BusinessMagazin

Tag: seceta

  • Petre Daea: În unele zone culturile agricole sunt compromise total. Ce spune de starea de calamitate

    Întrebat despre situaţia creată de secetă în România, Petre Daea a spus, marţi, la Antena 3, că situaţia ar fi fost cu totul diferită dacă România ar fi avut un sistem de irigaţii, în zonele irigabile, „pentru că nu putem iriga toată ţara”. În unele zone, cum este Buzăul, „e numai praf”, culturile agricole fiind compromise total.

    „Da (situaţia ar fi fost alta dacă aveam sistem de irigaţie – n.r.), în suprafeţele posibile de irigat. Că România nu poate să irige întreaga suprafaţă a ţării. Este un regret al nostru – şi în primul rând al meu, pe care l-am consemnat la faţa locului văzând pierderile de cultură şi, evident, chinurile pe care le au fermierii – în condiţiile în care, în acest moment dificil, s-au îndreptat asupra lor şi condiţiile climatice şi scumpirea inputurilor din agricultură”, a spus ministrul Agriculturii.

    Petre Daea a spus că mulţi dintre fermierii afectaţi de secetă i-au cerut să schimbe destinaţia culturilor.

    „Lucrurile sunt mai grele la culturile prăşitoare. Sunt parcele şi parcele, sunt culturi şi culturi, sunt zone şi zone. Acolo unde precipitaţiile au căzut şi unde au putut fermierii să aducă apa prin mijloacele lor pe care le-au putut realiza de-a lungul vremii, având o sursă de apă, lucrurile sunt bune. Acolo, însă, unde nu au căzut precipitaţii, avem pierderi de cultură care înseamnă şi compromiterea totală a unor suprafeţe. Am fost acolo la orele 12 noaptea, la Buzău. Mă întreba cineva ce caut eu noaptea? Păi nu mi-a ajuns ziua, că mă duceam ziua. (…) Acolo e numai praf. Noaptea, de regulă, găseşti o rouă în cultură. Acolo nu exista. Porumbul a murit. Şi fermierii mi-au cerut următorul lucru: <Domnule ministru, se mai face porumbul?>. <Nu!>. <Daţi-ne voie să îi schimbăm destinaţia pentru că ne trebuie – pe de o parte – furaje şi iată că folosim masa vegetativă care o avem, pe de altă parte, ne eliberăm şi noi terenurile pentru a pregăti cultura următoare”, a povestit Daea.

    Ministrul Daea a spus că va scoate toată această situaţie „la lumină”: „Altfel nu veneam. Scot la lumină ceea ce pot să scot. Nu ştiu care este procentul, dar, o scot la lumină. Eu nu pot să cresc producţia, eu trebuie să leg anii agricoli. Este un mare pericol în acest moment când nu ai prima cultură din care să obţii venit”.

    Petre Daea nu a răsouns în mod concret dacă va decreta stare de calamitate în România.

    „Inginerul Daea constată existenţa unui factor care determină calamitarea producţiei, motiv pentru care am intrat în tiparul legal, pentru că îl avem, pentru a constata la faţa locului prin comisiile create de către prefect prin ordinul prefectului, stabilindu-se concret la faţa locului ce cultură este, ce suprafaţă şi care este gradul de afectare. Şi aici avem 3 praguri: avem situaţiile în care culturile nu sunt afectate sau sunt afectate puţin, dar nu este într-un procent mai mare de 50% sau sunt situaţii în care acele culturi sunt afectate într-un procent mai mare şi sunt situaţii – astea ne interesează – când culturile sunt distruse pur şi simplu.”, a spus Daea.

  • Ministrul Mediului: Facem încă un apel ca apa potabilă să nu o folosim în scopuri agricole

    „Facem încă odată, în mod repetat, apel la populaţie ca în această perioadă să utilizeze apa potabilă sttrict pentru consumul din gospodărie pentru consumul pentru care se produce apa potabilă. E o risipă pe care nu ne-o permite acum să folosim această apă potabilă în scop agricol”, spune Tanczos Barna.

    Ministrul Mediului a revenit cu precizări despre acest apel.

    „Ne referim strict la folosirea apei în gospodărie, în curte, în gradină, în acele mici suprafeţe anexate caselor. Nu vorbim de irigaţiile la scară largă. Acolo, ANIF şi ANAR asigură necesarul de apă, nu sunt probleme semnificative. Apelul îl fac către cei care folosesc apa potabilă care intră prin ţeavă în curte, vine printr-un sistem de captare, tratare, alimentare a localităţii cu apă potabilă, ca aceqa apă să nu fie folosită în scop agricol. Creşterea exagerată a consumului în această perioadă secetoasă periclitează siguranţa alimentării cu apă potabilă exact în localitatea în care nu se înţelege că, din păcate, câteva săptămâni va trebui să nu foloseascvă acezastă apă pentru irigaţii”, adaugă Barna Tanczos. .

