Tag: alegere

  • De la viaţă pe stradă la conducerea uneia dintre cele mai mari companii din lume

    Ursula Burns s-a născut şi a copilărit într-o locuinţă socială, alături mama şi cei doi fraţi. Mama sa lucra într-un centru de zi pentru a-şi putea permite să o trimită pe Ursula la şcoala catolică.  Deşi erau foarte săraci, mama sa era foarte optimistă, fiind primul îndrumător al Ursulei şi primul om care a crezut în ea.  Nu de puţine ori aceasta le spunea copiilor săi că important nu este locul unde te naşti sau locuieşti, ci ceea ce poţi să faci, poveseşte Ursula, azi în vârstă de 59 de ani.

    Iar pentru că îşi dorea să-şi depăşească condiţia, Ursula a ales să devină un inginer mecanic şi să studieze la Universitatea din New York. Prin cadrul unui program de practică la facultate a ajuns să fie intern la Xerox, compania alături de care a rămas până în prezent.

    În prezent este CEO si preşedinta Xerox, prima femeie afro-americană ce conduce o companie din Fortune 500.  Ea a reuşit să trasnforme o companie cunoscută doar pentru copii de hârtie într-o afacere profitabilă şi viabilă.  În 2015 a adus venituri de circa 18 miliarde de dolari companiei. 

  • Valoarea contururilor clare

    „Unul dintre obiectivele mele constante este să mă asigur că echipa mea creşte profesional într-o atmosferă în care membrii ei se simt în siguranţă şi încurajaţi să îşi exprime ideile şi să propună proiecte noi”, spune Ema Diea, head of corporate communication and business development la Wiener Privatklinik (WPK), unul dintre cele mai populare spitale austriece. Departamentul pe care îl conduce are rolul de a promova activitatea şi competenţele medicale ale spitalului Wiener Privatklinik şi ale experţilor săi în rândul medicilor şi publicului austriac şi internaţional. 40% dintre pacienţii spitalului vienez sunt străini, iar 20% dintre aceştia sunt români; anul trecut, numărul românilor care au fost pacienţi ai WPK a fost cu 40% mai mare decât în 2015.

    „Pentru ca un spital privat să aibă o reputaţie de spital de top el trebuie să fie capabil să atragă experţi de elită în echipele sale, iar acest lucru se întâmplă atunci când aceştia consideră că spitalul le asigură toată infrastructura umană, organizatorică şi tehnică pentru a-şi profesa meseria la un nivel înalt”, declară ea. Adaugă că „standardele de calitate stau la baza strategiei WPK”; există diverse proceduri şi monitorizări la nivelul fiecărui departament, de la lucruri care par minore – de pildă, procedura de curăţare a mâinilor, pentru personalul medical – şi până la actele medicale complexe. „Acest lucru se face atât prin comunicare directă, cât şi prin identificarea partenerilor locali capabili să susţină efortul de a deservi pacienţii interesaţi de soluţiile medicale oferite în cadrul Wiener Privatklinik.” În plus, menirea unui sistem strict este de a se asigura că reduce la minimum riscul greşelilor în procesul de îngrijire a pacienţilor.

    De asemenea, pentru monitorizarea activităţii medicilor la nivelul spitalului există un consiliu ştiinţific consultativ, format din opt profesori universitari austrieci de la Facultatea de Medicină a Universităţii din Viena, care acţionează ca o echipă de audit în activitatea medicală şi ştiinţifică. „Ca tendinţă mai nouă, care se conturează deja de câţiva ani, mă aştept ca Wiener Privatklink să devină una dintre principalele destinaţii de diagnostic şi tratament pentru pacienţii europeni care nu îşi găsesc soluţiile medicale în ţările lor”, mai spune Ema Diea. Spitalul are o istorie de 145 de ani şi conducerea mizează pe tradiţie pentru a atrage mai mulţi pacienţi; este dotat cu 145 de paturi, un bloc operator cu patru săli, servicii de imagistică avansată, fizioterapie şi recuperare medicală. WPK reuneşte nouă centre de competenţă, cu servicii de diagnostic şi tratament de la medicina cardiovasculară, chirurgia nervilor periferici, oncologie, ortopedie până la medicină sportivă, microchirurgie şi chirurgie plastică. În cadrul spitalului lucrează circa 30 de medici angajaţi şi peste 150 de medici colaboratori.

