BusinessMagazin

Tag: salariu minim

  • Ce s-a întâmplat cu angajaţii CEO-ului care a crescut salariul lor renunţând la 90% din propriul salariu şi care au concedii nelimitate, după mai mulţi ani de la aceste decizii

    În urmă cu şase ani, Dan Price, fondatorul şi CEO-ul companiei de procesare de carduri de credit Gravity Payments a făcut valuri atunci când anunţat că va creşte salariul minim al companiei la 70.000 $ pentru cei 120 de angajaţi ai săi. Pentru a genera această schimbare, el şi-a redus salariul său de 1 million $ cu 90%. 

    În anii care au urmat veniturile companiei au crescut, iar angajaţii au făcut mai mulţi copii şi au cumpărat mai multe case, a declarat Price pentru Business Insider. Pentru a arăta aprecierea lor pentru această schimbare, angajaţii i-au cumpărat o Tesla. „A fost un gest foarte frumos şi în orice zi când conduc spre muncă sau spre o întâlnire, mă simt foarte recunoscător în legătură cu relaţia pe care o am cu angajaţii”, a declarat el.

    Compania cu sediul central în Seattle avea iniţial salarii de bază care porneau de la 35.000 $ pe an. Pentru ca aceasta să înflorească, a simţit nevoia să se asigure că toţi angajaţii făceau suficiente lucruri pentru a avea grijă de ei înşişi. Aceasta l-a determinat să le dubleze salariile. Mişcarea a atras –  bineînţeles – scepticism: „Presa a prezis în general că vom eşua, dar cred că le-am demonstrat contrariul. Sunt deja şase ani de când am luat această decizie şi am avut rezultate extraordinare: am avut o creştere de 10 ori a numărului de proprietari de case în fiecare an şi 70 la sută dintre angajaţii noştri au putut să-şi plătească datoriile – aproximativ 1/3 dintre angajaţi nu au nicio datorie. De asemenea, angajaţii noştri au făcut de 10 ori mai mulţi copii faţă de perioada anterioară. Am trecut de la avea între zero şi doi copii născuţi în fiecare an în echipă, la peste 65 de copii născuţi sau anunţaţi în ultimii şase ani”, a adăugat el.

    În ceea ce priveşte veniturile companiei, au înregistrat o triplare a volumului plăţilor procesate pentru mici business-uri. Veniturile au crescut în fiecare an până la momentul pandemiei, dar odată cu venirea crizei generate de aceasta, lucrurile nu au mai părut atât de roz. „2020 a fost primul an în care veniturile noastre nu au crescut, în toată istoria de 17 ani a companiei. De fapt, compania pierdut 50% din venituri, totuşi am putut să ne revenim din această situaţie şi credem că vom reuşi să raportăm din nou o creştere a veniturilor.” 

    Spre deosebire de alte companii din Statele Unite, dar şi din Europa, Dan Price nu se luptă cu criza mai recentă a locurilor de muncă. „Modelul de business axat pe angajaţi care include concediu parental nelimitat şi concediu nelimitat a adus la mai mult de 300 de aplicaţii pentru locurile vacante anul acesta. Avem astfel o  perspectivă a faptului că a oferi un salariu care să le permită oamenilor să trăiască reprezintă un factor uriaş în păstrarea şi găsirea angajaţilor”, a adăugat Price.

    Referitor la impactul crizei forţei de muncă, el a spus: „Ne confruntăm cu o redistribuţie brutală şi sistematică a averii de la majoritatea muncitorilor americani spre oamenii din vârf. Din cauza aceasta şi corelat cu costurile de locuit pentru sănătate şi educaţie, care au scăpat de sub control în acelaşi timp, am creat un scenariu în care este pur şi simplu imposibil să munceşti”. Price îşi doreşte ca în continuare să crească salariile angajaţilor. „Lucrurile devin mai scumpe în fiecare an, iar dacă salariul tău minim nu creşte, acest lucru înseamnă că scade.”

  • Revolta celor din ţară, care plătesc toate taxele pentru salariile oferite, împotriva statului şi a celor care plătesc taxe numai pe salariul minim, iar restul banilor sunt daţi sub alte forme, dar şi împotriva românilor din afară, care se uită dispreţuitori la România (Românica)

    Presiunea de pe piaţa muncii – firmele găsesc tot mai greu oameni, creşterea salariilor, taxele mari pe salarii, plecarea românilor în afară după ce au învăţat şi s-au pregătit gratuit în România, politica multor firme de a plăti numai salariul minim cu taxe, iar pentru restul banilor (doar nu crede cineva că salariul minim este şi cel real) sunt găsite alte forme de plată, sau chiar la negru; zona neclară în care acţionează firmele de recrutare din punct de vedere la taxelor – naşte foarte multe comentarii.

    Miercuri, Dragoş Damian, CEO la Terapia Cluj, un român care se luptă cu morile de vânt pentru a convinge guvernul / guvernarea să facă din producţia de medicamente din România o prioritate strategică, a publicat în ZF o opinie şi un tabel unde a comparat 10 ţări în privinţa impozitelor pe muncă la un salariu brut de 1.000 de euro .

    Conform analizei, la 1.000 de euro brut, unui angajat din România îi rămâne în mână 585 de euro, cel mai puţin din ţările analizate, în timp ce un polonez rămâne cu 791 de euro, un ungur cu 665 de euro, un bulgar cu 776 de euro, iar un ucrainean rămâne cu 805 euro.

    Dragoş Damian spune că România nu are cel mai mare cost total cu salariile (angajat plus angajator), ceea ce arată că statul român stimulează companiile să investească aici datorită cheltuielilor mici cu salariile dar „angajatul rămâne cu cea mai mică sumă netă în mână din grupul de comparaţie – adică exact ce poate fi mai contraproductiv pentru a reţine şi dezvolta resursa umană”.

