BusinessMagazin

Tag: carte

  • “Filmul surd în România mută. Politică şi propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989)”

    Pornind de la filme ale unor monştri sacri ca Griffith, filmele sovietice de propagandă ale deceniului trei (inclusiv Eisenstein) sau cele propagandistice naziste (Leni Riefenstahl), volumul lui Cristian Tudor Popescu prezintă filmul românesc de ficţiune – de la peliculele interbelice, începând cu Războiul de independenţă, până la cele ale epocii comuniste. Acestea din urmă sunt diferenţiate în funcţie de perioadele în care au fost produse şi de evoluţiile politice specifice perioadelor respective şi sunt urmate de numeroase studii de caz, între care “Directorul nostru” (1955), “Puterea şi Adevărul” (1972), dar şi filme antisistem precum “Reconstituirea” (1970).

    “Filmul românesc de ficţiune s-a născut cu propaganda politică în el, ca un copil infectat cu HIV încă din pântecele mamei. Istoria lui a fost dublată de istoricul bolii. Pe lângă semnele specifice creşterii, în fiecare etapă de viaţă, tumorile, erupţiile, plăgile s-au dezvoltat şi ele. Coşurile pubertăţii filmului românesc au apărut lângă bubele sindromului imunodeficienţei politice. Din cele 550 de pelicule ale perioadei comuniste, aproximativ 222 (adică 40%) pot fi considerate ca având caracter politic, propagandistic, restul fiind divertisment, comedie muzicală, filme pentru copii – proporţia lui Lenin (60% propagandă, 40% divertisment) fiind totuşi inversată. Cu prea puţine excepţii, propaganda din cinema a urmat cu fidelitate liniile politice de evoluţie ale PCR. A fost mai întâi prosovietică, internaţionalistă, antiromânească, apoi naţional-comunistă, anticitadină, antiintelectuală, antioccidentală, vehicul al cultului lui Ceauşescu”, spune Cristian Tudor Popescu.

    de Mădălina Cerban

  • Dragoste pe plajă şi aventuri pe fundul mării

    Pentru cei doi, motorul existenţei nu erau banii, ci aventura şi satisfacţia de a vedea Fundaţia Fargo (preocupată cu donaţiile pentru copii sărmani, protecţia animalelor şi conservarea naturii) înflorind şi de a-şi vedea peripeţiile pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume. In timp ce făceau scuba diving în Tanzania, cei doi dau peste vestigiile unui vas confederat aflat pe fundul mării.

    Încercând să aducă la lumină un clopot misterios de la bordul vasului, aventurierii noştri se trezesc confruntaţi cu oamenii ultranaţionalistului mexican Tenocha, care îi urmăresc până în Zanzibar, trecând prin jungla Madagascarului, apoi în Oceanul Indian şi în Indonezia.

    Clive Cussler, “Imperiul pierdut”, Editura Litera, Bucureşti, 2011

  • Milionară la 26 de ani, sau de ce e bine să te refuze editurile

    Tânăra Amanda Hocking, în vârstă de 26 de ani, care s-a specializat pe cărţi de dragoste cu tentă paranormală, în care apar vampiri, trolli şi zombi, nu s-a dat bătută în faţa refuzului editurilor şi a decis să-şi încerce norocul cu o carte din care a reuşit să vândă în prima lună 36 de exemplare. A perseverat, iar vânzările cărţilor ei, disponibile la preţuri cuprise între 99 de cenţi şi 2,99 dolari, au crescut, în ciuda faptului că nu au fost sprijinite de campanii de publicitate, doar datorită cititorilor care le-au cumpărat şi apoi le-au recomandat şi altora.

    Amanda Hocking vinde în prezent, 9.000 de cărţi pe zi, iar succesul online i-a adus şi o ofertă din partea unei edituri tradiţionale, prin intermediul căreia va ajunge la cititorii ce preferă să cumpere cartea în ediţie tipărită dintr-un magazin clasic. Cartea va apărea anul viitor, fiind prima dintr-o nouă trilogie, pentru care Hollywoodul a achiziţionat deja drepturile de ecranizare.

  • Poveşti de vindecat copiii

    Psihologul australian George W. Burns a ajuns la concluzia că poveştile – spuse cu talent şi, în egală măsură, cu artă – ne pot schimba şi vindeca într-un mod mai eficient decât medicamentele sau decât alte terapii complexe. Iar “pacienţii” cei mai sensibili la o astfel de soluţie curativă sunt copiii, adică fiinţele umane cele mai fragile şi mai lipsite de experienţă.