    Ema Diea a ales statutul de expatriată în urmă cu circa un an, dar anterior a lucrat tot în acelaşi domeniu, în cadrul clinicilor Amethyst de pe piaţa românească, vreme de aproape zece ani. „O nouă oportunitate pentru care mă voi lupta să o fructific”, a fost primul său gând atunci când i s-a propus poziţia actuală. Pe de altă parte, admite că este una dintre cele mai dificile experienţe ale sale; se declară însă foarte mândră de pasul făcut, care a presupus o schimbare fundamentală a traiectoriei profesionale, când a plecat de la Garanti Bank pentru a se implica în afacerea Amethyst. „Am schimbat domeniul de activitate: de la banking la servicii de sănătate; am schimbat poziţia în business: de la manager de divizie într-o instituţie aşezată şi bine structurată la director general şi investitor într-o firmă la început de drum”, povesteşte Ema Diea. Îşi aminteşte chiar că la acea vreme alegerea sa a fost considerată foarte riscantă de mulţi apropiaţi.

    Şi-a început cariera, pe când era studentă, ca analist pe piaţa de capital într-o companie de tip investment banking străină şi spune despre acel job că şi l-a dorit mult: „După ce am urmat la facultate cursul despre bursa de valori şi piaţa de capital, am întrebat-o pe doamna profesoară ce ar trebui să fac pentru a fi activă în acest domeniu. M-a trimis la un interviu, l-am trecut şi am început să învăţ meserie”, îşi aminteşte Diea. De-a lungul timpului, mai spune ea, a avut de învăţat de la mulţi dintre cei cu care a lucrat; „Chiar şi acum lucrez direct cu cei doi CEO ai grupului Wiener Privatklinik, care sunt nu doar strategi experimentaţi, ci şi foarte eleganţi în abordarea de business. Învăţ în continuare cum să ai succes în business păstrând o abordare elegantă”, explică Diea. Privind în urmă, se declară mulţumită de toţi paşii din carieră şi de fiecare experienţă în parte. „Nu îmi amintesc să fi fost parte dintr-o echipă din care să nu fi învăţat şi crescut profesional. Am avut şi am în continuare multe momente frumoase. Unele sunt şi frumoase şi grele în acelaşi timp”, mai declară ea.

    Acum, românca îşi propune să fie un lider, nu un şef, pentru cei din echipa sa: „În general, încerc să creez o atmosferă de siguranţă şi să încurajez proactivitatea colegilor de echipă. Şi cred că o strategie sau obiectiv bine conturat şi clar comunicat are şanse mult mai mari de reuşită decât ţinte care sună interesant sau măreţ, dar în esenţă sunt vagi şi generale”, spune managerul. De asemenea, consideră că poate îngădui orice greşeală angajaţilor, dacă aceasta nu se va repeta.

    Pentru o perioadă a testat şi gustul antreprenoriatului, iar unele lecţii învăţate atunci îi sunt folositoare şi acum. „Cred că abordarea antreprenorială a proiectelor de business îmi vine oarecum natural. Oferă un grad mai ridicat de libertate către creativitate, asumare de riscuri şi îţi dă satisfacţia lucrului iniţiat şi crescut de tine”, consideră managerul.

    În opinia sa, micromanagementul trebuie evitat, deoarece „funcţionează doar pe termen scurt, îţi taie entuziasmul şi poţi pierde din vedere imaginea de ansamblu”. Nu în ultimul rând, managerii trebuie să fie permanent interesaţi să înveţe lucruri noi: „Poţi învăţa foarte multe nu doar de la traineri sau şefi, ci şi de la colegi”, precizează reprezentanta WPK.

