BusinessMagazin

Tag: atragere

  • Coresi Shopping Resort a atras în şase luni peste 4 milioane de vizitatori

    Coresi Shopping Resort a fost inspirat din arhitectura Braşovului, respectând oraşul din care face parte integrantă. Întregul concept arhitectural conceput de compania Sua Kay Architects din Lisabona, reprezintă o premieră  pe piaţa românească a centrelor comerciale, fiind proiectat sub certificare BREEAM Very Good.

    “Nu vindem mp2, ci construim locuri pentru oameni şi experienţe – aceasta credem că este cu adevărat misiunea noastră. La Coresi am pornit la drum dorindu-ne să oferim ceva diferit braşovenilor, nu doar prin discurs, ci şi prin fapte. Dincolo de cifre si obiective, am încercat să dezvoltăm mai mult decât un simplu centru comercial, un punct de atracţie pentru întreaga regiune, zi de zi”, spune Tatian Diaconu, director general al Immochan România.

    În cele şase luni de la lansare, Coresi Shopping Resort a înregistrat rezultate peste estimările iniţiale, cu o medie zilnică de peste 21.000 mii de vizitatori şi o creştere previzionată de 9% în luna septembrie. În ceea ce priveşte volumul vânzărilor, acesta a crescut constant, cu un procent de aproximativ 14% pe lună. Cel mai ridicat nivel al traficului de vizitatori şi al volumului de vânzări a fost înregistrat în lunile iulie-august, când Coresi Shopping Resort.

    În acest moment, Coresi Shopping Resort găzduieşte peste 100 de branduri, unele în premieră la Braşov, precum Starbucks, Swarovski, Zara, Douglas, Pizza Hut, Reserved sau Massimo Dutti, 13 restaurante, cinci cafenele, mai multe spaţii de divertisment şi opt săli de cinema, dintre care două multifuncţionale. De asemenea, complexul găzduieşte cel mai mare hipermarket din Transilvania, Auchan Coresi.

    Traficul estimat la momentul lansării a fost de peste opt milioane de vizitatori pe an, incluzând locuitorii Braşovului, pe cei din vecinătate, cât şi turiştii străini şi români.

    Fondată în 1976 în Franţa, Immochan, membră al grupului Auchan, este una din primele societăţi europene de dezvoltatori imobiliari, proprietari şi operatori de centre comerciale.

    În 2015 şi-a crescut patrimoniul de centre comerciale de la 340 la peste 380.

    Immochan România are patru direcţii de business: dezvoltarea de proiecte imobiliare în parteneriat cu hipermarketurile Auchan; leasing pentru galeriile comerciale şi a retail park-urilor; activităţi de property management pentru galeriile comerciale şi valorizarea patrimonială a proprietăţilor grupului Auchan.

    Immochan administrează în prezent 23 de galerii comerciale: galeria Titan, Crângaşi şi Drumul Taberei din Bucureşti, pe cea din Centrul comercial Auchan Piteşti, Coresi Shopping Resort din Braşov, fostele galerii Real din: Bucureşti, Craiova, Sibiu, Braşov, Bacău şi Târgu Mureş şi 12 galerii preluate în 2015: Timişoara Nord, Timişoara Sud, Oradea, Cluj-Napoca, Baia Mare, Satu Mare, Piteşti Găvana, Ploieşti, Constanţa, Galaţi, Berceni şi Pallady din Bucureşti.

    La începutul lunii decembrie 2014 Immochan a deschis galeria din Drumul Taberei şi în martie 2015 Coresi Shopping Resort din Braşov, primul centru comercial certificat BREEAM din Romania, nivel ‘Very Good”.

  • Noul teritoriu al României: are 21.410 de hectare, iar accesul este INTERZIS

    În prezent, cel mai nou pământ românesc are o suprafaţă de 21.410 de hectare, este înconjurat de ape, iar peisajele îţi taie respiraţia. Deşi frumuseţea locului atrage în fiecare an mii de turişti, accesul pe noul teritoriu este interzis!

    O zonă spectaculoasă care se întinde pe o suprafaţă de 21.410 de hectare, cu peste 229 de specii de păsări şi soiuri de plante rare, cu peisaje care par desprinse din cărţile cu poveşti şi în care nu poţi ajunge decât cu barca. Şi în care, din păcate, Guvernul României a interzis popularea insulei. Nici măcar turiştii nu au acces pe acest pământ. O măsură pe cât de controversată, pe atât de justificată.

    Vezi aici cum arată noul teritoriu al României!

