Smart Business este o emisiune în care dorim să vi-i prezentăm pe reprezentanţii noii generaţii de antreprenori, cei care au avut curajul să dezvolte pe piaţa locală afaceri ieşite din tipar. Sunt talentaţi, pragmatici, depăşesc piedici şi îşi transformă ideile în branduri.
Tag: tanar
-
Dosarul Colectiv, AMÂNAT din nou. Părintele unui tânăr mort în incendiu: 65 de morţi, nici un vinovat
La Tribunalul Bucureşti era programat, luni, un nou termen al dosarului Colectiv, în condiţiile în care judecătorul din dosar, Valeriu Mihail Terceanu, s-a pensionat cu data de 3 septembrie.
În mod normal, trebuia repartizat un nou judecător în dosar, care să decidă dacă procesul ar putea fi reluat de la zero, potrivit normelor. Deoarece, până luni, însă nu fusese repartizat un nou judecător, procesul s-a amânat pentru data de 22 octombrie.
“Aşa cum era de aşteptat, justiţia îşi urmează cursul. 3 ani de la Colectiv, 65 de morţi, nici un vinovat, nici un proces pe rol’, a scris, pe Facebook, Eugen Iancu, preşedintele Asociaţiei Colectiv GTG 3010 şi părintele unui tânăr mort în incendiul de la Colectiv, după amânare.
La finalul lunii august, preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul de eliberare din funcţie a lui Valeriu Mihail Terceanu, care s-a pensionat cu data de 3 septembrie. Mihail Valeriu Terceanu este fostul soţ al judecătoarei Geanina Terceanu, cea care a fost condamnată, la începutul acestui an, pentru luare de mită în dosarul Transferurilor. Geanina Terceanu a fost condamnată la şapte ani cu executare de instanţa supremă.
-
Tânărul de 22 ani care a descoperit una dintre cele mai mari erori din industria calculatoarelor
Tânărul de origine germană Jann Horn (22 de ani) a devenit faimos după ce s-a dezvăluit faptul că a descoperit una dintre cele mai mari erori ale unui cip de calculator, potrivit unui articol publicat de Daily Mail.
Eroarea ar fi existat de mai bine de două decenii, interval de timp în care nu a fost observată. Tânărul a reuşit să o descopere după ani de cercetare. Mai uimitor de atât este faptul că a dat peste aceasta accidental, în timp ce citea manuale de mii de pagini despre procesoare pentru un proiect complet diferit.
Cercetarea lui l-a condus spre un proces cunoscut drept ”execuţie speculativă”, prin care un cip încearcă să ghicească ce i s-ar putea solicita să facă şi începe să facă task-ul respectiv înainte de a primi solicitarea, cu scopul măririi vitezei. Pentru a face acest lucru, începe să acumuleze informaţii din mai multe locuri ale computerului şi să stocheze aceste informaţii în memorie.
Horn a descoperit că, chiar dacă cipul a greşit în a ghici sarcina ce îi va fi alocată, informaţiile primite de acesta vor fi oricum stocate şi ar putea fi furate de un hacker. Horn lucrează pentru proiectul Google Project Zero din Zurich şi a informat Intel, cel mai mare producător de cipuri de calculator, despre descoperirea sa.
Tânărul împreună cu alţi câţiva specialiaşti din domeniu şi-au unit apoi eforturile pentru a rezolva această problemă şi până în ianuarie au oferit şi o soluţie. Intel a anunţat descoperirea şi i-a atribuit lui Horn meritele pentru aceasta. ”Nu este o one-hit wonder. Asta face el”, l-a descris pe Horn pentru Bloomberg Mario Heiderich, fondatorul companiei berlineze de securitate cibernetică Cure53.
-
Jobul din România plătit cu 10.000 de euro a fost obţinut de un tânăr de 28 de ani fără studii de specialitate în domeniu
Cosmin Ghiţă, un tânăr de 28 de ani fără experienţă în energie nucleară, cu studii de economie, a fost numit director general al Nuclearelectrica (SNN) pe o perioadă de patru luni, a anunţat ieri pe bursa compania de energie nucleară.
Salariul directorul general al Nuclearelectrica, companie care furnizează 17% din energia electrică consumată în România şi are afaceri de 1,6 miliarde de lei, este de circa 10.000 de euro. Mandatul actualului director general, Daniela Lulache, expiră la 1 septembrie 2017.
