BusinessMagazin

Tag: conditii

  • Euler Hermes: Economia zonei euro rămâne fragilă în 2015, riscurile de insolvenţă se menţin

    “Lichiditatea, cererea şi politica sunt cele trei elemente majore de urmărit în 2015”, spune Ludovic Subran, economist-şef al Euler Hermes. “Ce consumator va salva lumea? Finanţarea comerţului va fi încă optimistă în condiţiile unui dolar mai scump? Şi ce impact vor avea riscurile politice asupra deciziilor de investiţii private? Aceste trei teme susţin vechea zicală “speră pentru ce-i mai bun, dar planifică pentru ce-i mai rău”, mai actuală ca oricând. Deşi am văzut o scădere de 12% a insolvenţelor la nivel mondial în 2014 şi se aşteaptă o continuare a scăderii de doar 3% în 2015, există încă un risc considerabil la orizont.”

    Indicele Global al Insolvenţei al Euler Hermes rămâne cu 12% peste nivelul anterior crizei, cu evoluţii macroeconomice timide, ce cântăresc în declaraţiilor de venit şi dificultăţile de finanţare ale companiilor din mai multe ţări. Se estimează o creştere a riscului de neplată cu peste 23%, la sfârşitul anului 2014, în mare parte datorită dificultăţilor din economiile Chinei şi Rusiei – creşterea relativ scăzută a celei din urmă devenind o nouă „normă”. De asemenea, media “duratei de încasare a creaţelor” (DSO), este în creştere cu o zi în fiecare an de la declanşarea crizei, ajungând 73 zile în 2014.

    Cercetări Euler Hermes evidenţiază în special fragilitatea economiei Zonei Euro. Se citează cererea slabă, sub-investiţiile semnificative în infrastructură, presiunile negative asupra preţurilor şi problemele continue de finanţare a companiilor, ca nucleu al provocărilor fundamentale pentru afacerile de pe continent.

    Lumea a început 2014 cu mult optimism, dar în cele din urmă s-a dovedit un an de dezamăgire persistentă. Dintre cele 80 de economii majore acoperite de Euler Hermes, doar Spania şi India au avut performate – modest, mai bune – sub aşteptările generale.

    Lipsa de agresiune în revenirea Zonei Euro rămâne în cele din urmă o problemă de cerere, atât a companiilor, cât şi a consumatorilor. Finanţarea companiilor continuă să fie o problemă, impiedicând oportunităţile de extindere atunci când acestea apar.

    Escaladarea tensiunilor şi sancţiunilor în Rusia şi Ucraina au condus în paralel la o creştere a riscului de tranzacţionare asociat companiilor care operează în zonă.

    Vizibilitatea şi amploarea ameninţării reprezentate de Statul Islamic a crescut pe parcursul lui 2014, costituind o ameninţare existenţială în regiunea Orientului Mijlociu, în special pentru investiţii şi finanţare.

    China a continuat pe calea sa de creştere mai lentă, dar mai concentrată pe plan intern, mutând accentul de pe direcţia dominanţiei investiţiilor.

    Brazilia continuă progresul modest, cu o creştere aşteptată la 0,3% în 2014, posibil mai scăzută decât a multor ţări din Zona Euro. Dependenţa de cheltuielile de consum, combinată cu lipsa investiţiilor publice şi private pe parcursul anilor în care preţurile materiilor prime erau greu de clintit, au lăsat ţara extrem de expusă la recentul declin al acestor preţuri. Mexic, pe de altă parte, a înregistrat o creştere consolidată, ca beneficiar al efectului de revenire economică al SUA. Reformele structurale au stimulat încrederea investitorilor, iar presiunile inflaţioniste au rămas ascuse.

     

    2015, caracterizat de Lichiditate, Cerere şi Politică

    Euler Hermes estimează că economia Zonei Euro va creşte cu doar 1,0% în 2015, în timp ce PIB-ul mondial va creşte cu 2,8%, al patrulea an consecutiv sub 3% şi doar uşor stimulată de creşterea pieţei emergente la un posibil 4,3%. Cercetarea realizată de companie sugerează că cele mai bune oportunităţi pentru exportatori sunt de a-şi îndreapta atenţia spre regiunile în care creşterea este mai puternică – Africa (4,9%), Asia (4,7%) şi Orientul Mijlociu (3,8%) – în timp ce sunt echipaţi pentru riscurile de neplată.

