Tag: reprezentanti

  • Decizia luată de reprezentanţii brutăriei din Ditrău în legătură cu angajaţii srilankezi după ce localnicii au ameninţat cu incendierea brutăriei

    Brutăria din Ditrău, judeţul Harghita, adusă în atenţia publică după angajarea a două persoane din Sri Lanka şi a revoltei stârnite în comunitatea locală, a luat o decizie în ceea ce îi priveşte pe angajaţii asiatici. Reprezentanţii brutăriei au vorbit despre decizia lor într-un comunicat de presă pe care l-au publicat pe reţeaua de socializare Facebook.

    Redăm în întregime mesajul postat de reprezentanţii brutăriei:  


    „Având în vedere situaţia dată, ne-am simţit nevoiţi că ar fi timpul să publicăm un comunicat şi pentru presă. Scrisoarea, care a fost citită ieri la şedinţa locală, a fost adresată localnicilor, ca să ajungem la un fel de compromis. Prin prezenta, vrem să anunţăm presa despre decizia noastră finală.

    S-a păstrat ura şi tensiunea la adresa firmei noastre şi a celor doi angajaţi srilankezi, ba mai mult, s-a extins şi asupra tuturor angajaţilor actuali. Am analizat răspunsul localnicilor şi deoarece perspectiva comunei a rămas neschimbată, ei dorind în continuare alungarea celor doi muncitori srilankezi, astfel compromisul oferit comunităţii îşi pierde valabilitatea. Menţionăm faptul că oferta noastră n-ar fi adus nicio modificare negativă pentru cei doi muncitori, n-ar fi afectat nici drepturile salariale, nici drepturile lor ca persoane. Având în vedere faptul că firma noastră are două compartimente, una de producţie a pâinii şi cealaltă de patiserie, ca să nu participe în procesul de pregătire a pâinii conform cerinţelor localnicilor, ar fi fost mutaţi la producţia de patiserie. Astfel, am vrut să îndeplinim cerinţa localnicilor, cu singurul scop: să fie linişte în comună. Menţionăm faptul că posturile pe care ar fi fost mutaţi cei doi muncitori srilankezi nu sunt inferioare din punct de vedere profesional raportat la cele pe care sunt încadraţi în prezent. Totodată precizăm faptul că această eventuală schimbare a posturilor de muncă ar fi fost realizată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.

    Trebuie avut în vedere contextul în care a fost scris comunicatul către localnici – şi anume atunci când ni s-au adresat ameninţări din partea majorităţii comunei, cu incendierea brutăriei, fiind postat pe grupul de Facebook înfiinţat de unii localnici slogan-ul „Să dăm foc ca în anul ’90”. Având în vedere acest context, după ce cei 2 angajaţi srilankezi şi-au început activitatea la firma noastră am depus tot efortul necesar ca cei doi să trăiască şi să muncească în siguranţă.
    Noi, fiindcă am fost ameninţaţi, am încercat să ajungem la un compromis. Dar, având în vedere că oferta noastră a fost refuzată, şi scrisoarea noastră a fost batjocorită, am reanalizat decizia noastră, şi am ajuns la concluzia că rămânem şi în continuare alături de muncitorii noştri din Sri Lanka. Ei vor lucra şi în continuare la noi pe acelaşi posturi pe care au fost angajaţi, şi în nici un caz nu suntem dispuşi să renunţăm la ei. Nu ne lăsăm influenţaţi de ură. Menţionăm faptul că în reşedinţa actuală cei doi muncitori se simt bine, sunt satisfăcuţi de condiţiile de cazare şi de condiţiile de muncă. În orice ameninţare şi problemă viitoare vom răspunde numai pe cale legală şi în faţa autorităţilor competente. Orice decizie luată de o instituţie – sau orice petiţie va fi analizată în prezenţa reprezentanţilor legali, şi respectând normele legale în vigoare.
    Totodată reiterăm faptul că aşteptăm şi cererile de angajare din partea localnicilor calificaţi ca brutari.

    Autorităţile au intervenit numai ulterior, dar prin prezenta vrem să le mulţumim pentru că depun eforturi pentru siguranţa celor doi muncitori străini. Din păcate oamenii care reprezintă comunitatea celor nemulţumiţi de angajarea celor doi brutari srilankezi continuă să agraveze situaţia incitând la ură şi la violenţe. Localnicii din Ditrău au refuzat atât pe cei doi muncitori, cât şi produsele brutăriei, însă noi susţinem şi în continuare faptul că nu suntem împotriva comunităţii ci dorim aplanarea acestei situaţii.
    Mulţumim instituţilor care ne-au oferit siguranţă şi sperăm că vor adopta măsurile legale necesare. Sperăm ca aceasta situaţie se încheie într-un mod normal, ca între nişte oameni civilizaţi, într-o ţară civilizată.
    Noi credem că în faţa lui Dumnezeu toţi suntem egali, indeferent de religie şi rasă, şi condamnăm ura şi discriminarea.

    Cu respect,
    Conducerea Brutariei Ditrău.”


     

  • COVER STORY BM 2019: 15 ani de poveşti din business. 15 ani de Business MAGAZIN

     

    Anca Bidian, CEO şi fondator, Kiwi Finance

    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Ultimii 15 ani au fost cei mai consistenţi şi coerenţi ani de business din ultimii 30. Au fost anii de preaderare şi aderare la comunitatea europeană şi deci începutul formării unei economii de piaţă relevante. Pentru mine şi compania pe care o conduc, ultimii 15 reprezintă de fapt fondarea şi dezvoltarea Kiwi Finance, deci putem spune că am apărut şi am parcurs aceleaşi etape ca şi piaţa din România.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?

    Revoluţia tehnologică pe care tocmai o trăim schimbă cu totul regulile jocului, democratizează businessurile mari şi facilitează acceleratori pentru start-up-uri sau businessuri mici. În opinia mea de acum, în 8-10 ani mediul de afaceri şi lumea va juca după cu totul alte reguli şi va arăta mult diferit faţă de cum arată astăzi. Nu mai mult, nu mai mare, ci diferit.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN

    Pentru mine Business MAGAZIN reprezintă siguranţă şi continuitate. Este publicaţia care a supravieţuit fără compromisuri editoriale şi care a inovat fără să se schimbe fundamental. O citesc cu aceeaşi încredere ca la început şi ca în toţi aceşti 15 ani care au trecut. Felicitări întregii echipe şi tuturor celor care au contribuit de-a lungul timpului şi îi doresc mulţi, mulţi ani de acum înainte, cel puţin la fel de frumoşi. Business MAGAZIN premiază succesul, dar este ea însăşi o poveste de succes care merită un astfel de premiu. Constant în ultimii 15 ani, felicitări!


    Loredana Butnaru, general manager, Miele România
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Ultimii 15 ani au fost extrem de interesanţi pentru oricine a experimentat businessul în întreaga perioadă. Au fost ani de schimbare, de tranziţie, de haos, de şoc, atât pozitiv cât şi negativ, plini de imprevizibil. Eu i-aş descrie ca interesanţi, captivanţi, deoarece îmi plac foarte mult schimbarea, provocările şi neprevăzutul, deci au fost ani pe gustul meu. Poate singurul meu regret este că am plecat în Londra, în 2006, în plin boom economic şi m-am întors în 2009, în plină criză, deci am pierdut doi ani de glorie ai economiei româneşti. A nu se înţelege că regret experienţa la Londra, doar că, dacă aş fi putut, aş fi ales altă perioadă. Îmi aduc aminte că veneam în ţară cam la 2-3 luni şi observam cum lucrurile evoluau chiar şi în acest interval extrem de scurt. Dacă mă uit strict la industria în care activez, schimbările au fost majore, puţini dintre cei aflaţi „sus” la momentul respectiv mai există astăzi. S-a schimbat mentalitatea, s-au schimbat valorile, am învăţat multe şi începem să ne apropiem de Occident din punctul de vedere al businessului. Chiar şi economic, direcţia este de a ne apropia de Vest cât mai mult şi acesta este un lucru normal şi minunat. Cred că, în 15 ani, mediul de business românesc a evoluat mult. Chiar dacă poate sună ciudat, criza ne-a educat şi ne-a cizelat, a ajutat la procesul de maturizare a mediului de business şi a economiei româneşti. Ca om de business, cred că impactul personal se vede cel mai bine în astfel de economii şi în astfel de perioade, iar eu mă simt norocoasă că am experimentat aceste vremuri. Dacă ar fi să compar 2004 cu 2019, din punctul meu de vedere, progresul, atât în business, cât şi în economie, este semnificativ.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Cred că vor fi ani buni, de selecţie a valorilor, atât umane cât şi de brand. Da, poate ne vom confrunta cu o încetinire a creşterii economice, poate cu o criză, deoarece economia românească nu este independentă şi evident că suntem afectaţi de ceea ce se întâmplă la nivel mondial, însă nu prevăd şocuri majore, de proporţiile celor din 2008-2009. Ce-i doresc businessului românesc: profesionalism, o reducere a grandomaniei, bun simţ, corectitudine şi calitate. Restul lucrurilor vin de la sine.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Ani mulţi şi cât mai multe poveşti de succes!


    Alin Burcea, CEO, Paralela 45
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Ultimii 15 ani au avut o parte bună, când se vindea orice, o parte dificilă, anii de criză economică 2009-2011, revenirea din 2012-2015 şi creşterea dintre 2016 şi 2019. Din 2008 până azi am dublat volumul de vânzări, de la 28 de milioane de euro la aproape 70 de milioane de euro în 2019. Au fost ani cu provocări multiple, dar şi ani de dezvoltare. Am dezvoltat reţeaua naţională, avem 50 de agenţii proprii şi în franciză. Am dezvoltat partea de online, portalul de vacanţe şi vânzarea online, ca urmare a unor investiţii de câteva sute de mii de euro.
    Anii care vin sunt pentru noi ani de consolidare şi maximă atenţie la provocările care urmează.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Următorii 15 ani vor avea multe incertitudini. După trei ani de centru-stânga, cu măriri de salarii în sectorul public pe care le consider aberante şi care au creat dezechilibre între sistemul bugetar şi cel privat, va urma o perioadă liberală, de dreapta, care se va remarca în primul rând prin reduceri şi corecţii. La această situaţie internă se adaugă şi multe incertitudini externe.
    România s-a dezvoltat economic mult în ultimii ani şi ar fi bine să urmeze o perioadă de aşezare, de consolidare a afacerilor.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Următorii 15 ani să vă găsească la fel de creativi şi curioşi în a descoperi şi împărtăşi cititorilor modele pentru societate, businessuri create cu pasiune, încăpăţânare şi efort susţinut. Temele pe care le abordaţi sunt de un real interes pentru fiecare dintre noi, indiferent că sunt din România sau din lumea largă. Vă urez, aşadar, o echipă şi mai consolidată, şi mai eficientă, să realizaţi conţinut la fel de relevant pentru noi, cititorii voştri, şi evenimente de referinţă în România.