  • Opinie Lavinia Raşca: Cum poate creşte afacerea dincolo de puterile celui care a creat-o

    LAVINIA RAŞCA este membru fondator al ASEBUSS şi director general al EXEC-EDU

    Proces esenţial pentru creşterea companiilor antreprenoriale, delegarea devine imperios necesară atunci când antreprenorul simte că îşi risipeşte energia în prea multe activităţi mărunte, sau care nu-i plac, şi că lucrurile încep să îi scape de sub control.

    Procesul este dificil, mai ales dacă antreprenorii nu au mai lucrat niciodată ca manageri. Sunt necesare multe competenţe: capacitatea de a dezvolta viziunea corectă a afacerii; o bună autocunoaştere; talent de comunicare – pentru a le explica acelora cărora le deleagă sarcini de ce trebuie să facă anumite lucruri, ce anume trebuie să facă şi cum; carismă – pentru a-i convinge că sarcina pe care o vor primi este importantă şi că nu se vor expune niciunui pericol.

    Antreprenorul mai are nevoie şi de ceva extrem de important: de respectul sincer faţă de fiecare om din organizaţie. S-a împământenit în business conceptul de ”resurse umane“. Eu nu consider că oamenii pot fi încadraţi în categoria resurse. Ei nici nu se amortizează, nici nu se consumă, ci sunt sunt cei care creează resursele şi le pun în mişcare. Oamenii dispun de fizic, mental şi emoţional, iar emoţionalul încă nu a putut fi reprodus artificial, aşa cum s-a întâmplat cu fizicul şi cu mentalul. Or, respectul se adresează în primul rând emoţionalului şi face diferenţa între a avea angajaţi loiali, implicaţi şi entuziaşti, sau, dimpotrivă, rebeli şi apatici. Respectul presupune ca fiecare om din echipă să fie cunoscut şi tratat ca o individualitate aparte.

    Să nu le fie încălcate valorile şi obiectivele personale, să li se dea de făcut lucruri care le plac, de care pot fi mândri şi care îi stimulează, fără a-i copleşi, şi să li se recunoască în mod explicit competenţa, loialitatea, eforturile şi realizările. Să le fie puse la dispoziţie resursele necesare, să nu li se pună piedici şi să nu fie pedepsiţi imediat ce greşesc (evident, nu vorbim aici de reaua intenţie, care se cere sancţionată dur şi imediat). Să li se asigure condiţiile pentru a putea fi foarte productivi, să fie plătiţi corect, pe măsura performanţelor lor, şi să fie sprijiniţi să se dezvolte continuu.

    Anthony Robbins arată că orice om are şase nevoi care trebuie satisfăcute corect, de către el însuşi şi de către cei din jur: nevoia de siguranţă, de diversitate, de a fi semnificativ, de conectare, de contribuţie şi de dezvoltare.
    Antreprenorii performanţi au grijă ca aceste dorinţe şi nevoi să fie îndeplinite. Angajează cu mare chibzuinţă, exact atât cât este cu adevărat necesar şi au grijă să aducă şi să păstreze în companie oameni foarte talentaţi, dornici şi capabili de realizări superioare. Având angajaţi foarte productivi, îşi permit să-i plătească mult mai bine decât media industriei lor şi nu ezită să o facă.

    Creează un climat de lucru foarte bun – primesc noii angajaţi cu căldură şi îi integrează imediat în cultura companiei şi în cerinţele postului. Sunt preocupaţi să le menţină energia la un nivel ridicat – le dau de îndeplinit sarcini diverse, interesante, care li se potrivesc, au grijă să-i ajute să lucreze cu oameni la fel de performanţi ca ei, cu care să se înţeleagă, şi le recunosc meritele. Îi sprijină permanent să se dezvolte prin mentoring, coaching şi prin expunerea la educaţie formală şi informală. Datorită acestui comportament, fluctuaţia în companie va fi foarte mică, iar concurenţa la angajare va fi foarte mare. Ca urmare, cheltuielile de recrutare–selectare vor fi mici, iar rezultatele oamenilor din companie vor fi valoroase.

    Există o mare diferenţă între performanţele companiilor care investesc în dezvoltarea talentelor prin mentoring, coaching, educaţie şi training, şi cele care nu o fac. Între antreprenorii care se străduiesc să creeze o cultură a învăţării prin toate metodele, inclusiv prin lectura unor cărţi utile şi dezbateri în grupuri de angajaţi şi cei care sunt indiferenţi. Am verificat acest lucru de multe ori şi am făcut la un moment dat un sondaj, pentru a afla ce determină comportamentul celor din urmă. Primul dintre argumente a fost lipsa banilor, urmat de scepticismul indus de diverse experienţe trecute nefericite, în care banii şi timpul s-au cheltuit fără niciun rezultat, apoi de teama că angajaţii, după ce-şi vor dezvolta competenţele, vor pleca în alte companii, de obicei concurente. 