    Consumul din SUA, Marea Britanie şi Germania, se va ridica la un nivel ceva mai bun, dar departe de cel din 2008. În plus, în contextul unei lumi deflaţioniste, volumul comerţului mondial şi preţurile sunt sub media pe termen lung.

    Se aşteaptă ca majorarea ratei de politică monetară în 2015 a Rezervei Federale Americane să aibă un impact limitat asupra restului lumii, dar încă presupune un risc mai mare pentru companiile exportatoare în ţările în curs de dezvoltare, cu un deficit mare de cont curent (de exemplu, Brazilia, India, Africa de Sud şi Turcia).

    Privind mai departe, Euler Hermes avertizează asupra riscului geo-politic crescând, în condiţiile în care mai mult de 40% din populaţia lumii va vota în 2015, iar politicile publice tind să fie înclinate mai mult spre intervenţionism.

    Subran a continuat: “Sunt semnale pozitive peste tot în lume, de la revenirea producţiei în SUA, la ieşirea din recesiune a Italiei, la noi pieţe de frontieră ce oferă un potenţial important pentru echipamente industriale şi de uz casnic. Dar există, de asemenea, şi unde de bruiaj, iar separarea celor două aspecte va fi crucială pentru restabilirea încrederii durabile, a investiţiilor şi a stabilităţii. Companiile sunt obişnuite cu crizele şi au câştigat experienţă şi cunoştiinţe; îmbogăţirea setului propriu de instrumente pentru internaţionalizarea de succes va fi mai importantă decât oricând. “
     

  • Cea mai bună metodă de a obţine un salariu mai mare în 2015 este să îţi schimbi jobul

    Cei care doresc o mărire de salariu în 2015 ar trebui să caute un nou job, arată un studiu publicat recent de Wall Street Journal. În cadrul unui sistem financiar global care îşi revine treptat după criză economică, cei care se mută la un nou angajator au mai multe şanse de a negocia un salariu mai bun.

    “În comparaţie cu salariile celor care îşi păstrează jobul, contractele celor care se mută reflectă cu mai multă acurateţe condiţiile economice actuale”, notează Jose Mustre-del-Rio, economist la Kansas City Fed. “În condiţiile în care piaţa muncii se apropie de nivelul din 2007, creşterile de care au beneficiat în ultima perioadă cei care au schimbat joburile au fost consistente.”

    Spre exemplu, în primul trimestru din 2013 cei care schimbau joburile beneficiau de o creştere medie salarială de 4,3%, în vreme ce valoarea a ajuns la 5,6% în trimestrul trei din 2014. Cea mai mare creştere s-a înregistrat în domeniul horeca, respectiv 7,7%.

    Un alt element important este numărul celor care renunţă la slujbă în mod voluntar, deoarece aceştia sunt cei care vor căuta un job mai bine plătit, consideră Janet Yellen, preşedinte al Fed. Numărul acestora este cel mai mare din ultimii şase ani, notează Yellen.

    Jose Mustre-del-Rio se arată optimist vis-a-vis de modul în care piaţa muncii evoluează şi consideră că, într-o scurtă perioadă de timp, aceste creşteri salariale vor fi similare şi pentru cei care îşi păstrează jobul. Astfel, angajaţii “loiali” vor avea posibilitatea de a negocia creşteri de câteva procente anual, fără a le lua în considerare şi pe cele incluse iniţial în contractul de muncă.

  • Cea mai bună metodă de a obţine un salariu mai mare în 2015 este să îţi schimbi jobul

    Cei care doresc o mărire de salariu în 2015 ar trebui să caute un nou job, arată un studiu publicat recent de Wall Street Journal. În cadrul unui sistem financiar global care îşi revine treptat după criză economică, cei care se mută la un nou angajator au mai multe şanse de a negocia un salariu mai bun.

