BusinessMagazin

Tag: teren

  • ŞOC pe piaţa auto: După apusul erei diesel şi electricul pierde teren. Ce aleg consumatorii

    În Germania, s-a înregistrat cel mai mare numărul de maşini electrice cumpărate, în contrast cu situaţia din Marea Britanie, unde vânzările au scăzut dramatic. În ansamblu, combustibilul alternativ l-a înlocuit treptat pe cel convenţional. Comparativ cu anul 2017, creşterile vânzărilor de autovehicule electrice au scăzut cu 21 %, potrivit EY.
     
    În contextul noilor norme europene privind scăderea cantităţilor de emisii de dioxid de carbon ce întră în vigoare din anul 2020, miza a fost ridicată pentru marii producători de maşini din Europa.
     
    Deşi maşinile ce folosesc compustibil diesel emit o cantitate mai mică de dioxid de carbon decât cele ce utilizează gazul, cererea pentru acest tip de autovehicule a scăzut. În acelaşi timp, este înregistrată o creştere a vânzărilor cu 16 % pentru maşinile cu instalaţii de gaz. Îngrijorarea cumpărătorilor privind interzicerea accesului în oraşe este minimă, în contextul costurilor mult mai reduse aduse de maşinile omologate pe gaz.
     

  • Novak Djokovic, calificat cu scandal în semifinalele turneului de la Wimbledon

    Sârbul a câştigat primul set al duelului cu Kei Nishikori, 6-3, însă şi-a pierdut rapid concentrarea în debut de set doi. Djokovic a dat cu racheta de pământ înapoia liniei de fund a terenului după ratarea a trei mingi de break consecutive, iar arbitrul l-a sancţionat de îndată cu avertisment pentru ‘code violation’. A fost picătura care a umplut paharul pentru sârbul care, din nou s-a văzut în situaţia de a juca împotriva tribunei, mai prietenoase cu Nishikori decât cu fostul campion. ‘Chiar crezi că am distrus terenul?’, l-a luat Djokovic la întrebări pe arbitru, la primul schimb de terenuri, gesticulând haotic.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Schimbări majore în retail: Cum vor hipermarketurile să îşi convingă clienţii să continue să vină şi să nu cumpere doar de pe net

    Schimbările sunt tot mai alerte şi mai vizibile în toate domeniile de activitate. Ce se întâmplă în retail şi în general în universul dezvoltatorilor povesteşte Tatian Diaconu, CEO al Ceetrus România, companie care până recent s-a numit Immochan.

    Retailul se schimbă, toţi operatorii de hipermarketuri se digitalizează şi sunt într-o cursă să ofere experienţe, pentru că probabil produsul cel mai ieftin este cel de pe net. Rebrandingul companiei, care are activităţi în 13 ţări, având în portofoliu 393 de centre comerciale, 63.000 mp de locuinţe şi 78.000 de birouri (la finalul lui 2017), a avut loc concomitent în toate pieţele în care activează, dar, fiind o companie care are activităţi business-to-business, schimbarea numelui nu are un impact la fel de amplu ca în cazul firmelor care se adresează clienţilor finali.

    Noul nume al companiei a fost ales pentru că are o rezonanţă anglofonă; „ca să ieşim din franţuzism. S-au propus în intern 500 de nume, în condiţiile în care sunt 1.200 de angajaţi în toate ţările, ceea ce înseamnă un grad uriaş de implicare în acest proiect.”

    Ce a determinat rebrandingul? Compania trece prin schimbări profunde: „Noi nu mai suntem dezvoltatori. Definiţia neconformă din DEX este că dezvoltatorul optimizează un teren, or noi evoluăm şi nu vrem să rămânem în acelaşi cadru. Dezvoltatorul imobiliar nu se uită în afara perimetrului lui, ceea ce este foarte legal, şi îşi vede propriul interes”, afirmă Tatian Diaconu. Tot el spune că meseria evoluează încet spre cea de urbanist societal, ceea ce înseamnă că acum activitatea celor de la Immochan pleacă de la identificarea nevoilor reale ale unei comunităţi. „În plus, este necesară anticiparea – trebuie să ne uităm în viitor, să ştim dacă e nevoie, de pildă, ca la un moment dat să trecem de la o bandă de drum la două sau trei. Astfel, noi facem un zoom pe hartă, pentru a privi de sus o întreagă zonă, un cartier, poate chiar jumătate sau întreg oraşul. Când vrei să faci pasul de la dezvoltator la urbanist, eşti proprietar pe teren dar nu poţi interveni pe spaţiile vecinilor şi ai rol de animator şi catalizator.” Acest rol a fost asumat de Immochan în cazul proiectului Coresi de la Braşov, care este unul mixt, reunind deopotrivă componenta de retail, cea rezidenţială şi cea de office.

