fapt, Europa are cam aceleasi
    probleme pe care le avea si in primavara, cand, ca sa faca uitata
    tragedia Greciei, Comisia Europeana a alcatuit impreuna cu Fondul
    Monetar International un pachet de garantii de 750 de miliarde de
    euro, pus preventiv la dispozitia statelor care s-ar mai confrunta
    cu crize de credibilitate pe pietele financiare. De data aceasta,
    problemele au iesit la suprafata prin Irlanda, indemnata insistent
    de marile puteri ale zonei euro sa ceara asistenta financiara
    internationala de circa 85 de miliarde de euro, pentru a mai
    compensa din povara creata pentru finantele sale publice de efortul
    salvarii unor banci minate din temelii de spargerea balonului
    imobiliar.

    Ca era inevitabil imprumutul s-a vazut din majorarea zi de zi pe
    piata financiara a primelor de risc pentru indatorarea Irlandei,
    exact ca si in cazul Greciei, pana la limita de unde a inceput sa
    afecteze tot mai serios valoarea euro. Unii formuleaza aceasta
    situatie spunand ca “speculatorii ataca zona euro prin Irlanda, asa
    cum au atacat-o in primavara prin Grecia”; altii, mai diplomati, ar
    spune ca “pietele financiare penalizeaza indisciplina fiscala a
    celor mai slabe state din zona euro”. Indiferent cum ar descrie
    lucrurile insa, deznodamantul e acelasi – apelul la FMI, care vine
    cu aceeasi trusa de doctorii amare cu care colinda Europa de la
    sfarsitul lui 2008, cand a vizitat pentru prima data Letonia.

    Intr-un raport din 22 noiembrie, FMI sustine ca zona euro (din
    care fac parte toate cele cinci tari cu probleme de indatorare,
    denumite colectiv PIIGS de analistii rautaciosi – Grecia, Irlanda,
    Portugalia, Irlanda si Italia) trebuie sa creasca ocuparea si
    eficienta fortei de munca si sa creeze concurenta veritabila in
    comert si pe pietele de energie si transport. Adica, printre
    altele, sa renunte la beneficiile sociale generoase, sa
    liberalizeze piata muncii asa incat sa stimuleze angajarea
    tinerilor, revenirea la lucru a somerilor si a femeilor si sa
    devina cat de competitive pot (nu, nu prin deprecierea voita a
    euro). Aceasta pare, intr-adevar, filozofia momentului in Europa,
    inclusiv pentru tarile care nu sunt tinute de acorduri cu FMI, ci
    doar lovite de criza: nu altceva recomanda, de pilda, guvernul
    britanic sau cancelarul german Angela Merkel.

    Dar si structura economiilor la care ar trebui sa se aplice
    reformele respective, si diferentele culturale dintre societatile
    europene contrazic ideea de mars unitar si creeaza tensiuni care se
    reflecta in increderea in moneda euro. Pentru ca euro sa fie, spre
    exemplu, la fel de bun pentru Grecia pe cat este pentru Germania ar
    trebui ca si cresterea economica, si deficitele externe, si
    inflatia din ambele state sa fie sincronizate. Asa ceva nu se
    intampla, asa incat statele cu productivitate crescuta acumuleaza
    excedente bugetare (16,8 miliarde de euro in 2010 in Germania), iar
    cele cu productivitate scazuta acumuleaza deficite. Scenariul se
    intampla pe continent, spun analistii, inca de prin anii ’80, de
    cand nordul bogat s-a decuplat tot mai mult de restul plutonului,
    din care acum se selecteaza victimele de sacrificat pe altarul
    pietelor financiare.

    Decuplarea parea un fapt depasit gratie beneficiilor UE si apoi
    ale zonei euro; am auzit cu totii ani in sir povestile despre tari
    ca Irlanda, Spania, Portugalia, Grecia care s-au ridicat din
    saracie cu bani europeni, cu munca multa si ieftina si in cele mai
    fericite cazuri cu taxe scazute. Irlanda a ajuns fostul “tigru
    celtic”, invidiat de intreaga Europa – Thomas Friedman,
    editorialistul de la The New York Times, o cataloga in 2007 drept
    “a doua cea mai bogata tara din Europa”. La jumatatea lui noiembrie
    curent, insusi directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn, dadea
    asigurari ca Dublinul “se poate descurca” fara ajutorul
    institutiilor financiare internationale. Atunci ce i-a lovit si de
    ce tocmai acum?

