BusinessMagazin

Tag: zona euro

  • Şeful Institutului pentru Finanţe Internaţionale: Ieşirea Greciei din zona euro ar fi undeva între catastrofă şi Armaghedon

    Dallara, care a petrecut mai multe luni la Atena pentru negocierea schimbului de obligaţiuni între statul elen şi investitorii privaţi, a spus că există dovezi că tot mai mulţi oameni îşi transferă banii din Grecia.

    “A avut loc o creştere a retragerii depozitelor din Grecia”, a arătat Dallara, adăugând că situaţia poate fi stabilizată dacă va fi învestit un nou guvern, care să reafirme intenţia de a rămâne în zona euro.

    Şeful IFI a făcut declaraţiile în timpul unei vizite în Irlanda, care a primit la rândul ei fonduri de salvare în 2010, dar a avut mai mult succes în creşterea exporturilor şi reducerea cheltuielilor publice.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • De ce vrea Asia un FMI al ei

    Statele asiatice trebuie să creeze mai multă cerere locală în loc să se bazeze pe exporturi ca motor de creştere economică, a spus săptămâna trecută Bahk Jae-wan, ministrul de finanţe sud-coreean, într-un discurs cu ocazia unui forum la Seul. El a cerut crearea unei plase financiare de siguranţă puternice pentru Asia, care să contracareze posibilele ieşiri de capital ca urmare a crizei din zona euro, şi a adăugat că va lua măsuri de stabilizare a pieţelor financiare dacă va fi cazul, în condiţiile incertitudinilor apărute după alegerile din Franţa şi Grecia. La începutul lunii mai, acelaşi Bahk Jae-wan vorbea despre riscurile pe care reducerea expunerii băncilor europene le creează pentru Asia şi spunea că “volatilitatea fluxurilor globale de capital ameninţă stabilitatea financiară în toată lumea”.

    Diverşi reprezentanţi ai unor bănci occidentale ca HSCB şi Credit Suisse, prezenţi alături de Bahk Jae-wan la reuniunea anuală a guvernatorilor Băncii Asiatice de Dezvoltare (ADB) de la Manila, au încercat să combată astfel de temeri, afirmând că băncile europene, care acopereau circa 10% din nevoile de finanţare ale pieţelor asiatice la sfârşitul lui martie, au de fapt tot interesul să-şi menţină prezenţa şi să dea credite în continuare în Asia, cu toate constrângerile de pe urma crizei şi a cerinţelor noi de adecvare a capitalului impuse de UE. Însuşi economistul-şef al ADB, Changyong Rhee, a fost de părere că reducerea expunerii băncilor europene nu e chiar aşa de semnificativă şi că nu sunt motive ca previziunile de creştere pentru pieţele din Asia-Pacific să fie înrăutăţite. Dar fapt e că, după un calcul al ING, valoarea creditelor bancare sindicalizate către pieţele emergente a scăzut brusc în primul trimestru, cu 51% faţă de precedentul, la 105 mld. dolari. Ritesh Maheshwari, analist la Standard & Poor’s, a declarat pentru publicaţia Emerging Markets că o retragere a capitalurilor bancare europene va afecta deopotrivă creditarea pe pieţele de trade finance, produse financiare derivate şi împrumuturi sindicalizate, reducând oferta de credit în special în Hong Kong, Singapore şi Japonia.