    El spune că “în România pur şi simplu nu mai există oameni care să muncească – toate planurile măreţe din PNRR vor fi executate cu vreo 100.000 de muncitori asiatici iar HoReCa va funcţiona în curând numai cu muncitori asiatici.”

    Aici există şi o problemă pentru că muncitorii asiatici vin în România pe un salariu minim mai mare decât salariul minim pe economie.

    Acum două săptămâni, un cititor al ZF – Gheorghe Stan – mi-a trimis un comentariu semnalându-mi o situaţie din domeniul auto.

     

    „Vă scriu în legătură cu articolul dumneavoastră apărut online Ofertele pentru locurile de muncă în străinătate se ocupă cel mai repede, în 10 zile.

    Această situaţie / problemă este mai amplă decât se crede.

    Lucrez în domeniul auto – reparaţii şi întreţinere autovehicule. În această branşă sunt angajaţi productivi, la firme din ţară, cu salarii de 1.000 – 1.500 Euro sau mai mult, pe carte de muncă sau NU. Ca să ajungi la această valoare, pe cartea de muncă se plăteşte la stat aproape încă o dată pe atât.

    În plus mai avem parte şi de concurenţă neloială, din care amintesc doar câteva situaţii:

     – sunt circa 13.000 unităţi service acreditate de Registrul Auto Roman şi alte 13.000-14.000 unităţi neacreditate. Majoritatea firmelor nu au plătit niciodată impozit pe profit şi sunt foarte mulţi angajaţi cu minim pe economie.

    – în legătură cu românii care pleacă să muncească în afara ţării în meseriile din domeniul auto: în realitate, unii dintre ei lucrează în afara ţării pentru 2.000 – 2.500 Euro / luna net. Nu ştiu prin ce modalitate primesc “legal” aceşti bani, dar mi s-a explicat că de fapt sunt angajaţi la firme de recrutare din România,  pe salariu minim, iar apoi, lunar, firma din străinătate trimite banii către firma de recrutare din România, iar aceasta plăteşte banii la rândul ei salariaţilor trimişi la muncă, dar evitând taxele şi din România şi din ţara unde se munceşte. Adică ne fac concurenţă neloială chiar firmele de recrutare româneşti. Noi rămânem ca fraierii să aprindem şi să stingem lumina în fiecare zi, plătim taxe statului român de ne îndoim, clienţii ne judecă, “că de ce este aşa scump tariful de lucru”, iar firmele de recrutare ne concurează neloial.  

    În plus, muncitorul care a plecat la muncă în străinătate pe 2.500 euro net, fiindcă de fapt este angajat în ţară pe minim pe economie, mai are în ţară şi alte beneficii, de care un angajat din România cu salariu normal nu beneficiază. 

    Amintesc doar câteva beneficii primite de la statul român pentru cei cu venitul sub 2.000 lei  pe membru de familie:

     – tabletă sau laptop pentru copilul minor, 

    – rechizite gratis,

    – abonamente transport

    – ajutor de încălzire

    – reduceri sau scutiri de impozite

    – beneficiază de aceeaşi asistenţă medicală şi el şi familia lui

    – nu plăteşte impozite la suma câştigată

    – etc, etc., etc.

    Adică noi rămânem fără salariaţi, plătim costuri enorme cu forţa de muncă, ca să acoperim costuri sociale (inclusiv pentru cei plecaţi care şuntează statul), costuri  pe care de fapt  trebuia să le împărţim la toţi cetăţenii apţi de muncă, serviciile se scumpesc pentru că suntem prea puţini rămaşi în ţară ş.a.m.d. . 

    Instituţiile statului  ar trebui să verifice circuitul prin care se trimit muncitori în străinătate şi, bineînţeles, circuitul prin care ajunge salariul plătit de firma străină, în contul salariatului angajat cu minim pe economie în ţară. 

    Pe această cale de recrutare probabil că pleacă şi o mulţime de oameni cu studii gratuite făcute în România, adică  tot pe banii noştri (adică ai fraierilor rămaşi în ţară)  şi, din nou, suntem cu toţii păcăliţi, cel puţin din cauza acestor metode de evitare a taxelor.

    Şi apoi, ce să vezi? Ministrul Muncii ne recomandă să aducem muncitori din afară. Adică tot noi, fraierii, să le plătim studiile la cei care pleacă afară şi apoi tot noi, fraierii,  să plătim taxe la firmele de recrutare şi la statul român pentru permise de muncă, ca să aducem muncitori străini, la care trebuie să le asigurăm, pe lângă salariu, şi cazare şi masă. BUNĂ TREABĂ! 

    În acest context ar trebui să vorbim şi despre programele guvernamentale care au în vedere fondurile pentru românii care lucrează în străinătate şi doresc să se întoarcă în ţară. Nu am văzut vreodată un program guvernamental pentru românii care au rămas în ţară, care aici au muncit continuu, şi-au plătit toate taxele şi impozitele la termen şi nu au beneficiat niciodată de nimic din partea statului român.

    P.S. În plus, când românii care lucrează în afara ţării revin în ţară, nu le convine nimic şi în afară de – “Doar la noi la Românica se întâmplă aşa” / “în afară nu e aşa” , “Ce autostrăzi şi tuneluri am văzut!”- mai ne apelează pe noi, cei care rămânem, ca “ghiolbani”. Da!  Aşa am primit un e-mail de la un client (român care lucrează în afara ţării), ne-a transmis în scris “cum naiba facem cu ghiolbanii de români”, în timp ce, de fapt, el avea nevoie de serviciile noastre. În altă ţară europeană, sau chiar în Franţa unde lucrează acest român, nu ar fi îndrăznit niciodată să-i spună unui francez că este “ghiolban”.”

     

    Conform datelor de la Ministerul Muncii, la începutul anului existau 1,58 milioane de angajaţi din România care lucrau oficial, pe salariul minim pe economie, la un total al angajaţilor de 5,55 milioane.