    Ministrul Mediului spune, în privinţa rezervelor strategice de apă, că există cele 40 de lacuri de acumulare, unde nu sunt probleme semnificative.

    „Nivelul apei în Dunăre e în scădere faţă de anii precedenţi. Avem undeva la 3000 de litri/secundă la intrarea în ţară, faţă de 5.000-6000, dar nu avem probleme”, arată Tanczos Barna.

  • NEWS ALERT. Ce se întâmplă în România, chiar în acest moment

    Reprezentanţii ANAR susţin că rezerva de apă în principalele 40 lacuri de acumulare este de 3,45 miliarde mc de apă. Aceasta poate asigura necesarul de apă brută pentru toţi beneficiarii din sursa de apă de suprafaţă in regim centralizat.

    Conform acestora, se estimează că resursele vor scădea la sfârşitul lunii iulie.

    „Prognoza unui debit mediu lunar al Dunării indică în continuare o valoare scăzută în luna iulie, respectiv în jur de 3000 mc/s. La aceasta se adaugă şi un aport scăzut al debitelor afluente medii lunare în lacurile interioare ale României din cauza posibilei tendinţe de scădere a aportului de precipitaţii. De aceea, estimăm că, la sfârşitul lunii iulie, în cele 40 lacuri de acumulare principale cu rol important în alimentarea cu apă pentru populaţie, industrie şi productia de energie electrică), coeficientul de umplere va scădea de la 82 % cât este astăzi la 68 %”, se arată în comunicatul ANAR.

    În acest moment, sunt afectate de secetă: 28 de localităţi din judeţele Botoşani şi Galaţi, 77 de localităţi din judeţele Bacău, Neamţ şi Vrancea, 5 localităţi din judeţul Cluj şi 5 din judeţul Argeş.

    „Este de semnalat faptul că pentru judeţul Botoşani există resursă de apă disponibilă în acumularea Stânca-Costeşti şi în acumularea Bucecea, dar problemele semnalate se datorează bazinelor intermediare ale operatorilor de apă-canal, care nu au capacitate suficientă pentru asigurarea cerinţelor suplimentare şi pentru udarea/irigarea culturilor agricole”, anunţă ANAR.

    Cele mai afectate sunt sistemele de alimentare cu apă centralizate în judetele Bacău, Neamţ şi Vrancea care au sursa de apă subterană din foraje sau drenuri, iar restricţiile se datorează creşterii consumului pentru irigaţii.

    De asemenea, sistemele de alimentare cu apă din priza de la acumularea Tarniţa sunt afectate datorită subdimensionării sistemului de alimentare cu apă în raport cu dezvoltarea zonei şi inexistenta unui rezervor tampon. Aceeasi situaţie este semnalată de operatorul de Apă-canal Ilfov care mentionează că, din cauza consumului excesiv de apă, este nevoit să limiteze alimentarea cu apă potabilă în UAT Periş, Domneşti, Ciolpani, Cernica, Bragadiru în anumite intervalle orare (2-3 ore) pentru remedierea unor avarii la reţeaua publică de alimentare şi refacerea rezervelor de apă din rezervoarele tampon proprii.

    În prezent, se aplică „Planul de restricţii şi folosire a apei în perioade deficitare” – treapta II în localitatea Sânpaul din judeţul Harghita şi Treapta III de restricţii în judeţele Iaşi şi Vaslui din sursele de alimentare cu apă Hâlceni, Plopi şi Soleşti.

    Pentru Centrala Nucleară Cernavodă există o rezervă de nivel de cca 1,02 (metri) până la declanşarea treptei I de restricţii şi nu sunt semnalate alte probleme în alimentarea cu apă.

    „Din cele 80 de secţiuni de monitorizare a secetei hidrologice, la 17 sectiuni s-au înregistrat debite sub debitul minim necesar pentru satisfacerea cerinţelor sub aspect cantitativ, în bazinele hidrografice: Someş-Tisa, Banat, Olt şi în special în Siret şi Prut-Bârlad. În afara secţiunilor de monitorizare a secetei, în secţiunile a 4 staţii hidrometrice din spaţiul hidrografic Prut-Bârlad râuri sunt secate: Rebricea, Tutova, Lipova, Buhai”, mai spun reprezentanţii ANAR.

    Aceştia fac un apel la populaţie să înţeleagă faptul că sistemele de alimentare cu apă potabilă au fost dimensionate fără folosinţă de irigaţii şi nu recomandă în această perioadă udatul grădinilor şi umplerea unor bazine/piscine.