    Rucsandra Hurezeanu, CEO şi fondator, Ivatherm
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Piaţa produselor cosmetice de farmacie din România a crescut constant în ultimii 15 ani. Make-up-ul e în declin, dar skin care-ul e în ascensiune deoarece consumatorii vor piele sănătoasă, atît în România, cât şi la nivel global. Ecosistemul de business se schimbă şi el dramatic în ultimii ani. Valoarea unei companii e dată şi de numărul de urmăritori pe Instagram. Inteligenţa artificială schimbă parametrii în care facem business. Avem în industria noastră exemple de start-up-uri create de vedete şi care cu ajutorul social media au vîndut milioane de euro încă din prima lună de la lansare. Sustenabilitatea e o preocupare nouă şi reală a industriei, ca şi diminuarea amprentei de carbon. Evoluţia noastră pe piaţa din România a fost ascendentă, organică, astăzi avem 10% cotă de piaţă şi suntem în primii patru jucători între brandurile de farmacie. Creşterea spectaculoasă a început însă acum trei ani, când am început internaţionalizarea brandului pe alte pieţe. Astăzi Ivatherm este vîndut în farmaciile din 13 ţări în Europa, Asia şi Orientul Mijlociu. Suntem bucuroşi că activăm într-o industrie extrem de dinamică. România e încă o piaţă mică la nivel european şi comparativ cu vecinii ei, dar e în creştere. Femeile românce sunt frumoase şi au ritualuri de îngrijire din ce în ce mai sofisticate.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Următorii 15 ani vor fi din ce în ce mai buni, în primul rînd datorită creşterii puterii de cumpărare şi a dimensiunii clasei medii. În acelaşi timp, odată cu creşterea incidenţei alergiilor şi pielii sensibile din cauza stresului, poluării şi alimentaţiei nepotrivite, consumatorii se vor îndrepta din ce în ce mai mult spre produse sigure şi eficiente, testate clinic pentru a nu produce alergii. Iar locul cel mai sigur va fi întotdeauna farmacia, piaţă pe care activăm, cu potenţialul cel mai mare.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Citesc cu mare plăcere Business Magazin! La mulţi ani! Continuaţi să fiţi o sursă de informare şi promovare a valorilor businessului românesc!


    Alexandru Bratu, country manager, JYSK România şi Bulgaria
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Au fost extrem de diferiţi faţă de primii 15 ani de după Revoluţie, în sensul că abia după anul 2004-2005 lucrurile au început să se mişte în direcţia corectă, după o tărăgănare şi o lentoare a businessului ancorat încă în principiile economiei de stat. Pentru mine, personal, au fost precum un roller-coaster. Sunt foarte bucuros că am avut şansa istorică de a fi martorul direct al transformării retailului românesc, de la stadiul de magazin universal orăşenesc la unităţi dotate cu terminale mobile şi aplicaţii integrate de ultimă oră.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Eu îmi doresc o creştere substanţială a micilor afaceri de familie, avem nevoie de mulţi antreprenori locali, de dezvoltarea capitalului local, dar şi de educarea antreprenorilor – şi nu modelul de business în care proprietarul centrează şi tot el dă cu capul, în care se pricepe la orice, iar restul sunt pe post de asistenţi. Dezvoltarea păturii de mijloc formate din aceste businessuri de familie este esenţială pentru sănătatea economiei româneşti, pentru creşterea independenţei faţă de capitalul străin şi promovarea valorilor reale ale societăţii şi produselor locale.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Să rămână alături de business, să fie imparţială, precisă şi neiertătoare acolo unde este necesar, să sancţioneze incompetenţa şi impostura şi să pună lumina reflectoarelor pe cei care merită. Business Magazin este parte din dezvoltarea retailului din ultimii 15 ani, a mers pas la pas alături de noi, toţi cei implicaţi în business, ne-a fost sprijin şi a fost sursă de informaţii şi de inspiraţie.


    Victor Cãpitanu, managing director şi cofondator, One United Properties

    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?I-aş descrie ca fiind excepţionali, pentru că România s-a dezvoltat fantastic în ultimii 15 ani. Şi pentru noi, One United Properties, au însemnat ani în care am reuşit să ne impunem pe piaţa imobiliară de lux şi, recent, inclusiv pe segmentul office. Am încercat şi am reuşit să inovăm atât în ceea ce priveşte conceptul de rezidenţial şi mixt, dar şi în ceea ce priveşte practicile de construcţie, care au ca rezultat clădiri eficiente din punct de vedere energetic, durabile şi sănătoase din punctul de vedere al mediului.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Îmi doresc să fie cel puţin la fel şi sunt sigur că România şi businessul românesc se vor dezvolta formidabil. Avem încă multe lucruri de schimbat şi dezvoltat aici faţă de restul Europei sau alte state mai avansate, însă potenţialul uman si creativ al românilor este unul deosebit. Folosirea la maximum a acestora nu poate decât să aducă plusvaloare lucrurilor pe care le creăm.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Vă doresc să aveţi un content cât mai atractiv, care să creeze dependenţă!


    Dorin Pena, director general, Cisco România

    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?

    Au fost 15 ani extraordinari, în care am avut foarte multe realizări şi am învăţat multe lucruri – atât din reuşite, cât şi din eşecuri. În ceea ce priveşte compania noastră, am avut un impact pozitiv asupra societăţii, prin dezvoltarea a două direcţii pe care le considerăm esenţiale: educaţia şi transferul de tehnologie. Am construit o echipă entuziastă, profesionistă şi muncitoare, şi o comunitate (clienţi şi parteneri) stabilă şi de încredere.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    E dificil să dau predicţii pentru următorul an, iar pe următorii 15 ani e aproape imposibil. Mi-aş dori ca businessurile şi oamenii să îmbrăţişeze tehnologia din ce în ce mai mult şi să o folosească în scopuri constructive. Businessul românesc are un potenţial extraordinar, atâta vreme cât punem accent pe profesionalism, construcţie sănătoasă şi muncă. Mi-aş dori ca România să devină un centru de servicii de tehnologie cu valoare adăugată mare, în care se inovează şi care, în acelaşi timp, este sprijin şi pentru dezvoltarea ţării.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Ca şi până acum, continuaţi să oferiţi informaţie de calitate şi să menţineţi un standard ridicat de profesionalism în presa de business.


    Amalia Buliga, CEO, Diverta

    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?

    Inovaţia a schimbat lumea afacerilor în ultimii 15 ani.  Au fost mari schimbări tehnologice care şi-au pus amprenta asupra mediului de business local. Social media, metode de plată avansate, livrare rapidă şi zeci de noi modalităţi de abordare a clienţilor care au determinat consumatorii să cheltuiască mai mult.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Lumea se confruntă cu schimbări la o viteză şi cu o intensitate care de multe ori pare fără precedent. Inteligenţa artificială şi noi tehnologii vor influenţa procesele actuale de furnizare de servicii şi produse, indiferent de ce ne rezervă viitorul: colaps economic sau boom. Cu alte cuvinte, agilitatea va câştiga, iar boomul tehnologic va modela mediul de business. Tehnologia va juca, fără îndoială, un rol major şi în viitorul retailului. Cu ajutorul AI şi big data retailul ar putea deveni mult mai anticipativ. Brandurile vor cunoaşte nevoile, dimensiunile şi preferinţele exacte ale consumatorilor şi vor furniza automat produsele de care aceştia au nevoie. Astfel, retailul se va îndrepta spre o abordare mai experimentală.  Cumpărăturile vor rămâne în continuare o experienţă socială, deoarece un algoritm ar putea alege produsul perfect, dar nu va putea asculta un client care îşi exprimă emoţia.


    Vladimir Sterescu, country manager, CGS România

    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    În urmă cu 15 ani asistam încă la o aşezare a mediului de business românesc. Prin comparaţie, astăzi macrostabilitatea sistemului financiar este mult superioară, ceea ce asigură mediului de afaceri o predictibilitate ridicată. În această perioadă am asistat şi la o răsturnare de forţe în ceea ce priveşte piaţa muncii. Dacă în urmă cu 15 ani aceasta era mai degrabă marcată de un exces de forţă de muncă şi un deficit de cerere, astăzi lucrurile stau complet diferit. Majoritatea businessurilor se confruntă cu o adevarată provocare când vine vorba de atragerea şi retenţia angajaţilor, lucru ce este alimentat şi de exodul accelerat din ultimii 10 ani al forţei de muncă locale. Dacă ar fi să ne uităm la mediul de afaceri, în urmă cu 15 ani concurenţa era mult mai redusă faţă de astăzi. Existau o serie de industrii aproape neexploatate, cum era şi cea de outsourcing, iar orice idee nouă implementată în România avea şanse foarte mari să devină un succes. Astăzi concurenţa s-a accentuat în mai toate zonele de business, iar când vine vorba de piaţa de outsourcing lucrurile s-au schimbat drastic. Astfel, România a devenit unul dintre principalii furnizori europeni de servicii de business process outsourcing (BPO), cu tarife care au dovedit o tendinţă de creştere în ultimii ani, dar a rămas în acelaşi timp foarte competitivă la nivelul calităţii serviciilor.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    După părerea mea, următorii 15 ani vor fi marcaţi de o aşezare şi mai mare a mediului de afaceri şi de o adaptare a acestuia la noile tendinţe internaţionale. România urmează, încet-încet, trendurile de business din ţările vestice sau chiar din zona americană, iar acest lucru va avea un impact pozitiv în consolidarea afacerilor locale. De asemenea, în opinia mea, mediul antreprenorial local va înregistra creşteri deoarece românii au din ce în ce mai mult curaj să investească în businessuri proprii, dincolo de curaj având şi un know-how tot mai mare în ceea ce priveşte managementul unei companii.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Sugestia mea pentru Business Magazin, la aniversarea a 15 ani de la ieşirea de sub tipar a primului număr, este să păstreze modul jurnalistic de prezentare a evenimentelor şi felul în care surprinde informaţiile relevante pentru mediul de business local.