    Salariul minim brut pe economie este de 2.300 de lei (1.386 lei net), salariul minim brut pentru angajaţii cu studii superioare este de 2.350 de lei, iar în construcţii salariul minim este de 3.000 de lei brut.

    Problema este că acum 10 ani ponderea contractelor de muncă plătite cu salariul minim în total salarii era de 7,5%, iar acum a ajuns la 31%.

    Este adevărat că salariul minim s-a triplat în toată această perioadă iar salariul mediu s-a dublat.

    Un alt cititor al ZF, Octavian Simen, spune că problema companiilor din România nu este legată de faptul că nu găsesc meseriaşi ci că nu oferă salarii mai mari.

     

    „Referitor la articolul: În timp ce companiile au nevoie de ingineri, constructori, meseriaşi, românii vor să se facă bodyguarzi sau să fugă la muncă în afară, aş dori sa fiţi mai documentat cum că nu găsesc meseriaşi.

    Cred că problema reală este că nu oferă un salariu decent, de aceea nu găsesc personal.

    Personal este dar nu se plăteşte, aceasta este realitatea. 

    Vreau sa vă spun şi din proprie experienţă: Sunt recent întors acasă după 15 ani petrecuţi în afară, am fost la foarte multe firme la interviuri şi problema erau salariile. Toţi spuneau ca au nevoie, dar niciunul nu oferea mai mult, şi aici nu mă refer numai la firme mici, ci şi la multinaţionale.

    Eu locuiesc la CLUJ şi lucrez dar aş dori să staţi de vorbă cu oamenii care văd ce probleme întâmpină la interviuri, şi nu numai ceea ce zic companiile. ”

     

    Discuţia rămâne deschisă pentru orice fel de comentarii.

  • Preşedintele Joe Biden anunţă majorarea salariului minim din cadrul agenţiilor federale: Sute de mii de americani vor înregistra o creştere salarială dublă. Ce implică decizia

    Preşedintele american Joe Biden a semnat un ordin executiv prin care a crescut astfel salariul minim din cadrul agenţiilor federale, angajaţii care lucrează sub contracte guvernamentale primind astfel 15 dolari pe oră, scrie NBC News.

    Decizia liderului de la Casa Albă vine pe măsură ce eforturile sale de a convinge Congresul să aprobe majorarea salariului federal minim de la 7,25 dolari la 15 dolari pe oră continuă să stagneze.

    Creşterea este construită pe baza unui ordin executiv semnat în 2015 de preşedintele Barack Obama, care a crescut salariul minim pentru contractorii federali. De altfel, Biden a prioritizat creşterea salariului minim la nivel naţional, de vreme ce nivelul acestuia a rămas din 2009 la 7,25 dolari pe oră.

    În ultimul deceniu, sindicatele americane au încercat constant să obţină o majorare la 15 dolari pe oră care s-ar aplica câtorva milioane de cetăţeni, însă schimbările politice din fruntea ţării şi lipsa de consens din cadrul Congresului le-au îngreunat tot mai mult sarcina.

    Un studiu publicat în februarie de Biroul pentru Bugetul Congresului a arătat că majorarea la 15 dolari pe oră a salariului federal ar putea scoate din sărăcie un milion de oameni pe parcursul următorilor patru ani. Totuşi, studiul mai spune că mişcarea ar rezulta în pierderea a 1,4 milioane de locuri de muncă, crescând deficitul bugetului de stat cu 54 de miliarde de dolari între 2021 şi 2023, fapt ce ar rezulta în preţuri mai mari pentru bunuri şi servicii.

    Un oficial al administraţiei Biden a declarat că nu poate oferi numărul exact al oamenilor care vor beneficia de pe urma ordinului executiv, însă a estimat că vor înregistra creşteri salariale „câteva sute de mii” de americani.

    Între timp, preşedintele SUA se pregăteşte să propună o dublare a taxelor pe câştigurile de capital până la 39,6%, ducând totalul taxelor până la 43,4% după corelarea cu actuala taxă pe veniturile de investiţii. Proiectul implică majorarea impozitului pe câştigurile de capital de la 20% la 39,6% pentru cei care câştigă un milion de dolari sau mai mult.

     

  • Care este cel mai SĂRAC JUDEŢ din România. Aici angajaţii sunt plătiţi mai prost ca oriunde în ţara noastră

    Economia locală are peste 5,5 milioane de contracte de muncă înregistrate în REVISAL, iar dintre aceşti salariaţi aproape 1,58 de milioane de angajaţi câştigă salariul minim pe economie. În contrast, doar 236.787 dintre ei aveau un câştig lunar brut de peste 10.000 de lei. În afară de zona Bucureşti-Ilfov, judeţul Timiş are cei mai mulţi angajaţi plătiţi cu salariul minim pe economie. La polul opus, salariile de 10.000 de lei şi peste sunt cel mai des întâlnite în Bucureşti şi Cluj.

    Mai mult de 5,5 milioane de contracte de muncă sunt înregistrate în REVISAL, registrul care ţine evidenţa numărului de salariaţi din economia locală. Dintre aceşti angajaţi, aproape 1,58 de milioane câştigau fie salariul minim pe economie de 2.300 de lei brut, fie cel de 2.350 de lei brut pentru angajaţii cu studii superioare sau 3.000 de lei brut, salariul minim stabilit de lege pentru angajaţii care lucrează în industria construcţiilor la data de 23 februarie 2021, conform datelor de la Inspecţia Muncii.