  • Irlanda se imprumuta de aproape 70 mil. euro de la 19 tari europene si de la FMI

    Conform unui comunicat al guvernului de la Dublin, Irlanda va
    beneficia imediat de 10 miliarde de euro, pe care le va folosi
    pentru sustinerea rezervelor de capital ale bancilor. Alte 25 de
    miliarde tot pentru banci vor fi disponibile ulterior. Guvernul va
    primi pentru sustinerea finantelor publice 50 de miliarde de euro,
    pe care le va folosi in functie de necesitati.

    Din cele 85 de miliarde de euro, suma anuntata oficial ca valoare
    totala a pachetului de asistenta aprobat de UE, Irlanda va
    contribui cu 17,5 miliarde din fondurile sale proprii, respectiv
    prin transferul de numerar din Fondul National de Rezerva pentru
    Pensii si din alte resurse interne de numerar – o metoda de
    acoperire a deficitului bugetar care anterior era interzisa de
    legislatia UE. “Aceasta inseamna ca valoarea asistentei financiare
    externe se va reduce in fapt la 67,5 miliarde de euro”, se arata in

    comunicat    .

    Contributia FMI va fi de 22,5 miliarde de euro, acordata de FMI in
    forma unei facilitati extinse de credit (EFF) pe trei ani, pe baza
    programului de austeritate bugetara de 15 miliarde de euro
    prezentat de Dublin pentru perioada 2011-2014. Dominique
    Strauss-Kahn    , seful FMI, a precizat ca se asteapta ca
    solicitarea Irlandei pentru EFF sa fie luata in discutie de boardul
    Fondului in decembrie.


    Marea Britanie     este asteptata sa contribuie cu circa 7 miliarde
    de euro, din care 3,8 miliarde sub forma unor credite directe catre
    banci.

    Dobanda medie a creditului UE si FMI pentru Irlanda va fi de
    5,8% pe an, reflectand rate mai mari pentru partea de imprumut
    acordata de statele din zona euro prin intermediul Mecanismului
    European de Stabilizare Financiara si rate mai mici din partea FMI
    (3,12%), a Marii Britanii, a Suediei si a Danemarcei. Dobanda este
    mai mare decat cea acceptata de Grecia pentru imprumutul de 110
    miliarde de euro acordat in luna mai de UE si FMI.

    Pe de alta parte insa, sumele acordate vor avea si scadente mai
    mari, intre 3 si 7 ani si jumatate, comparativ cu Grecia, pentru
    care toate creditele expira peste 3 ani.

    “Acest acord ofera Irlandei timp si spatiu vitale de manevra pentru
    a putea aborda cu succes problemele fara precedent cu care ne
    confruntam de la inceputul crizei financiare. Daca n-am fi avut
    acest program de imprumut, ar fi trebuit sa ne intoarcem la pietele
    financiare, care stiti ca ne percep rate prohibitive de dobanda”, a
    declarat premierul
    Brian Cowen    . Pe pietele externe, dobanzile cerute Irlandei au
    ajuns si la 9%.

    Interesant va fi cat anume din partea Irlandei (cele 17,5
    miliarde) va fi acoperita din Fondul National de Rezerva pentru Pensii, avand
    in vedere ca disponibilitatile fondului erau la sfarsitul lui
    septembrie de 24,5 miliarde de euro, din care 6,6 miliarde fusesera
    investite in actiuni ale Bank of Ireland si Allied Irish Banks, “cu
    scopul recapitalizarii bancilor”.

    Aditional imprumutului, Comisia Europeana a acordat Irlandei inca
    un an – din 2014 pana in 2015 – pentru a-si reduce deficitul
    bugetar, estimat sa ajunga anul acesta la 32% din PIB, la limita de
    3% din PIB.

    Ministrii de finante ai UE au stabilit, de asemenea, un mecanism
    ce va permite tarilor membre ale eurozonei sa-si restructureze
    datoriile dupa 2013, urmand ca in caz de incapacitate de plata a
    unei tari, creditorii privati sa fie constransi sa-si asume o parte
    din pierderile de pe urma creditelor acordate acelei tari.