    Ce înseamnă rolul de catalizator? Să aduni în jurul mesei şi pe ceilalţi implicaţi în proiect – vecini, reprezentanţi ai comunităţii, autorităţi locale. Într-un astfel de context, oamenii încep să spună care sunt nevoile lor, iar acest lucru uşurează asumarea rolurilor, punctează şeful filialei locale a Ceetrus. „Pentru că, chiar dacă aş vrea, nu pot construi pe terenul vecinului; nu îmi pot asuma – şi nici nu vreau să fac asta – rolul administraţiei locale. Astfel pot fi identificate mai uşor nevoi cum sunt cele de drumuri sau pentru spaţii de învăţământ, fie ele grădiniţe sau şcoli.”

    În plus, când lucrează în zone care sunt în curs de dezvoltare, trebuie să anticipeze, spune Tatian Diaconu, ceea ce urmează şi „este important ca oamenii să înţeleagă ceea ce vrem să facem”. La Coresi, de pildă, traficul de maşini în zonă a crescut de la 3.000 la 17.000 pe zi, de aceea se va trece de la un drum pe patru benzi la unul pe şase benzi. „Dar când am discutat cu autorităţile locale în urmă cu câţiva ani despre această nevoie pe care o anticipam, probabil şi-au spus în mintea lor că sunt nebun.”

    Tatian Diaconu spune că tot aude trei idei care ţin de mitologia urbană românească. „«Nu sunt bani.» Fals. Sunt exemple de localităţi – fără să vorbim de oraşe foarte mari – care au investiţii de zeci sau sute de milioane de euro.” Iar şeful Ceetrus dă drept exemplu Reşiţa, oraş cu 70.000 de locuitori, care a atras în ultimele 18 luni investiţii de 50 de milioane de euro, din fonduri europene; aceşti bani schimbă faţa oraşului.

    Al doilea mit la care face referire Tatian Diaconu este cel legat de lipsa competenţelor. „Este o idee profund falsă, din două motive. Chiar dacă nu am avea competenţe, poate ar fi normal să fie aşa, când ţara noastră are 100 de ani, cu 28 de ani de capitalism, iar în Franţa se construiau castele în secolul al XVI-lea. În acest context, poate că este firesc să existe o diferenţă de competenţe. Dar competenţele se pot cumpăra. Nu este nimic ruşinos să spui «Nu ştiu». Există competenţe în mediul public şi privat. Nu avem o problemă de competenţe, putem contracta cel mai bun arhitect, fie el în Singapore sau în Spania.”

    A treia idee se leagă de lipsa tot mai acută a timpului, iar Tatian Diaconu aprobă în totalitate această idee. „Timpul pierdut nu se mai întoarce. Am încercat să găsim o metodă pentru a câştiga timp.” Soluţia identificată este cea a parteneriatelor pentru ariile de activităţi în care echipa Immochan România nu avea competenţe la fel de ample ca şi în proiectele de retail. Concret, este vorba despre asocieri, de pildă pe zona de rezidenţial, cu Kaspar Development, în proiectul de la Braşov; în cartierul Coresi zona rezidenţială are deja 570 de apartamente finisate, iar în faza a doua vor fi livrate alte 430 de apartamente. Diaconu explică logica acestui parteneriat: „Chiar dacă am bani pentru a dezvolta un proiect, nu am timp suficient. În curba de învăţare am fi făcut greşeli, vreme de câţiva ani”. Pentru a arde aceste etape, Immochan România, rebranduită acum sub numele Ceetrus, a mizat pe parteneriate. Reţetă aplicată şi în partea de office, tot în proiectul Coresi de la Braşov, unde Ascenta Management a adus know-how-ul odată cu achiziţia Coresi Business Park, care a alăturat componentei de retail şi rezidenţiale şi pe cea de office. Există însă un aspect la care trebuie să fie atente orice companie sau firmă care îşi doreşte o variantă de colaborare: „Fără valori comune, parteneriatul este mai greu decât o căsnicie”.

