BusinessMagazin

Tag: europene

  • Business Magazin transmite, în direct, audierea comisarului-desemnat pentru politică regională Corina Creţu

     

  • Cum se va termina conflictul dintre Rusia şi Ucraina. Scenariile care ar putea zgudui economia lumii

    UN RAPORT AL CREDIT SUISSE DIN LUNA MAI, ALTMINTERI DELOC CATASTROFIC, anticipa că dintre toate categoriile de riscuri geopolitice cu impact asupra pieţelor financiare (conflictul din Orientul Mijlociu, ascensiunea forţelor politice antieuropene şi separatiste în UE, criza economică din zona euro, crizele politice din SUA, Japonia etc.), cel mai important rămâne conflictul dintre Rusia şi Ucraina, atât prin prisma complicaţiilor reprezentate de sancţiunile financiare şi comerciale ale UE contra Rusiei, cât şi prin prisma duratei lungi şi a dificultăţii de rezolvare a conflictului.

    Autorul raportului, expertul în strategii de investiţii Robert Parker, vedea posibil un scenariu de bază în care conflictul se va termina cu secesiunea şi alipirea la Rusia ori semiindependenţa regiunilor de est ale Ucrainei, susţinute de Rusia, într-un proces care va dura circa doi sau trei ani. Un scenariu optimist, cotat cu 20% şanse de reuşită, viza rezolvarea în mai puţin de un an a conflictului, prin retragerea forţelor ruseşti şi neintervenţie în politica Kievului, iar un scenariu negativ ar fi o invazie rusească în estul Ucrainei, cu probabilitate de 30% şi care ar atrage extinderea sancţiunilor financiare şi comerciale din partea UE şi a SUA, plus intensificarea ameninţărilor militare ale NATO cu scopul descurajării Rusiei. În acest din urmă scenariu, Parker vedea o scădere cu cca 10% a pieţelor globale de acţiuni în decurs de trei luni, în timp ce pieţele din Europa Centrală şi de Est ar fi urmat să piardă 15% sau mai mult.

    Acest gen de analiză, unde pentru fiecare gen de daune resimţite de economiile dezvoltate (în cazul de faţă cele din UE), cele emergente (în cazul de faţă cele din Estul Europei) au întotdeauna mai mult de suferit, din cauza percepţiei de risc mai mare asociate cu ele, a predominat şi în lunile următoare. În iulie, odată cu primele sancţiuni europene contra Rusiei, plecarea investitorilor spre zări mai sigure făcea deja să scadă spectaculos bursele şi monedele est-europene, iar analiştii financiari vehiculau deja pentru ţările estice previziuni de încetinire a creşterii PIB. Acum, cea mai recentă evaluare din partea economiştilor de la Erste Group conchide că disputa ruso-ucraineană reprezintă un risc la adresa creşterii economice a statelor est-europene pentru 2015, pornind de la constatarea că pe ansamblul regiunii este deja vizibil fie impactul primar al scăderii comerţului cu Rusia şi Ucraina, fie impactul secundar al scăderii investiţiilor şi al cererii de import din zona euro.

    Dacă pentru unele dintre ţările luate în calcul concluzia este că estimările de creştere economică pentru anul viitor vor fi afectate (Ungaria, Croaţia, Slovenia sau Polonia), România iese însă cel mai bine din această analiză. Explicaţia ţine de trei factori esenţiali: importanţa redusă în PIB a comerţului cu Rusia, absenţa băncilor ruseşti şi cvasiindependenţa faţă de livrările de gaze ruseşti (vezi grafice). ”Ponderea în totalul comerţului exterior a exporturilor către Rusia şi Ucraina a crescut de la 4,3% în S1 2013 la 4,4% în S1 2014, întrucât, deşi exporturile spre Ucraina au scăzut cu peste 6%, cele către Rusia s-au majorat cu 17%, în condiţiile creşterii cu peste 20% a exporturilor de echipamente industriale şi utilaje de transport„, notează analiştii de la Erste. Nici impactul sancţiunilor europene şi al măsurilor de retorsiune luate de Rusia n-ar afecta însă perspectiva PIB: ”Presupunând pentru 2015 exporturi zero spre Rusia, un embargou similar la importurile ruseşti şi zero importuri de gaze naturale, impactul asupra PIB va fi cel mai probabil nul, având în vedere că deja consumul intern de gaze a scăzut şi faptul că România se poate baza pe o majorare a producţiei interne de gaze„.