    Alexandru Reff, country managing partner, Deloitte România şi Moldova

    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Cea mai succintă descriere a ultimilor 15 ani ar fi „boom, bust, recovery”, întrucât perioada acoperă anii de creştere accelerată care au anticipat aderarea României la Uniunea Europeană, după semnarea acordului de asociere şi aderarea la NATO, anii de contracţie extrem de puternică din timpul crizei financiare şi anii din urmă, de revenire a economiei, iniţial lentă şi apoi mai susţinută, însă totuşi dificilă. O perioadă care surprinde volatiliatea economiei, marcată de excese şi de corecţii puternice, netemperate de politici guvernamentale anticiclice, ci mai degrabă exacerbată de decizii politice care, în cel mai bun caz, au urmărit exclusiv obiective pe termen scurt, fără o preocupare pentru sustenabilitatea creşterii şi pentru rezistenţa la factori externi neprielnici. Mă tem că tipul de creştere din ultima vreme a creat din nou unele din premisele unei aterizări dure pentru România, cu dezechilibrele sale bugetare şi comerciale, atunci când economia globală sau europeană va trece de la încetinire la contracţie. Am evoluat mult în ultimii 15 ani, unii mai mult decât alţii. Bucureştiul şi o parte din oraşele mari sunt poveşti de succes, cu PIB per capita, nivel de investiţii şi putere de cumpărare europene. Am acumulat competenţe la toate nivelurile, în business, în societatea civilă, în mediul academic şi am ajuns, ca români, să funcţionăm performant în cele mai diverse medii, aici sau în străinătate. Nu pot să nu menţionez două neîmpliniri majore. Prima, care poate fi remediată, este eşecul de nejustificat din infrastructura rutieră, de la centura Capitalei la autostrada Piteşti – Sibiu şi altele. Cu toţii visăm la ce ar fi putut fi ţara şi Bucureştiul cu o minimă preocupare pentru acest domeniu vital şi totuşi nu reuşim, de 30 de ani, să punem presiunea necesară pe decidenţii publici responsabili. A doua neîmplinire, cu consecinţe pe termen lung şi probabil de neremediat, este exodul populaţiei, la toate nivelurile de competenţă, care agravează sporul natural negativ, ducând la penurie de forţă de muncă, diminuarea atractivităţii ţării pentru investiţii şi încetinirea ritmului de recuperare a decalajelor.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Sper că următorii 15 ani vor fi unii de creştere economică sănătoasă şi sustenabilă, la nivelul potenţialului real, care rămâne semnificativ, fără steroizii unor politici populiste şi prociclice şi fără traumele unor ajustări dureroase, mai ales pentru omul de rând. Sper că progresele enorme din business şi din societate se vor extinde spre zonele încă în deficit de eficacitate şi că vom avea o administraţie mai suplă, mai predictibilă, mai puţin birocratică, mai inovatoare şi tehnologizată, capabilă să creeze premisele pentru valorificarea resurselor noastre de toate felurile. Cred că putem progresa enorm sărind anumite etape de dezvoltare cu ajutorul tehnologiei, dacă vor reuşi să reţinem şi să repatriem competenţele necesare şi să atragem capitalul străin de care încă va fi mare nevoie, prin politici publice predictibile şi încurajatoare, printr-o fiscalitate prietenoasă şi să dirijăm spre investiţii resursele locale, atât cele publice, cât şi economiile populaţiei, astăzi foarte modeste. Dincolo de aceste speranţe, viitorul a devenit atât de imprevizibil pe termen scurt, iar tehnologiile exponenţiale, atât de influente în business şi societate, încât nu ştiu câţi s-ar mai aventura la prognoze pe 15 ani.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Vă doresc să vă menţineţi calitatea şi relevanţa într-o lume în care abundenţa informaţiilor din nenumărate surse creează nevoia unei filtrări şi procesări inteligente şi oneste.


    Elena Cremenescu, fondator, Elmiplant
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Momentul aniversar al Business MAGAZIN îmi demonstrează încă o dată cât de repede trec anii, cât de rapide şi dinamice sunt transformările pe toate planurile. Practic am crescut împreună, am parcurs etape, schimbări majore din punct de vedere economic şi social, noi, cei din diferite domenii de business, alături de publicaţii precum Business Magazin. Pentru mine, apariţia revistei în anul 2004 şi colaborarea permanentă cu această revistă au fost o reală binefacere, dat fiind faptul că întotdeauna oamenii acestei publicaţii au fost alături de problemele, nevoile, strigătele de ajutor ale oamenilor de afaceri. Ultimii 15 ani de business reprezintă un salt uriaş, o deschidere extraordinară, o nouă eră a comunicaţiei, o nouă abordare a problemelor, reprezintă predarea ştafetei unei noi generaţii. Este foarte clar că intrarea României în UE la 1 ianuarie 2007 şi anii care au urmat au însemnat enorm pentru evoluţia pozitivă a businessului românesc, mai ales pentru firmele producătoare de diverse bunuri. Anii 2007-2017 au fost anii în care businessul românesc s-a consolidat, firmele serioase au făcut saltul calitativ de care era nevoie, au rămas viabile şi s-au consacrat nume de companii şi branduri care sunt şi azi în top. Au fost ani de real progres şi de expansiune pe piaţa europeană şi nu numai, chiar dacă multe firme au fost afectate de criza anilor 2008 – 2011.
    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    În primul rând, oamenii din bussines sunt oameni noi în majoritatea cazurilor, deci abordarea este cu totul nouă. Managerii de peste 65 ani vor dispărea şi este normal să fie aşa. Apar tinerii şcoliţi, mulţi dintre ei în afara ţării, apar copiii foştilor patroni, apar noile generaţii de investitori şi de manageri, care fără discuţie sunt mult peste ceea ce am fost noi. Un singur lucru nu va fi la înălţimea şi performanţa a ceea ce am fost noi, cei de peste 65 ani: ambiţia, tenacitatea, puterea de muncă, efortul depus în a crea ceva de la zero, aşa cum s-a întâmplat în cazul nostru. Imaginaţi-vă bezna totală de la care am pornit în business în anul 1992. Nu exista cuvântul marketing în vocabularul nostru… Nu exista nimic, decât dorinţa de face ceva! Personal, sunt mândră că brandul Elmiplant creat de mine şi soţul meu (ELMI = Elena şi Mircea) este astăzi în primele locuri în topurile brandurilor româneşti făcute pe consumatori.  

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Business Magazin a fost de la înfiinţare şi rămâne în continuare revista de suflet a celor din business, a mea personal. Mă mândresc că am avut de multe ori plăcerea să fiu în paginile acestei reviste de prestigiu. I-am simţit alături permanent pe cei din colectivul redacţional în timpul cât am fost manager şi doresc ca în următorii 15 ani să rămână la fel de implicată, ca singura revistă a oamenilor de afaceri din România. La mulţi ani, Business MAGAZIN!


    Andreea Moldovan, general manager SEE, Avon
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    Cu siguranţă au fost 15 ani extrem de dinamici care au deschis piaţa locală şi au făcut-o din ce în ce mai competitivă. Mă gândesc la maturitatea la care am ajuns astăzi, când suntem capabili să răspundem unor consumatori informaţi, la curent cu tendinţele şi mai conectaţi ca niciodată la tehnologie. Pentru mine personal au fost nişte ani frumoşi, plini de experienţe din care am învăţat foarte mult. Am avut expunere la pieţe cu consumatori diferiţi – de la cei din Maroc, unde ritualurile de frumuseţe sunt nelipsite din viaţă de zi cu zi a unei femei, care în acelaşi timp are disponibilităţi financiare mult mai limitate, la Finlanda, unde avem de-a face cu un consumator foarte educat şi digitalizat, la Cehia, care e o piaţă matură cu o mare penetrare a retailului şi cu o creştere importantă a e-commerce-ului, o piaţă în care produsele preferate sunt cele de îngrijirea tenului, şi nu în ultimul rând consumatorul din România, care în continuare preferă parfumurile, dar în acelaşi timp este din ce în ce mai educat şi deschis către inovaţie.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Cred că ne aşteaptă ani plini de provocări: cum vom reuşi să ţinem pasul cu consumatorii noştri din ce în ce mai sofisticaţi?, Cum vom reuşi să ţinem pasul cu digitalizarea?, Cum ne vom ţine aproape şi cum ne vom dezvolta echipele de specialişti din companii? Sunt doar câteva dintre întrebările pe care cred că ne vom concentra în perioada următoare. Peisajului de business românesc nu pot decât să îi doresc să îşi continue ascensiunea şi să devină din ce în ce mai mult acel teren pe care jucători consacraţi performează alături de nume noi, care schimbă regulile jocului şi provoacă la dinamism.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Vă număraţi printre publicaţiile de referinţă şi vă urez încă mulţi ani în care să vă menţineţi în acest top al conţinutului de calitate, foarte bine documentat şi conectat la businessul românesc! Vă doresc „La mulţi ani!” şi la cât mai multe ediţii de succes!


    Horatiu Vasilescu, director general, Teilor
    Cum aţi descrie ultimii 15 ani de business în România (şi pentru dvs.)?
    În ultimii 15 ani cred că s-a experimentat tot ce se putea experimenta. De la businessuri cu creştere rapidă care ulterior au dispărut, până la companii care au rezistat testului timpului. Momente de creştere exponenţială, criza economică, profesionişti de moment şi oameni care au făcut carieră. Ce este important pentru noi este că suntem astăzi printre cei întrebaţi de Business MAGAZIN ce părere avem, asta înseamnă mult pentru noi, înseamnă că am crescut sănătos indiferent de momentele prin care au trecut economia şi societatea românească.

    Cum credeţi că vor fi următorii 15 ani pentru businessul românesc?
    Următorii 15 ani cred că vor fi ani de maturizare. Maturizare înseamnă şi momente bune dar şi mai puţin bune, însă sper că într-un cadru mai predictibil. Astfel, businessurile româneşti vor putea concura cu cele internaţionale şi astfel vom putea să aducem mai multă consistenţă şi inovaţie acasă.

    O urare/sugestie/un sfat pentru Business MAGAZIN
    Doresc din toată inima ca Business MAGAZIN să nu înceteze să fie atât un corect povestitor al businessurilor de success, cât şi un barometru al mediului de afaceri din România.


     

  • Studiu: Generaţiile Millennials şi Z sunt nesigure şi pesimiste în ceea ce priveşte evoluţia societăţii, cariera şi viitorul lor; principala prioritate a tinerilor este să călătorească

    Tinerii din generaţiile Millennials şi Z sunt îngrijoraţi în privinţa evoluţiei economice şi a mediului social şi politic, a impactului pe care mediul de afaceri îl poate avea asupra carierei lor şi a societăţii, în pofida creşterii economice şi a oportunităţilor economice globale, conform celui mai recent studiu Deloitte Global Millennial Survey.

    În acelaşi timp, principalele priorităţi ale tinerilor sunt călătoriile prin lume, îmbunătăţirea veniturilor şi a situaţiei financiare, precum şi achiziţionarea unei locuinţe.

    Astfel, doar 26% din respondenţi sunt încrezători în evoluţia pozitivă a economiei, nivel mult mai mic decât cele din 2017 şi 2018, când 45% dintre respondenţi se arătau încrezători că economia va creşte în următorii ani.

    În acelaşi timp, rezultatele raportului evidenţiază un nivel crescut de neîncredere în ceea ce priveşte îmbunătăţirea mediului social şi politic. În 2019, doar 24% dintre tineri au această aşteptare, spre deosebire de 33% în 2018 şi de 36% în 2017.

    „Studiul este extrem de valoros pentru angajatori, deoarece reuneşte concluzii importante despre valorile şi aşteptările generaţiilor Millennials şi Z, informaţii relevante pentru dezvoltarea oricărei strategii de resurse umane. Aceşti tineri au nevoie să fie ghidaţi, să aibă parte de vizibilitate şi de echilibru din partea organizaţiilor şi liderilor. Este important ca toate aceste aşteptări să se traducă în ceea ce organizaţiile îşi propun pentru următoarea perioadă, pentru a se diferenţia în deja cunoscuta şi discutata competiţie pentru talente”, explică Raluca Bontaş, Partener Global Employer Services, Deloitte România.

    Primele cinci priorităţi indicate de tineri sunt călătoriile prin lume (57% din fiecare dintre cele două generaţii), îmbunătăţirea veniturilor şi a situaţiei financiare (52% dintre Millennials şi 56% dintre reprezentanţii Generaţiei Z), achiziţionarea unei locuinţe (49% dintre Millennials şi 52% dintre reprezentanţii Generaţiei Z), influenţa pozitivă asupra comunităţii şi societăţii (46% dintre Millennials şi 47% dintre reprezentanţii Generaţiei Z), precum şi întemeierea unei familii (39% dintre Millennials şi 45% dintre reprezentanţii Generaţiei Z).