    Cum a ajuns însă la ideea parteneriatelor? Cam în acelaşi sistem în care a construit şi echipa locală: „În 2012 mi-am dat seama că nu ştiam să fac proiectul de la Braşov, aşa că am adunat specialişti din mai multe ţări. Unul singur nu ştie să facă un astfel de proiect, fiecare ştie o parte din el. România a fost pentru Immochan o filială cu apetit de antreprenoriat”, povesteşte Diaconu, care adaugă că experienţa proiectului de la Braşov l-a transformat într-un curios permanent. „Mă întreb zi de zi ce mai putem aduce în plus la acest proiect, fiind practic un ecosistem care se autosusţine. 4.500 de oameni locuiesc deja acolo şi numărul lor creşte lună de lună.” Pentru a completa acest cartier, care reuneşte acum complexul comercial Coresi, blocuri de locuinţe, birouri şi cele mai generoase spaţii verzi din orice proiect dezvoltat pe piaţa locală, dezvoltatorul a donat 4.500 mp de teren care ar urma să găzduiască o unitate de învăţământ – grădiniţă sau şcoală.

    Ceetrus are în plan dezvoltarea de noi proiecte în Bucureşti, Satu Mare, Sibiu, Cluj şi Craiova, iar cele mai avansate dintre acestea sunt în Satu Mare – unde există deja un centru comercial cu Auchan şi care va avea 10.000 mp de centre comerciale în plus –, alături de o componentă rezidenţială – iar următorul va fi Clujul. La Satu Mare proiectul va fi completat de un proiect rezidenţial de 500 de apartamente.
    Tatian Diaconu mai spune că acum în real estate preţurile sunt „un pic inflamate” şi cel mai adesea sunt de câteva ori mai mari decât poate oferi el. „Dacă sunt dezvoltator, poate pot să dau 500 de euro pe metrul pătrat, când vânzătorul cere 700 de euro. Dar eu lucrez cu arhitecţii timp de 3-6 luni, ca să înţeleg cât pot câştiga din chirii sau din vânzarea de apartamente. Pot face un proiect şi în cazul în care dau 500 de euro pe metrul pătrat, dar asta înseamnă să renunţ la toate demersurile de urbanizare – de la infrastructură la spaţii verzi şi zone pentru comunitate, cum sunt grădiniţa sau şcoala.”

    Şeful Ceetrus România mai spune că în această meserie este foarte uşor „să-ţi rupi gâtul, pentru că vorbim de sume foarte mari. De aceea încercăm să nu facem greşeli mari plătind preţuri nesustenabile. Orice proiect vom mai face de acum înainte va fi mixt, nu neapărat într-o formulă anume, poate fi orice combinaţie de comercial, rezidenţial şi office.”

  • „Meseria noastră nu mai este să punem cărămidă peste cărămidă”

    Retailul se schimbă, toţi operatorii de hipermarketuri se digitalizează şi sunt într-o cursă să ofere experienţe, pentru că probabil produsul cel mai ieftin este cel de pe net. Rebrandingul companiei, care are activităţi în 13 ţări, având în portofoliu 393 de centre comerciale, 63.000 mp de locuinţe şi 78.000 de birouri (la finalul lui 2017), a avut loc concomitent în toate pieţele în care activează, dar, fiind o companie care are activităţi business-to-business, schimbarea numelui nu are un impact la fel de amplu ca în cazul firmelor care se adresează clienţilor finali.

    Noul nume al companiei a fost ales pentru că are o rezonanţă anglofonă; „ca să ieşim din franţuzism. S-au propus în intern 500 de nume, în condiţiile în care sunt 1.200 de angajaţi în toate ţările, ceea ce înseamnă un grad uriaş de implicare în acest proiect.”