    În opinia experţilor de la institutul olandez de studii geostrategice Clingendael, cea mai mare problemă pentru est-europeni – deşi în proporţii variabile, în funcţie de ponderea gazului rusesc în consumul lor energetic – o constituie însă dependenţa de Ucraina ca ţară de tranzit pentru gazele importate din Rusia. La scara Europei, această dependenţă s-a redus în ultimii ani graţie conductelor NorthStream (spre Germania, care alimentează şi Belgia, Marea Britanie şi Franţa) şi Blue Stream (spre Turcia), însă esticii rămân în continuare expuşi la orice perturbare sau oprire a livrărilor de către Moscova, întrucât sunt conectaţi la o singură sursă de aprovizionare – gazoductul Drujba (Frăţia), prin care intră aproape jumătate din gazul rusesc spre Europa, în timp ce planurile de construcţie a gazoductului South Stream, de care ar fi beneficiat Austria, Bulgaria, Ungaria, Slovenia şi Croaţia, s-au oprit la cererea Bruxellesului.

    În acelaşi timp, un efect secundar al conflictului ruso-ucrainean pentru Europa de Est va fi majorarea treptată a cheltuielilor militare, pentru a le apropia de nivelul de 2% din PIB cerut de NATO. Cel mai aproape de acest nivel se află Polonia, cu aproape 2% din PIB, iar cel mai departe se află Ungaria, cu numai 0,8% din PIB, însă un program ferm de majorare rapidă a cheltuielilor lipseşte în unele ţări (Cehia are în program să ajungă la 1,4% din PIB abia în 2020), iar în alte ţări, ca Slovacia, sprijinul politic pentru majorarea cheltuielilor rămâne legat de planurile care circulă la ora actuală la nivelul UE fie de a excepta bugetul apărării de la calculul deficitului bugetar sau structural, fie de a relaxa ţintele generale de convergenţă cu zona euro (faimosul MTO). În cazul României, Erste notează că România alocă 1,4% din PIB pentru armată, a suplimentat deja pentru acest an cheltuielile cu 0,1% din PIB, iar cifra va atinge 2% în 2017, inclusiv prin achiziţia programată a celor 12 avioane de luptă F16 de la statul portughez, în valoare de 628 mil. euro.

  • Prima notă de plată. Rusia şi Occidentul au dezgropat securea războiului economic

    PÂNĂ NU DEMULT, OFICIALII DE LA KREMLIN CU GREU SE ABŢINEAU SĂ NU RÂDĂ, ÎNTREBAŢI FIIND DESPRE SANCŢIUNILE ECONOMICE IMPUSE DE OCCIDENT MOSCOVEI DUPĂ ANEXAREA CRIMEEI DE CĂTRE RUSIA, ÎN LUNA MARTIE. Opinia generală era că atâta timp cât toate statele membre ale NATO îşi apără cu gelozie interesele economice, situaţia nu poate fi prea gravă.

    Atitudinea lor s-a schimbat însă radical după ce Statele Unite şi Europa au anunţat la jumătatea lunii iulie sancţiuni mai dure împotriva Rusiei, ca reacţie la agravarea conflictului din estul Ucrainei, iar preşedintele Vladimir Putin a dispus interzicerea totală, timp de un an, a importurilor majorităţii produselor alimentare din Uniunea Europeană şi Statele Unite. Această interdicţie se referă la carne de vită, porc, pasăre şi peşte, precum şi la brânză, lapte, legume şi fructe din SUA, UE, Australia, Canada şi Norvegia.