-
Cum şi-a petrecut concediul Dragoş Anastasiu, CEO, Eurolines: “Unul dintre cele mai frumoase locuri de pe pământ” – VIDEO
Fac plimbări lungi pe malul apei, ajung şi privesc locul unde, efectiv, se varsă Dunărea în Marea Neagră şi asta mă ajută să găsesc soluţii pentru problemele de la birou, mă ajută să iau decizii şi, foarte des, îmi vin idei noi de business sau de îmbunătăţire a unor situaţii care aşteptau şi ele să le vină rândul. Delta este destinaţia mea favorită în România şi, imediat după ea, urmează Transilvania.
Telefonul şi laptopul, revistele de specialitate, cărţile şi costumul de înot sunt lucrurile care nu îmi lipsesc în concedii. Cât despre amintiri preferate, mi s-a lipit de suflet Key West. Am fost acolo când eram foarte tânăr şi încă îmi amintesc de acel loc ca de unul dintre cele mai frumoase de pe pământ. Are nişte culori excepţionale.
Care sunt destinaţiile în care v-aţi dori să ajungeţi şi nu aţi avut încă ocazia?
Japonia. Îmi doresc şi încă nu a devenit prioritară pe listă. De asemenea, vreau să ajung în Noua Zeelandă şi Australia.Unde nu aţi merge sau ce nu aţi face niciodată într-o vacanţă?
Hm, greu de spus că nu aş merge undeva. Siria şi Irak nu mă atrag, totuşi. Cred că nu aş bea cafea. Dar asta nu fac oricum. -
Archos şi Qustodio lansează o nouă gamă menită să asigur siguranţa copiilor în mediul online
Pe lângă configuraţia hardware optimizată, gama Archos Junior include un abonament Qustudio Premium, cu acces la un conţinut filtrat şi la instrumentecomplete de gestionare a activităţii de la distanţă. Astfel, părinţii vor avea certitudinea că cei mici sunt constant în siguranţă în mediul online, utilizând tableta sau smartphone-ul într-un mod responsabil.
-
Cronică: Un alt fel de film despre mafie – VIDEO
Pentru cel de-al doilea lungmetraj al său, regizorul Thierry de Peretti a ales ca temă violenţele din Corsica de la începutul anilor ’90. E un proiect ambiţios, care urmăreşte creşterea şi în cele din urmă decăderea unui tânăr o desfăşurare similară cu cea din Naşul, dacă vreţi, deşi asemănările se opresc aici.
Principala diferenţă faţă de filmele clasice cu mafioţi vine din felul în care Peretti şi echipa prezintă scenele: cadrele sunt mai lungi, invitând mai degrabă la distanţarea faţă de personaje. Cadrele nu mai sunt intime, aşa cum se întâmplă de obicei în filmele semnate de Coppola sau Scorsese.
În ciuda unei poveşti extrem de ofertante, mai ales în condiţiile în care întâmplările din Corsica nu au ajuns prea des pe marele ecran, Une vie violente nu reuşeşte să îşi atingă potenţialul. Firul narativ se încurcă parcă în prea multe detalii şi devine greu de urmărit, iar personajul principal pare de multe ori că nu ştie exact ce anume trebuie să facă. Revin la comparaţia cu Naşul: şi în filmul lui Francis Ford Coppola personajele ajung în stări conflictuale, dar dilemele lor sunt de cele mai multe ori de natură morală. Aici, Stephane (un militant de 20 de ani) pare să se întrebe de multe ori dacă trebuie să continue lupta, nu dacă lupta e una corectă.
Aş spune că este o problemă a echipei tehnice, pentru că actorul Jean Michelangeli (Stephane) semnează un rol excelent; şi restul distribuţiei, formată din actori relativ necunoscuţi, se achită bine de sarcinile primite.
Aflăm încă de la început că Frontul Naţional de Eliberare a Insulei Corsica (FLNC) a luptat încă din anii ’70 pentru a obţine independenţa faţă de Franţa, apogeul acestui conflict fiind atins două decenii mai târziu. Acţiunea filmului începe însă în 2001, iar primele scene sunt elocvente pentru modul în care Peretti tratează subiectul: doi tineri sunt executaţi de mafie la Paris, cadrul fiind unul lung, filmat de departe.
Cinematografia semnată de Claire Mathon este excelentă şi prezintă contrastul dintre Parisul cenuşiu şi culorile vii ale insulei.