    Jean-Claude Juncker, presedintele Eurogrupului (ministrii de
    finante ai zonei euro), a explicat insa ca insolventa respectivului
    stat si implicit obligatia creditorilor privati de a accepta sa-si
    asume pierderi vor fi declarate insa numai daca toate tarile din
    zona euro, fara exceptie, considera ca tara respectiva nu mai are
    bani, spre deosebire de cazurile de criza de lichiditate temporara,
    ce vor fi solutionate prin planuri de salvare de genul celor pentru
    Grecia si Irlanda.

  • Adrian Vasilescu: Guvernatorul BNR n-a acuzat romanii ca au indatorat tara, a constatat doar o realitate

    Din totalul de 90 de miliarde de euro reprezentand datoria
    externa, datoria statului inseamna numai 18,7 miliarde de euro, a
    explicat Vasilescu, restul fiind datorie privata, majoritatea
    acumulata in ultimii ani dinainte de criza, cand s-a deschis
    robinetul creditelor de consum. Bancile au atras din strainatate
    fonduri de 22 de miliarde de euro, din care au dirijat cea mai mare
    parte spre creditare. “Nici bancile nu sunt foarte vinovate de
    situatia speciala din acei ani, cand valuta venea de peste granita
    in valuri”, a comentat Adrian Vasilescu la Realitatea TV,
    referindu-se la liberalizarea conturilor de capital, din
    2005.

    “Noi la BNR aveam o expresie – sa nu ne inecam in butoiul cu miere.
    Acum e greu de spus cine e vinovat, romanii, bancile… ne-am asezat
    si noi la rand, fiindca se dadea”, a afirmat Vasilescu, adaugand ca
    multi economisti de renume, inclusiv Milton Friedman, sustineau pe
    atunci teoria ca trebuie sa ne pregatim pentru o perioada de
    prosperitate indelungata si ca succesiunea ciclurilor economice, cu
    faze de avant si declin, a disparut.

    Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, remarcase miercuri ca numai in
    doi ani, 2007-2009, s-au cumparat pe credit un milion de masini
    noi, cu 17 miliarde de euro. In acelasi timp, 5 miliarde de euro
    din datoria externa se regasesc in credite pentru cumparaturi in
    supermarketuri. Numarul total al persoanelor care au luat credite
    se ridica la 4,5 milioane, in timp ce 3,7 milioane de debitori au
    credite de consum negarantate, ceea ce l-a facut pe Isarescu sa
    comenteze ca “decizia de indatorare a fost democratica” si ca
    romanii sunt cei ce au indatorat Romania, din moment ce “70% din
    datoria privata este către sectorul neproductiv”.

    In acelasi timp, Vasilescu a amintit criticile de care a avut parte
    BNR in toti anii de boom al creditarii pentru restrictiile impuse
    bancilor, inclusiv pentru mentinerea rezervelor minime obligatorii
    la un nivel inalt, ce impiedica mobilizarea banilor pentru si mai
    multe imprumuturi. Rezerve minime de 40% inseamna ca dintr-un euro,
    banca nu avea la dispozitie decat 60 de eurocenti, restul fiind la
    BNR, ceea ce a atras proteste constante in randul
    bancherilor.

    “Bancile noastre nu sunt pe butuci, spre deosebire de situatia din
    alte tari, iar pentru aceasta trebuie recunoscut si meritul Bancii
    Nationale”, a precizat Adrian Vasilescu, adaugand ca in Romania
    “nici un leu nu a iesit de la buget pentru a sustine bancile”, cu
    atat mai putin zeci de miliarde de euro, ca in Europa de
    Vest.

    Consilierul guvernatorului BNR considera ca daca va reveni
    increderea in cresterea economica – increderea consumatorilor si a
    companiilor – atunci si creditarea isi va reveni “in minutul
    urmator”, insa in viitorul previzibil nu mai este posibil ca
    aceasta sa se intoarca la valorile din 2007-2008: “E nevoie sa
    gasim un echilibru intre pofta de consum bazat pe credite si
    munca.”

  • Traderii si fetele de pe centura

    Cartea lui de memorii, aparuta cu doar cateva saptamani inaintea
    procesului, seamana perfect cu o pledoarie in fata instantei. O
    pledoarie cu o concluzie oarecum paradoxala: desi isi recunoaste
    mare parte din culpe, Kerviel se declara nevinovat pentru ca,
    sustine el, a ajuns in absurda situatie de a fi acuzat din cauza
    deficientelor structurale si s lacomiei inimaginabile din sistemul
    bancar, coroborate cu dorinta sa personala de a raspunde exemplar
    exigentelor pe care i le-a impus meseria.