    Premierul Dmitri Medvedev a precizat că interdicţia va putea fi ridicată dacă “partenerii noştri vor da dovadă de o abordare constructivă”, el explicând că toate aceste măsuri nu sunt decât un răspuns la sancţiunile occidentale, partea rusă nedorind o astfel de evoluţie a situaţiei.

    Luni la rând, statele occidentale, în special Uniunea Europeană, au fost reticente să impună sancţiuni efective Rusiei, dar cei 28 de şefi de stat şi de guvern au depăşit luna trecută un prag psihologic şi au optat pentru prima oară pentru măsuri care merg dincolo de ţintirea unor lideri politici de la Moscova, interzicând afacerile cu companii ruse care contribuie la destabilizarea situaţiei din Ucraina, în timp ce băncile europene pentru dezvoltare nu mai au voie să ofere împrumuturi companiilor din Rusia. Mai mult, marile bănci din Rusia, inclusiv Sberbank şi VTB Bank, nu mai pot să contracteze finanţare pe pieţele financiare europene, pe termene mai mari de 90 de zile.

    Statele Unite au penalizat la rândul lor mai multe companii mari din Rusia, între care gigantul petrolier Rosneft, producătorul de gaze naturale Novatek, Gazprombank şi fabricantul de armament Kalaşnikov, aceste companii nemaiavând dreptul să împrumute bani de la instituţiile financiare americane sau să vândă obligaţiuni pe termen mediu şi lung unor entităţi care au legături de afaceri cu SUA.

    Pentru companiile implicate, penalizările reprezintă o lovitură semnificativă, în condiţiile în care a devenit dificil să atragă finanţare şi pe piaţa din Rusia, din cauza retragerilor de capital din ţară efectuate în ultimele luni de investitorii locali şi străini.

    RUŞII AR PUTEA FI CEL MAI MULT AFECTAŢI DE BLOCAREA IMPORTURILOR DE ALIMENTE DIN OCCIDENT.
    Rusia, a opta mare economie a lumii, începuse să se confrunte cu probleme şi înainte de introducerea sancţiunilor, iar FMI a redus estimarea de creştere a PIB-ului ţării de la 1,3% la numai 0,2% pentru acest an şi de la 2,3% la 1% pentru 2015.

    Decizia lui Putin de a bloca importurile agricole din Europa şi Statele Unite ar putea să afecteze cel mai mult populaţia din Rusia, din cauza creşterii preţurilor alimentelor, consideră Concepcion Calpe, economist la Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură a Naţiunilor Unite.

    Potrivit datelor UE, Rusia a fost anul trecut destinaţia a aproape 10% din exporturile de produse agricole ale Uniunii, iar principalii furnizori au fost Olanda, Germania, Polonia, precum şi Statele Unite.

    Preţurile alimentelor din Rusia, excluzând alcoolul, au urcat cu 9,2% în iulie, faţă aceeaşi perioadă a anului trecut, creşterea fiind peste avansul general al preţurilor, de 7,5%, care şi el depăşeşte ţinta băncii centrale. Rusia este al cincilea mare importator de alimente la nivel mondial, realizând 2,7% din comerţul mondial, potrivit Organizaţiei Mondiale a Comerţului, pe primele locuri aflându-se UE, SUA, China şi Japonia. Importurile de alimente şi materii prime agricole au valorat anul trecut 43,1 miliarde de dolari, din care achiziţii de 36,9 miliarde de dolari din ţări din afara Comunităţii Statelor Independente. Valoarea importurilor interzise este estimată la 25 de miliarde de dolari.
    Rusia vrea să înlocuiască alimentele de import cu mărfuri autohtone şi produse provenite din America Latină, China, Africa de Nord, Israel, Turcia şi aliaţi din fostul bloc sovietic.