    Salariul minim brut pe economie a crescut la  2.300 de lei în ianuarie 2021, astfel că oamenii primesc 1.386 de lei „în mână“, cu 40 de lei mai mult decât în 2020. În 2021, tariful orar creşte la 13,583 lei pe oră de la 13,327 lei/oră în 2020 pentru un program complet de lucru. Din totalul contractelor de muncă plătite cu salariul minim, 1,14 milioane erau înregistrate cu valoarea salariului minim brut pe economie de 2.300 de lei, 115.290 de contracte sunt pe salariul minim brut de 2.350 de lei, iar 320.726 de contracte de muncă aveau o valoare a salariului lunar brut de 3.000 de lei, conform sursei citate.

    „Contractele de muncă înregistrate în Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor în format electronic conţin, conform HG. nr. 905/2017, art.3, lit. h), următoarele date: salariul de bază lunar brut, precum şi indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent, astfel cum sunt prevăzute de Legea nr. 53/2003 republicată, cu modificările şi completările ulterioare”, răspunde solicitării trimise de Ziarul Financiar Dantes Nicolae Bratu, inspector general de stat în cadrul Inspecţiei Muncii. Astfel, rezultă că salariile înregistrate în REVISAL conţin atât salariul de bază, cât şi sporurile permanente pe care le primesc angajaţii. Pe industrii, cele mai multe contracte de muncă plătite cu salariul minim pe economie au fost în construcţii, transporturi rutiere de mărfuri şi în comerţ cu amănuntul.

    „Aproape 30% dintre angajaţi sunt plătiţi cu salariul minim pe economie, fie că au studii superioare sau nu. Chiar dacă salariul minim s-a majorat şi anul acesta, numărul lor rămâne unul mare. Pe de-o parte, există mulţi muncitori necalificaţi care sunt plătiţi cu minimum mai ales în zonele mai sărace ale ţării şi pe de altă parte, încă mai există angajatori care plătesc minimul pe economie, dar în realitate angajaţii primesc mai mult în mână la negru. Asta se întâmplă în general în companiile unde nu există o susţinere financiară mare sau o profitabilitate substanţială şi nu îşi permit să plătească taxe mari la stat”, spune Sorina Faier, Managing Partner al companiei de recrutare Elite Searchers. Oana Botolan Datki, Managing Partner la Cteam Human Capital, o companie de consultanţă în domeniul resurselor umane, crede că în anumite industrii numărul angajaţilor care lucrează pe salariul minim este mare pentru că aceştia ocupă posturi necalificate, posturi care nu sunt plătite foarte bine.

    „În principiu, salariile aflate la nivelul salariului minim pe economie se întâlnesc la angajările pe posturi necalificate, iar acestea sunt în mare parte în domenii precum producţie, logistică, construcţii, comerţ, transport etc. Este firesc ca în aceste industrii cel mai mare număr de angajaţi să ocupe posturile necalificate sau similar, care presupun venituri în zona salariului minim. Aş preciza şi faptul că în afară de salariul de încadrare, posturile la care fac referire presupun şi un număr considerabil de prime fixe cât şi prime variabile (lunare, trimestriale sau chiar anuale) şi întregesc sumele totale încasate lunar”, a explicat Oana Botolan Datki. Sorina Faier crede că industriile care au cei mai mulţi angajaţi plătiţi cu salariul minim pe economie au ajuns la numărul acesta de astfel de contracte pentru că o mare parte dintre angajaţi sunt din categoria celor necalificaţi sau sunt industrii cu o nevoie mare de roluri entry level care nu necesită experienţă, dar sunt plătite conform organigramei. „Pe lista acestor domenii se mai adaugă: producţia cimentului, producţia varului şi ispsosului şi producţia altor produse din minerale nemetalice (bitum, smoală etc.). În anumite condiţii, aceste domenii vor avea şi reduceri de taxe şi impozite pe muncă”, explică ea.

    La finalul lunii ianuarie, preşedintele Senatului, Anca Dragu, declara că este posibil ca impozitul zero pe salariul minim să devină realitate în circa doi ani, dar doar după finalizarea unui studiu de impact şi atunci când veniturile bugetare şi creşterea economică permit. În afară de Bucureşti şi Ilfov, cele mai multe contracte cu salariul minim pe economie au fost înregistrate în Timiş, Bihor, Cluj, Argeş, Constanţa, Prahova, Suceava, Iaşi, Maramureş şi Dolj.  „Din punctul de vedere al regiunilor menţionate, acestea sunt exact zonele în care industrii precum logistica, producţia şi construcţiile şi chiar retailul au volume mari de angajaţi în posturi de execuţie. Activitatea din aceste domenii presupune un număr mare de angajaţi pe posturi de operatori sau lucrători necalificaţi sau uşor calificaţi, iar procentual, aceştia reprezintă peste 60-70% din totalul angajaţilor unei companii din aceste industrii”, este de părere Oana Botolan Datki. Sorina Faier crede că principalelele motive pentru care aceste judeţe au cel mai mare număr de angajaţi cu salariu minim sunt legate de lipsa infrastructurii, educaţia slabă, lipsa muncitorilor, precum şi absorbţia scăzută a fondurilor europene pentru dezvoltare.

    „Infrastructura şi educaţia sunt esenţiale pentru atragerea investiţiilor şi crearea de locuri de muncă cu salarii mai mari”, spune ea. Judeţele cu cele mai puţine contracte de muncă plătite cu salariul minim pe economie au fost Mehedinţi, cu 11.967 de angajaţi plătiţi astfel, Covasna – 13.878, Tulcea – 14.204 şi Giurgiu cu  14.836 de contracte pe salariul minim pe economie. La polul opus, doar 236.787 de angajaţi aveau un câştig lunar brut de peste 10.000 de lei, conform datelor de la Inspecţia Muncii. Salariile de 10.000 de lei şi peste sunt cel mai des întâlnite în Bucureşti – 127.232 de contracte înregistrate, Cluj – 20.458, Timiş -14.841, Ilfov – 9.755 şi Iaşi, cu 7.099 de salarii brute de 10.000 de lei sau mai mari. „Oraşele mai sus menţionate au fost şi continuă să fie printre fruntaşele salariilor mari datorită multitudinii de companii multinaţionale şi româneşti care s-au tot dezvoltat şi implicit au tot creat noi locuri de muncă, promovându-i pe cei vechi şi crescându-le salariile. Contează foarte mult: infrastructura, investiţiile, centrele universitare. În aceste oraşe există multe companii de IT, clinici şi spitale private, firme de intermediere de activităţi monetare care se tot dezvoltă şi implicit salariile cresc. Totodată, dezvoltarea mediului de afaceri şi investiţiile din fonduri europene au crescut şi nivelul de trai şi diversitatea socio-culturală, prin urmare au devenit tot mai atractive pentru români, dar şi pentru străinii care vor să înfiinţeze un business nou sau să se extindă şi se pare că judeţele mai sus menţionate sunt cele mai atractive din toate punctele de vedere”, crede Sorina Faier.