    Cartea contine mai multe paliere de interes. In primul rand ni se
    istoriseste in detaliu incredibilul an 2007, cand Kerviel a adus in
    vistieria Société Générale suma de un miliard si jumatate de euro,
    si apoi suita de evenimente care au dus la caderea lui de pe
    piscurile succesului in boxa acuzatilor, din paradisul elitei
    financiare (unde a patruns pe usa din dos) in infernul dizgratiei
    si al inchisorii. In al doilea rand, sunt demontate mecanismele
    unui sistem bancar care a innebunit in goana dupa profit, care se
    foloseste fara scrupule de toti maruntii slujbasi care lucreaza
    pentru el, dar se desolidarizeaza de angajatii sai atunci cand apar
    probleme. Nu in ultimul rand, cartea lui Kerviel aduna o mapa cu
    portrete schitate cu talent, portrete cat se poate de verosimile
    ale personajelor care populeaza universul financiar, de la CEO si
    personal de conducere la traderi. In registrul unei totale, dar
    tardive dezamagiri, iata cum sunt definiti acestia din urma: “in
    sanul marii orgii bancare, traderii au dreptul la aceeasi
    consideratie ca orice prostituata de pe centura: recunoasterea
    rapida ca reteta pe care au folosit-o e bine aleasa”.

    Desi, aparent, povestea pare nascuta din mintea unui scenarist
    hollywoodian, ea e cat se poate de reala si a zabovit saptamani la
    rand pe pagina intai a ziarelor din intrega lume. Poate ca, de acum
    inainte, de cand a ajuns si carte, va izbuti sa functioneze si ca
    un semnal de alarma, nu doar ca un senzational fapt divers.

    Jérôme Kerviel, “Angrenajul, Memoriile unui trader”, Editura
    Pandora M, Bucuresti, 2010

  • Consiliul Fiscal: Cheltuielile sociale si arieratele, cele mai mari probleme la rectificarea bugetului

    Pentru cheltuielile cu asistenta sociala ale bugetului general
    consolidat, proiectul rectificarii bugetare, trimis de Guvern spre
    analiza Consiliului Fiscal, prevede un plus de 404 milioane lei
    (594 milioane de lei la nivelul bugetului de stat), in conditiile
    in care aceasta categorie de cheltuieli a fost deja suplimentata
    semnificativ la rectificarea bugetara din august.

    “Frecventele revizuiri ascendente ale cheltuielilor cu asistenta
    sociala indica slabiciuni in procesul de programare bugetara si nu
    sunt consistente cu obiectivul asumat de autoritati de reformare si
    imbunatatire a controlului asupra sistemului de prestatii sociale”,
    sustine Ionut Dumitru, presedintele Consiliului Fiscal.

    De asemenea, Consiliul constata ca plusul de venituri din TVA
    (peste 2 miliarde de lei) si accize (910 milioane de lei) obtinut
    in august si septembrie contrasteaza cu o revizuire in scadere cu
    cca 3 miliarde de lei a incasarilor din impozite directe,
    contributii sociale si venituri nefiscale, ceea ce denota faptul ca
    Guvernul a supraestimat aceasta categorie de venituri. Consiliul
    reprosase Guvernului si la precedenta rectificare optimismul
    excesiv in privinta incasarilor din impozite directe.

    In opinia Consiliului, mecanismul de stingere “in lant” a
    arieratelor, conceput de Guvern – aproximativ 250 de milioane lei
    vor fi transferati din bugetul de stat catre bugetele locale si mai
    departe catre anumite companii de stat si institutii, asa incat
    acestea sa-si achite obligatiile bugetare restante – nu se
    adreseaza de fapt cauzelor structurale care au determinat
    acumularea de arierate. “Astfel de masuri trebuie insotite de
    intarirea disciplinei financiare, pentru a preveni acumularea in
    viitor de alte plati restante”, afirma Ionut Dumitru, explicand ca
    mecanisme similare s-au mai aplicat si anii trecuti, fara ca
    aceasta sa rezolve problema.