    În timpul în care nu trasează strategiile dezvoltare ale Wiener Privatklink, Ema Diea citeşte mult, face sport şi merge la concerte. „Mai nou, mare parte din timpul meu liber, am început şi să grădinăresc”, povesteşte ea. Se declară un cititor destul de nerestrictiv, afirmând că citeşte cu plăcere beletristică, cărţi de istorie, autobiografice, ştiinţifice sau de business. Una dintre cărţile sale preferate este scrisă de tatăl său, Ion Diea, „Amintiri din Epoca de Aur” – o colecţie de nuvele care surprinde momente cheie din evoluţia comunismului în România şi efectele lor asupra oamenilor normali. Pe de altă parte, sportul pare a fi mai mult decât un hobby pentru Ema Diea. Întrebată ce i-ar fi plăcut să profeseze dacă nu ar fi avut cariera actuală, managerul spune zâmbind: „Cred că aş fi fost o bună jucătoare de tenis dacă aş fi învăţat acest sport încă din copilărie. E doar o părere neconfirmată de specialist”.

  • Cercetatorii au găsit răspunsul la întrebarea: cum este mai bine să fii la locul de muncă egoist sau altruist?

    Suntem deseori să îi ajutăm pe alţii înainte de a ne ajuta pe noi înşine, iar acest lucru se reflectă asupra modului în care relaţionăm cu colegii de muncă.

    Dar cercetătorii atrag acum atenţia că acest lucru ar putea avea efecte negative.

    Potrivit unui studiu realizat de către Adam Grant, profesor la Universtitatea din Pennsylvania, altruismul la muncă poate duce la epuizare şi, în mod ironic, îi poate afecta pe cei pe care încerci să îi ajuţi.

    “Chiar dacă cei care lucrează mai mult decât li se cere sunt printre cei mai apreciaţi oameni din companie, ei sunt şi cei mai predispuşi la epuizare din cauza efortului”, a spus Grant într-un interviu acordat Harvard Business Review. “Atunci când nu se protejează, investiţia lor în a-i ajuta pe alţii poate duce la rămânerea în urmă în ceea ce priveşte propriile sarcini.”

    Autorii studiului atrag atenţia că sunt trei lucruri importante atunci când vrei să-i ajuţi pe alţii: “alegeţi cu grijă modul în care îi ajutaţi, momentul în care îi ajutaţi şi mai ales oamenii pe care îi ajutaţi.”

  • Începe programul Prima Maşină. 14 oferte pe care nu le poţi refuza

    După câteva ore de calcul, am găsit 14 modele disponibile la noi în ţară. Am vrea să dăm, mai întâi, câteva explicaţii legate de alegerile pe care le-am făcut. În primul rând, am simulat situaţia românului cu venit mediu, pentru care bugetul este o mare provocare, apoi ne-am gândit la maşini care satisfac multe dintre nevoile şoferilor în ceea ce ţine de confort, spaţiu şi, nu în ultimul rând, plăcerea de a conduce.

    IATĂ AICI LISTA CU CELE 14 MODELE CARE SE CALIFICĂ ÎN PROGRAMUL PRIMA MAŞINĂ

  • Începe programul Prima Maşină. 14 oferte pe care nu le poţi refuza

    După câteva ore de calcul, am găsit 14 modele disponibile la noi în ţară. Am vrea să dăm, mai întâi, câteva explicaţii legate de alegerile pe care le-am făcut. În primul rând, am simulat situaţia românului cu venit mediu, pentru care bugetul este o mare provocare, apoi ne-am gândit la maşini care satisfac multe dintre nevoile şoferilor în ceea ce ţine de confort, spaţiu şi, nu în ultimul rând, plăcerea de a conduce.

    IATĂ AICI LISTA CU CELE 14 MODELE CARE SE CALIFICĂ ÎN PROGRAMUL PRIMA MAŞINĂ

  • Snapchat vrea să se listeze la bursă la o evaluare de 20 de miliarde de dolari

    Compania a avut venituri de 58,7 milioane de dolari în 2015, iar în 2016 a avut o creştere spectaculoasă atingând venituri de 404,5 milioane de dolari, potrivit Reuters. În acelaşi timp, compania a înregistrat pierderi de 514 milioane de dolari în 2016, comparativ cu pierderile de 372 milioane de dolari în 2015.Snapchat spune că are 158 de milioane de utilizatori activi zilnic.

    Si Twitter, când s-a listat, se chinuia să genereze un profit, în timp ce Facebook avea profit la momentul listării. “Am înregistrat pierderi anii trecuţi şi ne aşteptăm la pierderi şi în viitor şi poate niciodată nu am atinge sau menţine profitanilitatea”, se arată în documentul depus la Bursa de la New York. Ceea ce nu sunt ca un pitch foarte buni pentru investitori.