    Judeţele care au cei mai puţini angajaţi cu salarii lunare brute de 10.000 de lei sau mai mari sunt Mehedinţi – 460 de contracte de muncă, Caraş-Severin – 493, Ialomiţa – 510, Vrancea – 511 şi Tulcea, cu 514 de astfel de contracte de muncă, conform informaţiilor de la Inspecţia Muncii. La nivel de industrii, salariile de 10.000 de lei sau mai mari sunt cel mai des întâlnite în companiile care au activităţi de activităţi de realizare a softului la comandă, activităţi de asistenţă spitalicească, alte activităţi de intermedieri monetare, activităţi de consultanţă în tehnologia informaţiei sau activităţi de editare a altor produse software. „Evident că în industrii în care posturile presupun o calificare foarte specifică şi studii superioare, cât şi senioritate în anumite domenii, salariile vor începe de la un nivel competitiv al pieţei pentru astfel de posturi. Când ne uităm la valorile medii ale salariilor din industrii ca IT, farma, este firesc ca media să fie mult mai ridicată pentru că specialiştii din aceste domenii sunt la un nivel salarial în continuă creştere, care se cumulează cu salariile posturilor de management şi top management, influenţând deci valoarea medie ridicată în aceste cazuri”, explică Oana Botolan Datki. Printre sectoarele economiei care au circa 1.000 de contracte de muncă plătite cu un salariu lunar brut de 10.000 de lei sau mai mare sunt fabricarea subansamblurilor electronice (module), activităţi ale băncii centrale naţionale, transporturi rutiere de mărfuri, învăţământul secundar general, precum şi cea de activităţi de contractare, pe baze temporare, a personalului, conform sursei citate.

  • Harta salariilor din România: Judeţele şi industriile care plătesc cel mai bine şi cele cu cele mai mici salarii

    Economia locală are peste 5,5 milioane de contracte de muncă înregistrate în REVISAL, iar dintre aceşti salariaţi aproape 1,58 de milioane de angajaţi câştigă salariul minim pe economie. În contrast, doar 236.787 dintre ei aveau un câştig lunar brut de peste 10.000 de lei. În afară de zona Bucureşti-Ilfov, judeţul Timiş are cei mai mulţi angajaţi plătiţi cu salariul minim pe economie. La polul opus, salariile de 10.000 de lei şi peste sunt cel mai des întâlnite în Bucureşti şi Cluj.

    Mai mult de 5,5 milioane de contracte de muncă sunt înregistrate în REVISAL, registrul care ţine evidenţa numărului de salariaţi din economia locală. Dintre aceşti angajaţi, aproape 1,58 de milioane câştigau fie salariul minim pe economie de 2.300 de lei brut, fie cel de 2.350 de lei brut pentru angajaţii cu studii superioare sau 3.000 de lei brut, salariul minim stabilit de lege pentru angajaţii care lucrează în industria construcţiilor la data de 23 februarie 2021, conform datelor de la Inspecţia Muncii.

    Salariul minim brut pe economie a crescut la  2.300 de lei în ianuarie 2021, astfel că oamenii primesc 1.386 de lei „în mână“, cu 40 de lei mai mult decât în 2020. În 2021, tariful orar creşte la 13,583 lei pe oră de la 13,327 lei/oră în 2020 pentru un program complet de lucru. Din totalul contractelor de muncă plătite cu salariul minim, 1,14 milioane erau înregistrate cu valoarea salariului minim brut pe economie de 2.300 de lei, 115.290 de contracte sunt pe salariul minim brut de 2.350 de lei, iar 320.726 de contracte de muncă aveau o valoare a salariului lunar brut de 3.000 de lei, conform sursei citate.

    „Contractele de muncă înregistrate în Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor în format electronic conţin, conform HG. nr. 905/2017, art.3, lit. h), următoarele date: salariul de bază lunar brut, precum şi indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent, astfel cum sunt prevăzute de Legea nr. 53/2003 republicată, cu modificările şi completările ulterioare”, răspunde solicitării trimise de Ziarul Financiar Dantes Nicolae Bratu, inspector general de stat în cadrul Inspecţiei Muncii. Astfel, rezultă că salariile înregistrate în REVISAL conţin atât salariul de bază, cât şi sporurile permanente pe care le primesc angajaţii. Pe industrii, cele mai multe contracte de muncă plătite cu salariul minim pe economie au fost în construcţii, transporturi rutiere de mărfuri şi în comerţ cu amănuntul.

    „Aproape 30% dintre angajaţi sunt plătiţi cu salariul minim pe economie, fie că au studii superioare sau nu. Chiar dacă salariul minim s-a majorat şi anul acesta, numărul lor rămâne unul mare. Pe de-o parte, există mulţi muncitori necalificaţi care sunt plătiţi cu minimum mai ales în zonele mai sărace ale ţării şi pe de altă parte, încă mai există angajatori care plătesc minimul pe economie, dar în realitate angajaţii primesc mai mult în mână la negru. Asta se întâmplă în general în companiile unde nu există o susţinere financiară mare sau o profitabilitate substanţială şi nu îşi permit să plătească taxe mari la stat”, spune Sorina Faier, Managing Partner al companiei de recrutare Elite Searchers. Oana Botolan Datki, Managing Partner la Cteam Human Capital, o companie de consultanţă în domeniul resurselor umane, crede că în anumite industrii numărul angajaţilor care lucrează pe salariul minim este mare pentru că aceştia ocupă posturi necalificate, posturi care nu sunt plătite foarte bine.