    Proiectul de rectificare bugetara, care va fi aprobat luni de
    Guvern, prevede cresterea cheltuielilor totale ale bugetului
    general consolidat cu 53 de milioane de lei (datorita cresterii
    intrarilor estimate din fonduri de preaderare cu 60,5 milioane lei)
    si reducerea cheltuielilor de personal cu 157 de milioane de
    lei.

    Documentul mentine tinta de deficit bugetar de 6,8% din PIB.
    Consiliul Fiscal apreciaza ca, avand in vedere executia bugetara
    din ultimele luni, statul se va putea incadra in aceasta limita
    pana la sfarsitul anului.

    Consiliul Fiscal este un organism independent, cu atributii
    consultative in evaluarea si monitorizarea politicilor publice si a
    programelor electorale in domeniul finantelor publice. Membrii
    acestuia, cu un mandat de noua ani validat de Parlament, sunt Ionut
    Dumitru (presedinte – din partea Asociatiei Romane a Bancilor),
    Lucian Liviu Albu (din partea Academiei Romane), Razvan Stanca (din
    partea BNR), Tatiana Mosteanu (din partea ASE) si Silviu Seitan
    (din partea Institutului Bancar Roman).

  • Mugur Isarescu: Arieratele sunt mai rele decat deficitele

    In opinia lui, lantul de intarzieri de plata din economie, care
    a ocupat prim-planul in discutiile cu FMI si Comisia Europeana de-a
    lungul ultimului an, reprezinta o “boala contagioasa” care
    “denatureaza fondul economiei de piata”, respectiv disciplina
    fiscala si de plati intre stat si companii. Guvernatorul a reluat
    astfel afirmatia dintr-un discurs tinut vineri la Cluj, conform
    careia neplata datoriilor a ajuns in Romania un “sport national” si
    ca statul ar trebui sa dea un exemplu de disciplina a platilor,
    daca doreste ca si companiile sa-si plateasca la randul lor
    datoriile.

    La ultimele discutii cu FMI, misiunea Fondului a impus drept
    conditie pentru acordarea urmatoarei transe de imprumut plata
    arieratelor de catre stat, dupa ce a constatat ca, desi Finantele
    au platit 2 miliarde de lei catre companiile furnizoare din
    sanatate, s-au acumulat incepand din septembrie restante de inca un
    miliard de lei. Comisia Europeana, la randul sau, si-a incheiat
    foarte critic evaluarea, constatand ca “s-au realizat progrese
    limitate in ceea ce priveste reducerea arieratelor in
    intreprinderile de stat care realizeaza pierderi si sunt necesare
    mai multe eforturi pentru a creste rata de absorbtie a fondurilor
    europene prin prioritizarea proiectelor de investitii”.

    Conform ANAF, la sfarsitul lui septembrie, arieratele statului erau
    de 1,5 miliarde de lei, in scadere de la 2 miliarde de lei la
    finele lunii august. Aceste sume reprezinta insa numai restantele
    de peste 90 de zile (cele care sunt monitorizate in virtutea
    programului cu FMI), nu totalul sumelor restante la plata. Inca din
    vara, Consiliul Fiscal, organism infiintat pentru a monitoriza
    politicile fiscale si a evalua realismul acestora, a cerut ca
    Guvernul sa publice restantele de plata pentru fiecare buget din
    componenta bugetului general consolidat, indiferent de scadenta
    lor, constatand diferenta dintre sumele inregistrate la 30 iunie ca
    arierate peste 90 de zile (1,84 miliarde de lei) si totalul
    datoriilor restante (4,1 miliarde de lei). Consiliul Fiscal
    prevedea atunci ca Guvernul va cere FMI inca o derogare de la
    calendarul platii arieratelor, ceea ce s-a si intamplat, Romania
    fiind acum la a sasea cerere de derogare, pentru ca nu s-a putut
    incadra in tintele negociate.

  • Analistii bancilor au pareri impartite despre perspectivele de crestere a economiei

    Institutul National de Statistica a publicat vineri
    estimarile-semnal cu privire la cresterea economica din perioada
    iulie-septembrie: PIB real a scazut cu 0,7% fata de trimestrul
    anterior, in date ajustate sezonier, si cu 2,5% in comparatie cu
    trimestrul corespunzator din anul precedent. Datele preliminare
    oficiale vor fi anuntate la 2 decembrie.