  • Italia se îndreaptă către o situaţie dramatică de mediu. Stare de urgenţă în mai multe regiuni

    Mai multe regiuni italiene au declarat deja stare de urgenţă, încercând să elibereze fonduri pentru a contracara criza tot mai mare de apă, în timp ce asociaţiile agricole spun că producţia va scădea în acest an în zonele cheie de cultură.

    “O combinaţie între cea mai gravă secetă din ultimii ani şi temperaturile care au atins 40 de grade Celsius la sfârşitul lunii iunie conduc Italia spre o situaţie economică şi de mediu dramatică”, a declarat organismul de irigaţii ANBI, conform Reuters.

    Cel mai lung râu din Italia, Po, care traversează marile regiuni nordice şi care asigură aproximativ o treime din producţia agricolă a ţării, se confruntă cu cea mai gravă secetă din ultimii 70 de ani.

    “Po continuă să înregistreze un nivel scăzut de-a lungul întregului său curs”, a declarat ANBI: “Debitul s-a înjumătăţit în două săptămâni, scăzând la puţin peste 170 de metri cubi pe secundă”, adăugând că debitul trebuie să fie de 450 cm/s pentru a preveni intrarea apei sărate dinspre mare şi distrugerea terenurilor agricole.

    Marile lacuri din nordul ţării se află deja sub sau aproape de minime record, iar nivelul rezervoarelor naturale din centrul Italiei a scăzut, de asemenea, vertiginos. Râul Tibru se află la minime multianuale, în timp ce debitul râului Aniene s-a înjumătăţit.

    Regiunea Lazio, centrată pe Roma, a declarat starea de urgenţă în această săptămână, impunând restricţii în unele comunităţi, inclusiv interdicţii privind utilizarea furtunurilor de apă şi umplerea piscinelor.

    Un proiect finanţat de Agenţia Spaţială Europeană a declarat joi că săptămânile de vreme caldă au crescut temperatura la suprafaţa Mediteranei cu aproximativ 4C peste media din perioada 1985-2005.

    “Înţelegerea a ceea ce se întâmplă cu exactitate cu clima actuală este din ce în ce mai importantă, deoarece schimbările încep să aibă un impact concret asupra vieţii de zi cu zi”, a declarat Gianmaria Sannino, şeful ENEA Climate Modelling.

    Prognoza meteo pentru restul lunii sporeşte îngrijorarea, cu temperaturi care se aşteaptă să fie cu 10-12C peste normal săptămâna viitoare, cu vârfuri de până la 44C în insulele Sardinia şi Sicilia.

  • Bomba cu ceas din Europa care riscă să aducă dezastrul. Foametea şi războiul urmează

    Seceta, foametea şi războiul vin uneori împreună. Seceta prelungită face ca războaiele pentru apă să devină o normalitate în SUA. Nu sunt duse cu gloanţe şi bombe, ci între comunităţile locale cu mijloace juridice. În Franţa, unul din grânarele Europei, precipitaţiile aproape de cele mai scăzute cote din istoria meteorologiei locale ameninţă recoltele de cereale şi astfel speranţele că grâul francez poate deveni o rezolvare a crizei grâului ucrainean.

    Ziarul francez Libération a dedicat un dosar editorial întreg secetei care va afecta nu doar agricultura ţării, ci şi pe cea europeană. Conflictul din Ucraina poate fi considerat ca fiind parţial un război pentru apă deoarece armata rusă, prin teritoriile ucrainene ocupate, a deschis pentru însetata Crimee accesul la apa din Nipru.

    În Olanda, laboratorul agricol al Europei, fermierii avertizează că seceta din primăvară poate produce o penurie de alimente. Autorităţile apreciază că anul acesta deficitul de precipitaţii poate stabili un nou record. Nivelul apei în râuri şi lacuri este atât de jos încât folosirea acestora pentru irigaţii a devenit periculoasă pentru floră şi faună şi, prin urmare, în multe situaţii interzisă. Iar agricultura olandeză este adesea dată ca exemplu de sustenabilitate.

    În Spania, din cauza secetei, fermierii din Sierra Nevada reactivează un sistem de canale şi apeducte vechi de 1.000 de ani pentru a aduce apă din munţi. În iarnă, din cauza lipsei de precipitaţii, un bazin de acumulare spaniol a secat, dezvăluind un sat fantomă aflat pe fundul lacului. Seceta a lovit chiar şi capitala Norvegiei, Olso, ai cărei locuitori sunt rugaţi să facă economie la consumul de apă. 