    Listarea Snapchat vine în contextul în care Instagram, competitorul direct, a încercat de ani de zile să reducă numărul utilizatorilor Snapchat, dar fără succes până de curând, când a lansat o copie a Snapchat Stories, numită Instagram Stories.

  • Cum a ajuns un dependent de droguri multimilionar

    Povestea antreprenorului american Mike Lindell începe într-o casă de drogaţi. Era în toamna anului 2008, iar Lindell, pe atunci în vârstă de 47 ani şi părinte divorţat cu patru copii, rămăsese fără cocaină, relatează Bloomberg. Era în „priză“ de 14 zile; încerca să-şi salveze start-up-ul cu probleme şi făcea drumuri regulate la dealerul său din Minneapolis, Ty. De data aceasta, când Lindell a sosit la apartamentul lui Ty aşteptându-se la aceleaşi servicii de clasă, a avut parte de un şoc: dealerul i-a refuzat banii. Ty i-a spus că nu-i mai vinde cocaină până când nu iese din transă. Ty i-a sunat şi pe ceilalţi dealeri la care Lindell obişnuia să mai apeleze şi le-a cerut să facă la fel. „Nu vreau să-i mai vindeţi nimic, nici voi şi nici oamenii voştri, până când nu se duce la culcare“, le-a spus Ty dealerilor.

    Mulţi oameni s-ar simţi ruşinaţi de această  poveste, dar Lindell o spune tot timpul. „Eram bulversat: traficanţilor de droguri le pasă“, spune el. „Asta am simţit, o intervenţie incredibilă.“ Intervenţia nu a pus capăt abuzului de droguri, care a început când avea mai puţin de 30 de ani; pe atunci era proprietar de baruri şi abia pornise MyPillow, companie pe care o înfiinţase în 2005 pentru a-şi îndeplini visul de a face „cea mai bună pernă din lume“. A fost, totuşi, un moment de cotitură. Atunci şi-a dat seama că abuzul de cocaină şi conducerea unei afaceri nu sunt compatibile pe termen lung şi a jurat că va îndrepta lucrurile.

    În telefon are şi o poză cu el, cu chipul epuizat de consumul de droguri. Nu îi este ruşine s-o arate. Povestea este imposibil de confirmat; Ty n-a vrut să vorbească cu jurnaliştii. Însă face parte din legenda lui Lindell şi va fi un moment hotătâtor în autobiografia pe care şi-o va publica singur anul acesta. Lindell şi un prieten de-al său, actorul Stephen Baldwin, intenţionează să transforme cartea într-un film ca parte a unui nou parteneriat: producerea de filme inspiraţionale creştine „care nu sunt siropoase“.

    Lindell spune că Ty i-a făcut poza nu doar ca să-i arate în ce hal ajunsese – un nebun care se ducea spre moarte -, ci şi ca o amintire. „Ştia că am planuri mari pentru viitor.“

    Opt ani mai târziu, Lindell are un succes fenomenal. A învins toate dependenţele toxice – de alcool, de cocaină – după o ultimă petrecere pe 16 ianuarie 2009, iar acum conduce un imperiu încă în creştere. Anul trecut şi-a deschis cea de-a doua fabrică, afacerile i-au crescut de la 115 milioane de dolari la 280 de milioane de dolari şi şi-a triplat – până la 1.500 – numărul de angajaţi. Până acum a vândut peste 26 de milioane de perne de 45 de dolari sau mai mult. O mare parte din vânzări se fac direct către clienţi care sună şi comandă telefonic după ce văd sau aud reclame fermecătoare la televizor sau la radio.

    Lindell a sărbătorit la New York succesul electoral al lui Donald Trump, pe care l-a întâlnit în timpul campaniei în Minneapolis. La sediul MyPillow oamenii nu par să-şi facă programări pentru a-l vedea pe şef. Ştiu pur şi simplu că Lindell este pe acolo şi trec pe la sala de conferinţe pe care şeful o foloseşte ca birou în speranţa că vor fi băgaţi în seamă.