    Atunci când decid să schimbe angajatorul, cele mai importante aspecte pentru tineri sunt legate de atenţia acordată de organizaţie diversităţii şi incluziunii sociale (63%), impactul pozitiv avut de organizaţie asupra comunităţii locale (59%), flexibilizarea muncii din punctul de vedere al programului de lucru şi al locului din care se poate lucra (56%), mediul de lucru motivant şi stimulant (54%) şi dezvoltarea prin programe de training şi mentorat (55%).

    Studiul semnalează şi tendinţa de scădere a încrederii în impactul pozitiv pe care îl poate avea mediul de afaceri. În 2019, doar 55% dintre tineri cred că acest scenariu este posibil, în scădere faţă de 2018 (61%) şi de 2017 (76%).

    La studiul Deloitte Global Millennials Survey 2019 au participat 13.400 de reprezentanţi ai generaţiei Millennials (născuţi în perioada ianuarie 1983 – decembrie 1994) din 42 de ţări şi 3.000 de reprezentanţi ai Generaţiei Z (născuţi în perioada ianuarie 1995 – decembrie 2002) din zece ţări. Respondenţii sunt atât absolvenţi de studii medii şi universitare, cât şi persoane care nu au absolvit aceste forme de învăţământ, lucrează atât cu fracţiune de normă, cât şi cu normă întreagă.

     

  • Jumppi, aplicaţia care te ajută să găseşti prieteni de ieşit la cafea

    Descrierea inovaţiei:
    Aplicaţia Jumppi a fost dezvoltată de programatorul Andrei Stoiculescu, după ce s-a confruntat personal cu momente în care ar fi vrut să iasă din casă dar nu găsea niciun prieten disponibil. Pe parcurs, investiţia în crearea şi lansarea platformei s-a ridicat la aproximativ 15.000 de euro. Etapele de conectare la reţeaua Jumppi încep cu înregistrarea în aplicaţie, urmată de detalierea profilului personal. Ulterior, noul utilizator poate posta invitaţii pentru activităţile pe care doreşte să le întreprindă, adăugând o scurtă descriere.

    Aceasta poate propune orice activitate socială, însă printre cele mai răspândite ar fi: să iasă în oraş, să meargă la concerte, piese de teatru sau festivaluri, să facă sport (jogging, ciclism, baschet, fotbal, tenis, fitness) sau alte activităţi distractive de grup: paintball, escape room, parcuri de distracţii, bowling sau biliard. De asemenea, utilizatorii au posibilitatea de a vedea ce activităţi sunt disponibile în următoarele şapte zile în apropierea lor şi de cine sunt create.

    Dacă găsesc o activitate la care vor să participe, vor apăsa butonul Join şi vor intra în conversaţie cu ceilalţi participanţi pentru detalii. După publicarea unei noi activităţi, iniţiatorii pot invita direct alte persoane din comunitatea Jumppi sau îşi pot invita prietenii din afara aplicaţiei, mărind şansele ca întâlnirea să aibă loc. În plus, studenţii sunt încurajaţi să interacţioneze cu colegii lor din acelaşi oraş, pe care îi vor găsi marcaţi distinctiv în aplicaţie. Persoanele implicate în dezvoltarea proiectului sunt Andrei Stoiculescu (fondator şi CEO), şi Irina Leca (Alexandru) (cofondator şi CMO), cărora li s-au alăturat, pe partea tehnică, doi dezvoltatori de Android, unul de iOS şi un UI/UX designer, toţi membrii echipei lucrând pentru proiect în timpul liber.

    Elementul de noutate:
    Spre deosebire de reţelele de socializare existente, Jumppi îşi propune să scoată utilizatorii din spatele ecranelor, stimulând întâlnirile faţă în faţă. De asemenea, are marele avantaj că se pot forma atât grupuri de fete, de băieţi cât şi mixte, iar când un utilizator merge la o întâlnire cu oamenii din aplicaţie poate chema şi prieteni apropiaţi, pentru o atmosferă cât mai relaxată.

    Efectele inovaţiei:
    „Jumppi este aplicaţia care are potenţialul de a schimba dinamica socială la nivel global. Într-o lume în care interacţiunile sociale se diminuează şi întreaga noastră viaţă se desfăşoară în jurul ecranelor, avem oportunitatea de a ne folosi de tehnologie pentru a crea legături şi momente frumoase, autentice”, spun reprezentanţii platformei. Pe termen lung, Jumppi îşi propune să devină reţeaua globală preferată a utilizatorilor neprofesonişti pentru organizarea de activităţi private, cu prietenii, sau publice, cu oameni din apropiere, care le împărtăşesc pasiunile, concurând cu cele mai faimoase reţele de socializare.
     

  • (P) 25 de ani de inovaţie în FMCG

    „Inovaţia este în ADN-ul P&G de peste 180 de ani. Ea este esenţială pentru cine suntem astăzi şi este fundamentală pentru creşterea noastră. P&G investeşte peste 2 miliarde de dolari pe an în cercetare şi dezvoltare şi este recunoscută drept una dintre cele mai inovatoare companii din lume”, spun reprezentanţii companiei. Potrivit lor, P&G România are ca misiune îmbunătăţirea zilnică a vieţii cât mai multor consumatori prin produse şi servicii de calitate şi valoare superioară. „În paralel, dezvoltăm o comunicare inovatoare pentru educarea şi informarea consumatorilor sau pentru a inspira un comportament de consum responsabil, precum programele Always din şcoli si cele derulate de Pampers în spitale.”
    România joacă un rol-cheie în activitatea businessului din regiunea Europei de Sud-Est, fiind cea mai mare piaţă din regiune. De asemenea, Centrul Global de Servicii, lansat în 2006, unul dintre centrele cheie de acest tip, care oferă suport pentru 66 de organizaţii ale companiei, în 15 limbi diferite, este situat în Bucureşti.
    În plus, P&G deţine un centru de distribuţie în Timişoara, înfiinţat în 1995, şi o fabrică de produse pentru îngrijirea părului în Urlaţi, judeţul Prahova, deschisă în anul 2010. Aceasta este una dintre cele mai avansate fabrici P&G din punct de vedere tehnologic şi al protecţiei mediului la nivel global şi deserveşte peste 1 miliard de consumatori din peste 40 de pieţe din Europa, Turcia, Israel, Asia Centrală şi regiunea Caucaz.
    2019 reprezintă însă un an marcant pentru P&G în România şi asta nu doar pentru că brandul sărbătoreşte 25 de ani de prezenţă continuă şi de succes, dar şi pentru că aşteptările reprezentanţilor companiei prevăd un viitor similar. Recent, P&G a anunţat o investiţie semnificativă în piaţa locală, şi anume dezvoltarea unei noi fabrici în Urlaţi, în care compania va produce capsulele lichide de detergent (PODS), una dintre cele mai importante inovaţii ale companiei din categoria detergenţilor.
    Decizia a fost determinată de cererea din ce în ce mai mare de capsule de detergent lichid în Europa şi de angajamentul companiei de a oferi produse de o calitate şi valoare superioară, care să răspundă cel mai bine nevoilor consumatorilor şi evoluţiei pieţei. „Profilul atractiv al României, succesul companiei pe piaţă şi, foarte important, profesionalismul angajaţilor pe care îi avem aici au făcut ca această investiţie să se întâmple”, spune Antoine Brun, vicepreşedinte al P&G pe regiunea Europei de Sud-Est.
    De-a lungul celor 25 de ani de activitate, compania a creat peste 750 de locuri de muncă, investind în capacităţi de producţie şi introducând o serie de soluţii şi proiecte inovatoare. La nivel global echipa companiei numără 97.000 de persoane. În prezent, Procter & Gamble oferă peste 20 de mărci pe piaţa românească, printre care se numără Always, Ariel, Fairy, Gillette, Head & Shoulders, Lenor, Oral-B, Pampers sau Pantene, produsele companiei fiind folosite în peste 90% din gospodăriile româneşti.
    P&G este un partener de afaceri important pentru multe firme româneşti care furnizează zilnic fabricii şi birourilor companiei materii prime pentru producţie, bunuri şi servicii. Investiţia de la Urlaţi a atras şi alţi investitori în zonă, multiplicând astfel impactul pozitiv asupra comunităţii locale. De exemplu, 100% din ambalaje provin din România. Totodată, o la fel de mare atenţie este acordată şi mediului. România se numără printre pieţele în care fabricile P&G au obţinut statutul de „zero deşeuri din operaţiuni la groapa de gunoi”.
    Deoarece produsele P&G fabricate în România sunt livrate în întreaga regiune şi chiar mai departe, sunt importante şi diversificarea mijloacelor de transport şi alegerea unei opţiuni care este semnificativ mai prietenoasă cu mediul. Compania îşi propune în mod constant să optimizeze distribuţia în strânsă colaborare cu partenerii săi, urmărind să aducă soluţii inovatoare cu amprenta ecologică mai mică, pe tot parcursul lanţului de aprovizionare.
    Cum s-a schimbat însă modelul de afaceri al companiei de-a lungul anilor? „Tehnologia a transformat modul în care consumatorii interacţionează cu produsele noastre. Consumatorii au toată puterea. Ei pot cerceta şi cumpăra orice, oricând, oriunde”, susţine Antoine Brun. „A pune consumatorul în centrul a tot ceea ce facem este adânc încorporat în ADN-ul nostru. În trecut, aceasta a însemnat adesea focus pe oferirea superiorităţii funcţionale, o mai bună îndepărtare a petelor de pe haine de exemplu. Azi, punem accentul pe crearea de experienţe superioare pentru consumatori, irezistibile. Aceasta înseamnă produse, pachete şi servicii concepute holistic care ajută la rezolvarea unei probleme majore, stabilesc un nou standard, sunt sustenabile şi vorbesc cu consumatorii la nivel emoţional, adaugă el.
    Printre tendinţele actuale ale pieţei, vicepreşedintele P&G SEE remarcă o cerere din ce în ce mai mare pentru afaceri responsabile. „Nu mai este vorba doar de schimbarea unui scutec şi despre curăţarea hainelor. Consumatorii vor să afle mai multe informaţii despre mărcile pe care le aleg şi despre companiile din spatele lor. Ei doresc să vadă implicarea companiilor în sustenabilitate şi responsabilitatea socială.” Potrivit lui, 75% dintre consumatori cred că businessurile ar trebui să ofere înapoi ceva comunităţii; 65% sunt dispuşi să plătească mai mult pentru un produs durabil, iar brandurile cu dovezi de implicare în sustenabilitate înregistrează o creştere cu 4% mai accelerată faţă de celelalte.
    Ca planuri de viitor, reprezentanţii businessului spun că vor să fie în continuare „o forţă a binelui şi o forţă a creşterii”. „Cu cât dezvoltăm şi integrăm mai mult responsabilitatea socială în modul în care facem afaceri, cu atât mai mare este impactul pe care îl putem avea asupra oamenilor pe care îi deservim, asupra comunităţilor în care trăim şi muncim şi asupra lumii care ne înconjoară. De asemenea, acest lucru ne ajută să creştem şi să ne construim afacerea.”
    De altfel, după atingerea obiectivelor pentru anul 2020, şi anume o serie de progrese semnificative pentru climă, apă şi deşeuri, ei spun că îşi doresc în continuare ca noile obiective fixate pentru 2030 să inspire un impact pozitiv, abordând două dintre cele mai presante provocări ale mediului: resursele finite şi consumul în creştere. Pentru a-şi atinge aceste obiective, P&G va folosi puterea inovaţiei şi a mărcilor companiei pentru a determina un impact pozitiv asupra consumatorilor. În lanţul de aprovizionare, compania îşi propune să reducă amprenta şi să facă eforturi pentru soluţii circulare. De asemenea, pentru a avea un impact asupra societăţii este necesară crearea de parteneriate potrivite care să permită oamenilor, planetei şi afacerilor noastre să prospere. Aceasta include găsirea de soluţii astfel încât niciunul dintre ambalajele companiei să nu ajungă în ocean.