Cea mai bună parte a filmului Une vie violente este felul în care Peretti descrie climatul cultural şi social al insulei Corsica, un loc unic împărţit cumva între Franţa şi Italia.
În concluzie, Une vie violente merită din plin laudele pe care le-a primit în timpul proiecţiei de la Cannes. Nu este un thriller, aşa cum poate şi-ar fi dorit producătorii, dar evocă într-un mod excepţional o perioadă mai puţin cunoscută din istoria Europei.
Notă: 8,5/10
Une vie violente
Regia: Thierry de Peretti
Distribuţie: Jean Michelangeli, Henri-Noel Tabary, Cedric Appietto, Marie-Pierre Nouveau, Delia Sepulcre-Nativi
Durată: 1 oră 47 minute
Data lansării: 10 august -
Cum a transformat un tânăr din Sibiu cea mai mare dorinţă pe care a avut-o el ca angajat intr-o afacere
Un tânăr din Sibiu care lucra mult la birou s-a gândit că un masaj din când în când i-ar prinde bine, iar fructele proaspete i-ar da energie. A transformat dorinţa lui într-o afacere şi acum duce fructe către companii din oraş şi face masaj celor care îşi doresc puţină relaxare la serviciu.Raul Muntean încearcă să schimbe mentalităţile celor care conduc companii în Sibiu, pentru că a văzut, când a deschis afacerea sa, prin care livrează fructe proaspete la birou şi oferă angajaţilor masaj la serviciu, că sunt directori sau administratori care nu sunt de acord ca angajaţii să beneficieze de aceste facilităţi.”Depinde de mentalitatea fiecăruia dintre directorii companiilor. Oamenii de regulă sunt deschişi. Sunt persoane care acceptă uşor, dar sunt şi unii care spun din start ”nu”, că de ce să le ofere masaj oamenilor, că ei vin la serviciu să muncească, nu să facă masaj. Am primit astfel de răspunsuri. Noi spunem că masajul îl relaxează pe angajat şi lucrează mai bine”, povesteşte Raul Muntean corespondentului Mediafax.
Cel mai ieftin pachet de masaj pentru angajaţi costă 1.100 de lei lunar şi este pentru 60 de şedinţe. O şedinţă durează 15 minute, masajul fiind realizat pe un scaun special, unde maseurul are deschidere la spate, ceafă şi braţe.
”Este un masaj de relaxare, uscat, doar prin haine. Se bazează pe presopunctură”, a spus Raul Muntean.
Cu fructele nu a fost la fel de greu să îi convingă pe angajatori, ba chiar a încheiat câteva contracte în cele patru luni de când a deschis afacerea.
”Cu fructele e mai uşor. În patru luni am reuşit să semnăm contracte cu câteva firme din Sibiu. Avem un depozit cu care colaborăm, luăm fructele de la ei şi le ducem la companii. În funcţie de cerinţă, mergem zilnic sau mai rar”, a povestit Raul Muntean.
-
Pianistul în şlapi: Un spălător de vase din Oradea impresionează internetul cu talentul său
Antreprenorul bucureştean Tudor Maxim l-a surprins într-un filmuleţ, pe care apoi l-a postat pe reţeaua de socializare. “Ne plimbam prin Oradea şi dintr-o dată ne-a atras atenţia o muzică magică. Ne-am apropiat şi am descoperit un tânăr în şlapi ce cânta la un pian în parc. Am fost fermecaţi de muzica lui. Am descoperit că provine de al casa de copii şi lucrează ca spălător de vase. Nu are educaţie muzicaşă şi nici prea multă formală. Dar ce cântă e fenomenal!”, a scris Maxim, pe Facebook.
Imaginile filmate îi confirmă spusele: tânărul îmbrăcat într-un tricou şi pantaloni scurţi şi încălţat cu papuci, cântă foarte bine şi are o voce puternică. Întrebat cum a învăţat să cânte, arată spre ureche, dezvăluind astfel că este în totalitate autodidact. În înregistrarea de şapte minute, Ernest cântă mai multe melodii, precum “Caruso”, a italianului Lucio Dalla, ori “Copacul”, de Aurelian Andreescu.În 12 ore, postarea lui Maxim a adunat peste 63.000 de vizualizări şi mii de comentarii şi distribuiri. Unii oameni s-au oferit chiar să-i plătească lui Ernest ore de muzică, în timp ce alţii au sugerat că ar trebui angajat de Filarmonica din Oradea, scrie www.ebihoreanul.ro