    Unul dintre efectele blocării importurilor de alimente va fi şi că moscoviţii bogaţi vor fi nevoiţi să uite de meniuri favorite precum steak-ul australian sau sushi-ul cu somon norvergian, sau vor plăti mai mult pentru înlocuitoare ale acestora.

    Oamenii de rând, între timp, ignoră sau susţin interzicerea importurilor de alimente. Pentru Natalia Pavlenko, pensionară din regiunea autonomă Birobidzhan, reacţia lui Putin faţă de Occident este prea slabă. Ea susţine oprirea livrărilor de gaze către toate ţările aflate pe lista lui Putin, întrucât interzicerea importurilor de alimente este în opinia ei insuficientă.

    SANCŢIUNILE ÎMPOTRIVA RUSIEI PUN ÎN PERICOL 25.000 DE LOCURI DE MUNCĂ ÎN GERMANIA.
    Germania, cea mai mare economie europeană, a fost anul trecut cel mai mare furnizor de produse agricole al Rusiei, urmată de Olanda, Lituania şi Polonia, conform Comisiei Europene, autorităţile avertizând că industria agricolă va fi afectată de pierderea exporturilor pe piaţa rusă, care au atins anul trecut 1,6 miliarde de euro.

    Comitetul industriei germane pentru relaţii economice în estul Europei a avertizat deja că din cauza crizei pot fi puse în pericol până la 25.000 de locuri de muncă în Germania.  Conform unui studiu realizat de Deutsche Bank, dacă economia Rusiei va fi lovită de recesiune, creşterea economiei germane ar încetini cu 0,5%.

    La numai o zi după anunţarea noilor sancţiuni occidentale, biroul de comerţ exterior germano-rus din Moscova a fost asaltat de telefoane din partea companiilor germane care fac afaceri cu SUA şi Rusia. Camerele germane de comerţ şi industrie estimează că circa un sfert din companiile germane care fac afaceri în străinătate ar putea fi afectate, potrivit Der Spiegel. Includerea Rosneft pe lista sancţiunilor afectează mai multe companii germane. Compania de construcţii Bilfinger întreţine facilităţi ale Rosneft, în timp ce Siemens a obţinut un contract de 90 de milioane de euro pentru furnizarea de turbine şi generatoare. Şeful Asociaţiei Europene a Companiilor Europene din Moscova, Frank Schauff, a spus că până la urmă ambele părţi, ruşi şi europeni, vor pierde.

  • Opinie Dragoş Damian: Nimeni nu se bucură de creşterea pieţei farma şi nici nu crede în aceasta

    Dragoş Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.

    Excepţia care arată o creştere a pieţei de medicamente cu 5,7% în trimestrul 2 din 2014 – conform analizelor companiei Cegedim – este în totalitate urmarea aşa-zisului efect de bază, în condiţiile în care trimestrul corespunzător din 2013 a fost foarte contractat, datorită îngrijorării jucătorilor din piaţă ca urmare a aplicării reformelor anunţate de instituţiile statului.

    Tendinţa de scădere a vânzărilor de medicamente se menţine, prognozele rămânând de -1% în valoare şi -2% în volume şi zile de tratament – aceştia din urmă fiind indicatorii corecţi ai accesului populaţiei la medicamente.

    Mai mult, în condiţiile în care exportul paralel se menţine la cote înalte iar mecanismele de fraudă nu au fost nu au fost cu totul annihilate, experţii consideră că cifrele date publicităţii nu reflectă consumul real, ci unul cu cel puţin 10% mai mare decât în fapt.

    În condiţiile în care piaţa a crescut cu numai 2% în semestrul 1 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, taxa clawback aplicată producătorilor de medicamente a crescut cu peste 40% (în valoare absolută a coeficientului de deficit, de la 14,5% în S1 2013 la 20% în S1 2014). Această evoluţie este dovada izbitoare că întregul consum de medicamente peste o finanţare echivalentă anului 2010 este imputat producătorilor. Asta se întâmplă în condiţiile în care încasarea banilor pe medicamente, la nivel de producător, se menţine la peste 200 de zile, în contradictţie cu afirmaţiile autorităţilor care arată că plăţile se fac în 90 de zile.