    Printre motive, era menţionată şi convingerea că pilele şi relaţiile sunt mai utile ca orice formă de învăţare şi că angajaţi se găsesc oriunde şi oricând. Toate aceste argumente se dovedesc a fi mituri. Dezvoltarea angajaţilor s-a dovedit benefică de fiecare dată când s-au definit corect nevoile şi s-au ales atent programele şi furnizorii la care s-a apelat. În privinţa temerii că angajaţii care participă la programe de dezvoltare vor părăsi compania, pot spune că, dimpotrivă, angajaţii sunt mai loiali, mai entuziaşti şi mai productivi dacă pot învăţa şi dacă pot aplica ce au învăţat. Este adevărat că bugetul de dezvoltare a talentelor e de cele mai multe ori limitat. În aceste condiţii, cine are întâietate? Aş spune că, în cazul companiilor antreprenoriale în creştere, managerii de la mijloc. Ei sunt cei mai solicitaţi şi în acelaşi timp au cel mai mare impact asupra performanţei afacerilor care cresc.

  • Doi tineri ingineri români de software au pornit un business care a atras mii de clienţi din toată lumea

    Doi tineri ingineri de software şi-au promis în timpul unui curs la Harvard că nu se vor lăsa până nu vor deveni antreprenori, iar businessul pe care l-au dezvoltat a atras deja mii de clienţi din toată lumea.

    Povestea de antreprenoriat a lui Daniel Pascariu şi a soţiei sale, Raluca Afloarei, a început de aproape cinci ani. Între timp, cei doi au renunţat la corporaţii şi dezvoltă exclusiv appdemostore.com, un site care permite dezvoltatorilor de aplicaţii să aibă în câteva minute un demo funcţional şi care a adunat până acum 15.000 de clienţi din toată lumea.

    Însă Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei nu au devenit antreprenori nici peste noapte şi nici din întâmplare, ci toată povestea lor profesională se leagă de planul de a dezvolta, într-o zi, ceva pe cont propriu. Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei au fost colegi la Facultatea de Informatică Economică din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza de la Iaşi, iar după absolvire, în 2003, au plecat în Germania cu internshipuri AIESEC: Daniel Pascariu la HP în Stuttgart şi Raluca Afloarei la SAP în Heidelberg.

    După cele şase luni de internship, li s-au oferit joburi de software developeri la HP, respectiv SAP, iar după ce s-au căsătorit, în 2005, Daniel Pascariu s-a mutat şi el la SAP, iniţial pe aceeaşi poziţie, fiind ulterior promovat ca team lead. Experienţa germană a celor doi a durat 10 ani, până în 2013, când s-au mutat înapoi în România, la Iaşi. „A fost o experienţă culturală deosebită, mai ales pentru că am întâlnit şi ne-am împrietenit cu oameni din foarte multe ţări. Pe de altă parte însă, e greu să te adaptezi unui mediu care e foarte diferit şi, după ce euforia primelor zile trece, urmează şocul cultural, când îţi vine să-ţi faci bagajele şi să te duci acasă“, povesteşte Daniel Pascariu despre adaptarea la viaţa şi la munca din Germania, la care mulţi tineri români din domeniu visează.

    Cei doi povestesc despre faptul că au avut noroc cu AIESEC, care poartă sistematic de grijă celor veniţi în Germania cu internshipuri – „au creat o comunitate cu toţi studenţii străini, care organiza tot felul de activităţi, de la petreceri şi până la excursii pe la obiective turistice“. Pe lângă comunitatea AIESEC, cei doi au avut ocazia să călătorească mult în toată lumea şi s-au integrat rapid şi în comunitatea de români de la SAP, care totaliza cam 80 de persoane – „ne întâlneam o dată pe săptămână la masă şi eram cea mai gălăgioasă gaşcă din cantină :)“.

