BusinessMagazin

Tag: zona euro

  • Hienele imobiliare se aşteaptă la chilipiruri în insulele Greciei dacă ţara iese din zona euro

    Chiar dacă au loc puţine tranzacţii înaintea alegerilor din iunie, care ar putea decide rămânerea Greciei în zona euro, interesul pentru piaţa elenă a crescut puternic în acest an. Cumpărătorii se pregătesc să profite de preţurile aflate la un nivel redus şi care ar putea să scadă cu încă 20% în contextul continuării instabilităţii politice şi economice, afirmă agenţii imobiliari, potrivit Reuters.

    “Oamenii se aşteaptă, în mod natural, să găsească oportunităţi bune”, a declarat Piers Williams, directorul de vânzări internaţionale la agenţia pentru proprietăţi de lux Aylesford. Firma intermediază de obiecei tranzacţii în intervalul de preţ 1-10 milioane de euro şi se specializează în insulele Corfu şi Paxos.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Managerii europeni se refugiază în Rusia, pentru a fugi de criza din zona euro

    Astfel, numărul CV-urilor depuse de expaţi a crescut anul trecut cu 11% şi este mai ridicat decât cel din 2007, anterior crizei financiare globale, a declarat publicaţiei Kommersant Iuri Viroveţ, director al agenţiei de recrutare HeadHunter, relatează Ria Novosti.

    “Există o tendinţă clară de venire a expaţilor în Rusia, majoritatea din Europa, mai degrabă decât din SUA şi Canada. Specialiştii internaţionali sunt interesaţi de poziţii în industria petrolului şi gazelor şi în special în sectoarele de investiţii şi private banking”, a arătat Andrew Kamnev, director al departamentului de dezvoltare a afacerilor la firma Brainpower.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Lagarde, grecilor: A venit timpul să plătiţi, nu vă aşteptaţi la compasiune

    Într-un interviu fără compromisuri acordat publicaţiei britanice, Lagarde a insistat că a venit timpul ca Grecia să plătească şi a afirmat foarte clar că FMI nu are intenţia să atenueze termenii programului de austeritate. Lagarde a spus, cu cel mai direct limbaj din ultimii doi ani şi jumătate de criză, că părinţii greci trebuie să îşi sume responsabilitatea, în cazul în care copiii lor sunt afectaţi de reducerea cheltuielilor. “Părinţii trebuie să îşi plătească taxele”, a spus ea.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Cum face faţă România eurobombei?

    Miercurea neagră, 23 mai: un euro a ajuns să valoreze 1,2516 dolari, cel mai slab nivel din iulie 2010 până acum. Cu un an în urmă, un euro putea cumpăra 1,49 dolari, şi chiar în dezastrul de pe pieţele financiare din august 2011, când problemele economice ale SUA încă le mai concurau pe cele ale Europei, cursul euro se menţinea încă la 1,45 dolari. În paralel, în aceeaşi zi de 23 mai, cursul euro trecea pragul de 4,45 lei, iar spaţiul online de la noi se umplea de acuzaţii la adresa USL ori a BNR şi de întrebări stupefiante, gen “dacă euro scade, de ce nu creşte leul, din moment ce noi avem o economie mai stabilă?” ori “cum se face că nu devenim noi monedă de refugiu?”.

    Vara trecută, ca şi acum sau în 2010, investitorii au vrut să se protejeze de risc, căutând active de refugiu, capabile să le ofere ori conservarea averii, ori randamente mai bune – metale preţioase, mărfuri alimentare sau, în funcţie de conjunctură, yeni, dolari australieni ori franci elveţieni. Printre aceste active nu numai că nu s-au numărat niciodată monedele din Europa de Est, dar această zonă a fost constant prima afectată de ieşirile de capital, de la începutul crizei încoace, pentru simplele motive că e prea mică între pieţele emergente încât să merite pariuri de genul celor atrase de China, Brazilia sau Rusia şi prea dependentă comercial de zona euro încât să poată fi cu adevărat judecată separat de soarta acesteia.