    Iar în Ungaria, oamenii de ştiinţă avertizează că lacul Balaton, unul dintre cele mai mari lacuri cu apă dulce de pe continent, ar putea să sece în doar câteva decenii. Dar acolo, nivelul apei este menţinut ridicat artificial din motive economice. Europa este în cea mai mare parte un continent bogat, cu ţări care ştiu să coopereze, dacă este comparat cu altele. Riscurile ca seceta să producă crize alimentare care să degenereze în conflicte sunt mai mici decât în alte părţi. Însă seceta poate deveni un factor de destabilizare politică. Spre exemplu, Politico descrie cum schimbările climatice, asociate cu deficit de precipitaţii şi cu inundaţii, adică fenomene meteo extreme, hrăneşte extrema dreaptă.

    Partidul Vox le spune fermierilor andalusieni ceea ce ei vor să audă: că efectele schimbărilor climatice pot fi atenuate prin tehnologie şi nu este nevoie de modificarea modelului de afaceri, este dispus să se implice în conflicte cu alte comunităţi pentru apă şi atacă regulile UE care interzic irigarea terenurilor agricole cu apă din zonele naturale acvatice protejate din apropiere.

    În alte părţi ale lumii, lucrurile sunt mult mai complicate. Irakul se confruntă cu o secetă fără precedent. Accesul ţării la apă este condiţionat de ţările vecine Turcia, Siria şi Iran, care au barat cursurile marilor râuri. Ca de obicei în regiune, relaţiile între vecini sunt complicate.

    Dacă în ultimii ani agricultura a făcut ca Irakul să fie autosuficient din punctul de vedere al recoltei de cereale, anul acesta seceta şi costurile de producţie – seminţe, carburanţi şi îngrăşăminte – mult mai mari ameninţă chiar ocupaţia de agricultor, scrie France24.

    Greutăţile îi determină pe fermieri să-şi părăsească terenurile şi să plece la oraş în speranţa că vor găsi acolo de muncă.

    Orientul Mijlociu este recunoscut pentru instabilitate şi războaie. La fel şi Africa. Acolo, în unele regiuni situaţie este şi mai dramatică. În estul continentului, seceta este, de asemenea, una record, resursele sunt şi mai puţine. Cornul Africii – Somalia, Etiopia, Djibouti şi Eritrea ñ se confrunta şi înainte de războiul din Ucraina cu o criză alimentară. Acum, scumpirea grâului, a carburanţilor şi a îngrăşămintelor riscă să creeze foamete în masă, notează revista Foreign Policy. Aceasta înseamnă instabilitate. Yemenul, cu războiul nesfârşit dintre puterile regionale care-l devastează şi cu cea mai mare criza umanitară din lume, este la doar doi paşi distanţă.

    În Europa, guvernele şi comunităţile răspund la secetă cu măsurile clasice.

    În Franţa, în valea Drume, prefectura a anunţat încă din aprilie primele restricţii de anul aceasta în folosirea apei – ceva nemaiauzit în această perioadă a anului. Fermierii încearcă să facă faţă penuriei de apă prin ajutor reciproc şi sisteme de aprovizionare alternative. În întreaga Franţă primele culturi se anunţă catastrofale. Autorităţile îndeamnă oamenii să facă economie la apă, iar în unele regiuni este sunt interzise spălatul maşinilor şi udatul grădinii. „Dragă Oslo! Avem mai puţină apă ca de obicei şi avem nevoie de ajutorul vostru pentru a economisi apa! Staţi mai puţin sub duş, închideţi robinetele când vă spălaţi pe dinţi şi evitaţi să udaţi peluzele. Faceţi aceste lucruri pentru Olso pentru a putea folosi apa în cotinuare acolo unde este cu adevărat important!“ Locuitorii capitalei Norvegiei s-au obişnuit să primească astfel de mesaje prin SMS de la primărie. Iar sondajele arată că cetăţenii se conformează. În Ungaria, autorităţile au emis prima alertă de secetă în martie, permiţând astfel fermierilor să utilizeze apa de suprafaţă cu mai puţine restricţii. Guvernul a anunţat că va investi 532 de milioane de euro în reabilitarea sistemelor de irigaţii din sudul uscat al ţării, dar în următorii opt ani. El speră să suplimenteze rezervele cu apă din Dunăre şi Tisa. Dar dacă fluviile seacă şi ele? În iarna anului 2018 secarea Rinului a împins economia Germaniei în pragul recesiunii.

     

  • Ţara care rămâne fără mâncare apelează la soluţii extreme. Preşedintele trimite angajaţii din birouri şi fabrici pe câmp pentru a se alătura luptei împotriva secetei

    Angajaţii din Coreea de Nord de la birouri şi muncitorii din fabrici au fost trimişi în zonele agricole din întreaga ţară pentru a se alătura luptei împotriva secetei, a anunţat miercuri presa de stat, pe fondul îngrijorărilor legate de o penurie prelungită de alimente.