    Daniel Pascariu şi Raluca Afloarei definesc experienţa la SAP ca fiind „extraordinară“ şi detaliază de ce nu se feresc de cuvinte mari când vine vorba de cei 10 ani germani din viaţa lor: „la SAP am lucrat la headquarters lângă Heidelberg, care este un oraş superb; campusul SAP e gigantic, un minioraş, unde lucrează cam 11.000 de softişti în câteva zeci de clădiri legate între ele cu un minibus (SAP shuttle); pentru petrecerile de Crăciun închiriau un stadion de hochei ca să încapă toată lumea; ne-am perfecţionat engleza şi germana, am interacţionat cu oameni din Asia (India, China, Japonia) şi din toată Europa şi America (SUA, Canada, Brazilia), am participat la conferinţe internaţionale – unul dintre cele mai inspiraţionale momente a fost să îl vedem pe Jimmy Wales în deschiderea celei mai mari conferinţe SAP din Las Vegas explicând cum a creat Wikipedia, iar profesional ne-am specializat din punct de vedere tehnic şi de business“.

    pecializarea despre care vorbesc cei doi nu a ţinut doar de partea efectivă de învăţare, ci şi de responsabilitatea businessului: „Am învăţat ce înseamnă să fii responsabil de un proiect, ce înseamnă să serveşti clienţii şi ce înseamnă să livrezi rezultate şi să aduci valoare firmei. De exemplu, când un software de 200 milioane de dolari nu face ce este programat să facă sau când un client nu poate să vândă sau să factureze din cauză că aplicaţia ta nu funcţionează sau când ai câteva milioane de clienţi care nu îşi pot face treaba chiar şi pentru câteva ore înţelegi câtă responsabilitate ai şi îţi dai seama că modalitatea prin care poţi să faci ca lucrurile să funcţioneze la scară mare este să faci fiecare lucru mic corect“.

    Toate lucrurile pe care le-au învăţat şi experienţa din cadrul SAP i-a făcut pe cei doi softişti să îşi dorească să înveţe businessul IT. Un moment important în tranziţia către mentalitatea de business a fost în 2007, când cei doi au făcut un curs de vară la Harvard University în domeniul Innovation Management în Multinational Companies. Şi-au luat două luni concediu de la SAP („din fericire în Germania e posibil“) şi s-au mutat în State. Experienţa de la Harvard i-a marcat însă pe cei doi: „Cursul de vară de la Harvard a fost momentul decisiv din carieră în care ne-am hotărât că vrem să avem afacerea noastră la un moment dat. Atunci am făcut o promisiune cu noi înşine (pe care am denumit-o «promisiunea Harvard») că nu o să renunţăm până nu o să avem şi noi afacerea noastră. Am lucrat la ea timp de 7 ani – perioadă în care am învăţat şi am încercat diverse proiecte antreprenoriale, unele în parteneriat şi cu alte persoane. Cred că noi am avut mereu antreprenoriatul în sânge“.

  • Cele mai amuzante reclame din 2015 – VIDEO

    An de an, creativii din publicitate caută noi şi noi metode de a atrage atenţia asupra produselor pe care le marketează.

    Rezultatele finale trec de multe ori ca reclame banale, însă unele devin adevărate “opere” şi rămân în memoria publicului pentru un timp îndelungat.

  • O tânără de 36 de ani este implicata in conducerea businessului de familie cu rulaje de peste 250 de milioane de lei

  • Cum a reuşit un tânăr actor să includă iluzionismul pe lista meseriilor din România

    La momentul scrierii acestui articol Andrei Teaşcă se afla la Expo Milano 2015, manifestare la care participă patru echipe de artişti români, specializaţi în magie, dans, pantomimă şi muzică.

    Andrei Teaşcă a terminat facultatea de teatru la clasa lui Mircea Albulescu, iar după aceea a decis să plece în străinătate. Acolo, cumva, pantomima şi mişcarea scenică s-au amestecat cu iluzionismul şi din această mişcare Andrei Teaşcă a creat un nou stil artistic, teatrul de magie.

    A avut mai multe contracte în străinătate, iar în 2007 a  decis să se întoarcă în ţară. A avut succes, aşa că în februarie 2009 a înfiinţat Academia de Magie, o şcoală de iluzionism la care au tot venit tineri, în următorii ani, tineri care au crescut şi au devenit profesionişti.

    Andrei Teaşcă a creat Federaţia Română de Iluzionism şi Magie, ba a făcut posibilă şi includerea iluzionismului în nomenclatorul meseriilor. Acţiunile de promovare, dar şi numărul de spectacole în creştere, la care s-au adăugat concursurile de talente de la televiziuni au făcut ca iluzionismul să capete noi dimensiuni, să devină popular, să atragă tot mai mulţi oameni. „Tinerii sunt atraşi de efecte, de feedback-ul pe care îl obţin în faţa celor apropiaţi, după care descoperă că pot avea şi satisfacţii financiare. Dacă ştii să te promovezi este o meserie bănoasă.“

    Cursurile nu-l învaţă pe tânărul aspirant atât trucuri, cât îi oferă o identitate, o traiectorie. „Dacă nu ştii să te organizezi, dacă nu ai cunoştinţe despre marketingul cultural, degeaba eşti talentat şi degeaba faci bine ce faci. Trebuie să ştii să te vinzi.“ Teaşcă spune că acum s-a depărtat de latura pragmatică a meseriei şi se desfăşoară în teatru. Îşi dă doctoratul cu tema „Teatrul de magie, inovaţie în artele spectacolului“, o formă nouă de manifestare teatrală care o să se dezvolte din ce în ce mai mult.