  • De la idee la inovaţie. Ce s-a discutat la conferinţa „Cele mai inovatoare companii din România” organizată de Business MAGAZIN

    BM: Conferinţa dedicată companiilor inovatoare este  un proiect pornit În 2014, când redacţia Business MAGAZIN observa că, în pofida faptului că suntem consideraţi un Silicon Valley al Europei Centrale şi de Est, România este clasată, în peisajul inovaţiei la nivelul statelor Uniunii Europene, drept singurul inovator modest, alături de Bulgaria.

    Ne situăm în continuare în sfera inovaţiei modeste, ca urmare a unui calcul realizat la nivelul UE28 bazat pe parametri precum numărul absolvenţilor de doctorat, sistemele de cercetare atrăgătoare, mediul prietenos cu inovaţia, posibilităţile de finanţare şi modul în care este susţinută inovaţia, investiţiile companiilor în cercetare şi dezvoltare, numărul de inovatori, patentele de proprietate intelectuală.

    Adunând punctajele tuturor acestor paliere, România a ajuns la un total de 34 în 2018, dintr-o valoare potenţială de 160. De-a lungul timpului, performanţa României a înregistrat scăderi (de la 45 de puncte în 2011 la 30 în 2015, reluându-şi însă creşterea cu câte un punct anual începând cu 2015). La polul opus în clasamentul inovatorilor se află ţările nordice (clasate drept lideri ai inovaţiei), în frunte cu Suedia, care a acumulat un punctaj de 148.

    Dincolo de calculele matematice, ne-am propus ca în fiecare an să vedem, concret, cum se inovează în companiile din România, atât prin ediţia specială a Business MAGAZIN care reuneşte idei inovatoare din companiile cu activităţi pe plan local, cât şi în cadrul dezbaterii dedicate inovaţiei susţinută, anul acesta, de Banca Transilvania şi Stanleybet.

    Ce este inovaţia – cum este privită în companiile pe care le reprezentaţi?

    Cristina Ionescu, director advisory, KPMG România: Aş vrea să încep prin a spune că nu sunt aici în calitate de consultant, ci în calitate de promotor al inovaţiei în cadrul KPMG România. Pentru noi, inovaţie înseamnă idei care pornesc dintr-o anumită cultură organizaţională propice. După părerea noastră, inovaţia porneşte de la capacitatea de a crea un loc în care fiecare persoană să aibă curajul şi responsabiliatea de a identifica cum, unde şi ce poate face mai bine compania, dar şi angajatul în sine.

    Adrian Cocan, proprietar, Lăptăria cu caimac: Pentru noi, inovaţia înseamnă să reinventăm istoria – să luăm ce a fost mai bun de-a lungul timpului în produsele lactate şi să-l aducem în zilele noastre, să-l facem fiabil într-o societate care şi-a pierdut cumva direcţia şi care ajunsese să consume aproape exclusiv produse de slabă calitate, în contextul în care pe un întreg lanţ logistic există foarte multe probleme. Noi am încercat să inovăm atât în ceea ce priveşte produsele, cât şi modul în care facem marketingul, modul în care interacţionăm cu consumatorii.

    Liviu Arsene, global cybersecuriTY researcher, Bitdefender: Pentru noi, inovaţia este vitală. Domeniul securităţii cibernetice este extrem de competitiv, dar noi avem competiţie şi din partea cealaltă, a atacatorilor, din partea celor care dezvoltă ameninţări informatice. Dacă nu reuşim să inovăm constant – şi prin inovaţie noi înţelegem atât tehnologiile noi de securitate a datelor, cât şi de optimizare a soluţiilor de securitate – riscăm practic să pierdem businessul. Din fericire, avem un istoric destul de bun la capitolul inovaţie – avem o serie de programe interne în această direcţie – şi avem şi metrici prin care măsurăm şi stimulăm inovaţia în interiorul companiei. Încercăm să menţinem angajaţii cât mai motivaţi pentru ca ei să vină cu soluţii noi la probleme vechi sau la probleme care nici măcar nu ştim că există.

    Daniel Bitere, director de marketing, grupul Agricola: Pentru noi, inovaţia înseamnă în primul rând idei practice care să uşureze viaţa consumatorilor, iar apoi, viaţa noastră, a celor care lucrează în companie. Dumneavoastră vedeţi inovaţiile pe care firmele le scot pe piaţă la nivel de produs/servicii, dar în cadrul companiilor există şi inovaţii funcţionale care îmbunătăţesc viaţa angajaţilor şi reduc costurile companiei.

    Cosmin Anghel, director of asset management, Globalworth: Inovaţia este unul dintre subiectele preferate ale Globalworth în contextul în care chiar astăzi (în ziua conferinţei, pe 27 noiembrie – n.r.) am inaugurat Globalworth Tower, cel mai inteligent lobby dintr-o clădire de birouri din Europa Centrală şi de Est), care va oferi tuturor oaspeţilor o serie întreagă de soluţii inovatoare. Acesta are instalată o podea cinetică, un proiect unic în lume – este o podea care, sub greutatea paşilor, va genera energie electrică ce va alimenta alte sisteme inovatoare din recepţia clădirii noastre. Proiectul este unic şi prin dimensiunea soluţiei respective, discutăm despre două suprafeţe care înseamnă 40 de metri pătraţi de podea cinetică indoor într-o clădire de birouri.

    Adrian Zărnescu, CTO Syswin Solutions: Ca profil de companie, noi inovăm, pentru asta ne-am adunat 30 de ingineri şi asta facem zilnic. Cum facem asta? Visăm, punem pe hârtie, dezvoltăm şi apoi domnii de la Globalworth aplică tehnologia.

    Cristian Pocovnicu, managing director software service, Qualitance: Noi suntem o echipă de 200 de ingineri care se ocupă cu inovaţia, ne place să ne uităm la probleme mari şi să mergem în concret pentru a le rezolva – partea cea mai importantă este să rezolvăm o problemă mare şi reală. Este foarte important să aducem ceva concret în piaţă, să nu fie doar o invenţie nouă. Contraexemplul care îmi trece în cap în acest moment este Segway: a fost o invenţie extraordinară din punct de vedere funcţional, dar nimeni nu a vrut să o folosească, motivul principal fiind că arătai extrem de haios pe ea. În situaţia lor, o mână de ingineri a construit un produs extraordinar din punct de vedere tehnic, dar nu s-a dus nimeni în piaţă ca să îi întrebe pe utilizatori care sunt aşteptările lor.

    BM: Cred că şi Google Glass sunt un exemplu potrivit în sensul acesta. De unde vin ideile inovatoare – cum se realizează procesul de creaţie într-o companie?

    Cristian Pocovnicu, Qualitance: Cred că cel mai important este să ţii aproape de utilizatorul final. După ce decidem că vrem să facem un produs sau serviciu nou, mergem în piaţă şi începem să ţinem interviuri şi discuţii cu utilizatorii finali. Dacă te duci la utilizatorul final şi îl întrebi: „Ce vrei, ce aşteptări ai?”, probabil nu vei primi un răspuns care te va ajuta.

    Exemplul pe care mi-l aduc aminte din istorie este al lui Henry Ford, care spunea: „Dacă mă duc la clienţii mei şi îi întreb ce vor, vor spune mai mulţi cai la căruţă”. Ideea este să faci interviuri şi să ai discuţii profunde cu utilizatorii tăi, să vezi care sunt problemele lor reale, după care vei reveni în cadrul companiei şi vei încerca să găseşti soluţii pentru problemele respective.

    Modelul de gândire pe care-l identificăm de multe ori în piaţă este că avem o idee – să vedem cum facem să implementăm ideea respectivă, or asta aduce un risc destul de mare pentru că investeşti mulţi bani, mult timp, mult efort şi nu ai o garanţie că ideea respectivă va fi percepută bine în piaţă.
    Adrian Zărnescu, Syswin Solutions: Este bine ca produsele, inovaţiile, invenţiile să plece de la idei sau cerinţe găsite în piaţă – dar depinde foarte mult cui se adresează acea piaţă. Noi suntem o companie, înainte de toate, de microelectronică. Peste această activitate o adăugăm pe cea de software embeded, un strat de transmisii de date şi tot aşa; pentru noi, inovaţia vine într-adevăr de la nevoile identificate la clienţi sau în viaţa de zi cu zi.

    Multe dintre idei s-ar putea însă să nu ducă nicăieri – unele s-ar putea să se transforme în produse de mare succes, în prezent avem mai multe produse de succes pe care le-am lansat; am lansat şi altele pe anumite industrii specifice – petrol, industria farma sau pe ideea de smart city –  şi dezvoltăm în toate aceste direcţii, dar astfel încât produsele să fie de succes.

    Există totuşi şi foarte multe proiecte care mor din faşă, dar chiar şi aşa, din acelea se nasc alte proiecte, este total greşit să îţi imaginezi că atunci când inovezi sau ai o idee, va funcţiona din prima, cu siguranţă acest lucru înseamnă că ai greşit undeva. Nu există milionari sau companie de zeci de milioane care să fi ajuns din prima acolo. Ne-ar plăcea ca din ceea „ce visăm noaptea” să reuşim măcar 5% să realizăm a doua zi, iar dacă produsul rezultat este cu adevărat folositor celorlalţi, înseamnă că am reuşit să facem ceva cu adevărat inovator.

    Cosmin Anghel, Globalworth: În ceea ce ne priveşte pe noi, lucrând în asset management, visăm să avem chiriaşii satisfăcuţi, iar pentru asta, răspunsul în cazul nostru este relativ simplu: ideile inovatoare pot veni de la oricine, pot veni din interiorul organizaţiei, de la oricare din colegii din alte departamente care sunt alături de ocupanţii clădirii şi de beneficiarii proiectelor, dar şi din exteriorul companiei; aici avem marele avantaj, prin natura businessului pe care îl desfăşurăm, de a fi în contact permanent cu chiriaşii noştri. Nu în ultimul rând, mai beneficiem de idei de inovaţie de la colegii din Polonia.

    BM: Cum stau polonezii comparativ cu românii la capitolul inovaţie?