    Plasa de siguranţă de care vorbea ministrul sud-coreean a fost vedeta reuniunii de la Manila. Denumit Chiang Mai Initiative Multilateralization (CMIM, după Chiang Mai, mare centru cultural şi al doilea oraş ca mărime din Thailanda), fondul de protecţie contra crizei a fost lansat în urmă cu 10 ani, dar până acum importanţa lui a rămas mai mult simbolică. Miniştrii de finanţe din 13 ţări participante la reuniune – China, Japonia, Coreea de Sud şi Asociaţia Ţărilor din Asia de Sud-Est (ASEAN – Indonezia, Thailanda, Singapore, Filipine, Cambodgia, Laos, Brunei, Malaezia, Myanmar şi Vietnam) – au convenit să dubleze capacitatea fondului, de la 120 la 240 mld. dolari, prin contribuţia ţărilor membre, pentru ca această parte a lumii să se poată proteja mai eficient de o eventuală criză regională. “Sigur, noi avem încredere în judecata FMI, însă a aştepta o decizie de finanţare a FMI ne ajută mai puţin decât dacă am mobiliza noi înşine resurse financiare pentru a ajuta rapid ţările care au nevoie”, a declarat Kittiratt Na-Ranong, ministrul de finanţe thailandez.

    Oficialii asiatici admit că nu e iminentă vreo criză de lichiditate care să facă necesară folosirea banilor CMIM, însă creşterea importanţei fondului are un scop pe alt plan: eliberarea ţărilor de povara economică a menţinerii unor rezerve valutare cât mai mari – o povară care le-a scos peri albi în epoca teribilului “război mondial al valutelor” din 2010, când tiparniţa de bani a Rezervei Federale americane a inundat pieţele emergente cu capitaluri speculative care au apreciat excesiv monedele naţionale, din Brazilia până în Asia, deteriorând competitivitatea economiilor locale şi silind băncile centrale să cheltuiască miliarde de dolari ca să readucă în limite normale cursul valutar.

  • Angela Merkel şi Francois Hollande îşi doresc păstrarea Greciei în zona euro

    Cancelarul german, Angela Merkel, a declarat marţi că ea este pregătită, împreună cu preşedintele francez, Francois Hollande, să pregătească măsuri suplimentare de creştere pentru Grecia.

    Germania şi Franţa sunt pregătite “să studieze posibilitatea unor măsuri suplimentare pentru creşterea Greciei”, dacă această ţară va avea nevoie, a declarat Merkel în timpul unei conferinţe de presă susţinută alături de Hollande, la Berlin. “Vrem ca Grecia să rămână în zona euro”, a adăugat Merkel. La rândul său, preşedintele francez a afirmat că “este pregătit să pună totul pe masă” la Bruxelles, inclusiv problema euro-bondurilor.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Ponta: I-am spus lui Isărescu că Guvernul e pregătit să ia măsuri la orice problemă apare în Europa

    “Există şi s-a fomat în BNR, nu de acum, ci de ceva timp, Comitetul Naţional pentru Stabilitate Financiară condus de guvernator. În acest comitet va avea un rol important şi face parte ministrul de Finanţe, Florin Georgescu. L-am anunţat pe guvernator că, din punct de vedere al Guvernului, suntem pregătiţi să luăm toate măsurile necesare pentru orice fel de problemă care poate apărea pe plan european”, a spus Ponta, răspunzând astfel unei întrebări referitoare la noul maxim istoric atins de euro în cursul zilei de luni.

    Ponta a spus că nu doar în România este influenţat cursul de schimb, ci şi în Polonia, ţară cu care România trebuie comparată şi care a înregistrat o modificare mai semnificativă a cursului, deşi are date economice foarte bune. “Am încredere totală în modul în care această problemă e gestionată de BNR. Acţiunile Guvernului vor fi coordonate, vor fi în aceeaşi direcţie cu cele ale BNR”, a precizat Victor Ponta. El a adăugat că a primit detalii în privinţa cursului de la Mugur Isărescu, dar că, în ceea ce priveşte acest subiect, pe care l-a catalogat drept “important şi delicat”, evită să facă alte declaraţii decât comunicările Comitetului de Stabilitate Financiară.

    Mai mult pe www.mediafax.ro.