    „În principiu, salariile aflate la nivelul salariului minim pe economie se întâlnesc la angajările pe posturi necalificate, iar acestea sunt în mare parte în domenii precum producţie, logistică, construcţii, comerţ, transport etc. Este firesc ca în aceste industrii cel mai mare număr de angajaţi să ocupe posturile necalificate sau similar, care presupun venituri în zona salariului minim. Aş preciza şi faptul că în afară de salariul de încadrare, posturile la care fac referire presupun şi un număr considerabil de prime fixe cât şi prime variabile (lunare, trimestriale sau chiar anuale) şi întregesc sumele totale încasate lunar”, a explicat Oana Botolan Datki. Sorina Faier crede că industriile care au cei mai mulţi angajaţi plătiţi cu salariul minim pe economie au ajuns la numărul acesta de astfel de contracte pentru că o mare parte dintre angajaţi sunt din categoria celor necalificaţi sau sunt industrii cu o nevoie mare de roluri entry level care nu necesită experienţă, dar sunt plătite conform organigramei. „Pe lista acestor domenii se mai adaugă: producţia cimentului, producţia varului şi ispsosului şi producţia altor produse din minerale nemetalice (bitum, smoală etc.). În anumite condiţii, aceste domenii vor avea şi reduceri de taxe şi impozite pe muncă”, explică ea.

    La finalul lunii ianuarie, preşedintele Senatului, Anca Dragu, declara că este posibil ca impozitul zero pe salariul minim să devină realitate în circa doi ani, dar doar după finalizarea unui studiu de impact şi atunci când veniturile bugetare şi creşterea economică permit. În afară de Bucureşti şi Ilfov, cele mai multe contracte cu salariul minim pe economie au fost înregistrate în Timiş, Bihor, Cluj, Argeş, Constanţa, Prahova, Suceava, Iaşi, Maramureş şi Dolj.  „Din punctul de vedere al regiunilor menţionate, acestea sunt exact zonele în care industrii precum logistica, producţia şi construcţiile şi chiar retailul au volume mari de angajaţi în posturi de execuţie. Activitatea din aceste domenii presupune un număr mare de angajaţi pe posturi de operatori sau lucrători necalificaţi sau uşor calificaţi, iar procentual, aceştia reprezintă peste 60-70% din totalul angajaţilor unei companii din aceste industrii”, este de părere Oana Botolan Datki. Sorina Faier crede că principalelele motive pentru care aceste judeţe au cel mai mare număr de angajaţi cu salariu minim sunt legate de lipsa infrastructurii, educaţia slabă, lipsa muncitorilor, precum şi absorbţia scăzută a fondurilor europene pentru dezvoltare.

    „Infrastructura şi educaţia sunt esenţiale pentru atragerea investiţiilor şi crearea de locuri de muncă cu salarii mai mari”, spune ea. Judeţele cu cele mai puţine contracte de muncă plătite cu salariul minim pe economie au fost Mehedinţi, cu 11.967 de angajaţi plătiţi astfel, Covasna – 13.878, Tulcea – 14.204 şi Giurgiu cu  14.836 de contracte pe salariul minim pe economie. La polul opus, doar 236.787 de angajaţi aveau un câştig lunar brut de peste 10.000 de lei, conform datelor de la Inspecţia Muncii. Salariile de 10.000 de lei şi peste sunt cel mai des întâlnite în Bucureşti – 127.232 de contracte înregistrate, Cluj – 20.458, Timiş -14.841, Ilfov – 9.755 şi Iaşi, cu 7.099 de salarii brute de 10.000 de lei sau mai mari. „Oraşele mai sus menţionate au fost şi continuă să fie printre fruntaşele salariilor mari datorită multitudinii de companii multinaţionale şi româneşti care s-au tot dezvoltat şi implicit au tot creat noi locuri de muncă, promovându-i pe cei vechi şi crescându-le salariile. Contează foarte mult: infrastructura, investiţiile, centrele universitare. În aceste oraşe există multe companii de IT, clinici şi spitale private, firme de intermediere de activităţi monetare care se tot dezvoltă şi implicit salariile cresc. Totodată, dezvoltarea mediului de afaceri şi investiţiile din fonduri europene au crescut şi nivelul de trai şi diversitatea socio-culturală, prin urmare au devenit tot mai atractive pentru români, dar şi pentru străinii care vor să înfiinţeze un business nou sau să se extindă şi se pare că judeţele mai sus menţionate sunt cele mai atractive din toate punctele de vedere”, crede Sorina Faier.

    Judeţele care au cei mai puţini angajaţi cu salarii lunare brute de 10.000 de lei sau mai mari sunt Mehedinţi – 460 de contracte de muncă, Caraş-Severin – 493, Ialomiţa – 510, Vrancea – 511 şi Tulcea, cu 514 de astfel de contracte de muncă, conform informaţiilor de la Inspecţia Muncii. La nivel de industrii, salariile de 10.000 de lei sau mai mari sunt cel mai des întâlnite în companiile care au activităţi de activităţi de realizare a softului la comandă, activităţi de asistenţă spitalicească, alte activităţi de intermedieri monetare, activităţi de consultanţă în tehnologia informaţiei sau activităţi de editare a altor produse software. „Evident că în industrii în care posturile presupun o calificare foarte specifică şi studii superioare, cât şi senioritate în anumite domenii, salariile vor începe de la un nivel competitiv al pieţei pentru astfel de posturi. Când ne uităm la valorile medii ale salariilor din industrii ca IT, farma, este firesc ca media să fie mult mai ridicată pentru că specialiştii din aceste domenii sunt la un nivel salarial în continuă creştere, care se cumulează cu salariile posturilor de management şi top management, influenţând deci valoarea medie ridicată în aceste cazuri”, explică Oana Botolan Datki. Printre sectoarele economiei care au circa 1.000 de contracte de muncă plătite cu un salariu lunar brut de 10.000 de lei sau mai mare sunt fabricarea subansamblurilor electronice (module), activităţi ale băncii centrale naţionale, transporturi rutiere de mărfuri, învăţământul secundar general, precum şi cea de activităţi de contractare, pe baze temporare, a personalului, conform sursei citate.