    Cosmin Anghel, Globalworth: Din perspectiva inovaţiei sunt cel puţin la fel de dinamici, cel puţin la fel de interesaţi de a veni în întâmpinarea nevoilor colegilor din clădirile lor, aş putea spune şi că sunt mult mai pragmatici şi uşor mai avansaţi în abilitatea de a înţelege care este aportul imediat al inovaţiei asupra beneficiilor. Românii au o latură mai creativă.

    Daniel Bitere, grupul Agricola: E greu de spus că inovaţia vine dintr-o singură direcţie sau că a venit de la consumatori, marketing, din producţie sau din altă parte a procesului tehnologic. Cumva, de undeva se naşte şi ideea, iar ulterior este îmbunătăţită, atât când vine vorba despre producţie, cât şi despre marketing sau orice altceva.
    Degeaba ai un produs inovator dacă nu îl prezinţi consumatorilor şi am văzut de-a lungul timpului mai multe companii – chiar în industria în care noi activăm – care veneau cu inovaţii, produse noi, modalităţi noi de păstrare a termenelor de valabilitate, dar din cauză că nu au comunicat aceste realizări clienţilor finali, acestea nu erau percepute ca atare.

    De aceea, inovaţia trebuie să parcurgă şi partea internă, şi partea externă a unei companii şi trebuie adaptată la nevoile clienţilor. Noi de pildă am lansat un produs nou, care la momentul lansării nu a mers foarte bine pe piaţă, dar la un an distanţă am îmbunătăţit modul de comunicare şi atunci produsul a explodat din punctul de vedere al vânzării – vorbesc despre puii cu creştere lentă – Puiul Fericit.

    Am lansat însă şi Puiul Familist, o carcasă de pui care are ataşate două copane suplimentare, ca urmare a unor studii realizate de companie din care a reieşit că toţi membrii familiei vor să mănânce pulpe – chiar dacă pare haios, este un produs serios.

    Puiul acesta este pe piaţă acum, vânzările cresc de la an la an şi concurează cu celelalte produse – au ajuns la 3% din vânzările totale şi la 6% din vânzările din zon de retail. Piaţa cărnii, alături de piaţa de pui, sunt commodity, în care majoritatea jucătorilor se bat în preţuri şi în modalităţi de a găsi produse de calitate medie şi de un gramaj mai mare – dacă vrei să te diferenţiezi, trebuie să vii cu inovaţie. E una dintre căile succesului.

    BM: Cum se lansează un produs precum Bitdefender Box?

    Liviu Arsene, Bitdefender: Bitdefender Box este rezultatul a 16 ani de inovaţie. Pe de o parte suntem forţaţi de factorii externi să inovăm şi să venim cu tehnologii noi, dar în acelaşi timp avem şi un proces de inovaţie documentat intern, am reuşit foarte bine să trasăm nişte linii foarte exacte referitoare la modul în care ar trebui să decurgă procesul de inovare şi cum ar trebui ca fiecare angajat să ducă mai departe o idee până la final.

    Ca rezultat al acestui program intern am ajuns ca aproximativ 38% din competiţia noastră, din tot ce înseamnă industria de securitate cibernetică, să folosească cel puţin o tehnologie Bitfedender. Asta înseamnă că tot ce am reuşit noi să facem în materie de inovaţie este apreciat de competiţia noastră – am reuşit să ne vindem lor ideile. 
    În materie de stimulare a inovaţiei, avem un program de tipul „80-20”: 80% din timp angajatul şi-l petrece făcând ceea ce scrie în fişa postului, iar 20% din timp îl petrece urmărind proiecte personale, respectiv proiecte care ar putea să îmbunătăţească munca sau să aducă un plus de valoare unui proiect dintr-un alt departament.

    Am observat că acei 20% pe care angajatul îi petrece într-un proiect pe care el l-a început înseamnă extraordinar de mult pentru el, se implică şi este ca un mini-project manager, se duce la colegii din altă echipă, care vin cu un plus de cunoştinţe din alte domenii, şi încearcă să îi coopteze.

    Astfel de grupuri pot ajunge până la 15-20 de oameni, variind în funcţie de complexitatea proiectului, iar astfel se ajunge într-un final la o idee şi la un potenţial brevet.
    Un alt mecanism de inovare în cadrul companiei este prin finanţarea unor astfel de proiecte interne. De exemplu, din bugetul de cercetare şi dezvoltare, cam 25% din bani se duc către aceste idei, pe care noi le numim „Hail Mary”, idei despre care nu ştim dacă vor avea succes.

    Proiectul pentru Bitdefender Box (o soluţie de securitate cibernetică tip hardware, în afara sistemului de operare – n.r.) s-a născut atunci când un angajat a vrut să îşi cumpere un televizor dar nu mai găsea televizoare care să nu fie inteligente şi acest lucru era frustrant pentru el, în contextul în care ştia ce înseamnă să ai lucruri vulnerabile în reţeaua acasă.

    S-a întrebat cum să securizeze astfel de dispozitive, în contextul în care nu poţi să instalezi un antivirus la fel ca pe un laptop, de pildă. A vorbit cu colegi din departament din zona de hardware, alţii pe zona de programare şi au ajuns la o modalitate de a securiza dispozitivele inteligente din locuinţe.

    Proiectul a pornit în 2011, cu doi ani înainte de a fi lansat şi înglobează experienţa Bitdefender de 16 ani. Acesta include aproximativ 21 de tehnologii brevetate. Avem tehnologii la care competiţia speră să ajungă în 5-7 ani. Mai avem o regulă foarte strictă conform căreia nu vindem sau nu facem outsourcing de mai mult de trei tehnologii pentru un competitor, câteodată chiar nici mai mult de două, pentru că atunci există riscul să câştige un avantaj competitiv.

    O modalitate de a stimula inovaţia internă este prin parteneriate cu universăţile, prin care nu doar că venim cu energie proaspătă din zona de universităţi – studenţi, masteranzi, doctoranzi – ci îi ajutăm să găsească soluţii la probleme cu care ei se confruntă în mod constant. Ei sunt mult mai bine conectaţi şi vin tot timpul cu infuzia de tehnologie şi cunoştinţe noi. Centrele noastre sunt – în afară de cel din Grozăveşti – şi în Iaşi, Cluj, Timişoara.

    Tot ce înseamnă tehnologii dezvoltate de Bitfedender şi inovaţie făcute de noi este 100% românesc. Am încercat să nu facem software outsourcing, fiecare linie de cod este scrisă de un român – asta ne ajută la inovaţie.

    Andrei Frunză, CEO Clever Tech: Clever Taxi este brandul cu care am operat recent până la începutul anului, acum suntem Clever, activăm probabil în cea mai competitivă industrie la nivel mondial – e o industrie bazată per se pe inovaţie şi pe schimbarea logicii anterioare referitoare la modul în care transportul era privit.

    Astfel, în ADN-ul companiei Clever este inovaţia, iar modelul nostru de business se bazează pe economia colaborativă; suntem unul dintre exemplele relevante, cel puţin pe plan local din acest punct de vedere, indiferent că vorbim doar despre zona de taxi sau despre zona de transport alternativ, cum se întâmplă acum, în aceeaşi platformă sau în viitor. Vedem că în Bucureşti, mai mult ca în orice altă piaţă europeană, transportul este o problemă, astfel, inovaţia în cazul nostru a plecat din identificarea unor probleme şi oportunităţi.

    A fost un proces experimental, am trecut prin multe greşeli şi trecem în continuare, încurajăm experimentele şi învăţăm din ele. Pentru perioada imediat următoare, în ceea ce ne priveşte cred că inovaţia va rezulta dintr-o înţelegere şi mai bună a volumelor de date pe care le avem şi o prelucrare a lor într-un mod care să genereze valoare pentru consumatori – fie că vorbim de pasageri sau de şoferi, şi unii şi ceilalţi ne sunt clienţi în ecosistemul pe care l-am creat.

    Adrian Cocan, Lăptăria cu caimac: Compania a împlinit anul acesta 25 de ani. Până în 2018 ne-am concentrat pe ferma de vaci, iar de anul trecut am lansat proiectul Lăptăria cu caimac. Am plecat de la o problemă reală în 2014, când preţul laptelui era unul dezastruos la poarta fermei şi noi mai aveam şi cel mai scump lapte din România, de foarte bună calitate şi în cantităţi destul de mari. Ne-am propus să facem produse de cea mai bună calitate şi am pornit, evident, de la o cercetare. Una făcută serios, la Bucureşti, Cluj şi Braşov, în urma căreia am descoperit că oamenii nu prea mai ştiu ce înseamnă produse lactate de calitate.

    După multe zeci de ani în care direcţia a fost una către prafuri, chimicale, procesări agresive şi termene de valabilitate imense, oamenii nu mai ştiau ce ar trebui să fie produsele lactate. Şi atunci am decis să ignorăm părerea lor şi să ne concentrăm pe ce înţelegem noi că ar trebui să fie calitate de top. Aceasta a fost lipsa oricăror prafuri, compuşi de lapte praf, chimicale, stabilizatori, coloranţi, zahăr, amidon etc.

    În piaţă, de multe ori laptele nu este doar lapte şi este procesat foarte agresiv. Dacă noi pasteurizăm laptele la 125 de grade, ceea ce este standardul industriei lactatelor în România, majoritatea nutrienţilor mor; rămân grăsimea şi calciul, cam atât.

    Prin urmare, noi am decis să pasteurizăm la temperatură joasă, să facem o omogenizare parţială – asta înseamnă că doar o mică parte din grăsimea din laptele nostru se poate metaboliza – sacrificând alte lucruri. Am sacrificat termenul de valabilitate şi avem cel mai scurt termen de valabilitate de pe rafturile din România, laptele expiră în 14 zile şi asta este posibil doar datorită felului în care ambalăm.

    Oamenii au crezut că ambalăm laptele la sticlă pentru că sticla este premium, dar nu este aşa, ambalăm la sticlă pentru că doar ea ne permite, tehnic, să facem astfel produsele. Dacă ambalam laptele la plastic, expira în 7 zile şi produsele nu mai erau vandabile într-un supermarket, pentru că un supermarket are nevoie de 10-11 zile termen minim de valabilitate. Procesul a fost foarte interesant, pentru că dincolo de ce ne-am dorit noi am continuat să împingem limitele.

    BM: Cum se inovează într-o companie atât de mare precum KPMG?

    Cristina Ionescu, KPMG România: Aş spune şi greu, şi uşor. Noi sutem diferiţi faţă de colegii mei de panel, pentru că suntem undeva la confluenţa între mediul de afaceri, între un grup foarte mare pe care îl avem în spate, şi între trenduri care sunt mai degrabă europene, dar nu neapărat uşor de localizat în ţară.

    Noi nu vindem produse, iar nevânzând produse nu avem cum să inovăm similar cu colegii din panel, să creăm produse noi, evident trebuie să ne axăm foarte mult pe inovaţie în experienţa angajaţilor noştri în cadrul companiei, precum şi pe experienţa clienţilor noştri în relaţie cu noi. Prin urmare, ne-am axat foarte mult pe schimbarea mentalităţii interne, pentru că majoritatea angajaţilor noştri sunt un suflu tânăr, avem o medie de vârstă de aproximativ 28-29 de ani în companie.