    „Ea este şefa departamentului IT, Jennifer Pauly“, explică Lindell jurnaliştilor de la Bloomberg în timp ce în încăpere intră o tânără. „Este un bun exemplu de cum discut cu angajaţii şi le înţeleg pregătirea. Am un zidar care se ocupă de mentenanţă la fabrică. Jennifer este autodidactă. Ai fost vreodată la cursuri de IT?“

    „Am învăţat să folosesc pachetul Microsoft Office şi cam atât“, spune ea. „Ştiu să lucrez în Excel şi cred că d-asta are încredere să-mi lase datele pe mână.“

    Lindell râde zgomotos. Poartă două aparate auditive discrete, dar oamenii spun că dintotdeauna a vorbit tare. „Dumnezeu mi-a dat darul să pot pune oamenii în poziţiile potrivite, unde pot da tot ce au mai bun.“

    Apoi vine Bob Sohns, managerul de achiziţii, şi-l întreabă pe Lindell dacă vrea să se întânească cu un tip care a venit din Italia pentru a-i vinde un aparat automat de umplut perne. „Îl ştiu pe Bob din 1990, dar a venit în 2012. Lucra la NBC Shopping Network când mi-a spus: «Mike, cred că ar trebui să vin şi să lucrez pentru The Pillow (Perna).» Am spus: «Sigur, ce vrei să fii?»“ „Este destul de aproape de adevăr“, spune Sohns. Lindell s-a întâlnit ulterior cu italianul şi i-a comandat pe loc aparatul de umplut perne, o investiţie de 162.000 de dolari.

    Apoi a venit rândul lui Heather Lueth, fiica cea mai mare a lui Lindell şi graphic designerul companiei. A intrat să vorbească despre cea mai recentă campanie de promovare prin e-mail.

    MyPillow este, după cum a explicat cineva din companie, mai degrabă o pădure de familie decât un arbore de familie. Fratele lui Lindell, Corey, care a investit în MyPillow când afacerea avea probleme grave, este acum al doilea cel mai mare acţionar. Acum el repară un ceas de colecţie. Mai devreme monta un televizor în holul cel mare. Nepoata lui Lindell, Sarah Cronin, este asistentul executiv. Cumnatul, Brian Schmieg, nu are nicio funcţie, dar este responsabil cu colectarea „îngrijorărilor“ din fabrici pentru a le prezenta şefului în şedinţele obişnuite.

    Larry Kating, directorul de producţie, sună de la fabrica de lângă Shakopee pentru a discuta dacă să fabrice sau nu 30.000 de perne pentru Costco pe care magazinul nu le-a comandat încă. Lindell a decis rapid: Fă-le! „Mereu jonglezi cu lucruri din astea“, spune el. Este un manager neobişnuit, care se ghidează mai mult după instinct şi care face pariuri aparent riscante despre care jură că sunt de inspirtaţie divină. „Nu folosim PowerPoint-uri. Într-un final ideile îmi vin în timp ce mă rog.“

  • Donald Trump bifează majoritatea caracteristicilor unor boli mintale, ceea ce îl face incapabil să fie preşedinte. Diagnosticul psihologilor: “Narcisism malign”

    Psihologii americani sunt îngrijoraţi cu privire la starea mentală a noului preşedinte ales al SUA, Donald Trump. Ei au făcut publice diagnostice despre Trump care indică nu numai că este incapabil să îndeplinească responsabilităţile pe care le are, ci şi că starea lui nu îi permite să distingă între ceea ce e real şi ceea ce e fantezie, scrie The Independent.

    Psihologul John D. Gartner spune că Donald Trump “este bolnav din punct de vedere mental, iar temperamentul său nu îi permite să fie preşedinte”. El crede că Trump prezintă semne cum că suferă de “narcisism malign” ceea ce este definit în Dicţionarului Psihiatric Campbell drept un mix între narcisism, tulburări de personalitate antisocială, agresivitate şi aspecte sadice.

    Pentru o perioadă lungă de timp a fost ilegal ca psihologii să facă analize despre oamenii publici şi să vorbească cu jurnaliştii despre descoperirile lor. Dar cum această regulă s-a schimbat, experţii în sănătatea mentală au început să vorbesc despre starea lui Trump.