    În plus, în clasificările folosite de investitorii pe pieţele valutare şi de capital (inclusiv de Franklin Templeton, administratorul Fondului Proprietatea), România nici nu figurează între pieţele emergente, alături de Polonia sau Cehia, ci între pieţele de frontieră, cum sunt Croaţia, Nigeria sau Pakistan, considerate mai riscante şi mai puţin dezvoltate, dar care şi suportă fluctuaţii mai mari ale valorii activelor, pentru că în vremurile de optimism economic sunt asaltate de speculatori (cum s-a întâmplat la noi după 2005), în vreme ce în vremuri de tensiune generală sunt părăsite brusc. De aceea, în context regional, leul, obligaţiunile sau bursa românească nu au capacitatea de a determina vreo tendinţă, ele fiind cele influenţate de ceea ce se întâmplă în restul zonei (aşa cum a fost, de pildă, de fiecare dată când Viktor Orban a iritat pieţele cu refuzul lui de a apela din nou la FMI).

    Aşa se face că pentru noi e potrivită o politică monetară care obişnuieşte pieţele cu ideea că banca centrală se preocupă să limiteze fluctuaţiile cursului, având în spate rezerve valutare mari, eventual suplimentate cu împrumutul luat de la UE, FMI şi BM. “După declanşarea crizei financiare globale, leul a fost mai puţin volatil decât zlotul sau forintul, intervenţiile BNR urmărind atât evitarea unei deprecieri excesive, de natură să afecteze stabilitatea sistemului bancar, cât şi prevenirea unei aprecieri nesustenabile din perspectiva echilibrului extern”, afirmă guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, justificând acest plus de siguranţă prin faptul că, din toată regiunea, Ungaria şi România au ponderea cea mai mare a creditelor în valută – peste 60% din totalul creditelor pentru sectorul privat. În acelaşi timp, România figurează alături de Bulgaria în prima linie a ceea ce analiştii numesc pericol de contagiune de pe urma crizei greceşti, pentru că aceste ţări au cea mai mare pondere a băncilor greceşti în sistemul bancar; spre deosebire de Bulgaria însă, care are regim de consiliu monetar, cu leva legată de euro, leul funcţionează în regim de fluctuaţie controlată.

  • S-a ieftinit petrolul

    Comentatorii de profil, care susţinuseră mereu că preţul petrolului nu poate merge decât în sus, continuă să mizeze pe viitoare scumpiri, prezentând ca argumente efectul sancţiunilor UE şi ale SUA contra Iranului şi spectrul blocării de către Teheran a strâmtorii Hormuz. Deocamdată însă, mai puternice decât aceşti factori rămân criza datoriilor şi recesiunea din zona euro, anticipaţiile de încetinire a creşterii pentru economia Chinei, întoarcerea Iranului la negocierile cu marile puteri şi oferta în creştere din Irak şi Libia.

    De la 1 până la 23 mai, preţurile petrolului au coborât cu circa 15 dolari pe baril.

  • Daţi cu banul pentru zona euro

    ESM va avea o capacitate totală de împrumut de 700 mld. euro, oferind zonei euro o plasă de siguranţă financiară pentru cazuri de urgenţă. Olanda a acceptat să contribuie cu 40 mld. la ESM, reprezentând 4,6 mld. în plăţi eşalonate pe cinci ani şi 35 mld. euro în garanţii de credit. Premierul interimar Mark Rutte a obiectat însă în privinţa circuitului banilor, afirmând că ei n-ar trebui folosiţi în nicio situaţie direct la recapitalizarea directă a băncilor, ci daţi statelor spre a-i administra.

    Germania, la rândul său, intenţiona să supună Bundestagului spre aprobare legislaţia ESM la 25 mai, însă a decis să amâne procesul până după alegerile parlamentare din Franţa, din 10-17 iunie. Cât despre Franţa, acolo parlamentul s-a pronunţat încă din februarie.

  • Grecia ar dispune de 46 de ore pe parcursul unui weekend pentru a ieşi din zona euro

    Scenariul, care ia în calcul intervalul de la închiderea bursei din SUA vineri până la deschiderea pieţei din Noua Zeelandă luni, a fost realizat de Bloomberg prin sinteza analizelor a 21 de economişti, analişti şi academicieni.

    În cele două zile, liderii Greciei ar trebui să calmeze tulburările sociale în timp ce administrează o posibilă încetare de plăţi a statului, recapitalizează băncile, opresc ieşirile de capital şi caută modalităţi de a plăti facturile şi după întreruperea ajutorului financiar extern.