    Ei sunt crescuţi în mentalitatea pur românească a lucrului perfect, a temerii de a greşi sau de a eşua. Pe de altă parte, este adevărat şi că abordarea noastră este să mergem către clienţii noştri cu un anumit nivel de calitate, foarte ridicat, şi cu aşteptarea de la ei de a nu greşi.

    Prin urmare, cum să le ceri angajaţilor să vină cu idei noi? Considerând că ideile noi necesită o investiţie de timp, o investiţie de încredere în faptul că dacă spui ceva şi vii cu o idee, s-ar putea să iasă sau nu, există posibilitatea de a eşua, există necesitatea unei culturi organizaţionale în care pentru ideile mai puţin de succes nu vor exista repercusiuni. Iarăşi, este un punct de discutat cu privire la tehnologie: în ce măsură inovaţia înseamnă tehnologie?

    Noi am început cu iniţiative încă de la începuturi, în urmă cu mai mulţi ani, tot schimbăm iniţiativele şi este important că nu încercăm să setăm un mod de lucru standardizat, ci să lăsăm la latitudinea angajaţilor să ne transmită ce tip de proiecte „prind. De altfel, şi noi ne bazăm destul de mult pe statistici, dar statisticile noastre nu sunt atât de relevante, pentru că noi nu avem drept clienţi consumatorii finali.

    Consumatorii noştri finali sunt firme la care mergem şi care ne privesc cu încredere şi ne solicită sfatul; atunci ceea ce facem noi pentru a da un sfat avizat este să testăm noi, intern, toate tehnologiile pe care încercăm să le propunem şi clienţilor noştri.

    Nu vrem să fim ca cizmarul fără cizme şi testăm, investim în a înţelege care este diferenţa între marketing, imagine şi realitatea produselor respective.

    Provocarea pe care am preluat-o eu acum trei ani a fost să las la o parte pălăria de consultant în eficientizări de procese şi să generez un nou tip de business pentru KPMG, înţelegând ce înseamnă tehnologiile, cum să le punem în picioare şi cum să ne adresăm pieţei. Noi suntem mai degrabă contabili decât companie de tehnologie, şi atunci evident că ne-am dus în partea financiară.

    Un exemplu în acest sens este referitor la o modalitate nouă de înregistrare a facturilor furnizori şi voi da acest exemplu pentru a fi pe înţelesul tuturor, întrucât aveţi cu toţii furnizori şi foarte posibil să aveţi un departament contabil în care lucrurile se fac într-o măsură mai mică sau mai mare în mod manual. Am căutat pe piaţă diverse tehnologii existente să vedem cum putem să facem astfel încât să îmbunătăţim acest proces şi să devenim noi furnizorii clienţilor noştri de tehnologie, software as a service (SaaS).

    Acum suntem deja la punctul la care, testând, am ajuns la un nivel de automatizare de aproximativ 90% pe facturile clienţilor noştri, acest demers crescând productivitatea şi eliberând timp în departamentul financiar pentru activităţi cu valoare adăugată mai mare.
    BM: Cum se finanţează inovaţia? Pe cine trebuie să convingi în cadrul unei companii ca proiectele inovatoare să fie finanţate şi care sunt provocările pe care le întâmpinaţi?

    Cristina Ionescu, KPMG România: Din fericire, există din ce în ce mai multă aplecare spre intuiţie şi spre înţelegerea faptului că a analiza foarte mult înainte şi a gândi în metrici tradiţionale, cum ar fi ROI (return on investment – n.r.), cum ar fi efectul financiar al scăderii costurilor sau al creşterii veniturilor, este mai puţin relevant atunci când analizezi investiţia într-un proiect inovativ. În acelaşi timp, într-adevăr, nu este uşor să obţii finanţare pentru că, de cele mai multe ori, poate maximum de 10% din proiecte vor genera beneficii aşa cum te aştepţi. Cel mai important este să ai anumite persoane care cred atât de mult în ceea ce fac, care vin cu dorinţă, cu capacitatea de a merge „the extra mile, care pot să convingă managementul că ideea respectivă are substanţă şi care vor muta munţi pentru a-şi duce ideea la bun sfârşit.

    Noi lucrăm foarte mult pe proiecte, iar angajaţii vor avea perioade libere în care au timp de creaţie, timp în care să se gândească la tot felul de idei. Pentru noi nu e neapărat o investiţie financiară ca atare, ci o investiţie de timp.

    Adrian Cocan, Lăptăria cu caimac: Pentru următorii cinci ani, noi mai avem nevoie de un buget de investiţii de 14 milioane de euro, pentru că vrem să recuperăm ambalajele, să le refolosim. Până acum am susţinut inovaţia din credite şi din resurse proprii. Investiţiile în proiecte inovatoare variază foarte mult: au existat produse pe care le-am dezvoltat cu câteva mii de euro buget, altele în care am investit zeci de mii de euro şi produse în care am investit zeci de mii de euro şi încă nu au ieşit. În cazul nostru, pentru că nu folosim ingredientele „la sac”, sunt foarte complicate dezvoltările, pentru că nu ştim dacă vor ieşi sau nu acele produse. Nu avem un proces standardizat, să ştim că vom ajunge la un rezultat într-un anumit timp. Avem produse la care lucrăm de un an şi jumătate, de când am lansat Lăptăria, şi care încă nu au ieşit la un nivel satisfăcător.

    Vrem ca mai departe să recuperăm sticlele, dar şi acolo sunt tot felul de probleme. Colegii din industria berii, de exemplu, se lovesc de problema întoarcerii sticlelor cu motorină, cu ulei de motor sau chiar cu otravă şi atunci, tehnic, trebuie să te asiguri că nu există niciun fel de risc pentru consumatori.

    Există echipamente produse în Statele Unite care costă 60.000 de euro bucata – pentru o linie de producţie ai nevoie de câteva bucăţi; acestea citesc instantaneu conţinutul chimic al sticlei şi, dacă este în neregulă, o aruncă într-o cutie metalică unde este spartă. Noi vrem să investim, în primul rând, într-un sistem de recuperare a sticlelor care înseamnă reverse vending machines, unde pui ambalaje şi recuperezi bani. Există apoi partea de spălare: trebuie identificat dacă e sigur ca sticla să fie spălată, e nevoie de un sistem robotizat de management al depozitelor – investiţiile sunt mari.

    Noi am făcut două sacrificii în privinţa produselor noastre: unul este termenul de valabilitate, celălalt este preţul. Produsele noastre sunt destul de scumpe, inovaţia se traduce exact în această direcţie, în disponibilitatea consumatorului de a plăti pentru acele lucruri. În final, nu noi, companiile, susţinem aceste costuri, ci consumatorii noştri, cei care plătesc pentru produsele respective.

    Legat de finanţare, noi anul acesta ne-am oprit cu investiţiile, dar anul viitor vrem să scoatem o emisiune de obligaţiuni în jurul valorii de 2 milioane de euro şi în următorii trei sau patru ani vrem să ne listăm la bursă.

    Andrei Frunză, Clever Tech: Noi suntem, pe de-o parte, într-o situaţie privilegiată dată de faptul că îi avem acţionari pe cei de la Daimler şi pe cei de la BMW, care au disponibilitatea de a investi semnificativ în companie. De la momentul achiziţiei, au investit peste 20 de milioane de euro în operaţiunile Clever. Provocarea este că şi toţi ceilalţi competitori, vorbim de alţi 3-4 jucători pe piaţă, sunt cel puţin la fel de bine finanţaţi.

    Aşadar, diferenţa o va face nu atât volumul finanţărilor care alimentează operaţiunile fiecărei platforme, ci mai degrabă, din punctul nostru de vedere, implementarea locală, înţelegerea locală a pieţei, atenţia către procesele interne. Sunt aspecte interne, operaţionale unde ştim că putem face diferenţa în piaţă, o piaţă pe care şi noi o vedem mai puţin sensibilă la zona de preţuri şi mai sensibilă la calitatea serviciilor care sunt oferite. Cel puţin în Bucureşti şi în oraşele mari, unde traficul este de multe ori groaznic, e mai important să ai o experienţă plăcută, cu o maşină cel puţin decentă, care soseşte la timp şi îţi asigură drumul într-un orizont predictibil de timp, decât o diferenţă de 10%, poate, la nivelul preţului.

    Şoferii pot avea un nivel de trai peste media oricărui oraş din România; un şofer care lucrează constant, zilnic, poate câştiga peste 2.000 de euro lunar.
    Investiţiile au mers în zona operaţională, mai investim masiv în notorietatea brandului şi a serviciului pe care îl oferim, precum şi în oferirea de beneficii suplimentare către pasageri, sub formă de discounturi, sau către şoferi, sub formă de bonusuri. Toate acestea generează o nouă provocare legată de profitabilitatea businessului, suntem şi noi, ca toţi ceilalţi jucători, într-o etapă de dezvoltare, de investiţii, dar vedem un orizont de break-even şi profitabilitate în următorii doi ani.

    Liviu Arsene, Bitdefender: Cel puţin pentru proiectele cu adevărat inovatoare, cred că undeva la 20% din bugetul de R&D (de cercetare şi dezvoltare) al Bitdefender se duce în mod direct către acele proiecte. Procentajul s-a menţinut de-a lungul anilor şi ca să vă faceţi o idee despre ce sumă e vorba, cred că între 2014 şi 2017 bugetul de R&D a fost undeva între 89 şi 90 de milioane de euro. Procesul de inovare a început încă din 2001, odată cu alocarea de resurse. Am fost prima şi singura companie care a introdus, la momentul respectiv, actualizările de securitate. Până atunci, produsele de securitate se actualizau prin dischete, descărcai noile semnături, puneai discheta în desktop şi făceai update. Noi am fost prima companie – dacă vreţi, şi asta e o metrică pentru inovaţie – care a introdus actualizările pentru soluţiile de securitate.

    Normalizarea procesului – şi prin asta înţeleg documentarea paşilor pe care trebuie să îi parcurgi de la momentul în care ţi-a venit ideea, ca angajat, până la momentul în care obţii brevetul – cred că a început în urmă cu 4-5 ani şi eu am lucrat la implementarea proiectului intern.

    Am creat efectiv documente pe care orice angajat le poate accesa, cu instrucţiuni, inclusiv modul în care trebuie să abordezi discuţia cu avocaţi specializaţi care se ocupă de brevetare. Uneori, v-o spun din experienţă, poate deveni extraordinar de frustrant când cineva te întreabă constant: „De ce? De ce e mai bună ideea ta? Demonstrează!. Am încercat să documentăm inclusiv răspunsul la astfel de întrebări şi am observat că odată ce un angajat a trecut prin acest proces, se duce singur şi devine un fel de evanghelist pentru întreg procesul. Am mai observat că, odată ce a propus un brevet, chiar dacă acela a fost respins, el încearcă din nou. Unul dintre avocaţii noştri ne-a spus la un moment dat: „Pentru fiecare idee pe care o ai, s-au gândit 3 sau 5 oameni înaintea ta la acelaşi lucru. Prin urmare, să nu vă descurajaţi dacă a venit altcineva cu aceeaşi idee, voi trebuie să vă gândiţi ce faceţi diferit sau poate ajungeţi la acelaşi rezultat folosind alt proces.