  • Ministrul german de Finanţe: Zona euro ar rezista unei ieşiri a Greciei din uniunea monetară

    “Am învăţat mult în ultimii doi ani şi am dezvoltat mecanisme de protecţie. Riscurile contagiunii la alte state ale zonei euro au fost reduse, iar zona euro pe ansamblu a devenit mai rezistentă. Ideea că nu am putea reacţion rapid la ceva ce se întâmplă pe termen scurt este greşită. Vrem ca Grecia să rămână în zona euro. Dar trebuie să vrea asta şi să-şi accepte angajamentele. Nu putem forţa pe nimeni”, a spus Schaeuble, într-un interviu pentru cotidianul Rheinische Post, preluat de Bloomberg. Liderul PASOK, Evangelos Venizelos, încearcă vineri să obţină sprijinul a suficiente formaţiuni politice pentru a forma un guvern de unitate naţională. Grecia se află în a cincea zi de impas postelectoral, după ce partidele clasate pe primele două locuri în alegeri nu au reuşit să formeze guvern în această săptămână, PASOK este al treilea în parlament după numărul de mandate.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Ieşirea Greciei din zona euro, un subiect deja public între liderii europeni

    Agitaţia post-electorală de la Atena a scos la iveală subiectul odată tabu al ieşirii Greciei din uniunea monetară, ridicând vălul de pe un posibil scenariu din spatele scenei, relatează Bloomberg.

    “Dacă Grecia decide să nu rămână în zona euro, nu o putem obliga. Ei vor decide dacă să rămână sau nu în zona euro”, a declarat miercuri ministrul german de Finanţe Wolfgang Schaeuble, la o conferinţă la Bruxelles.

    După 386 de miliarde de euro alocate Greciei, Irlandei şi Portugaliei, achiziţii de obligaţiuni guvernamentale de 214 miliarde de euro efectuate de Banca Centrală Europeană (BCE) şi alte 1.000 de miliarde de euro împrumutate de instituţie băncilor, plus 17 summit-uri europene pe tema crizei, haosul politic din Grecia împinge Europa într-o nouă fază periculoasă a crizei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Jos cu austeritatea! Şi ce punem în loc?

    Geologul atenian Nikos Palyvos, în vârstă de 38 de ani, şomer din 2009 încoace, s-a sinucis la 23 aprilie. Cu două zile înainte, îşi luase viaţa Savvas Metoikidis, 44 de ani, învăţător din Xanthi, iar cu câteva săptămâni în urmă, pensionarul Dimitris Christoulas, de 77 de ani, se împuşcase în cap sub un copac din Piaţa Syntagma, vizavi de clădirea parlamentului elen. Discuţie pe Facebook: cum se face că în ultimii doi ani s-au sinucis 1.700 de greci? Unde e tăria de caracter din timpul războiului, când oamenii nu se mai sinucideau, ci luptau şi rezistau? Sunt ţări unde se trăieşte de 100 de ori mai rău decât în Grecia şi acolo nu mai e epidemie de sinucideri! Şi cineva răspunde aşa: “Probabil pentru că pe timpul războiului oamenii ştiau cine e inamicul, aveau o şansă să lupte şi să spere că duşmanul va fi învins, pe când azi, inamicul e altceva, sunt doar nişte entităţi vagi, fără chip şi fără nume, undeva departe, care le distrug viaţa fără ca ei să se poată opune”.

    Cine sunt entităţile fără chip şi cum se poate lupta cu ele? Grecia sărăcită şi adusă la disperare de criza datoriilor nu e un caz izolat, ci doar un caz extrem al acestui fenomen ciudat care bântuie de trei ani Europa. Până acum, în UE s-au conturat două răspunsuri opuse. Dacă entităţile sunt identificate drept oamenii înşişi, vinovaţi că au consumat prea mult pe datorie şi au fost prea răsfăţaţi de statul bunăstării şi de politicienii lui, atunci trebuie luptat cu oamenii înşişi: trebuie tăiate cheltuielile publice, micşorate salariile, restrânse drepturile la pensie şi la asigurări sociale, trebuie muncă mai multă ca să poată fi plătite datoriile şi eventual şi un guvern tehnocrat, fără teamă că pierde alegerile dacă îşi supără electoratul. Dacă entităţile sunt băncile şi pieţele financiare, care aduc statele la sapă de lemn cu dobânzile şi speculaţiile lor, atunci războiul înseamnă reglementarea pieţelor şi renunţarea la politica austerităţii până la infinit, impusă de ele, în favoarea vechii reţete a relansării economice bazate pe stimulente şi investiţii cu bani publici.