    Producătorii de medicamente generice sunt obligaţi să finanţeze includerea de medicamente noi pe listă, să plătească taxa clawback pentru canalele de distribuţie şi, în din ce în ce mai multe cazuri, să plătească o “taxă de raft” pentru a avea acces pe anumite canale comerciale.

    Acestea sunt motivele pentru care în ultimii ani au dispărut peste 1.300 de medicamente ieftine din piaţă iar pacienţii şi statul sunt obligeţi să plătească pentru medicamente mai scumpe în lipsa unor variante ieftine.

    Astfel, în absenţa voinţei politice de aplicare a unor măsuri discutate atât cu instituţiile statului cât şi cu organismele internaţionale care să corecteze reglementarile toxice din sistem, prognozele pentru S2 din 2014 şi pentru 2015 rămân rezervate şi indică o descreştere cu 1% până la 3%.

    În plus, prognoza pentru taxa clawback, în lipsa introducerii unei formule diferenţiate şi odată cu includerea de medicamente noi pe listă fără o suplimentare a bugetelor, este de creştere până la 24% în trimestrul 4 – efectul fiind resimţit în cele din urmă de milioanele de pacienţi cronici prin dispariţia în continuare a medicamentelor ieftine, ei trebuind să plătească o contribuţie personală mai mare pentru a cumpăra medicamente mai scumpe.

    Pentru producătorii de medicamente lipsa acestor măsuri de corecţie înseamnă amânarea investiţiilor, scoaterea din portofoliu a produselor nerentabile şi scăderea competitivităţii în ansamblu.

    România îşi agreavează riscul de a rămâne doar un importator şi nu un producător de medicamente. Şi să continue să rămână pe o balanţă comercial negativă în condiţiile în care medicamentele crează circa 15% din deficitul comercial.

  • Rusia pregăteşte sancţiuni simetrice împotriva ţărilor occidentale

     “Am dat ordinul pentru adoptarea unor sancţiuni împotriva Occidentului”, a declarat Putin în cursul unei vizite la Voronej, localitate situată la 500 de kilometri sud de Moscova.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Rusia ar putea restricţiona şi chiar INTERZICE accesul companiilor aeriene europene spre Asia

     “Oficialii ruşi iau în considerare impunerea restricţiilor şi chiar interzicerea tranzitului zborurilor companiilor aeriene europene spre Asia prin spaţiul aerian al Rusiei”, au declarat surse ruse.

    De asemenea, una dintre surse a declarat cotidianului Vedomosti că discuţiile privind posibile restricţii pentru companiile aeriene europene care folosesc rutele transsiberiene au început la scurt timp după primul set de sancţiuni decis de UE la adresa Rusiei.

    Decizia finală va fi luată de Guvernul rus, iar consultări pe această temă sunt în curs de desfăşurare în rândul experţilor din Ministerul Transporturilor şi Ministerul de Externe, a precizat o sursă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tarifele roaming din ţările non-UE pot fi de 50 de ori mai mari decât cele din statele comunitare

    “Utilizatorii de telefonie mobilă şi internet mobil din România care călătoresc în afara ţării, în special în afara spaţiului Uniunii Europene, sunt sfătuiţi de Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) să studieze cu atenţie ofertele furnizorilor, tarifele pentru serviciile de voce şi date în afara zonei reglementate putând ajunge la niveluri de peste 50 de ori mai mari decât tarifele plătite de utilizatori pentru aceleaşi servicii în ţările din comunitate”, se arată într-un comunicat al ANCOM remis MEDIAFAX.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Companiile aeriene europene vor o revizuire a reglementărilor pentru survolarea zonelor de conflict

     Asociaţia Europeană a Companiilor Aeriene (AEA), împreună cu Asociaţia Internaţională pentru Transport Aerian (IATA) a cerut, joi, într-un comunicat, “o dezbatere la nivel internaţional cu privire la normele de securitate în spaţiul aerian pentru companiile aeriene (…) organizat de Organizaţia pentru Aviaţia Civilă Internaţională (ICAO)”.