  • Premieră istorică pentru soferii Uber. Ce vor primi de acum nu s-a mai întâmplat niciodată în istoria companiei

    Şoferii Uber din Regatul Unit vor putea beneficia de salariu minim, concedii plătite şi pensie, ca urmarea a deciziei lansate de curtea supremă britanică, conform CNBC.

    Astfel, cei 70.000 de şoferi vor câştiga cel puţin 8,72 lire pe oră, adică salariul minim din Marea Britanie pentru cei cu vârste de peste 25 de ani, într-o lovitură majoră pentru modelul de business al firmei.

    Gigantul american spune că este „dispus să se schimbe”, însă, cel mai probabil, preţurile pentru utilizatorii aplicaţiei vor creşte ca urmare a hotărârii de astăzi.

    Liderii sindicatelor şi experţii în ocuparea forţei de muncă spun că mişcarea va provoca un val de consecinţe pe termen lung pentru lucrătorii din gig economy (adică persoanele care muncesc oricând, oriunde, fără angajamente stabile). Rachel Mathieson, unul dintre avocaţii care au reprezentat şoferii Uber, a declarat că decizia reprezintă depăşirea unui „prag extrem de important”.

    Totuşi, un sindicat s-a plâns că Uber nu va plăti şoferii pentru timpul pretrecut între curse. În plus, schimbările nu se aplică şi curierilor din divizia de food delivery Uber Eats.

    Luna trecută, Curtea Supremă din Marea Britania a decis că şoferii Uber pot fi consideraţi angajaţi cu drepturi depline şi nu contractori independenţi.

    Compania, care nu a înregistrat niciodată profituri, a raportat pierderi de peste 6,7 miliarde de dolari în 2020, o îmbunătăţire de 20% prin comparaţie cu anul precedent, când pierderile au ajuns la 8,5 miliarde.

     

  • Proiect legislativ: Salariul minim ar putea ajunge să reprezinte 60% din câştigul mediu brut

    Salariul minim brut pe ţară ar putea ajunge să reprezinte 60% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat până la sfârşitul anului 2024, conform unui proiect de lege înregistrat la Senat în această săptămână.

    Marţi, 02 februarie 2021, a fost înregistrată la Senat propunerea legislativă nr. B8/2021 pentru completarea art.164 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii.

    Proiectul prevede ca raportul dintre salariul de bază minim brut pe ţară şi salariul mediu brut pe economic va creşte în transe anuale egale începând cu data de 1 ianuarie 2022, urmând ca la data de 31 decembrie 2024 salariul de bază minim brut pe ţară să reprezinte 60% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

    De asemenea, începând din anul 2025, salariul minim va fi actualizat anual, în luna ianuarie, pentru a se păstra raportul de 60% dintre salariul minim brut şi salariul mediu brut, având ca referinţă salariul mediu brut din luna decembrie a anului anterior, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat sau publicat de Institutul National de Statistică (INS).

    Conform expunerii de motive, prezentul proiect are în vedere “respectul faţă de concetăţenii noştri şi recunoaşterea valorii muncii acestora, respectiv recunoaşterea dreptului la un nivel de trai decent pentru toţi cetăţenii europeni, ne determină să fim, ca întotdeauna, alături de principiile şi acţiunile relevante în planul Uniunii Europene”.

    De asemenea, expunerea de motive a prezentului proiect menţionează că scopul acestui demers normativ este complex şi include, într-o enumerare nelimitativă:

    – readucerea în ţară a românilor plecaţi la muncă în alte ţări;

    – reducerea decalajelor între statele europene şi cetăţenii acestora;

    – garantarea asigurării standardelor şi condiţiilor minime de trai decent pentru populaţie;

    – diminuarea migraţiei forţei de muncă autohtone;

    – reducerea şomajului voluntar generat de lipsa de atractivitate a salariului minim;

    – colectarea unor sume suplimentare la bugetul de stat necesare efectuării de noi investiţii;

    – distribuţia mai echitabilă a profiturilor în plan european etc.

    Pentru ca această propunere legislativă să intre în vigoare este necesar să fie adoptată de Parlament şi să fie promulgată de şeful statului, ca apoi să fie publicată în Monitorul Oficial.

     

  • Jumătate dintre contractele de muncă ale românilor sunt cu salarii nete mai mici de 1.600 de lei

    „Piaţa muncii din România este la 66% din productivitatea orară medie a Uniunii Europene, însă costul brut al orei de muncă este la doar 35% din media UE“ ♦ În decembrie 2020, circa 36,9% din contractele de muncă sunt pe salarii nete între 1.600 şi 3.200 de lei pe lună, iar 12,8% din contractele de muncă înregistrate sunt pe salarii de peste 3.200 de lei pe lună ♦ În economia locală erau înregistrate 5,57 milioane de contracte de muncă la finalul lunii decembrie 2020.

    Mai bine de jumătate dintre contractele de muncă (50,3%) care erau înregistrate în REVISAL la nivelul lunii decembrie 2020 erau pentru salarii nete de sub 1.600 de lei, conform datelor de la Confederaţia Naţională Sindicală (CNS) Cartel Alfa.