    “În comparaţie cu salariile celor care îşi păstrează jobul, contractele celor care se mută reflectă cu mai multă acurateţe condiţiile economice actuale”, notează Jose Mustre-del-Rio, economist la Kansas City Fed. “În condiţiile în care piaţa muncii se apropie de nivelul din 2007, creşterile de care au beneficiat în ultima perioadă cei care au schimbat joburile au fost consistente.”

    Spre exemplu, în primul trimestru din 2013 cei care schimbau joburile beneficiau de o creştere medie salarială de 4,3%, în vreme ce valoarea a ajuns la 5,6% în trimestrul trei din 2014. Cea mai mare creştere s-a înregistrat în domeniul horeca, respectiv 7,7%.

    Un alt element important este numărul celor care renunţă la slujbă în mod voluntar, deoarece aceştia sunt cei care vor căuta un job mai bine plătit, consideră Janet Yellen, preşedinte al Fed. Numărul acestora este cel mai mare din ultimii şase ani, notează Yellen.

    Jose Mustre-del-Rio se arată optimist vis-a-vis de modul în care piaţa muncii evoluează şi consideră că, într-o scurtă perioadă de timp, aceste creşteri salariale vor fi similare şi pentru cei care îşi păstrează jobul. Astfel, angajaţii “loiali” vor avea posibilitatea de a negocia creşteri de câteva procente anual, fără a le lua în considerare şi pe cele incluse iniţial în contractul de muncă.

  • Anul grevelor în aviaţia europeană. Furtuna angajaţilor nemulţumiţi a scos la iveală puterea sindicatelor

    Piloţii şi însoţitorii de bord solicită creşteri salariale şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. În luna septembrie, mai multe curse ale companiei, interne şi externe, au fost anulate, iar ministrul transporturilor, Ioan Rus, solicita conducerii şi sindicatelor să înceapă negocierile şi să găsească rapid soluţii pentru ca activitatea operatorului aerian să revină la normal. Surse din rândul piloţilor declarau pentru Mediafax că protestul piloţilor a fost declanşat nemulţumirile privind salariile şi noul contract colectiv de muncă – înregistrat fără să se ţină cont de revendicările lor -, dar şi pe fondul unora privind managementul companiei.

    Potrivit surselor, conducerea companiei Tarom s-ar fi folosit de sindicatul majoritar şi de alte două sindicate mai mici pentru a putea înregistra la ITM noul contract colectiv de muncă, fără a lua în calcul cerinţele piloţilor. Sindicatul personalului navigant anunţa în octombrie că îşi rezervă dreptul la noi acţiuni sindicale, dacă revendicările nu vor fi soluţionate. În decembrie, sindicatul personalului tehnic al TAROM, din care fac parte 700 din cei 2.100 de angajaţi ai companiei aeriene, a solicitat din nou majorări salariale şi a depus preaviz de conflict de muncă la Inspectoratul Teritorial de Muncă. Compania a avut în acest an venituri din servicii de transport aerian mai mari cu 5%, a transportat 1,7 milioane pasageri, în creştere cu 3%.

    Tot pe piaţa locală, Wizz Air a concediat în 2014 circa 20 de angajaţi, după ce o parte din personalul angajat de compania low-cost în România a înfiinţat un sindicat reprezentativ în relaţia cu şefii de la Budapesta. Compania informa că reducerile de personal se leagă de decizia de a muta o aeronavă de la baza operaţională din Bucureşti, pe fondul scăderii cererii, şi nu sunt cauzate de vreo iniţiativă a angajaţilor.

    Grevele au ţinut la sol şi aeronavele Air France, 60% dintre piloţii companiei intrând în grevă în luna septembrie, după ce au decis să se opună condiţiilor de dezvoltare a unei filiale low-cost a grupului. Cele trei sindicate intraseră de mai multe săptămâni în conflict cu conducerea, iar CEO-ul Air France, Frédéric Gagey, estima de la „10 până la 15 milioane“ de euro pe zi costul acestei greve. Air France renunţa o săptămână mai târziu la proiectul său de expansiune în Europa a companiei aeriene low-cost Transavia. Conflictul a provocat în luna septembrie o scădere cu 15,9% a traficului de pasageri şi cu 17,7% a traficului de mărfuri. Grupul Air France KLM a raportat şi o rată a rezervărilor pentru lunile următoare mai redusă decât de obicei, iar impactul grevei asupra încasărilor ar urma să fie de „ordinul a 500 de milioane de euro“, potrivit grupului franco-olandez.