    Există riscul ca această sarcină să copleşească orice nou guvern într-o ţară care a trebuit salvată de două ori de la colaps pentru că nu-şi poate administra finanţele.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Doi politicieni: leul şi euro

    Pe forumurile publicaţiilor online frecventate de fani PDL au apărut săptămâna trecută reflecţii de genul următor: “Mă întreb dacă se deprecia cursul dacă mai era MRU?” sau “Creşterea euro în România nu are nicio legătură cu Grecia, ci cu situaţia internă, cu Ponta şi USL”. Astfel de confuzii, voite sau nu, repetă iluzia din 2008 că tot ce se întâmplă în România e determinat exclusiv intern şi că a vorbi despre dependenţa economiei noastre de evenimentele din zona euro sau din SUA lezează mândria naţională sau, după caz, e o încercare de a arunca pisica în curtea altora pentru propriile necazuri.

    În parte, credinţa în izolarea României ţine de faptul că politica monetară a încercat, după cum era şi firesc, să reducă atât din efectul erorilor de politică fiscală ale diverselor guverne, cât şi din efectul dezavantajelor competitive ale economiei. Aşa se explică şocul nefiresc produs în opinia publică de deprecierea recentă a leului, în condiţiile în care explicaţiile de la BNR că toate celelalte monede regionale au căzut şi mai mult în ultimele luni, din cauza crizei euro, au produs mai curând o uimire neîncrezătoare.

    De la începutul lunii până la 16 mai, leul a pierdut în total 1,1% faţă de euro; pentru comparaţie, numai în ziua de 14 mai, când au apărut speculaţiile că oficialii UE ar dori ieşirea Greciei din zona euro, forintul pierdea 1,5% faţă de euro, zlotul 1,4%, rubla 0,4%. În aceeaşi zi, diferenţa în percepţia investitorilor au făcut-o bursele: bursa din Varşovia a pierdut 2,3%, cea din Budapesta 2%, cea din Praga 2,1%, dar cea de la Bucureşti a pierdut 4,1%, din două motive simple: ponderea ridicată a băncilor greceşti în sistemul bancar din România (peste 13%) comparativ cu celelalte ţări din Est şi insuficienţa ofertei de acţiuni atractive.

    Dincolo de iluzia creată de relativa stabilitate a cursului, cealaltă explicaţie pentru opinia că România e izolată de turbulenţele externe ţine de lipsa tradiţională de interes a publicului pentru evenimentele din afara graniţelor şi de credinţa că România e permanent în centrul atenţiei investitorilor, care o judecă în afara oricărui context. Numai că orice tensiune din pieţele financiare are loc pe seama centrului, adică a evenimentelor din ţările dezvoltate, care naşte apoi efecte la periferie, adică asupra activelor din pieţele emergente.

    De exemplu, 23 aprilie a fost pe de o parte ziua de după primul tur de scrutin din Franţa, încheiat cu victoria lui François Hollande, omul care anunţase că va schimba tratatul fiscal european, iar pe de altă parte a fost o zi de aşteptare înfrigurată ca Rezerva Federală să anunţe o nouă rundă de relaxare monetară, adică de injecţii de lichiditate pentru bănci. Euro a scăzut atunci faţă de dolar cu 0,53%, iar efectul s-a repercutat imediat pe pieţele emergente: forintul ungar, coroana cehă şi zlotul polonez au pierdut câte 1% faţă de dolar, iar peso-ul mexican, realul brazilian şi peso-ul chilian câte 0,5% sau mai mult. În acelaşi timp, prima de risc pentru obligaţiunile şi titlurile emise de pieţele emergente a crescut.

    Acum, percepţia de risc în privinţa pieţelor emergente în ansamblu a crescut: în sondajul din mai al SocGen privind percepţia investitorilor de portofoliu faţă de pieţele emergente, 78,9% s-au declarat reticenţi faţă de acestea şi numai 9,9% dornici să facă aici plasamente, în timp ce în aprilie, numai 56% erau reticenţi şi 24,6% voiau să investească în continuare. Iar dacă ne întrebăm cum suntem noi priviţi, aflăm că “România nu e prea atent urmărită nici măcar de investitorii în pieţele de frontieră, însă programul de privatizare ar putea atrage mai mult interes. Piaţa pare ieftină, iar discountul faţă de pieţele de frontieră şi cele emergente s-ar putea reduce, cu excepţia cazului unei noi crize în Europa”, după cum notează analiştii Citigroup.

    Cât priveşte Europa de Est, aici acţionează factori regionali care încurajează generalizări din partea investitorilor. Agenţia Fitch a difuzat un nou raport în care avertizează că riscurile create de criza din zona euro pentru băncile din Europa Centrală şi de Est rămân semnificative, dată fiind dependenţa de export a zonei, ponderea mare a băncilor aflate în proprietatea unor grupuri din Vest, “potenţialul de slăbire a monedelor în cazul continuării tensiunilor din zona euro” şi creşterea creditelor neperformante în ţări ca Ungaria, România, Bulgaria şi Croaţia.