    Ce a determinat rebrandingul? Compania trece prin schimbări profunde: „Noi nu mai suntem dezvoltatori. Definiţia neconformă din DEX este că dezvoltatorul optimizează un teren, or noi evoluăm şi nu vrem să rămânem în acelaşi cadru. Dezvoltatorul imobiliar nu se uită în afara perimetrului lui, ceea ce este foarte legal, şi îşi vede propriul interes”, afirmă Tatian Diaconu. Tot el spune că meseria evoluează încet spre cea de urbanist societal, ceea ce înseamnă că acum activitatea celor de la Immochan pleacă de la identificarea nevoilor reale ale unei comunităţi. „În plus, este necesară anticiparea – trebuie să ne uităm în viitor, să ştim dacă e nevoie, de pildă, ca la un moment dat să trecem de la o bandă de drum la două sau trei. Astfel, noi facem un zoom pe hartă, pentru a privi de sus o întreagă zonă, un cartier, poate chiar jumătate sau întreg oraşul. Când vrei să faci pasul de la dezvoltator la urbanist, eşti proprietar pe teren dar nu poţi interveni pe spaţiile vecinilor şi ai rol de animator şi catalizator.” Acest rol a fost asumat de Immochan în cazul proiectului Coresi de la Braşov, care este unul mixt, reunind deopotrivă componenta de retail, cea rezidenţială şi cea de office.

    Ce înseamnă rolul de catalizator? Să aduni în jurul mesei şi pe ceilalţi implicaţi în proiect – vecini, reprezentanţi ai comunităţii, autorităţi locale. Într-un astfel de context, oamenii încep să spună care sunt nevoile lor, iar acest lucru uşurează asumarea rolurilor, punctează şeful filialei locale a Ceetrus. „Pentru că, chiar dacă aş vrea, nu pot construi pe terenul vecinului; nu îmi pot asuma – şi nici nu vreau să fac asta – rolul administraţiei locale. Astfel pot fi identificate mai uşor nevoi cum sunt cele de drumuri sau pentru spaţii de învăţământ, fie ele grădiniţe sau şcoli.”

    În plus, când lucrează în zone care sunt în curs de dezvoltare, trebuie să anticipeze, spune Tatian Diaconu, ceea ce urmează şi „este important ca oamenii să înţeleagă ceea ce vrem să facem”. La Coresi, de pildă, traficul de maşini în zonă a crescut de la 3.000 la 17.000 pe zi, de aceea se va trece de la un drum pe patru benzi la unul pe şase benzi. „Dar când am discutat cu autorităţile locale în urmă cu câţiva ani despre această nevoie pe care o anticipam, probabil şi-au spus în mintea lor că sunt nebun.”

    Tatian Diaconu spune că tot aude trei idei care ţin de mitologia urbană românească. „«Nu sunt bani.» Fals. Sunt exemple de localităţi – fără să vorbim de oraşe foarte mari – care au investiţii de zeci sau sute de milioane de euro.” Iar şeful Ceetrus dă drept exemplu Reşiţa, oraş cu 70.000 de locuitori, care a atras în ultimele 18 luni investiţii de 50 de milioane de euro, din fonduri europene; aceşti bani schimbă faţa oraşului.

    Al doilea mit la care face referire Tatian Diaconu este cel legat de lipsa competenţelor. „Este o idee profund falsă, din două motive. Chiar dacă nu am avea competenţe, poate ar fi normal să fie aşa, când ţara noastră are 100 de ani, cu 28 de ani de capitalism, iar în Franţa se construiau castele în secolul al XVI-lea. În acest context, poate că este firesc să existe o diferenţă de competenţe. Dar competenţele se pot cumpăra. Nu este nimic ruşinos să spui «Nu ştiu». Există competenţe în mediul public şi privat. Nu avem o problemă de competenţe, putem contracta cel mai bun arhitect, fie el în Singapore sau în Spania.”

    A treia idee se leagă de lipsa tot mai acută a timpului, iar Tatian Diaconu aprobă în totalitate această idee. „Timpul pierdut nu se mai întoarce. Am încercat să găsim o metodă pentru a câştiga timp.” Soluţia identificată este cea a parteneriatelor pentru ariile de activităţi în care echipa Immochan România nu avea competenţe la fel de ample ca şi în proiectele de retail. Concret, este vorba despre asocieri, de pildă pe zona de rezidenţial, cu Kaspar Development, în proiectul de la Braşov; în cartierul Coresi zona rezidenţială are deja 570 de apartamente finisate, iar în faza a doua vor fi livrate alte 430 de apartamente. Diaconu explică logica acestui parteneriat: „Chiar dacă am bani pentru a dezvolta un proiect, nu am timp suficient. În curba de învăţare am fi făcut greşeli, vreme de câţiva ani”. Pentru a arde aceste etape, Immochan România, rebranduită acum sub numele Ceetrus, a mizat pe parteneriate. Reţetă aplicată şi în partea de office, tot în proiectul Coresi de la Braşov, unde Ascenta Management a adus know-how-ul odată cu achiziţia Coresi Business Park, care a alăturat componentei de retail şi rezidenţiale şi pe cea de office. Există însă un aspect la care trebuie să fie atente orice companie sau firmă care îşi doreşte o variantă de colaborare: „Fără valori comune, parteneriatul este mai greu decât o căsnicie”.