    Nemţii de la Lufthansa au început grevele încă din luna martie, când compania anula 3.800 de zboruri din cele 4.300, timp de trei zile, din cauza unui protest al piloţilor, tot pe fondul unor negocieri salariale. Sindicatul cerea pensionarea piloţilor la vârsta de 55 de ani şi o creştere salarială de 10%, în timp ce Lufthansa propunea pensionarea piloţilor la vârsta de 60 de ani şi o creştere salarială de 5,2%. Deşi greva piloţilor a paralizat traficul aerian din Germania şi Europa de Vest, protestul a fost susţinut de majoritatea germanilor, potrivit unui sondaj efectuat pentru postul de televiziune ARD. Greva a continuat în august la divizia low-cost Germanwings şi apoi în ultimele patru luni ale anului la Lufthansa, iar sute de mii de pasageri au fost afectaţi.

    Pierderile cauzate de protestele angajaţilor din industrie au fost importante, însă o veste bună a venit pe finalul anului de la scăderea preţului petrolului cu 40%, determinând şi ieftinirea combustibililor necesari aeronavelor.

  • Piaţa auto în 2014: primul după şase ani de scăderi în care volumele vânzărilor au crescut

    Între 2008 şi 2013 mai bine de 80% din vânzări s-au evaporat, iar România, care se apropia de top 10 al pieţelor europene, a coborât până aproape pe locul 20. România a înregistrat în intervalul ianuarie-noiembrie 2014 a treia cea mai mare creştere a înmatriculărilor de maşini noi la nivelul Uniunii Europene, depăşind ţări precum Spania, Marea Britanie sau Italia.

    În total, în primele 11 luni ale acestui an s-au înmatriculat aproape 64.600 de autoturisme noi, ceea ce înseamnă că până la finalul anului se vor înregistra în total aproape 70.000 de maşini noi, în creştere cu peste 20% faţ de anul trecut. Piaţa locală revine astfel la creşterile puternice de dinainte de 2007, însă volumele rămân foarte mici şi comparabile cu cele din ţări cu populaţie sub 10 milioane de locuitori, precum Cehia.

    „Per ansamblu, 2014 a fost un an mai bun. Volkswagen a avut 8.400 – 8.500 de autoturisme noi vândute, faţă de 7.400 în 2013. Creşterea vânzărilor şi a pie-ţei va con-ti-nua şi în 2015. Vom avea creştere eco-nomică, in-di-ferent cât de mică este, avem sta-bilitate eco-nomică, iar companiile continuă să-şi schimbe par-curile auto, să angajeze oameni. Chiar am ob-servat o tendinţă de dezvoltare nu doar în Bu-cureşti, ci şi în Sibiu, Cluj, Timişoara. Vor exis-ta tot mai multe com-panii care se vor ex-tin-de şi care vor face anga-jări“, a spus Bogdan Florea, brand manager Volkswagen autoturisme în cadrul Porsche România, cel mai mare importator de pe piaţa locală. În ceea ce priveşte piaţa, directorul de marcă al VW se aşteaptă la o apreciere de „până la zece procente în 2015, spre 85.000 – 90.000 de unităţi“. Piaţa însă mai are de luptat şi cu importurile second-hand care evită în continuare plata taxelor, dar şi cu asigurătorii care recomandă clienţilor repararea maşinilor în anumite service-uri, nu cele oficiale, este de părere Bogdan Florea.

    Anul acesta Programul Rabla a susţinut vânzarea a aproape 20.000 de autoturisme noi, faţă de circa 13.000 în 2013, însă tot în 2014 s-au importat mai bine de 200.000 de maşini vechi. „De programul Rabla nu ar mai fi nevoie în 2015 deoarece atât timp cât faci un program de stimulare prin casarea maşinilor mai vechi de 10 ani, dar în acelaşi timp laşi uşa larg deschisă importurilor de maşini mai vechi de zece ani care lovesc întreaga piaţă şi pe producătorii locali, atunci putem spune că programul este ineficient, deoarece ce dăm cu o mână pierdem cu cealaltă“, a spus Florea.