    Liderul nord-coreean Kim Jong Un a cerut măsuri pentru a îmbunătăţi situaţia alimentară puternic afectată de pandemia de coronavirus şi de taifunuri.

    Seceta şi inundaţiile reprezintă de mult timp o ameninţare sezonieră pentru Coreea de Nord, care nu dispune de sisteme de irigaţii şi de alte infrastructuri, iar orice risc natural grav ar putea paraliza economia sa izolată, care se resimte deja din cauza sancţiunilor internaţionale.

    Ziarul nord-coreean Rodong Sinmun a declarat că oficialii guvernamentali şi lucrătorii din companii şi fabrici “şi-au dat mâna cu fermierii din întreaga ţară” pentru a distribui echipamente de pompare şi a dezvolta resursele de apă în regiunile predispuse la secetă.

    Agenţia meteorologică a declarat săptămâna trecută că temperatura medie pentru luna aprilie a fost cu 2,3 grade Celsius (36,1 Fahrenheit) mai mare decât de obicei, cu doar 44% din media precipitaţiilor la nivel naţional.

  • Ţara care rămâne fără mâncare apelează la soluţii extreme. Preşedintele trimite angajaţii din birouri şi fabrici pe câmp pentru a se alătura luptei împotriva secetei

    Angajaţii din Coreea de Nord de la birouri şi muncitorii din fabrici au fost trimişi în zonele agricole din întreaga ţară pentru a se alătura luptei împotriva secetei, a anunţat miercuri presa de stat, pe fondul îngrijorărilor legate de o penurie prelungită de alimente.

    Liderul nord-coreean Kim Jong Un a cerut măsuri pentru a îmbunătăţi situaţia alimentară puternic afectată de pandemia de coronavirus şi de taifunuri.

    Seceta şi inundaţiile reprezintă de mult timp o ameninţare sezonieră pentru Coreea de Nord, care nu dispune de sisteme de irigaţii şi de alte infrastructuri, iar orice risc natural grav ar putea paraliza economia sa izolată, care se resimte deja din cauza sancţiunilor internaţionale.

    Ziarul nord-coreean Rodong Sinmun a declarat că oficialii guvernamentali şi lucrătorii din companii şi fabrici “şi-au dat mâna cu fermierii din întreaga ţară” pentru a distribui echipamente de pompare şi a dezvolta resursele de apă în regiunile predispuse la secetă.

    Agenţia meteorologică a declarat săptămâna trecută că temperatura medie pentru luna aprilie a fost cu 2,3 grade Celsius (36,1 Fahrenheit) mai mare decât de obicei, cu doar 44% din media precipitaţiilor la nivel naţional.

  • Ţara europeană unde seceta atinge cote alarmante. Ce decizie vor lua autorităţile pentru a economisi apa

    Confruntată cu o secetă de iarnă îngrijorătoare, Portugalia ar putea fi nevoită să limiteze irigarea spaţiilor verzi şi utilizarea apei pentru curăţarea străzilor în regiunile cele mai afectate, a declarat miercuri ministrul mediului.

    Naţiunea din sudul Europei se confruntă cu cea mai gravă perioadă de secetă din 2005 încoace, zona afectată de secetă severă sau extremă dublându-se în primele două săptămâni ale lunii februarie, ajungând să acopere 91% din teritoriu, ameninţând culturile şi rezervele de apă.

    La începutul acestei luni, guvernul a ordonat ca unele baraje hidroelectrice să limiteze temporar utilizarea apei pentru producţia de electricitate şi irigaţii, dând în schimb prioritate consumului uman, potrivit Reuters.

    Ministrul Mediului, João Matos Fernandes, a declarat că este “foarte probabil” să fie introduse mai multe măsuri ca urmare a întâlnirilor în curs de desfăşurare între agenţia de mediu şi municipalităţile afectate.

    Regiunile de nord-est şi de sud au fost deosebit de afectate, iar condiţiile de vreme uscată vor continua cel puţin până la sfârşitul lunii, a declarat agenţia meteorologică IPMA într-un raport.

    Temperaturile sunt peste media pentru această perioadă a anului, iar precipitaţiile sunt aproape inexistente.

    „Ceea ce se poate face este să se implementeze noi măsuri pentru a restricţiona utilizarea apei în agricultură şi în activităţile urbane”, a declarat Matos Fernandes, explicând că ar putea fi condiţionată udarea spaţiilor verzi, măturatul străzilor şi curăţarea unor echipamente.

    Ministrul a declarat că guvernul va aloca 5 milioane de euro din fondul său de mediu pentru a lansa campanii de conştientizare privind utilizarea apei şi pentru a implementa “măsuri de urgenţă” pentru a face faţă secetei.