    Cum a ajuns însă la ideea parteneriatelor? Cam în acelaşi sistem în care a construit şi echipa locală: „În 2012 mi-am dat seama că nu ştiam să fac proiectul de la Braşov, aşa că am adunat specialişti din mai multe ţări. Unul singur nu ştie să facă un astfel de proiect, fiecare ştie o parte din el. România a fost pentru Immochan o filială cu apetit de antreprenoriat”, povesteşte Diaconu, care adaugă că experienţa proiectului de la Braşov l-a transformat într-un curios permanent. „Mă întreb zi de zi ce mai putem aduce în plus la acest proiect, fiind practic un ecosistem care se autosusţine. 4.500 de oameni locuiesc deja acolo şi numărul lor creşte lună de lună.” Pentru a completa acest cartier, care reuneşte acum complexul comercial Coresi, blocuri de locuinţe, birouri şi cele mai generoase spaţii verzi din orice proiect dezvoltat pe piaţa locală, dezvoltatorul a donat 4.500 mp de teren care ar urma să găzduiască o unitate de învăţământ – grădiniţă sau şcoală.

    Ceetrus are în plan dezvoltarea de noi proiecte în Bucureşti, Satu Mare, Sibiu, Cluj şi Craiova, iar cele mai avansate dintre acestea sunt în Satu Mare – unde există deja un centru comercial cu Auchan şi care va avea 10.000 mp de centre comerciale în plus –, alături de o componentă rezidenţială – iar următorul va fi Clujul. La Satu Mare proiectul va fi completat de un proiect rezidenţial de 500 de apartamente.
    Tatian Diaconu mai spune că acum în real estate preţurile sunt „un pic inflamate” şi cel mai adesea sunt de câteva ori mai mari decât poate oferi el. „Dacă sunt dezvoltator, poate pot să dau 500 de euro pe metrul pătrat, când vânzătorul cere 700 de euro. Dar eu lucrez cu arhitecţii timp de 3-6 luni, ca să înţeleg cât pot câştiga din chirii sau din vânzarea de apartamente. Pot face un proiect şi în cazul în care dau 500 de euro pe metrul pătrat, dar asta înseamnă să renunţ la toate demersurile de urbanizare – de la infrastructură la spaţii verzi şi zone pentru comunitate, cum sunt grădiniţa sau şcoala.”

    Şeful Ceetrus România mai spune că în această meserie este foarte uşor „să-ţi rupi gâtul, pentru că vorbim de sume foarte mari. De aceea încercăm să nu facem greşeli mari plătind preţuri nesustenabile. Orice proiect vom mai face de acum înainte va fi mixt, nu neapărat într-o formulă anume, poate fi orice combinaţie de comercial, rezidenţial şi office.”

  • Sky is the limit – Birouri cu vedere spre miliarde de euro

     Sunt nume grele în real estate-ul local, cu proiecte de zeci şi sute de mii de metri pătraţi, dar şi oameni care şi-au clădit afaceri în alte domenii, imobiliarele fiind doar o preocupare secundară în portofoliul lor de businessuri. Capitala României rămâne un „teren de joacă” atractiv pentru investitori, mai ales că, pentru bucureşteni şi nu numai, clădirile moderne de sticlă rămân o aspiraţie fascinantă.

    Legea nescrisă” a pieţei de birouri din România spune că un angajat ar trebui să aibă alocaţi, în medie, între opt şi zece metri pătraţi la birou. La o suprafaţă de 2 milioane de metri pătraţi, un calcul simplu arată că cei 50 care ţin în mâini sectorul office găzduiesc în clădirile lor peste 200.000 de angajaţi.