    Următorul pas în susţinerea vânzărilor de maşini noi către persoane fizice, care în prezent reprezintă numai 30% din vânzări, faţă de 60% în 2007-2008, îl reprezintă programul Prima maşină, care, ca şi Prima casă, doreşte să ieftinească finanţarea.

    „Nu se vede o îmbunătăţire a pieţei auto pe final de an. Programul Rabla s-a încheiat, Prima maşină nu va avea un efect prea mare şi nici măcar nu s-au realizat vânzări până acum prin acesta. S-au publicat normele metodologice de o săptămână, băncile nu sunt pregătite încă şi impactul asupra ratei lunare este unul redus, de circa 100 de lei, astfel încât nu poate influenţa prea mult clienţii. Cine se încadra până acum se va încadra în continuare, cine nu, nu se va încadra nici acum“, a spus Florea.

    În ceea ce priveşte producţia de maşini, România va produce din nou în 2014 peste 300.000 de maşini, dar nu va mai depăşi pragul de 400.000, cum a făcut-o în 2013 din cauza uzinei Ford de la Craiova. În timp ce Dacia menţine ritmul de producţie similar cu 2013, înregistrând chiar o creştere de 1% la 10 luni, accelerând spre 340.000 de maşini, la Craiova, pe fondul cererii scăzute de B-Max la nivel european, uzina va produce sub 50.000 de maşini, faţă de 68.000 în 2013. Din acest motiv, americanii au decis ca 680 din cei 3.200 dintre salariaţi să plece, fie voluntar, fie vor fi disponibilizaţi.

  • Dispozitivul de realitate virtuală dezvoltat de Samsung poate fi cumpărat online

    Gadgetul funcţionează doar alături de un Samsung Note 4, care este folosit ca un ecran.

    Pe pagina de comandă a produsului, la secţiunea de termeni şi condiţii, cumpărătorii trebuie să ia la cunoştinţă că vor intra în posesia “unui dispozitiv conceput pentru cei care adoptă ultimele tendinţe în tehnologie”.

    Nu există, la acest moment, review-uri ale acestui produs.

  • Povestea lui Lakshmi Mittal, CEO-ul celui mai mare producător de oţel din lume

    Mittal a absolvit Colegiul St. Xavier din Calcutta şi a început să lucreze alături de tatăl său în industria oţelului. Din cauza condiţiilor grele impuse de guvernul indian, la vârsta de 26 de ani a deschis prima fabrică de oţel peste hotare, în Indonezia.

    De-a lungul carierei sale, Lakshmi Mittal a fost în centrul a numeroase controverse. A fost acuzat de către mai multe organizaţii că impune condiţii de muncă similare sclaviei. Scandalul a escaladat în decembrie 2004, atunci când 23 de oameni au murit într-o mină din Kazahstan din cauza echipamentelor învechite de detectare a gazelor. În 2002, a fost implicat într-o dispută referitoare la privatizarea combinatului siderurgic de la Galaţi.

    Premierul britanic Tony Blair a trimis autorităţilor române o scrisoare prin care încuraja achiziţia combinatului de către firma controlată de Mittal, sugerând că acest proces ar ”creşte„ şansele României de aderare la Uniunea Europeană. Deşi mai multe instituţii au criticat evenimentul, Mittal a intrat în posesia pachetului majoritar.

    În anul 2007, Mittal a cumpărat 20% din acţiunile clubului englez de fotbal Queens Park Rangers, devenind coproprietar alături de Flavio Briatore şi Bernie Ecclestone. În urma investiţiei, cumnatul lui Mittal, Amit Bhatia, a devenit membru al consiliului de administraţie.