  • Cum poate o resursă pe care România o are din belşug şi de care îşi bate joc să creeze adevărate dezastre şi chiar războaie în alte ţări

    Când este foarte cald, bei apă, când pădurea arde, stingi focul cu apă. În apă cresc peştii, carnea săracului, iar cu apă sunt irigate, chiar şi în deşert, câmpuri cu cereale şi plante hrănitoare. Apa este viaţă, energie şi distracţie. Dar ce se întâmplă dacă o naţiune sau o comunitate rămâne fără acest lichid vital?

    În Iran, seceta şi managementul defectuos au produs o penurie de apă la care populaţia a răspuns cu proteste, soldate cu morţi şi răniţi. Cursul singurului râu navigabil a fost întrerupt de numeroase lacuri de acumulare care grăbesc evaporarea, iar acum prin unele din segmentele dintre rezervoare nu mai curge decât praful bătut de vânt. Această ţară, izolată de exterior, este condusă de un regim autoritar care controlează o armată imensă.

    Tot în regiune, Libanul, care trece prin cea mai cruntă criză economică din istoria modernă, se întoarce în epoca de piatră odată cu prăbuşirea sistemului de distribuire a apei. Presa israeliană scrie că naţiunea ar putea sucomba în războaie interne pentru cisterne şi rezervoare de apă. India, considerată cea mai populată democraţie din lume, se confruntă de ani de zile cu o criză mortală a apei potabile, iar mai recent cu o criză a apei pentru agricultură. Aceasta deşi India este ţara fluviilor, Indusul şi Gangele fiind cele mai cunoscute. Fermierii indieni au răspuns cu proteste.

    În ţara vecină, Pakistan, pământul se aridizează de la an la an, ceea ce face să prolifereze o nouă ocupaţie: furtul de apă. De asemenea, comercianţi „oneşti” fac bani vânzând apă celui care-şi permite să cumpere. India şi Pakistan sunt pe picior de război şi au o sursă de apă comună, gheţarii din Himalaya. Brazilia, ţara Amazonului, se confruntă la fel ca India cu o dublă criză de apă. Pe de o parte este lipsa accesului unei părţi bune din populaţie la apă bună de băut, iar pe de alta seceta severă.

    Criza de apă din Crimeea ocupată de Rusia este arhicunoscută, la fel şi scenariul ca Moscova să pornească un nou război contra Ucrainei pentru a-şi crea acces la surse de apă pentru această regiune aridă. La începutul anului, în presă apăreau sporadic articole despre seceta extremă cu care se confrunta Turcia, în special regiunea Istanbulului. Acum, cel mai mare lac din ţară riscă să dispară, iar imaginile cu pădurile arzând violent în vreme de arşiţă fac înconjurul lumii, aşa cum au făcut cele cu incendiile din anii trecuţi din Australia, produse tot pe fondul secetei. Turcia, condusă cu mână de fier de preşedintele Erdogan, este una dintre cele mai mari puteri militare de la Marea Neagră şi Mediterana. Crizele de apă fac probleme în regiuni volatile, iar mulţi vorbesc de posibilitatea izbucnirii unor războaie pentru apă. Schimbările climatice şi fenomenele meteo extreme vor creşte, probabil, această posibilitate. Însă probleme cu apa sunt şi în Europa.

    În 2018, scăderea nivelului Rinului, unul dintre principalele fluvii navigabile din Europa, a produs scădere economică în Germania, cea mai mare economie europeană. Barjele cu materii prime n-au mai putut ajunge la fabricile înşirate de-a lungul fluviului. Înainte de pandemie se scria despre presiunile pe care turismul le creează în unele insule greceşti unde apa este adusă cu vaporul pentru că alte surse nu există. În Spania, scrie anul acesta EUobserver, în jur de zece sate, unele apropiate de capitala Madrid,  nu au acces la apa potabilă decât prin intermediul apei îmbuteliate pentru că apa din pânza freatică este contaminată cu nitraţi şi arsenic. Poluarea agricolă şi seceta agravează problema. Însă cu astfel de probleme se confruntă sate şi oraşe aflate mai aproape de România şi poate chiar din România.

    În 2018, Balkan Insight scria că aproape un milion de oameni din Serbia, Croaţia şi Ungaria sunt expuşi apei de la robinet cancerigene din cauza nivelurilor de arsenic peste limita legală. În Komletinci, un sat din estul Croaţiei, la o aruncătură de băţ de graniţa sârbă, la robinet curge un lichid cu un miros de amoniac. Culoarea variază de la galben pal la maro roşcat. Şi are gust de rugină.