    La o valoare medie a chiriei de 15 euro pe metru pătrat (în condiţiile în care în zona de nord chiria poate ajunge la 22 de euro/mp, iar în altele se situează la 8-10 euro/mp), înseamnă că cei 50 obţin din chirii venituri de aproximativ 360 de milioane de euro pe an. Portofoliile lor reprezintă peste 70% din stocul total de birouri din Bucureşti, care se îndreaptă spre 3 milioane de metri pătraţi. Şi povestea merge mai departe, cum spune reclama.

    „Dacă ne uităm la cifrele comparative din ţări precum Polonia sau Cehia, vedem că mai există loc pentru noi birouri în Bucureşti. Problema este însă unde le construim. În Pipera s-au construit multe clădiri moderne şi frumoase de birouri, dar acolo există o singură staţie de metrou”, spunea recent Mihai Rohan, preşedintele patronatului din industria cimentului, CIROM.

    El adaugă, de asemenea, că birourile, alături de segmentul rezidenţial, atrag cele mai mari cereri de ciment, susţinând astfel piaţa, într-un context în care investiţiile publice dau înapoi.

    Doar primii cinci proprietari de clădiri – Globalworth, Immofinanz, Genesis Property, CA Immo şi Atenor – au portofolii cumulate care depăşesc 3 miliarde de euro. Patru din cinci sunt străini şi, în acelaşi timp, veterani pe piaţa locală de birouri, România fiind o ţară-cheie în portofoliile lor. Ioannis Papalekas, omul de afaceri grec acţionar în Globalworth, şi-a clădit în România fundaţia pentru primul loc în topul proprietarilor de birouri. Portofoliul lui a atins, la finalul anului trecut, valoarea de 1,8 mili­arde de euro, iar veniturile din chirii au fost în 2017 de aproape 116 milioane de euro, mai mult decât dublu faţă de anul anterior.

    Imediat după Globalworth, în clasament urmează austriecii de la Immofinanz, al căror portofoliu s-a extins şi în retail, aceştia fiind de asemenea proprietarii unor centre comerciale în ţară. Birourile rămân însă segmentul lor principal de business, fiind spaţii de muncă pentru mai mult de 20.000 de angajaţi.

    În top trei şi-a făcut loc şi o companie românească, fondată şi condusă de Liviu Tudor. În cele două proiecte de birouri ale sale – Novo Parc şi West Gate – românul poate găzdui peste 15.000 de salariaţi. Printre chiriaşii celor două proiecte se numără companii precum Renault, Ericsson, Siemens, Alpha Bank sau Hewlett-Packard Enterprise.

    Între cei 50 se regăsesc şi alţi mari dezvoltatori, majoritatea străini, care au făcut din imobiliare principala lor activitate de business. Austrieci, israelieni, sud-africani, germani, belgieni, suedezi, cehi, turci – toţi fac parte din clubul investitorilor care vor să ducă România la acelaşi nivel cu statele dezvoltate ale Europei în materie de stoc de birouri.

    Imobiliarii din umbră
    Surprizele vin însă de la oameni de afaceri şi companii care s-au făcut cunoscute în business prin alte domenii de activitate. Augustin Oancea, omul care a dus traderul de energie Tinmar la afaceri de peste 650 de milioane de euro anul trecut, sau Romeo Pomponiu, cel care a dezvoltat businessul Steilmann din domeniul modei, sunt două dintre exemple.
    Lor li se adaugă Hili Properties, divizia imobiliară a grupului maltez Hili Ventures, care deţine în România circa 70 de restaurante McDonald’s. Hili Properties are în Bucureşti clădirea Art Business Center, pe care a cumpărat-o cu 30 de milioane de euro de la antreprenorul român Ion Chirescu.
    Petr Kellner, omul de afaceri ceh, fondator al fondului de investiţii PPF, a bifat şi el sectorul local de real estate, după ce se concentrase mai mult timp pe domeniul energiei. Între timp, a renunţat la sectorul energetic din România, însă businessul din imobiliare încă îi aparţine.
    Investiţiile celor mari, dar şi ale celor mici contribuie la creşterea numărului de angajaţi în clădirile moderne de birouri, un număr care a atins borna de 250.000 la sfârşitul anului trecut. Ţinând cont de proiectele de birouri a căror livrare este anunţată în 2018, precum şi de planurile de recrutare anunţate în special de companiile internaţionale prezente pe piaţa locală, numărul de angajaţi din clădirile moderne de birouri din Bucureşti (încadrate în clasele A şi B, în funcţie de confort şi de facilităţile oferite) ar putea urca spre 280.000 de persoane până la sfârşitul acestui an, după cum arată datele companiei de consultanţă imobiliară Cushman & Wakefield Echinox.
    Cei mai mulţi se găsesc în zona Pipera, care a devenit sinonimă cu aglomeraţia şi traficul sufocant, odată cu expansiunea birourilor. Cea mai aerisită din punctul de vedere al stocului de birouri este zona de sud, o destinaţie aleasă în special de companiile care oferă servicii de outsourcing.Imobiliarele, un business adiacent