    „Jumătate din contractele de muncă sunt cu salarii nete mai mici de 1.600 lei! Vi se pare o situaţie normală? Demnă de un stat social european? Într-o ţară în care costurile de trai se apropie cu paşi rapizi de media din UE. Aveţi soluţii pentru asta? Aveţi de gând în mandatul dumneavoastră să acţionaţi pentru deblocarea negocierilor colective şi restabilirea dreptului la asociere sindicală?“, spun reprezentanţii Cartel Alfa într-un mesaj adresat ministrului muncii, Raluca Turcan pe un site de socializare.

    Mai mult, organizaţia sindicală Cartel Alfa arată că 36,9% din contractele de muncă sunt pe salarii nete între 1.600 şi 3.200 de lei pe lună, iar 12,8% din contractele de muncă înregistrate sunt pe salarii de peste 3.200 de lei pe lună.

    „În ceea ce priveşte distribuţia salariilor din România, doar 13% sunt la un nivel peste salariul mediu. Datele din REVISAL ne arată că avem 1,6 milioane de lucrători cu normă întreagă la nivelul salariului minim, însă ceea ce este şi mai îngrijorător, jumătate din totalul lucrătorilor sunt încadraţi cu salarii care nu depăşesc 1.600 lei net/2.700 brut, un nivel care nu permite lucrătorilor un trai demn din munca lor“, conform unui comunicat de presă semnat de Bogdan Hossu, preşedintele Cartel Alfa.

    Conform datelor de la Ministerul Muncii, la data de 31 decembrie 2020 erau circa 5,57 milioane de contracte de muncă înregistrate în REVISAL.

    Salariul minim net pe economie este de 1.386 de lei în anul 2021, în creştere de la 1.346 de lei la nivelul anului 2020, ceea ce înseamnă că mai bine de jumătate dintre angajaţii din economia locală au un salariu cu circa 200 de lei mai mare decât salariul minim net. Pe 11 ianuarie 2021, Cartel Alfa a decis să înceapă o serie de acţiuni de protest, în urma politicii de austeritate în domeniul salarizării anunţată de autorităţi, adică faptul că salariul minim a crescut cu doar 41 de lei net), iar anumite drepturi salariale au fost îngheţate.

    „Concret, ne opunem politicii de auste­ritate în domeniul salarizării. Nici menţine­rea salariului minim la un nivel atât de scă­zut, nici îngheţarea unor drepturi salariale nu se justifică având în vedere că salarizarea din România este mult în urma productivi­tăţii şi a nivelului preţurilor pentru bunuri şi servicii. Astfel, piaţa muncii din România este la 66% din productivitatea orară medie a UE (Eurostat), însă costul brut al orei de muncă este la doar 35% din media UE“, transmitea Bogdan Hossu.

    ramona.cornea@zf.ro

  • Veşti bune: Tinerii vor primi mai mulţi bani atunci când vor face un internship

    Începând din 2021 salariul minim brut pe ţară a crescut la 2.300 de lei, astfel cei care vor efectun un internship vor primi mai mulţi bani, conform legii privind internshipul.

    Legea nr. 176/2018 privind internshipul, intrată în vigoare la 18 august 2018,  reglrementă indemnizaţia pentru cei care desfăşoară stagii de internship – “Cuantumul indemnizaţiei pentru internship stabilită potrivit alin. (1) este egal cu cel puţin 50% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată şi se acordă proporţional cu numărul de ore de activitate desfăşurată”.

    În momentul de faţă, cum salariul minim brut pe ţară este de 2.30 de lei, astfel indemnizaţia de internship se situează la cel puţin 1.150 de lei brut.

    Creşterea salariului minim brut pe ţară  este prevăzută de HG nr. 4/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 40.

    Neachitarea de către organizaţia-gazdă a indemnizaţiei pentru internship în condiţiile reglementate de lege se sancţionează cu amendă de la 2.000 la 4.000 de lei.

    De asemnea, nerespectarea obligaţiei de a încheia contractul de internship anterior începerii activităţii se sancţionează cu amendă de la 10.000 la 20.000 de lei.

    Constatarea contravenţiilor, precum şi aplicarea sancţiunilor se realizează de către: Inspecţia Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin structurile sale teritoriale, pentru anumite contravenţii prevăzute de legea internshipului.

     

  • Veşti bune: Tinerii vor primi mai mulţi bani atunci când vor face un internship

    Începând din 2021 salariul minim brut pe ţară a crescut la 2.300 de lei, astfel cei care vor efectun un internship vor primi mai mulţi bani, conform legii privind internshipul.

    Legea nr. 176/2018 privind internshipul, intrată în vigoare la 18 august 2018,  reglrementă indemnizaţia pentru cei care desfăşoară stagii de internship – “Cuantumul indemnizaţiei pentru internship stabilită potrivit alin. (1) este egal cu cel puţin 50% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată şi se acordă proporţional cu numărul de ore de activitate desfăşurată”.

    În momentul de faţă, cum salariul minim brut pe ţară este de 2.30 de lei, astfel indemnizaţia de internship se situează la cel puţin 1.150 de lei brut.

    Creşterea salariului minim brut pe ţară  este prevăzută de HG nr. 4/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 40.

    Neachitarea de către organizaţia-gazdă a indemnizaţiei pentru internship în condiţiile reglementate de lege se sancţionează cu amendă de la 2.000 la 4.000 de lei.

    De asemnea, nerespectarea obligaţiei de a încheia contractul de internship anterior începerii activităţii se sancţionează cu amendă de la 10.000 la 20.000 de lei.

    Constatarea contravenţiilor, precum şi aplicarea sancţiunilor se realizează de către: Inspecţia Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin structurile sale teritoriale, pentru anumite contravenţii prevăzute de legea internshipului.