    “Prăbuşirea avionului MH17 al companiei Malaysia Airlines (…) şi recentele anulări ale zborurilor spre Tel Aviv arată necesitatea unei dezbateri cu privire la modul în care riscurile sunt evaluate de autorităţile naţionale”, subliniază AEA.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Statele europene acuză vânzarea de arme către Rusia, însă nu sunt dispuse să renunţe la propriile contracte

    Contractul dintre Franţa şi Rusia, prin care cei din Hexagon se angajează să vândă două portavioane Rusiei, a fost aspru criticat în ultima vreme mai ales datorită situaţiei din Ucraina. În luna iunie, preşedintele american Barack Obama a sugerat că statul francez ar trebui să oprească, cel puţin temporar, orice contract de acest gen cu Rusia. “Mi-am exprimat îngrijorarea faţă de acest subiect, şi nu cred că e normală continuarea unei înţelegeri de această natură într-o perioadă în care Rusia a încălcat legile internaţionale şi suveranitatea vecinilor săi”, a subliniat Obama. Preşedintele francez Francois Hollande nu a părut însă deranjat de aceste declaraţii şi a spus că primul portavion va fi livrat ruşilor în octombrie, aşa cum era prevăzut.

    O reacţie importantă a venit din partea preşedintelui Lituaniei, Dalia Grybauskaite, care a spus că “Franţa îşi compromite valorile”. Declaraţia a venit în momentul în care miniştrii afacerilor externe din Uniunea Europeană caută să decidă înăsprirea sancţiunilor impuse Rusiei ca urmare a prăbuşirii avionului Malaysia Airlines.

    Britanicii au reacţionat şi ei prin vocea prim-ministrului David Cameron, care a declarat că i s-ar părea inimaginabil ca Marea Britanie să ducă la capăt un astfel de contract în acest moment.

    La două zile după declaraţie lui Cameron, însă, au ieşit însă la iveală documente care arată că Marea Britanie vinde arme de zeci de milioane de lire sterline Rusiei, deşi guvernul anunţase încă din luna martie că va suspenda licenţele de export. Din cele 285 de licenţe, în valoare de 131 de milioane de lire sterline, doar 34 au fost anulate. Purtătorul de cuvânt al primului ministru a spus că exporturile de natură militară au fost suspendate, iar cele care sunt încă valabile sunt de altă natură, precum cele pentru vânători.

  • Cum au distrus românii liniştea pe o insulă de vis: Oamenii plecau de acasă şi îşi lăsau casele şi maşinile descuiate

    “Suntem aici de trei ani”, a spus tânărul român pe care l-am întâlnit lucrând ca ospătar în cadrul unui hotel din micul oraş Qawra, Malta, alături de alţi doi angajaţi români. După ce a lucrat mai întâi în Italia, unde a simţit că el şi soţia sa nu au mai avut perspective, au venit  să lucreze pe insulă mizând pe industria prolifică a turismului. „Au fost sceptici la început, iar soţia mea şi-a găsit cu greu un loc de muncă”. Cei doi locuiesc într-un apartament cu două camere spaţios pentru care plătesc o chirie de 350 de euro/lună, însă nu îşi imaginează că vor trăi toată viaţa pe insulă: „am văzut tot, nu mai avem ce să facem aici.”

    Totuşi, insula este ideală pentru un trai liniştit. Tânărul a observat că rata infracţionalităţii este mică aici, de unde şi scepticismul maltezilor legat de venirea imigranţilor pe insulă. „Când am venit noi aici, oamenii plecau de acasă şi îşi lăsau casele descuiate. La fel şi maşinile. Acum nu mai e aşa. Anul trecut, cred că a fost o singură crimă pe insulă, care s-a dovedit a fi rezultatul unui accident”.