    Petr Kellner, fondatorul fondului de investiţii PPF, este cel mai bogat om din Cehia, cu o avere de circa 16 mld. dolari. El şi-a făcut intrarea pe piaţa imobiliară din România în 2016, după ce a preluat clădirea de birouri Metropolis Center, din apropiere de Piaţa Victoriei, într-o tranzacţie de 50 mil. euro. PPF a fost anterior activ şi pe piaţa distribuţiei de gaze în România, controlând compania Gaz Sud. Ulterior, aceasta a fost cedată unui alt fond de investiţii ceh, Emma Capital, controlat de Jiri Smejc, un fost asociat al lui Kellner.

    Romeo Pomponiu, antreprenorul care a extins pe plan local businessul Steilmann din domeniul modei, a dezvoltat imobilul de birouri River Plaza prin reamenajarea unei clădiri industriale, construite la începutul anilor ’70. Imobilul este amplasat la câteva minute de Piaţa Unirii şi de Bulevardul Unirii. Potrivit datelor ZF, Romeo Pomponiu este cel care a adus şi grupul german de modă s.Oliver în România, în sistem de franciză, primul magazin fiind deschis în AFI Cotroceni în primăvara acestui an.

    Augustin Oancea, omul din spatele grupului energetic Tinmar, este unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri locali. Compania şi-a început activitatea în 2011 cu tradingul cu produse petroliere şi a ajuns, de-a lungul timpului, să alimenteze cu energie businessuri precum Lukoil, Lidl, Arctic sau Carrefour. În domeniul imobiliar, Augustin Oancea deţine două clădiri de birouri în zona Pieţei Victoriei.

  • Ce trebuie să facă Halep pentru a o învinge pe Muguruza. Cheia meciului de astăzi nu stă în serviciul Simonei

    Situaţia e însă cu totul alta dacă ne uităm la retur: Halep se află pe primul loc în ceea ce priveşte returul pe prima minge (serviciul unu), returul pe a doua minge şi număr de breakuri realizate.

    Mai exact, Halep a pus în teren, până acum, 111 mingi trimise de adversară cu primul serviciu; e urmată aici de Kasatkina şi de Kerber, cu câte 107 reuşite fiecare. În ceea ce priveşte mingile trimise cu serviciul doi, Halep a reuşit de 83 de ori să returneze mingea în terenul advers, în vreme ce Mertens şi Muguruza, ocupante următoarelor locuri, se află la 74, respectiv 71 de reuşite.

    Nu în ultimul rând, Halep conduce şi clasamentul celor mai multe breakuri reuşite, cu 32 de jocuri câştigate pe serviciul adversarelor. E urmată aici de Sloane Stephens, cu 27, şi de Kerber cu 26.

    La capitolele aşi, procentaj la primul serviciu sau procentaj la al doilea serviciu, Halep lipseşte din top 3.

    Prin urmare, e uşor de înţeles că jocul la primire a reprezentat cheia succesului pentru Halep, cel puţin în cadrul turneului de la Roland Garros. Luând în calcul faptul că Muguruza nu stă prea bine nici la capitolul serviciu dar nici la capitolul retur, Simona Halep ar trebui să îşi câştige astăzi biletul pentru finală.

  • Nokian Tyres va deschide un nou centru tehnologic în Spania

    Nokian Tyres operează în prezent două centre de testare în Finlanda – Ivalo şi Nokia. Adăugarea la facilităţile de testare ale producătorului finlandez de anvelope a celui de-al treilea centru tehnologic şi de testare, amplasat în climatul cald al Spaniei, permite testarea anvelopelor de vară, all-season şi de iarnă, pe parcursul întregului an.