    In opinia BCR, performanta slaba a economiei
    din perioada iulie-septembrie este urmare a masurilor severe de
    austeritate fiscala aplicate de Guvern in vara – majorarea TVA cu
    5%, reducerea salariilor din sectorul public cu 25%, diminuarea
    unor ajutoare sociale si a subventiilor guvernamentale, care au
    redus consumul gospodariilor populatiei. Formarea bruta de capital
    fix a ramas probabil la un nivel scazut, in conditiile in care
    investitiile in sectorul constructiilor s-au oprit aproape in
    totalitate dupa anii de boom economic.

    Pentru ultimul trimestru, BCR are in vedere o
    crestere economica pozitiva fata de trimestrul anterior, “avand in
    vedere ca efectele masurilor de austeritate ar putea fi absorbite
    destul de rapid. Prin urmare vedem anumite sanse ca performanta
    pentru intregul an 2010 sa fie putin mai buna fata de scenariul
    nostru de baza de -2,1%”, afirma Eugen Sinca, analist al bancii.
    “BNR ar putea relua ciclul de relaxare a politicii monetare in
    primul semestru din 2011 pentru a sprijini o reluare fragila a
    cresterii economice. Un nou acord cu FMI, presiuni inflationiste
    mai mici si o normalizare a mediului politic sunt elemente cheie
    ale acestui scenariu.”

    Raiffeisen Bank Romania ramane la opinia ca,
    dupa ce in perioada ianuarie-septembrie economia s-a contractat cu
    1,9%, “este foarte probabil ca PIB real sa scada cu 2% in 2010, asa
    cum estimeaza si FMI”. Nicolae Covrig, analist al bancii, constata
    ca “datele macroeconomice arata ca in continuare cererea interna
    ramane slaba, sub efectul masurilor de consolidare fiscala, desi
    unele vesti relativ bune au venit din partea dinamicii
    exporturilor”.

    Din punctul de vedere al analistului
    Raiffeisen, faptul ca Ministerul de Finante a renuntat la plafonul
    de dobanda de 7% pentru atragerea de finantare, acceptand in
    ultimele zile sa plateasca bancilor dobanzi medii de 7,1% si chiar
    7,3%, are legatura cu intarzierea prevazuta a aprobarii bugetului
    in Parlament, “din cauza blocajului politic”, care va duce la
    amanarea urmatoarei transe de credit de la FMI si Comisia Europeana
    “cel putin pana in ianuarie 2011”. In aceste conditii, autoritatile
    romane se vor confrunta cu costuri de finantare mai mari la
    titlurile de datorie emise pe piata interna.

    Sondajul intern al Asociatiei Analistilor
    Financiar-Bancari din Romania (AAFBR), dat publicitatii joi, a
    indicat o scadere a PIB in trimestrul al treilea cu 0,7% fata de
    trimestrul anterior (estimarile au variat intre -0,5% si -2,5%), in
    timp ce scaderea fata de aceeasi perioada din 2009 era aproximata
    la 2,3% (estimarile au variat intre -2% si -4%).

    Pentru ultimul trimestru, opiniile AAFBR
    indica o continuare a recesiunii (scadere a PIB cu 0,1% rata
    trimestriala si cu 2,5% rata anuala). Estimarile variaza intre
    -0,5% si 0,1% pentru rata trimestriala, iar pentru cea anuala intre
    -0,6% si -3,4%.

    Pentru tot anul 2010, estimarea membrilor
    AAFBR care au raspuns la sondaj plaseaza dinamica PIB la -2,2%
    (estimarile variaza intre -1,6% si -2,8%). Pentru anul 2011,
    participantii la sondaj se asteapta la o rata de crestere a PIB de
    1,2% (estimarile variaza intre -1,8% si 2%).

    AAFBR grupeaza peste 60 de analisti din
    sectorul bancar, fonduri de pensii, societati de administrare a
    investitiilor, societati de asigurari si din piata de capital.

  • Azi se reiau dezbaterile la OUG 50. Cine va castiga razboiul dintre marile banci si clienti?

    Potrivit lui Stefan, sunt asteptati la discutii oficiali ai
    Ministerului Economiei, Ministerului Finantelor Publice,
    Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor,
    Departamentului pentru Afaceri Europene, BNR, Asociatiei Romane a
    Bancilor, Asociatiei de Leasing Bancar, dar si lideri ai clientilor
    nemultumiti. Balanta pare sa incline pentru moment in favoarea
    clientilor, dar nu este improbabila o rasturnare de situatie.