    Mittal este un cunoscut filantrop, el investind sume mari de bani în sport, cercetare sau medicină. După Jocurile Olimpice de vară din anul 2000 şi cele din anul 2004, unde India a câştigat doar trei medalii, omul de afaceri a decis deschiderea unui ”Fond al Campionilor„ în care a depus 9 milioane de dolari, destinate susţinerii celor mai buni 10 atleţi din India. În 2008, Mittal a donat 15 milioane de lire sterline spitalului Great Ormond Street din Londra pentru a ajuta la dezvoltarea unui centru pentru copii.

    În anul 2004, Mittal a cumpărat de la Bernie Ecclestone, un apropiat al său, o vilă situată lângă Kensington Palace Gardens, în Londra, pentru 128 de milioane de dolari. La acea vreme, proprietatea era cea mai scumpă casă din lume. Vila a fost decorată cu marmură provenind de la cariera care a aprovizionat şi celebrul Taj Mahal, atrăgând omului de afaceri supranumele de ”Taj Mittal„. El mai deţine, printre altele, o proprietate pe Aurangzeb Road din New Delhi, cea mai exclusivistă stradă din oraş şi din India.

    În 2013, Mittal avea o avere estimată de Forbes la 16 miliarde de dolari; în 2012, aceeaşi revistă l-a trecut pe lista celor mai puternici oameni din lume. Omul de afaceri este căsătorit şi are doi copii.

  • Bicicleta care a întrecut un Ferrari – video

  • Sistemul zombi: cum a sărit capitalismul de pe şine?

    UN NOU CUVÂNT DE ORDINE CIRCULĂ ÎN ULTIMA PERIOADĂ ÎN SĂLILE DE CONFERINŢĂ ŞI REUNIUNILE INTERNAŢIONALE. S-a făcut auzit la Forumul Economic Mondial de la Davos şi la reuniunea anuală a Fondului Monetar Internaţional. Bancherii îl strecoară în prezentările lor, iar politicienii îl folosesc pentru a face impresie. Cuvântul este ”incluziune„ şi se referă la o trăsătură pe care naţiunile occidentale par să fie pe cale să o piardă: capacitatea de a permite cât mai multor categorii sociale să beneficieze de progresele economice şi să participe la viaţa politică, se arată într-o analiză realizată de publicaţia Der Spiegel.

    Termenul este folosit şi la reuniuni cu un caracter mai exclusivist, aşa cum s-a întâmplat în luna mai, la Londra, unde 250 de personalităţi cu averi mari şi foarte mari, de la preşedintele Google, Eric Schmidt, la directorul general al Unilever, Paul Polman, s-au strâns într-un venerabil castel de pe malul Tamisei pentru a deplânge faptul că, în capitalismul de astăzi, oferta pentru cei cu venituri mici este insuficientă. Fostul preşedinte american Bill Clinton a remarcat ”distribuţia inegală a oportunităţilor„, în timp ce directorul general al FMI, Christine Lagarde, a criticat numeroasele scandaluri din lumea financiară.

    Gazda reuniunii, investitoarea Lynn Forester de Rothschild, a spus că este îngrijorată în legătură cu coeziunea socială, remarcând faptul că oamenii şi-au pierdut încrederea în guverne.

    Nu este necesar, desigur, să participi la o conferinţă la Londra pe tema incluziunii pentru a realiza că ţările industrializate au o problemă. La căderea Zidului Berlinului, acum 25 de ani, ordinea economică şi socială liberală occidentală părea că se află într-un marş triumfal de neoprit. Comunismul se prăbuşise. Politicienii de pretutindeni lăudau pieţele dereglementate, iar specialistul american în ştiinţe politice Francis Fukuyama invoca sfârşitul unei ere.

    Astăzi, nimeni nu mai vorbeşte despre efectele capitalismului liber. Subiectul zilei este ”stagnarea seculară„, aşa cum a numit-o Larry Summers, fost secretar al Trezoreriei SUA.

    Economia americană nu creşte nici la jumătate faţă de anii 1990. Japonia a devenit bolnavul Asiei, în timp ce Europa se afundă într-o recesiune care a început să încetinească maşinăria de export a Germaniei, punându-i în pericol bunăstarea.