    Metaforele (adică, în accepţiunea autorului, nişte forme de comunicare în care o expresie e deplasată dintr-un câmp al experienţei şi e folosită pentru a comunica ceva despre alt câmp de experienţă) şi poveştile sunt un fel de a oferi copiilor experienţe pe care poate încă nu le-au întâlnit şi de a-i echipa cu abilităţile necesare situaţiilor din viaţa reală.

    Poveştile terapeutice pot anticipa problemele şi provocările pe care un copil le va întâlni şi pot întări abilităţile de rezolvare a problemelor sau potenţialele metode gestionare a acestor provocări, ajutând astfel la pregătirea copilului sau adolescentului pentru momentul când va ajunge la ananghie. Poveştile sunt interactive, educă prin atracţie, scurtcircuitează rezistenţa, trezesc şi hrănesc imaginaţia, creează posibilităţi pentru îndeplinirea obiectivelor şi, mai ales, invită la o luare a deciziilor independentă.

    Pornind de la aceste premise, G. Burns prezintă o detaliată şi inspirată panoramă a felului cum pot fi tinerii “mişcaţi” prin poveşti, indică modalităţile de adaptare a discursului terapeutic şi a subiectului poveştii la tipul de “problemă” cu care se confruntă cel mic. Nu în ultimul rând, deapănă circa o sută de poveşti (cu pattern-uri diferite) încântătoare, pline de tâlc, amuzante sau înduioşătoare pe care să le putem spune copiilor noştri la ceas de cumpănă şi prin care să putem reînnoda o comunicare pe care o credeam întreruptă.

    George W. Burns, “101 poveşti vindecătoare pentru copii şi adolescenţi”, Editura Trei, Bucureşti, 2011

  • Există soluţie la suferinţele din dragoste?

    În acest volum relativ recent (apărut în Franţa în 2009), filozoful Bruckner încearcă să găsească noi dimensiuni ale iubirii şi ale comportamentului erotic, pornind de la varii manifestări vizibile din lumea mileniului III. El dovedeşte, prin intermediul metamorfozelor căsătoriei şi ale erotismului fără frontiere, cât de acerbă este rezistenţa sentimentului la orice fel de încartiruiri. Una dintre concluziile cărţii ar fi că nu am găsit (şi nici nu suntem prea aproape de a o face) o soluţie la suferinţele din dragoste, dar am înmulţit paradoxurile iubirii.

    Dacă în materie de condiţie a bărbatului şi a femeii există o certă ameliorare, în materie de iubire dezordinea este mai mare decât înainte, fiindcă, asimilând libertăţi noi, am păstrat reflexele multimilenare ale codurilor istorice (nevoia de fidelitate, crearea unei familii, drama adulterului etc.).

    Pascal Bruckner, “Paradoxul iubirii”, Editura Trei, Bucureşti, 2011

  • Gaudeamus transformă Romexpo într-un mall de cărţi

    Organizat cu o lună înaintea Crăciunului, Gaudeamus este un bun prilej pentru achiziţionarea de cadouri pentru cei dragi, dar şi un moment de vânătoare de noutăţi şi preţuri avantajoase din domeniul editorial. Printe recomandările de la ediţia de anul acesta a Târgului Gaudeamus se numără “Litera din scrisoarea misterioasă” de Alex. Leo Şerban şi “Mereu aceeaşi nea şi mereu acelaşi neică” din seria de autor Herta Müller.
    Evenimentul este, pe de altă parte, şi un exerciţiu de disciplină pentru cumpărătorii de cărţi. Pentru a nu se pierde în oferta editorială, un vizitator inspirat ar trebui să vină de acasă cu portofelul plin, cu o listă cu titlurile pe care şi le doreşte, dar şi cu deja popularele trolere, pentru transportarea volumelor.

    de Oana Ghiţă

  • Cristian Tudor Popescu îşi va lansa volumul “Filmul surd în România mută” pe 26 noiembrie, la Gaudeamus

    Cristian Tudor Popescu va fi prezent la ediţia din acest an a Târgului Internaţional de Carte Gaudeamus într-o altfel de ipostază: aceea de autor al unui studiu despre filmul autohton, “Filmul surd în România mută. Politică şi propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989)”, o remarcabilă radiografie, minuţios documentată. Cartea a apărut în colecţia “Cinema” a editurii Polirom. Volumul va fi lansat de Cristian Tudor Popescu, la Gaudeamus, sâmbătă, 26 noiembrie, de la ora 16.00. La eveniment vor participa şi Eugenia Vodă, Emil Hurezeanu şi Adrian Şerban, se arată în programul manifestărilor pregătite de editura Polirom pentru Târgul de Carte Gaudeamus.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Presentation Zen: cum să scăpăm de slide-urile PowerPoint

    O intuiţie fulgurantă care l-a făcut pe Garr Reynolds să-şi dea seama că trebuia găsit ceva pentru a pune capăt chinului provocat de slide-urile Power Point proaste şi de naraţiunile lipsite de viaţă care le însoţesc. Aşa a început odiseea scrierii acestei cărţi, care, pe măsură ce prindea formă, s-a “mutat” pe pagina Presentation Zen, care avea să devină cel mai vizitat site destinat designului de prezentare de pe internet.