    Este o meserie costisitoare? Andrei Teaşcă spune că sunt magicieni care pot realiza momente inedite cu un minim de recuzită, dar, din punctul lui de vedere, trebuie investiţii majore. Crede că jumătate din tot ce înseamnă un spectacol de magie reprezintă ambientul şi atmosfera. Ambientul se creează cu tehnică, cu construcţii, cu decoruri, cu elemente, de la fum până la cutii. În spate există o întreagă industrie, inventatori, constructori, dar şi fabrici de elemente şi aparate pentru iluzionişti.

    A stat o perioadă în Coreea de Sud şi acolo a văzut că există locuri unde pasionaţii se pot întâlni şi vorbi; la noi nu exista aşa ceva şi a deschis, în august anul trecut, Magic Bar, care combină magazinul de magie cu funcţiile unui bar şi cu un loc de întâlnire al meseriaşilor. Andrei Teaşcă crede că pe la Teatrul de Magie sau pe la federaţie au trecut câteva zeci de magicieni, mai mult de jumătate din numărul iluzioniştilor ce activează acum. Nu-i place faptul că mulţi tineri vor atestatul de profesionist nefiind destul de pregătiţi, nu au răbdare pentru studiu şi pentru dobândirea unui statut.

  • Anunţul îngrijărător al meteorologilor. Ar putea fi emis COD ROŞU

    Directorul Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM) Ion Sandu a declarat, luni, că nu este exclus ca miercuri să fie emis cod roşu de caniculă în mai multe judeţe din ţară. Totodată, el a atras atenţia că România va traversa o perioadă cu intervale scurte de coduri portocalii sau roşii de temperaturi extreme, ce vor alterna cu instabilitat.

    CUM VA FI VREMEA ÎN URMĂTOARELE ZILE ŞI ÎN CE REGIUNI DIN ŢARĂ AR PUTEA FI EMIS COD ROŞU

  • Un “dolar” a fost vândut pentru 32 de milioane de dolari

    Pictura din 1962 a artistului Andy Warhol, ce reprezintă o parte dintr-o bancnotă de un dolar, a fost vândută la licitaţie pentru 32,8 de milioane de dolari la casa Sotheby’s din Londra.

    Opera se numeşte “Bancnota de un dolar (certificatul de argint)” şi a văzut lumina zilei în urma unei discuţii dintre Warhol şi unul dintre prietenii lui apropiaţi.

    Aflându-se intr-o pană de idei, Warhol a cerut sfatul prietenului, iar acesta i-a spus să picteze ceva la care ţine mult. Warhol s-a gândit şi a zis că iubeşte banii cel mai mult. Bancnota de un dolar este singurul tablou pictat de mâna al artistului. În anii 80, Andy Warhol s-a reîntors la tema banilor şi a mai creat câteva opere. Warhol a susţinut că tot timpul a fost atras de imaginea dolarului, de design-ul acestuia.

    Un tablou în ulei realizat în 1955 de Pablo Picasso în culori vibrante, ca omagiu adus prietenului şi rivalului său Henri Matisse, a fost vândut în această lună cu 179,4 milioane de dolari, la o licitaţie organizată de casa Christie’s la New York, şi a devenit astfel cea mai scumpă operă de artă tranzacţionată vreodată la licitaţie.

  • Grecia este în default intern. Nimeni nu mai plăteşte nimic, iar economia este paralizată

    După ce au înlocuit drahma cu euro, grecii s-au repezit la credite, atraşi de ratele accesibile. Criza le-a spulberat visul de a ajunge la standardele de viaţă din Italia sau Spania şi mulţi dintre ei preferă acum ca pur şi simplu să nu-şi mai plătească ipotecile, deşi unii ar avea cu ce, crezând că băncile vor confisca doar vilele celor bogaţi.

    Impozitele plătite de companii în primele patru luni ale anului au plonjat cu peste 60%. Chiar guvernul preferă să nu mai dea bani furnizorilor pentru a plăti pensiile. Pensionarii care protestează în stradă sunt o forţă de temut. Spitalele de stat şi-au epuizat în luna aceasta tot bugetul pentru 2015, iar unele dintre ele sunt aprovizionate cu medicamente de către clinicile sociale.


    Mai multe pe www.zf.ro