    Capitalismul secolului XXI este unul al incertitudinilor, aşa cum a devenit evident în această lună, când a fost nevoie doar de câteva date dezamăgitoare din comerţul SUA pentru a provoca scăderea puternică a burselor la nivel global, de la piaţa americană a obligaţiunilor şi piaţa petrolului şi până la obligaţiunile mult încercatei Grecii.

    Politicienii şi liderii din afaceri cer noi iniţiative de creştere, dar arsenalele guvernelor sunt goale. Miliardele de dolari cheltuite pe pachete de stimulare economică, în urma crizei financiare, au creat munţi de datorii în majoritatea statelor industrializate, care duc acum lipsă de fonduri pentru noi programe de cheltuieli.

    Băncile centrale rămân şi ele fără muniţie. Au coborât dobânzile aproape de nivelul zero şi au cheltuit sute de miliarde pentru achiziţia de obligaţiuni guvernamentale. Cu toate acestea, sumele uriaşe de bani pompate în sistemul financiar nu îşi fac loc în economie.

    În Japonia, Europa şi Statele Unite, companiile abia dacă mai investesc în echipamente sau fabrici. În schimb, preţurile explodează pe pieţele de acţiuni, obligaţiuni şi imobiliare, un boom periculos generat de banii ieftini şi nu de creşterea economică durabilă.

    Pe lângă crearea unor noi riscuri, politicile occidentale de criză amplifică conflictele din interiorul naţiunilor industrializate. În timp ce salariile muncitorilor stagnează, iar formele tradiţionale de economisire aproape nu aduc câştiguri, clasele bogate, formate din cei care îşi pun banii să lucreze pentru ei, profită din plin. Potrivit celui mai recent Raport al Bunăstării Mondiale (Global Wealth Report) realizat de Boston Consulting Group, averea privată la nivel mondial a crescut cu circa 15% în 2013, aproape de două ori mai rapid faţă de anul anterior.

    Datele ilustrează o disfuncţie periculoasă a motorului capitalismului. Băncile, fondurile mutuale şi companiile de investiţii erau folosite pentru ca economiile cetăţenilor să fie transformate în progres tehnic, dezvoltare şi noi locuri de muncă. În prezent, aceste entităţi organizează redistribuirea bunăstării sociale de jos în sus. Clasa de mijloc a fost şi ea afectată. În ultimii ani, mulţi membri ai clasei de mijloc au văzut că prosperitatea lor scade în loc să crească.

    Larry Kats, economist la Harvard, spune că societatea americană seamănă cu o clădire de apartamente deformată şi instabilă, în care penthouse-ul din vârf devine tot mai mare, în timp ce nivelurile inferioare sunt supraaglomerate, cele de mijloc sunt pline de apartamente goale, iar liftul nu mai funcţionează.

    Nu este de mirare că oamenii nu mai înţeleg prea multe din acest sistem. Potrivit unui sondaj realizat de Allensbach Institute, doar unul din cinci germani consideră că actualele condiţiile economice din Germania sunt echitabile şi aproape 90% simt că decalajul dintre bogaţi şi săraci se amplifică din ce în ce mai mult.

    În aceste condiţii, criza capitalismului s-a transformat într-una a democraţiei. Mulţi consideră că ţările lor nu mai sunt guvernate de parlamente, ci de lobby-urile bancare, care aplică logica bombelor suicidale pentru a-şi asigura privilegiile, cu alte cuvinte fie sunt salvate, fie trag după ele, până la moarte, întreg sistemul.

  • Spadasina antreprenoare. Loredana e campioană mondială la scrimă şi a inventat o aplicaţie pentru telefoanele mobile

     Un alt subiect captivant are în vedere destinul studenţilor care termină ANEFSUL. Statul român este principalul angajator pentru absolvenii de Educaţie Fizică şi Sport. În anul universitar 2014-2015, cele 20 de facultăţi de Educaţie Fizică şi Sport de stat din România şcolarizează circa 8000 de studenţi. Numărul absolvenţilor inundă capacitatea de absorbţie a pieţei muncii, o piaţă asigurată în general de către stat prin posturile de profesor de sport.

    Cititi mai multe pe www.prosport.ro