    Accentul principal se va pune pe anvelopele de vară şi cele all-season cu indice de viteză mare, deoarece există o cerere deosebit de ridicată pentru aceste tipuri de anvelope pe pieţele Nokian Tyres în dezvoltare, din Europa Centrală şi America de Nord.

    În vasta zonă de testare care se întinde pe trei sute de hectare, vor fi amplasate peste zece piste de teste, care vor fi utilizate pentru a studia durabilitatea şi performanţa anvelopelor, cu ajutorul tehnologiei de testare moderne. Un circuit oval de şapte kilometri va înconjura întreaga unitate, acesta fiind destinat testării anvelopelor la viteze de până la 300 km/h. În plus, circuitele vor permit efectuarea unei serii de teste necesare pentru omologarea anvelopelor, cum ar fi cele de aderenţă pe carosabil umed şi cele de zgomot la rulare.

    Nokian Tyres este cel mai nordic producător de anvelope din lume. Compania promovează şi facilitează şofatul în siguranţă, în condiţii exigente. Anvelopele sale inovatoare pentru autoturisme de pasageri, camioane şi maşini grele, sunt comercializate în special în zonele cu zăpadă, împădurite, şi cu condiţii de şofat dificile din cauza anotimpurilor schimbătoare.

  • Premieră pe piaţa de criptomonede din România: Un teren de 2 milioane de euro a fost cumpărat cu monede virtuale

    Potrivit datelor din platforma de tranzacţionare, investitorii au plătit 89.588,38 OneCoin pentru terenul de 7.000 mp situat pe DN1 Ploieşti-Braşov, sumă ce reprezintă echivalentul a aproape 2 milioane de euro.
     
    Aceasta ar fi cea mai mare tranzacţie cu moneda digitală OneCoin realizată vreodată în România, pe platforma de ecommerce DealShaker, informează un comunicat. OneCoin este o monedă digitală bazată pe criptografie. La fel ca si codul de bare, sau seria trecută pe o factura, fiecare monedă digitală este unică. Spre deosebire de alte criptomonede precum Bitcoin, OneCoin este folosită exclusiv pentru tranzacţiile dintre persoanele membre ale comunităţii, pe platforma DealShaker.
     

  • Noul plan al Gabrielei Firea: Primăria Capitalei cumpără sute de locuinţe pentru medici şi un teren pentru locuinţe sociale la preţuri mici

    Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB) a votat, vineri, achiziţionarea de locuinţe pentru medici şi un teren pe care urmează să construiască locuinţe sociale „la preţuri acceptabile”.

    „În vederea asigurării unui cadru cât mai favorabil pentru desfăşurarea actului medical cât şi pentru atragerea personalului medical specializat, Primăria Municipiului Bucureşti face demersurile pentru identificarea unor ansambluri de locuinţe pe raza Municipiuui Bucureşti, în vederea achiziţionării şi repartizării acestora ca locuinţe de serviciu, cadrelor medicale care îşi desfăşoară activitatea în spitalele aflate în administrarea CGMB, prin Administraţia Spitalelor şi Serviciilor Medicale Bucureşti. Demararea acestui proiect poate fi considerat un motiv întemeiat pentru care medicii şi asistenţii medicali să nu mai fie tentaţi să părăsească ţara”, se arată în expunerea de motive a proiectului votat vineri în CGMB.

    Locuinţele urmează să fie identificate, apoi o comisie a PMB va negocia preţul acestora.

    Citiţi continuarea pe Mediafax.ro

  • Cum arată casa celui mai bogat om din România. Locuinţa este absolut impresionantă – FOTO

    Ion Ţiriac se află şi în acest an, pentru a patra oară consecutiv, pe prima poziţie a Top 300 cei mai bogaţi oameni din România, cu o avere estimată la 1,7-1,8 miliarde de euro, în creştere cu 7,6% faţă de anul anterior.
     
    Doar patul în care doarme Ţiriac are 16 metri pătraţi şi este tapiţat în totalitate cu piele de elefant.
     
    Este cunoscută pasiunea acestuia pentru vânătoare. În plus, una din băile din apartament este colosală, fiind mai mare ca un apartament de două camere dintr-un cartier muncitoresc din Bucureşti