    Komletinci este doar una dintre numeroasele comunităţi de la marginea Balcanilor unde de la robinet curge apă contaminată cu arsenic peste limita legală, arată o anchetă realizată de Reţeaua de Raportare a Investigaţiilor din Balcani, BIRN. Aproximativ 923.000 de persoane erau în 2018 expuse apei cancerigene prin reţelele publice alimentate din pânza freatică a unei vaste câmpii întinse în estul Croaţiei, nordul Serbiei şi sudul Ungariei, a arătat ancheta. De asemenea, alte mii de persoane din vestul României care beau din propriile fântâni pot fi expuse riscului.

    Oricât de neplăcut ar fi, puţini oameni s-au gândit să se îndoiască că apa n-ar fi bună de băut. De aproape trei decenii, de când a fost construită uzina locală pentru alimentarea locuinţelor cu apă freatică tratată, sătenii se ţin de nas şi beau. Dar acest lucru a început să se schimbe în 2014, după ce Mirko Matijašević, un inginer în tehnologia informaţiei, a dat peste analiza probelor de apă pe site-ul companiei publice de apă regionale din oraşul apropiat Vinkovci. Rezultatele testelor au arătat nivelul de arsenic de 13 ori mai mari decât limita legală.

    Matijasevic nu avea habar la momentul respectiv că arsenicul din apele subterane este un cancerigen dovedit, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, OMS. Oamenii care sunt expuşi la acesta de-a lungul anilor au şanse mai mari de a face cancer de piele, de plămâni şi tract urinar, arată numeroase studii. Însă inginerul citise destule cărţi poliţiste ca să ştie că arsenicul este o otravă.

    „Cred că banii sunt motivul pentru care guvernul local nu vorbeşte despre această analiză, deoarece această apă improprie consumului uman nu ar trebui vândută pentru aceste preţuri mari din Zagreb”, a scris el pe blogul său cu evenimente zilnice din Komletinci, unde un concert de lăută  este de obicei ca o veste mare. Reacţia la postarea sa de blog a fost iniţial de neîncredere, îşi aminteşte Matijasevic.

    „Compania de apă din Vinkovci este locul în care partidul de guvernământ îşi angajează oamenii, astfel încât orice articol negativ este considerat un atac asupra lor“, a spus el. „Şi când ataci partidul de guvernământ, nu eşti considerat un bun cetăţean”. Însă descoperirea lui Matijasevic i-a făcut pe unii oameni să stea pe gânduri. Mirjam Beslic, mamă de doi ani, în vârstă de doar 28 de ani, a călătorit 280 de kilometri până la Zagreb pentru a-şi testa o probă de 12 centimetri de păr la Institutul pentru Cercetări Medicale şi Sănătate în Muncă. Testele au arătat niveluri de arsenic de peste trei ori mai mari decât cantitatea normală pentru o femeie adultă.

    „Nu am avut probleme până acum, dar medicul meu mi-a spus că sunt expusă de mult timp şi riscul de a face cancer este mai mare”, a povestit ea. Când autorităţile locale au declarat într-un final că apa furnizată prin reţaua publică în Komletinci nu este adecvată pentru băut, dar numai după ce presa locală a reluat povestea, nervozitatea s-a transformat în furie.

    Au urmat cozi cu săteni aliniaţi pentru a umple sticle de plastic dintr-o cisternă pusă la dispoziţie de municipalitate lângă piaţa principală. „Toţi ştiau despre asta şi au păstrat secretul pentru a-şi servi propriile interese. Spun că ar trebui să fim scutiţi de plata facturilor de apă pentru următorii 28 de ani. Întregul sat ar trebui să deschidă proces pentru că ne-au afectat sănătatea.”

    Komletinci este doar una dintre numeroasele comunităţi de la marginea Balcanilor unde de la robinet curge apă contaminată cu arsenic peste limita legală, arată o anchetă realizată de Reţeaua de Raportare a Investigaţiilor din Balcani, BIRN. Aproximativ 923.000 de persoane erau în 2018 expuse apei cancerigene prin reţelele publice alimentate din pânza freatică a unei vaste câmpii întinse în estul Croaţiei, nordul Serbiei şi sudul Ungariei, a arătat ancheta. De asemenea, alte mii de persoane din vestul României care beau din propriile fântâni pot fi expuse riscului.

    Toate cele patru ţări prescriu niveluri maxime de arsenic de 10 micrograme pe litru. Acesta este pragul recomandat de OMS, stabilit de legislaţia UE şi adoptat de multe ţări din afara UE, inclusiv Serbia.