    Unul dintre cele mai comune diagnostice ale lui Trump date de psihologi este narcisismul. “Narcisismul îi afectează capacitatea de a vedea realitatea astfel încât să nu poţi să foloseşti logica pentru a convinge pe cineva cu aceste caracteristici”, spune psihologul Julie Futrell pentru NY Dailz News, citat de The Independent.

    De asemenea, în luna decembrie, trei profesori de psihiatrie i-au scris lui Barack Obama, exprimându-şi îngrijorările grave asupra stabilităţii mentale ale lui Donald Trump.
     
  • Donald Trump bifează majoritatea caracteristicilor unor boli mintale, ceea ce îl face incapabil să fie preşedinte. Diagnosticul psihologilor: “Narcisism malign”

    Psihologii americani sunt îngrijoraţi cu privire la starea mentală a noului preşedinte ales al SUA, Donald Trump. Ei au făcut publice diagnostice despre Trump care indică nu numai că este incapabil să îndeplinească responsabilităţile pe care le are, ci şi că starea lui nu îi permite să distingă între ceea ce e real şi ceea ce e fantezie, scrie The Independent.

    Psihologul John D. Gartner spune că Donald Trump “este bolnav din punct de vedere mental, iar temperamentul său nu îi permite să fie preşedinte”. El crede că Trump prezintă semne cum că suferă de “narcisism malign” ceea ce este definit în Dicţionarului Psihiatric Campbell drept un mix între narcisism, tulburări de personalitate antisocială, agresivitate şi aspecte sadice.

    Pentru o perioadă lungă de timp a fost ilegal ca psihologii să facă analize despre oamenii publici şi să vorbească cu jurnaliştii despre descoperirile lor. Dar cum această regulă s-a schimbat, experţii în sănătatea mentală au început să vorbesc despre starea lui Trump.

    Unul dintre cele mai comune diagnostice ale lui Trump date de psihologi este narcisismul. “Narcisismul îi afectează capacitatea de a vedea realitatea astfel încât să nu poţi să foloseşti logica pentru a convinge pe cineva cu aceste caracteristici”, spune psihologul Julie Futrell pentru NY Dailz News, citat de The Independent.

    De asemenea, în luna decembrie, trei profesori de psihiatrie i-au scris lui Barack Obama, exprimându-şi îngrijorările grave asupra stabilităţii mentale ale lui Donald Trump.
     
  • Cum m-am îndrăgostit de o pereche de căşti – VIDEO REVIEW

    Agitaţia din redacţie şi toate vocile s-au topit. De „vină” era tehnologia noise-canceling a căştilor Sony MDR-1000x. Îmi place muzica (cui nu-i place?) şi sunt dependent de căşti pentru naveta zilnică, dar niciodată nu am căutat să investesc prea mult în echipament pentru muzică, însă MDR-1000x m-a făcut să-mi urăsc căştile actuale.

    Sony MDR-1000x este un produs premium cu care japonezii vor să atace segmentul de căşti high-end wireless şi implicit produsele Bose, concurentul numărul unu. Căştile wireless nu mai sunt doar un moft, având în vedere faptul că Apple, unul dintre cei mai mari producători de produse tech, renunţă la portul audio de 3,5 mm în favoarea unor căşti wireless. Pe casca din stânga se află trei butoane şi jackul pentru cablu, iar în dreapta un port pentru încărcare. Glisarea degetelor pe casca din dreapta, în sus sau în jos, este suficientă pentru controlul volumului, iar pentru a pune melodia pe pauză trebuie apăsat de două ori. Controlul este intuitiv, dar necesită puţin exerciţiu.

    MDR-1000x oferă posibilitatea de a controla muzica sau volumul melodiei prin intermediul unor atingeri pe casca din dreapta. Faptul că nu este nevoie de fir şi, în plus, că poţi controla melodiile fără să scoţi din buzunar smartphone-ul îţi dă un sentiment de libertate extraordinar. Sentiment de care te poţi bucura o perioadă îndelungată (producătorul susţine peste 20 de ore de funcţionare). Eu le-am putut folosi o săptămână fără încărcare.