    Prima soluţie a fost aplicată de Germania, alături de Marea Britanie, est-europeni, Franţa, Spania, Portugalia, Italia şi de toate ţările care au acceptat să semneze mai întâi Pactul de competitivitate Euro Plus, de anul trecut, mai apoi pactul fiscal de anul acesta, care urmează să fie ratificat de parlamentele naţionale sau supus unui referendum naţional, aşa cum se va întâmpla în Irlanda la 31 mai. A doua soluţie, cerută insistent în stradă de manifestaţiile “indignaţilor” europeni, a început să capete oficial glas prin prezidenţiabilul francez Francois Hollande. El a cerut nu numai renegocierea tratatului fiscal european pentru a-l face mai puţin constrângător, ci şi schimbarea statutului Băncii Centrale Europene, astfel încât BCE să poată aloca bani direct Mecanismului European pentru Stabilitate (fondul de rezervă al zonei euro, în valoare de 500 mld. euro), iar acesta să-i dea statelor pentru investiţii. Scopul ar fi ocolirea băncilor comerciale, care în decembrie şi februarie au luat bani cu dobândă de 1% de la BCE şi apoi i-au împrumutat scump statelor.

    Socialistul Hollande vorbea despre politici de stimulare a creşterii aproape concomitent cu preşedintele Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, care a declarat săptămâna trecută că în afară de pactul fiscal, Europa are nevoie şi de un “pact pentru creştere”, spre a evita recăderea continentului într-o recesiune generală, pe care politicile prociclice de austeritate tind s-o facă inevitabilă. Până şi tehnocratul Mario Monti, premierul Italiei, a spus că disciplina bugetară e necesară, dar trebuie însoţită de politici de creştere economică, pentru că altfel criza se va adânci. “Reformele structurale şi măsurile de consolidare fiscală adoptate de noi duc doar la deflaţie, nu creează creştere. Investiţiile publice nu sunt neapărat mai rele pentru economia europeană decât consumul privat, deşi cadrul politicilor de acum le tratează astfel”, a afirmat Monti.

    La sfârşitul lui martie, 11 ţări europene – între care şi Marea Britanie, campionul austerităţii – erau deja oficial în recesiune, şomajul a atins maximul ultimilor 15 ani (10,9% în zona euro, ceea ce înseamnă aproape 25 de milioane de oameni fără slujbă, cu 8,5 milioane mai mult decât la începutul lui 2008), iar toţi indicatorii relevanţi pentru activitatea din industrie au scăzut în zona euro, în unele ţări pentru a opta sau a 11-a lună consecutiv şi, ceea ce e mai important, nu numai în ţările cu probleme, ci în Germania şi Franţa. Şomajul în rândul tinerilor sub 25 de ani continuă să crească, iar în Spania a ajuns la 51%, în condiţiile în care zeci de mii de spanioli au plecat să-şi caute de muncă în Marea Britanie, Elveţia, Germania, Argentina sau Chile, iar guvernul Rajoy, chiar dacă a admis că nu poate reduce deficitul bugetar atât de repede pe cât îi cere Bruxellesul, taie cheltuieli în continuare, de frica agenţiilor de rating şi de teama să nu ajungă la mâna FMI.