    Însă BIRN a descoperit zeci de oraşe, comune şi sate în care nivelul de arsenic depăşeşte această limită. Analizele pentru un oraş sârb, Novi Becej, au arătat o concentraţie de peste 27 de ori limita legală. Provincia autonomă sârbă Vojvodina are de departe cea mai mare problemă, cu mai mult de 630.000 de oameni care se bazează pe apa de la robinet cancerigenă.

    Aproximativ 173.000 de persoane în Croaţia şi 100.000 în Ungaria sunt expuse la valori de arsenic peste limită. De la neglijarea informării comunităţilor cu privire la riscuri şi până la oportunităţile ratate de a repara aprovizionarea cu apă, ancheta evidenţiază eşecul autorităţilor de a proteja sănătatea publică.

    În urmă cu cinci milioane de ani, o mare puţin adâncă acoperea o zonă cunoscută sub numele de Bazinul Panonic, care se întindea pe părţi din Croaţia modernă, Serbia, Ungaria şi România. Cu timpul, marea a secat, expunând sedimente de câţiva kilometri grosime. Astăzi, comunităţile din bazin îşi extrag apa potabilă din puţuri săpate adânc în acel sediment, care are un conţinut ridicat de arsenic anorganic rezultat din descompunerea mineralelor şi minereurilor. Spre deosebire de arsenicul organic, adesea găsit la peşti, cercetările arată că cel anorganic se acumulează în organism în timp şi poate fi mortal. Decenii de studii privind expunerea la arsenic în apa potabilă din întreaga lume au descoperit legături între cancerele de vezică, rinichi, ficat şi plămâni. Toxicologii spun că dăunează şi sistemului cardiovascular.

    În toamna anului 2019, problema apei otrăvite a reapărut la suprafaţă în Ungaria. Preşedintele Janos Ader a descris-o ca fiind „drama penuriei de apă, a apei poluate, care se desfăşoară sub ochii noştri”. În localităţile afectate se ştie că este interzis consumul de apă din surse locale. Comunităţile sunt aprovizionate  cu transporturi speciale de apă. Problema reapăruse în contextul în care UE încurajează consumul de apă de la robinet pentru că este mai ieftină şi produc mai puţine deşeuri.

  • Avertisment ONU: „Următoarea pandemie” este aproape

    Mami Mizutori, reprezentantul special al secretarului general al ONU pentru reducerea riscului de dezastre, a declarat: „Seceta este pe punctul de a deveni următoarea pandemie şi nu există niciun vaccin care să o vindece. Cea mai mare parte a lumii va trăi cu stres hidric în următorii câţiva ani. Cererea va depăşi oferta în anumite perioade. Seceta este un factor major în degradarea terenurilor şi în scăderea randamentelor pentru culturile majore”.

    „Oamenii trăiesc cu secetă de 5.000 de ani, dar ceea ce vedem acum este foarte diferit. Activităţile umane exacerbează seceta şi sporesc impactul, ameninţând cu deraierea progresului în ceea ce priveşte ridicarea oamenilor din sărăcie”, a continuat aceasta.

    Nici ţările dezvoltate nu au scăpat. SUA, Australia şi sudul Europei s-au confruntat cu secetă în ultimii ani. Seceta costă peste 6 miliarde de dolari pe an ca impact direct în SUA şi aproximativ 9 miliarde de euro în UE, dar şi aceste sume pot fi subestimate, potrivit The Guardian.

    Roger Pulwarty, om de ştiinţă la Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică a SUA şi coautor al raportului, a precizat că pe Dunăre, în Europa, seceta recurentă din ultimii ani a afectat transporturile, turismul, industria şi generarea de energie. „Trebuie să avem o perspectivă modernizată asupra secetei”, a spus el. „Trebuie să ne uităm la modul de gestionare a resurselor precum râurile şi bazinele hidrografice mari”, a adăugat acesta.

    Creşterea populaţiei expune, de asemenea, mai multe persoane în multe regiuni la impactul secetei, se arată în raport.

    Schimbarea modelelor de precipitaţii ca urmare a defalcării climei este un factor cheie al secetei, dar raportul identifică, de asemenea, utilizarea ineficientă a resurselor de apă şi degradarea terenurilor în cadrul agriculturii intensive şi a practicilor agricole slabe ca jucând un rol important. Defrişările, utilizarea excesivă a îngrăşămintelor şi pesticidelor, supra-păşunatul şi supraextracţia apei pentru agricultură sunt, de asemenea, probleme majore, spune acesta.

    Mizutori a cerut guvernelor să ia măsuri pentru a ajuta la prevenirea secetei prin reformarea şi reglementarea modului în care apa este extrasă, stocată şi utilizată şi modul în care este gestionat terenul. Ea a spus că sistemele de avertizare timpurie ar putea ajuta mult persoanele aflate în pericol şi că acum sunt disponibile tehnici avansate de prognozare a vremii.