    Cititi mai multe     pe www.incont.ro

  • Analistii financiari estimeaza o inflatie anuala de 7,8% in octombrie

    In cadrul sondajului intern al Asociatiei, estimarile pentru
    inflatia pe octombrie au variat intre 0,4% si 0,7%, in timp ce
    pentru inflatia anuala au variat intre 7,3% si 8,1%.

    In septembrie, preturile de consum au crescut cu 0,56% fata de luna
    august, ceea ce a insemnat o inflatie anuala de 7,7%, peste
    asteptarile AAFBR, care prognozasera o inflatie de 7,6%.

    Pentru finele anului 2010, prognoza membrilor AAFBR care au raspuns
    la sondaj plaseaza rata anuala a inflatiei la 8% (estimarile
    variaza intre 7,6% si 8,2%). Asteptarile privind rata anuala a
    inflatiei de la finalul anului 2010 sunt in usoara crestere fata de
    estimarile de acum o luna (7,8%), precum si fata de cele de acum
    doua luni (7,9%).

    Pentru sfarsitul lui 2011, prognoza AAFBR plaseaza rata anuala a
    inflatiei la 4,2% (estimarile variaza intre 3,5% si 5%).

    BNR a modificat saptamana trecuta estimarea privind inflatia la
    sfarsitul anului 2010, la 8,2% (fata de 7,8% in raportul din
    august), respectiv pentru 2011, la 3,4% (fata de 3,1%). Tinta
    centrala de inflatie ramane insa de 3% si pentru 2011, si pentru
    2012, urmand ca din 2013 BNR sa treaca la o tinta centrala
    stationara, de 2,5%.

    Institutul National de Statistica va face cunoscute cifrele
    inflatiei pe luna octombrie in data de 10 noiembrie.

  • Finantele accepta dobanzi peste 7% la obligatiunile pe trei ani

    Finantele au avut in vedere sa vanda obligatiuni in valoare de
    300 de milioane de lei, valoarea subscrisa a fost de 591,2
    milioane, insa cea adjudecata nu a depasit 120,1 milioane de
    lei.

    Din primavara incoace, MF a refuzat sa se mai indatoreze la dobanzi
    mai mari de 7%, cu exceptia emisiunilor de obligatiuni de stat cu
    dobanda, ceea ce a impins statul sa contracteze cu precadere
    imprumuturi pe termen scurt, prin licitatii de titluri de stat cu
    scadenta intre sase luni si un an, pentru a-si satisface nevoile de
    finantare.

    Bancile, in schimb, au presat constant in directia majorarii
    dobanzii, invocand mereu riscurile asociate cu tensiunile politice
    si cu asteptarile privind o inflatie mai mare.

    BNR a anuntat joi ca modifica estimarea privind inflatia la
    sfarsitul anului 2010, la 8,2% (fata de 7,8% in raportul din
    august), respectiv pentru 2011, la 3,4% (fata de 3,1%). Tinta
    centrala de inflatie ramane insa de 3% si pentru 2011, si pentru
    2012, urmand ca din 2013 sa treaca la o tinta centrala stationara,
    de 2,5%.

    In septembrie, inflatia anuala a urcat la 7,7%, peste asteptarile
    analistilor financiari.

    “Se pare ca Ministerul a renuntat la plafonul de 7%, intrucat
    cantitatea de datorie contractata pe termen scurt se acumuleaza.
    Cred ca exista presiuni pentru randamente mai mari la titlurile cu
    scadenta la un an, trei ani si cinci ani; 7% este suficient pentru
    titlurile la sase luni”, a declarat agentiei Bloomberg Vlad Muscalu, economist al ING Bank
    Romania.

    Pe primele opt luni, fata de perioada ianuarie – august 2008, cel
    mai rapid a crescut datoria externa pe termen scurt (cu 17,4%, la
    17,14 miliarde de euro), mult peste ritmul de crestere a datoriei
    pe termen lung (7,5%), conform datelor BNR.

    De la inceputul anului, Ministerul Finantelor a vandut titluri de
    stat si obligatiuni in valoare de 32 de miliarde de lei (7,4
    miliarde de euro). Pentru luna noiembrie, programul de finantare
    prevede vanzarea de titluri de 4,6 milioane de lei (peste un
    miliard de euro), dupa 3,1 milioane in octombrie.