    În doar câteva săptămâni, cearta pe austeritate a doborât guvernul din Olanda, era cât pe ce să-l doboare pe cel din Cehia, după manifestaţii masive de protest şi a adus la putere stânga în Slovacia, cu un program de reducere a deficitului nu prin tăieri de cheltuieli sociale, ci prin suprataxarea bogaţilor şi eliminarea cotei unice. “A pune mereu reducerea datoriei înaintea creşterii economice îi aduce pe oameni la disperare”, spunea Francois Hollande. Şi încă nu avuseseră loc alegerile din Grecia din 6 mai, care au urcat cota extremiştilor de dreapta şi de stânga în dauna partidelor adepte ale austerităţii. Zilele trecute, Herman van Rompuy, preşedintele Consiliului European, a cedat şi a anunţat că ia în considerare o reuniune a liderilor UE, la sfârşitul lunii mai, ca să discute nişte iniţiative de creştere economică. Soluţia nu e însă nicidecum aşa de evidentă precum pare din discursul triumfător al lui Hollande.

  • Portugalia riscă să se molipsească de problemele Spaniei

    Randamentul obligaţiunilor Portugaliei a scăzut în ultimele săptămâni, iar ţara a primit note bune din partea UE şi FMI, care i-au acordat un program de salvare de 78 de miliarde de euro.

    Relansarea crizei datoriilor, după mai multe luni de calm, de această dată cu epicentrul în Spania, ar putea amplifica dificultăţile economice ale Portugaliei. “Cu cele 20% din exporturi care merg în Spania, orice declin economic va fi agravat în acest an de măsurile de austeritate aplicate de autorităţile de la Madrid”, a declarat Rui Barbara, manager de active la Banco Carregosa.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Fitch: O deviere semnificativă de la programul fiscal ar putea afecta ratingul României

    Fitch a îmbunătăţit în iulie anul trecut ratingul României, de la BBĂ la BBB-, cu perspectivă stabilă, ca efect al redresării economice bazate pe exporturi şi al reducerii deficitului bugetar, ca urmare a consolidării fiscale substanţiale din 2008-2011.

    Kiss Gergely, analist al agenţiei de rating, arată că demiterea celui de-al doilea guvern care a condus România după mai puţin de trei luni a crescut incertitudinea politică. Victor Ponta, premierul desemnat din partea USL, a anunţat că doreşte repornirea rapidă a discuţiilor cu FMI, ţinând cont că planul de consolidare fiscală pentru România este trasat în programul de credit de 5,3 mld. euro angajat cu FMI-UE. “Deşi a criticat puternic măsurile de austeritate fiscală din ultimii ani, USL a promis că va lucra cu instituţiile financiare internaţionale”, notează Gergely.

    România a făcut progrese în ultimele trimestre în privinţa ajustării deficitului bugetar, care s-a situat la 5,2% din PIB la sfârşitul anului trecut, aproape de ţinta stabilită cu FMI-UE. Creşterea economică a depăşit 2% în 2011, iar inflaţia a ajuns la minime istorice. România rămâne însă în continuare expusă efectelor crizei din zona euro, atât pe canalul comercial, cât şi din cauza rolului băncilor din zona euro în sectorul financiar al ţării, apreciază analistul Fitch Ratings.

  • Strănutul european şi tusea olandeză

    A căzut coaliţia de guvernământ din Olanda, unde era vânătorul de est-europeni Geert Wilders, înseamnă că acum intrăm în Schengen! s-au grăbit să comenteze diverse publicaţii de la noi. De la bun început trebuie să ne liniştim. Decizia privind intrarea României şi a Bulgariei urma oricum să se ia în septembrie, după raportul din iulie al Comisiei Europene pe probleme de justiţie şi afaceri interne (Mecanismul de Cooperare şi Verificare – MCV). Presa bulgară a citat surse olandeze care consideră puţin probabil ca guvernul interimar format să ia decizii de acest gen, înainte de alegerile anticipate prevăzute pentru 12 septembrie, iar ambasadorul olandez Matthijs van Bonzel a precizat într-un interviu pentru Mediafax că patru cincimi din membrii parlamentului de la Haga consideră că e nevoie nu de unul, ci de două rapoarte pozitive de la CE ca să se convingă că România şi Bulgaria sunt pregătite să adere la Schengen.