    Şi ştirile de săptămâna trecută privind bilanţul economiilor din Est în T1 arată prost: economia Cehiei a scăzut pentru al treilea trimestru consecutiv, cea a României pentru al doilea trimestru consecutiv, iar cea a Ungariei a intrat din nou pe minus, stârnind comentarii pesimiste de la analişti despre perspectiva CEE pentru perioada aprilie-iunie, având în vedere că respectivele scăderi au avut loc încă dinainte de recenta escaladare a crizei din zona euro. Dumitru Dulgheru, analist al BCR, arată că indicatorii de percepţie a investitorilor pentru zona euro, ţinta a peste 50% din exporturile României, sunt la niveluri joase, prefigurând o prelungire a recesiunii în al doilea trimestru; dacă la aceasta se adaugă nesiguranţa privind viitorul Europei, care a atins noi cote în ultimele zile, “situaţia poate întinde nervii investitorilor, cu impact negativ asupra investiţiilor străine în România”.

    Acesta e contextul în care impresia că România e imună la evenimentele externe poate fi catastrofală, dacă pe ea se fundamentează politici cu întemeiere strict electorală sau dacă diverşi demnitari ai guvernului ies mereu în public, ca săptămâna trecută, cu declaraţii necontrolate care angajează noi cheltuieli viitoare sau modificări de regim fiscal. Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank România, spune că noul guvern condus de Victor Ponta s-a instalat foarte repede şi a ajuns la un acord cu FMI în privinţa politicilor viitoare, “ceea ce e un semn bun pentru evoluţiile pe termen scurt”, însă “incertitudinea privind acţiunile concrete pe termen mediu şi lung a crescut, ceea ce nu e bine pentru cursul de schimb”.

    Influxurile externe nete de capital privat rămân la un nivel scăzut, adaugă Ionuţ Dumitru, “şi probabil vor rămâne scăzute în perioada următoare, dată fiind aversiunea mare faţă de risc de pe pieţele externe. În acest context, actuala slăbiciune a leului probabil se va consolida în următoarele trimestre”. Raiffeisen vede cursul la 4,35 lei/euro în iunie, în timp ce ING Bank deja şi-a redus previziunea, anticipând pentru iunie un curs de 4,45.

  • Morgan Stanley: “Căsătoria în stil italian” nu este o soluţie viabilă pentru zona euro

    Articolul, publicat de Financial Times, aparţine lui Edward Chancellor, expert în istorie financiară, jurnalist şi, din 2008, strateg la fondul de investiţii GMO din Boston.

    Materialul se bazează pe o analiză publicată la începutul lunii mai de banca americană de investiţii Morgan Stanley, care discută patru posibile scenarii în care ar putea evolua criza datoriilor de stat din zona euro.

    Cel mai optimist deznodământ al crizei ar fi convergenţa politică şi economică a statelor din zona euro, în următorii ani, însă în lumina evenimentelor recente scenariul pare implauzibil.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum era cât pe ce să ajungă Spania la mâna FMI

    Trezoreria spaniolă a trebuit să plătească în jur de 5,1% pentru obligaţiuni pe 4 ani, faţă de 3,37% la ultima licitaţie, iar randamentele pentru titlurile la 10 ani au depăşit iar 6% (dacă ar atinge şi pragul de 7%, atunci Spania nu s-ar mai putea finanţa de pe piaţă şi ar trebui să apeleze la FMI).

    Cifra de 1 mld. euro reprezintă doar sub 1% din depozitele băncii, iar oficiali din guvern au dezminţit ferm că ar avea loc retrageri masive. Mai mult, faptul că Bankia a fost recent preluată de stat, din cauza problemelor create de bula imobiliară, ar trebui să scadă riscul altor retrageri de depozite, nu să-l crească. Incidentul a fost suficient însă pentru a aduce Spania cu un pas mai aproape de a cere ajutorul FMI şi al UE, adică exact ceea ce i se prezice Spaniei de luni de zile în presa anglo-saxonă.

    Apelul Spaniei la FMI şi UE ar fi taxat de pieţele financiare drept o premisă a destrămării zonei euro, având în vedere că fondul de stabilitate european, din care sunt ajutate ţările cu probleme şi care are o capacitate de 440 mld. euro, este considerat insuficient pentru susţinerea financiară a unei ţări ca Spania sau Italia.