    Pentru Reynolds, o prezentare eficientă şi plăcută trebuie să spună o poveste şi să comunice un mesaj care să fie receptat cum se cuvine. Care este acest mesaj? Care este cea mai bună metodă de a-l transmite vorbind şi arătând, în acelaşi timp, o imagine pe care se mai află şi un text? În orice caz, nu printr-o listă de “bullets” pe PowerPoint.

    Sub impulsul filosofiei Zen (care, atenţie, nu este o metodă, un proces sistematic, planificat cu minuţiozitate, ci mai degrabă o abordare, un cadru mental), prezentările trebuie regândite, neuitând o clipă că publicul nu poate, simultan, să citească diaporamele şi să-l asculte pe prezentator. Trebuie, prin urmare, să fim siguri că cele două aspecte nu interferează, ci, dimpotrivă, se suplinesc, se sprijină una pe alta. În acest context, stabilirea unei relaţii cu publicul este esenţială. Interlocutorul trebuie să se “înfăţişeze gol”, metaforă care pune accentul pe ideea de simplitate, de limpezime, de integritate şi de pasiune.

    Un alt punct asupra căruia trebuie lucrat este designul prezentării, în cadrul căruia trebuie, de asemenea, să mizăm pe frumuseţea şi eficienţa simplităţii, armoniei şi echilibrului. Nu întâmplător, însăşi cartea lui Garr arată ca un album de artă, cu texte scurte, imagini ample şi punere în pagină aerisită. Cum spunea ilustrul Seth Godin: “Vă rog să nu cumpăraţi această carte! Dacă oamenii vor începe să facă prezentări mai bune, ale mele vor avea de suferit.”

    Singura observaţie (şi aceea minoră) pe care aş avea-o de făcut acestei încântătoare cărţi este că, tot căutând simplitatea elocventă şi sugestia de impact, nu a izbutit să găsească un titlu atât de ofertant precum “PreZENtation”.

    Garr Reynolds, “Presentation Zen”, Editura Publica, Bucureşti, 2011

  • „Povestiri cu Pat Hobby”, Polirom (traducere şi note de Alexandra Coliban)

    Cele şaptesprezece povestiri cu Pat Hobby sunt inspirate din experienţele lui F. Scott Fitzgerald de pe vremea când lucra pentru Universal Studios.

    Pat Hobby, scenarist la Hollywood, trăieşte într-o săracie lucie în ciuda succesului pe care l-a avut în epoca filmului mut. Viaţa i se reduce la alcool, cinism şi o continuă hoinăreală în preajma studiourilor. Majoritatea poveştilor îl descoperă falit, mai tot timpul implicat în mărunte intrigi financiare sau având legătură cu mult dorita apariţie pe genericele filmelor. În “Povestiri”, cititorii vor merge pe urmele lui Pat Hobby, vor putea afla care este dorinţa de Crăciun a acestuia, dar şi care este secretul lui. Întâmplările descrise în acest volum sunt pline de umor şi de nostalgie faţă de începuturile cinematografului american, înainte să devină o industrie, cum susţine, cu amărăciune, protagonistul.

    de MĂDĂLINA CERBAN

  • Jocuri şi exerciţii pentru ascuţit mintea

    Ideea este bună, pentru că volumul poate fi răsfoit “la munte şi la mare, în orice-mprejurare”, în metrou, sau în tramvai, în drum spre şcoală sau spre serviciu. În această adevărată enciclopedie a divertismenului inteligent, cuprinzătoare, atractivă şi antrenantă, Ivan Moscovich şi-a adunat cele mai ingenioase găselniţe personale, cărora le-a alăturat enigme concepute de alţi savanţi renumiţi.

    Exerciţiile, problemele, jocurile matematice, paradoxurile, formele excepţionale, iluziile optice şi alte mistere, originale sau clasice, sunt ilustrate cu sute de imagini color. Grupate pe grade de dificultate (10 niveluri) şi avand la sfarşitul volumului soluţiile, aceste probleme distractive au darul, între altele, de a te învăţa “cum să gandeşti atunci cand te confrunţi cu o problemă reală”.

    Ivan Moscovich, “Marea carte a jocurilor minţii”, Editura Litera, Bucureşti, 2011