    În Malta lucrează aproximativ 1.500 de români şi bulgari, iar aceştia pot fi întâlniţi la tot pasul. În St. Julien’s, de pildă, considerat centrul distracţiei pe insulă, am fost din nou salutată în limba română.

    Cetăţenii români şi bulgari au început să ocupe locurile de muncă pe care maltezii nu le doresc, potrivit datelor Ministerului Muncii oferite publicaţiei Times of Malta. De la intrarea ţării în Uniunea Europeană de acum zece ani, 3.074 de cetăţeni români şi bulgari au aplicat pentru locuri de muncă pe insulă.“Ocupă posturi ce nu necesită specializare şi nu au fost ocupate de şomerii maltezi” a declarat ministrul muncii maltez pentru un articol din cadrul aceleiaşi publicaţii, referindu-se la lucrătorii români şi bulgari.

    Totuşi, românii ocupă doar un mic procent din numărul imigranţilor veniţi să caute fericirea în paradisul maltez. În ultimul deceniu, în Malta au venit aproximativ 18.000 de imigranţi africani, pe seama proximităţii de continentul negru. „Malta este cel mai mic stat din Uniunea Europeană şi totuşi ne confruntăm cu povara cea mai mare”, spunea premierul maltez într-un interviu acordat anul trecut publicaţiei Sunday Times, nemulţumit de situaţie.

    Frustrarea legată de invazia străinilor este generală în rândul localnicilor. “It’s not your country, you must obey the rules!” (“Nu este ţara ta, trebuie să respecţi regulile!”) a izbucnit unul dintre maltezi într-un autobuz, în momentul în care un turist a încercat să se strecoare în mijlocul de transport deja plin, în pofida interdicţiilor şoferului. Frustrarea localnicilor vine din faptul că  insula, pe care locuiesc circa 411.000 locuitori, primeşte aproximativ 200.000 de vizitatori anual, care se adaugă la numărul din ce în ce mai mare al imigranţilor.

    Turismul a generat un procent de 13,9% din PIB-ul ţării în 2012, reprezentând 937,2 milioane de dolari, iar până în 2023, se presupune că va creşte până la 15,9%.

    Salariul mediu în Malta este scăzut comparativ cu standardele Uniunii Europene. Salariile sunt reglementate prin înţelegeri colective la nivelul întreprinderilor şi trebuie să fie cel puţin echivalentulul salariului minim legal.  Acesta ajunge la 702,82 euro/lună şi 162,19/săptămână, la care se adaugă un bonus anual obligatoriu de 270,2 euro şi încă unul de 242,26 euro/an, reprezentat de creşterea costului vieţii şi care se ajustează automat în funcţie de inflaţie.

    Media unei săptămâni lucrătoare este de 40 de ore şi poate fi depăşită în mod legal cu opt ore, plătite ca ore suplimentare. O zi normală de muncă începe la 8:30, se încheie la 5:30 şi include o pauză lungă de masă. Angajaţii au dreptul la 25 de zile de concediu, la care se adaugă alte 14 zile libere aduse de sărbătorile malteze.

    Ce trebuie să faci ca să lucrezi în Malta

    Pentru obţinerea unui permis de muncă, candidaţii trebuie să aibă un loc de muncă asigurat şi o scrisoare din partea viitorului angajator.Limbile oficiale ale statului sunt malteza şi engleza, italiană fiind de asemenea răpândită, ţinând cont că Italia este principalul partener comercial al ţării.

    Principalele domenii care generează locuri de muncă pentru expaţi sunt turismul şi IT-ul. Există o lipsă a IT-iştilor pe piaţa malteză, ţinând cont că există o serie de site-uri de jocuri de noroc care operează de pe insulă. Alte domenii generatoare de locuri de muncă sunt industria serviciilor, manufactură (semiconductoare, electronice, produse farmaceutice, bunuri de consum), industria maritimă comercială, construcţia şi repararea de ambarcaţiuni.