    Nici după ce bateria „moare”, căştile nu devin inutile deoarece pot fi utilizate prin conectarea cablului (dacă nu cumva ai iPhone 7).
    Marele atu al MDR-1000x este tehnologia de anulare a zgomotului ambiental. Chiar şi fără muzică, căştile „îneacă” zgomotele destul de bine, iar odată ce ai şi pornit melodia, sunetele din jur dispar şi mai poţi auzi doar muzica aleasă. Totuşi, dacă nu doreşti o asemenea izolare, există alternative ce permit pătrunderea sunetelor ambientale.

    Pe oriunde am purtat căştile, nu am avut probleme cu zgomotul din jur şi în nicio situaţie nu mi-a fost întreruptă imersiunea în lumea muzicii (indiferent că a fost la metrou, în Piaţa Unirii sau la Universitate). Trebuie menţionat că atunci când MDR-1000X sunt legate prin cablu, anularea zgomotului de fundal nu este la fel de bună.

    O altă caracteristică impresionantă este Personal NC Optimizer, adică un mod prin care căştile calibrează sunetul în funcţie de purtător şi, potrivit Sony, ar lua în considerare forma capului, dacă porţi ochelari (se măreşte spaţiu dintre ureche şi cască) sau dacă ai părul mare. Apeşi pe buton, apoi se aud nişte sunete prin care căştile analizează datele şi ajustează sunetul în mod corespunzător.

    După cum spuneam, controlul prin intermediul gesturilor este binevenit, mai ales faptul că poţi atinge casca cu două degete, apoi muzica este estompată şi poţi vorbi cu cel de lângă tine fără să fii nevoit să-ţi dai jos căştile. Desprinzi mâna de pe cască şi muzica revine. Tot cu ajutorul gesturilor poţi răspunde la telefon, deoarece MDR-1000x are microfoane încorporate atât la interiror, cât şi la exterior. Conversaţiile sunt clare, iar microfonul detectează cu uşurinţă vocea. În general, experienţa utilizării căştilor prin intermediul gesturilor este una satisfăcătoare, având în vedere că uneori produsul interpretează greşit mişcările.

    După cum era de aşteptat, Sony a lucrat din greu la redarea sunetului şi a făcut o treabă excelentă: basul este destul de puternic, dar nu înăbuşă linia melodică. Calitatea sunetului este superbă, sunetul fiind precis, agil şi foarte detaliat, iar atunci când am ascultat melodia „Fantasy” de la The XX cu aceste căşti pe urechi am avut impresia că basul a pătruns în tot corpul, de la degetele de la picioare până-n creştetul capului.

    Designul este premium şi cupele sunt învelite cu o piele sintetică fină ce învăluie urechile. Le-am purtat ore în şir, atât în interior, cât şi afară, şi nu am simţit niciun disconfort. Deşi în construcţia produsului se află în principal plasticul, căştile nu se simt ieftine.

    Acest produs este perfect pentru cei care fac naveta des sau poate călătoresc mult cu avionul şi nu vor să fie deranjaţi. Ce-i drept, căştile nu sunt ieftine, însă dacă aş găsi 400 de dolari uitaţi în buzunarul unor pantaloni mai vechi, m-aş gândi serios la Sony MDR-1000x.


    +noise-canceling excelent
    +calitate foarte bună a sunetului
    +autonomie îndelungată a bateriei
    +design premium; confortabile la purtat

    – controlul prin intermediul gesturilor nu este foarte precis


    CARACTERISTICI:

    Wireless
    Autonomie 20 de ore (NC activat) şi 22 de ore (NC dezactivat)
    Contact cu urechea – over ear
    Impedanţă nominală – 46 ohmi (1kHz) (când se conectează prin cablul pentru căşti cu unitatea pornită), 16 ohmi (1 kHz) (c`nd se conectează prin cablul pentru căşti cu unitatea oprită)
    Lungime cablu – 1,5 m
    Răspuns În frecvenţă – 4 şi 40.000 Hz
    Sensibilitate – 103 dB/mW  (1 kHz) (când se conectează prin cablul pentru căşti cu unitatea pornită), 98 dB/mW (1 kHz) (când se conectează prin cablul pentru căşti cu unitatea oprită)
    Greutate – 275 g (fără cablu)