    Într-un fel, astfel de poziţii sunt menite şi să apere Olanda de acuzaţia că toată politica ei în dosarul Schengen ar fi depins de un singur om, Geert Wilders (foto) şi de partidul lui, Partij voor de Vrijheid (PVV – Partidul Libertăţii), esenţial pentru stabilitatea coaliţiei minoritare de guvernare (liberali plus creştin-democraţi) care tocmai s-a destrămat săptămâna trecută. Sau de acuzaţia că toate protestele Parlamentului European, ale celui olandez şi ale altor ţări din UE n-au fost de ajuns ca să închidă site-ul înfiinţat de PVV pentru reclamaţii despre felul cum se poartă imigranţii est-europeni din Olanda. O amânare a deciziei de extindere a spaţiului Schengen până după alegerile anticipate şi importanţa dată rapoartelor MCV erau însă oricum fireşti, iar pentru ceea ce se profilează după alegeri, e de ajuns de spus că Wilders şi partidul lui pot ajunge din nou în poziţia de arbitru al viitoarei coaliţii, în funcţie de cum va vota electoratul.

    Cert e că, pentru moment, ieşirea de la guvernare a lui Wilders îi face să răsufle uşuraţi pe cei care se ruşinau de perspectiva concesiilor promise recent PVV de partidele din coaliţie pentru a-l îndupleca pe furiosul cu păr alb să voteze bugetul de austeritate: interzicerea vălurilor musulmane care acoperă faţa (niqab, burka) şi interzicerea dublei cetăţenii, respectiv înăsprirea condiţiilor de obţinere a cetăţeniei olandeze de către imigranţi. Pentru cât timp pot sta liniştiţi însă imigranţii şi moderaţii? În martie, pe când negocierile pentru buget ajunseseră la punctul unde partidele au pus pe masă concesiile respective, sondajele de opinie arătau că niciun partid n-ar fi obţinut majoritatea dacă s-ar fi ţinut alegeri. Şi aceleaşi sondaje arătau că de la alegerile din 2010 încoace, creştin-democraţii, aliaţii premierului liberal Mark Rutte, au pierdut teren în preferinţele alegătorilor, în timp ce PVV a crescut.

    Ar fi greşit însă ca ascensiunea PVV să fie văzută ca o reflectare a unei uri a olandezilor faţă de imigranţii musulmani sau est-europeni. Geert Wilders s-a priceput să exploateze atât teama normală a cetăţenilor faţă de viitorul incert al zonei euro, cât şi mândria naţională a uneia dintre cele mai bogate ţări din Europa în relaţie cu ce i se cere de la Bruxelles.

    S-a opus din start pachetelor de salvare de la centru a ţărilor cu probleme, ajungând să ceară Greciei să părăsească zona euro şi să proclame că “noi plătim pentru berea şi uzo-ul grecilor, iar asta trebuie să înceteze”. Lucrurile au luat o întorsătură şi mai rea când a venit momentul ca Olanda însăşi să le aplice propriilor cetăţeni politici de austeritate, pentru a diminua cu 14 mld. euro deficitul bugetar (estimat să atingă la anul 4,6% din PIB, enorm pentru un stat care a tot dat lecţii de disciplină fiscală altor membri ai zonei euro). “Nu vrem ca pensionarii noştri să sufere din cauza unui diktat de la Bruxelles”, a tunat Wilders. Între timp, agenţiile de rating au avertizat că ar putea depuncta Olanda, una dintre foarte puţinele ţări din zona euro care mai au rating intact AAA (alături de Germania, Luxemburg şi Finlanda), iar CDS pentru datoria ţării a urcat.