    Daniel Bitere, GRUPUL Agricola: Ouăle Inimoase şi Ouăle Ochioase sunt, practic, alimente funcţionale, cele Ochioase conţin luteină, care ajută la îmbunătăţirea vederii. Ideea a venit de la colegul nostru care conduce divizia de ouă, el este doctor în nutriţia animalelor şi a reuşit să atragă o finanţare de 85% din partea Uniunii Europene. Proiectul a durat aproape patru ani, practic s-au identificat plantele şi seminţele care duc la creşterea acestor nutrienţi în ouă şi păstrarea lor până în ultima zi a termenului de valabilitate. De asemenea, după ce le-am identificat am urmărit să vedem dacă se transferă în corpul uman; am făcut studii pe voluntari, exact ca în cazul medicamentelor, iar rezultatele au confirmat intenţia noastră. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte Puiul Fericit şi Puiul Familist, au existat surse de finanţare internă, la fel şi în cazul semipreparatelor. Tocmai am finalizat în acest an o investiţie de 5 milioane de euro, prin care am mărit capacitatea liniei de producţie a semipreparatelor fără E-uri.

    Cosmin Anghel, Globalworth: Cred că poţi să investeşti atât de mult cât îţi permit soluţiile inovatoare din piaţă. Din punctul de vedere al costului, proiectul pe care îl inaugurăm astăzi (27 noiembrie – n.red.) se situează undeva la 1 milion de euro, iar decizia de a investi vine tocmai din faptul că succesul afacerii noastre este strâns legat de capacitatea de a oferi chiriaşilor un mediu de lucru plăcut, o ambianţă de lucru care să îi facă mai productivi şi să îi facă să petreacă cât mai mult timp la birou, asigurând atât ceea ce generaţia millennials caută tot mai mult, raportul work/life cât mai echilibrat, cât şi posibilitatea de a interacţiona.
    Foarte multe companii, cu precădere cele din zona de tehnologie, recunosc mai repede beneficiile unor astfel de proiecte, ale unor astfel de inovaţii. Printre chiriaşii noştri se numără şi companii din domeniul serviciilor financiare, cu angajaţi dinamici, mult mai sensibili la interacţiune şi la relaţionare, dar şi la aspectele legate de ecologie, de ecosistem.

    Adrian Zărnescu, Syswin Solutions: La noi, finanţarea provine din trei direcţii: una ar fi finanţarea externă, prin care o companie sau o corporaţie identifică o nevoie şi atunci are nevoie de o soluţie foarte rapid, asigurând finanţarea dezvoltării acelei soluţii, apoi finanţarea internă, prin care proiectele gândite sau inventate de colegi sunt puse în practică, şi finanţarea prin fonduri europene, care ne asigură cele mai multe fonduri pentru a dezvolta noi produse pe care să le punem pe piaţă. Prin astfel de finanţări am reuşit, în ultima perioadă, să punem pe piaţă trei produse de serie.

    Cristian Pocovnicu, Qualitance: Modelul nostru de business implică furnizarea de servicii pentru alte companii, prin urmare noi facem practic inovaţie pentru alte companii. Sunt însă câteva aspecte pe care le văd în piaţă şi cred că sunt important de punctat; dacă ne uităm puţin în urmă, acum 10 ani toată partea aceasta cu inovaţia era ceva interesant de avut, dar nu neapărat ceva obligatoriu într-un business. Acum vedem din ce în ce mai mult că, pentru a supravieţui, pentru a putea să mergi mai departe, trebuie să începi să te axezi constant pe investiţii în zona de inovaţie.

    Un alt aspect este acela că în fiecare an trebuie să existe un buget alocat pentru zona aceasta şi trebuie să existe echipe specializate care cu asta se vor ocupa, în asta vor investi. Nu este suficient să ai o idee, pentru că idei are toată lumea. Tot timpul trebuie să ne uităm la execuţie, iar inovaţia şi procesul de inovare reprezintă ceva aproape matematic. Sunt procese, lucruri standardizate, echipe specializate, sunt echipe care fac cercetare. Ideile nu vin de la o anumită persoană, ele vin de la o echipă colaborativă: clienţi, consumatori finali, echipe interne care se ocupă de subiect.

    Companiile mari, care au un pedigriu şi se uită în afară, au început să investească substanţial, pentru că îşi dau seama că păstrarea statu-quo-ului şi rularea aceluiaşi model, făcând doar optimizări, nu mai sunt suficiente. Trebuie să începi să investeşti în partea aceasta de inovaţie, pentru că şi în condiţiile în care nu toate proiectele funcţionează, cele care au succes îţi vor aduce plusvaloare, te vor propulsa în topurile companiilor din domeniu. Cred că e destul de important de subliniat şi că partea de inovaţie nu trebuie să fie scumpă, există o diferenţă între procesul de inovaţie – vorbim despre o perioadă scurtă de timp şi un buget mai mic – şi momentul când aceasta devine produs.

    Într-adevăr, un produs este extrem de scump, pentru că acolo trebuie să vii şi să implementezi ce ai scos din procesul de inovaţie, dar inovaţia înseamnă echipe mici, agile, de cele mai multe ori scoase în afara organizaţiei pentru a avea posibilitatea să se concentreze cu adevărat pe ce trebuie să facă.
    Adrian Zărnescu, Syswin Solutions: Am să vă contrazic: să inovezi nu este atât de simplu, este greu de crezut că bugetele pentru inovaţie sunt mici. Până să ajungi la un produs de piaţă sau la o lansare în producţie, totul este inovaţie. Iar inovaţia merge mână în mână cu cercetarea, pentru că o idee pe parcurs se modifică şi fie se împarte în şase produse, fie va devia către un alt produs care nu a fost gândit iniţial.

    BM: Cât de mari sunt departamentele de R&D din cadrul companiilor pe care le reprezentaţi?

    Daniel Bitere, GRUPUL Agricola: În cadrul grupului Agricola nu există un departament dedicat, avem echipe mixte, interdepartamentale; fiecare firmă din grup are între 4 şi 8 oameni care se ocupă de cercetare şi de aducere a ideii până la stadiul de produs şi apoi produs lansat pe piaţă. Există un buget pentru zona aceasta, luat din zona de investiţii, undeva la vreo 20%, şi aş spune că fiecare produs variază şi primeşte un buget suplimentar în funcţie de ce venituri ar putea genera pentru companie.

    Liviu Arsene, Bitdefender: Industria noastră este extraordinar de competitivă, motiv pentru care 50% din angajaţii Bitdefender lucrează în R&D. E greu să găseşti pe cineva în companie care nu are cunoştinţe tehnice sau care nu are un background cât de cât tehnic. Din 1.700 de angajaţi, peste 800 lucrează în R&D. Nu toţi care lucrează sunt programatori, avem inclusiv echipe de matematicieni care probabil ar putea scrie cod, dar scopul lor este să dezvolte noi algoritmi, noi formule matematice pe care ceilalţi colegi le transcriu în cod. Drept dovadă, în ultima perioadă am reuşit să scoatem şi un număr foarte mare de brevete pe zona de inteligenţă artificială şi învăţare automată. Toţi aceşti algoritmi sunt folosiţi, într-un mod sau altul, în restul tehnologiilor Bitdefender.

    O preconcepţie cu care ne-a obişnuit Hollywood este că există acea artificial intelligence care de fapt e un singur algoritm; nu, sunt o serie de algoritmi care lucrează împreună şi nu fac altceva decât să îmbunătăţească nişte tehnologii existente, oferind plusuri de performanţă, de viteză, de procesare. Fiecare algoritm în parte poate deveni un brevet, poate deveni un patent, pentru că el rezolvă practic o problemă pe care altcineva dinainte nu a reuşit să o rezolve.

    Adrian Cocan, Lăptăria cu caimac: Noi suntem o echipă mică, de 62 de oameni, deocamdată între 12 şi 15 persoane lucrează la dezvoltarea unor produse noi. Pentru brânzeturi, am adus profesori din Italia şi din Franţa şi am încercat să reinventăm un pic produsele româneşti, am încercat să adaptăm tehnicile lor pe gustul local.

    BM: Este România astăzi un mediu propice pentru inovare?

    Cristina Ionescu, KPMG România: Cred că România a fost întotdeauna un mediu propice pentru inovare, pentru că, istoric vorbind, noi am venit tot timpul cu idei. Poate că nu am fost recunoscuţi ca atare în piaţă, până la momentul în care globalizarea a adus o notorietate mai mare României. Cred că ne-a lipsit mai degrabă curajul, pentru că am fost foarte mult obişnuiţi să facem dar să fie absolut normal că am făcut, adică să nu ne prezentăm cu „Ia uite ce idee am avut – asta până la succesul Bitdefender, până la succesele consecutive ale diverselor companii româneşti care au creat într-adevăr un fel de Silicon Valley ce creează, la rândul său, un val de dorinţă a românilor de a rămâne în ţară.

    Evident că din perspectiva noastră trebuie cumva să ţinem seamă de trendurile internaţionale dar şi de dorinţele românilor, care sunt un pic diferite; vrem să fim inovatori, dar de multe ori nu ne este uşor pentru că nu avem bugete, similare cu cele europene, pentru că nu stăm atât de bine în diverse statistici europene. Cu toate acestea, avem olimpici în robotică, avem staruri din toate punctele de vedere pentru că suntem nişte luptători şi pentru că noi, românii, avem un mod de a gândi şi un mod de a lupta şi a inova pe bază de ştiinţă, pe baza unor lucruri relevante, nu doar pe baza unui stil de marketing de tip american.

    Adrian Cocan, Lăptăria cu caimac: România nu este un mediu propice pentru inovaţie, nu am ajuns încă în acea etapă istorică. Nu lipsesc neapărat resursele financiare, toată lumea se plânge de subiectul ăsta dar eu nu cred că este adevărat, se găsesc bani în piaţă la bănci, se găsesc bani în piaţa de capital, se pot accesa fonduri europene care, după cum ştiţi, rămân de multe ori neaccesate.

    Ceea ce ne lipseşte este un management şi o organizare; există insule de normalitate reprezentate de diverse companii care încearcă să facă lucrurile corect, dar nu există asociere, nu există cooperative, nu există organizaţii mari care să genereze impact la nivelul întregii societăţi. Există Bitdefender, care face lucrurile foarte bine în curtea proprie, e o insulă fantastică, un model pentru mulţi alţii, dar trebuie să privim lucrurile în ochi: suntem insule. Insule pe un ocean care nu pune accentul pe ştiinţă, care nu pune accentul pe educaţie, care nu pune accentul pe organizare. Cel mai rău în ţara asta suferim din lipsă de organizare.

    BM: Ce sfat aveţi pentru companiile din România, astfel încât să inoveze în continuare?

    Cosmin Anghel, Globalworth: Cred că cel mai bine ar fi să încercăm să nu ne mai descurcăm pur şi simplu, în pur spirit balcanic, ci să încercăm să ne descurcăm inovând. Cu siguranţă vor fi beneficii şi pe termen scurt, pentru că digitalizarea şi inovaţia prin tehnologie vor aduce rezultate rapide. La fel de convins sunt că vom vedea un impact – atât imediat cât şi unul pe termen lung – în eficienţă şi în performanţă în exploatarea fiecăruia dintre businessurile despre care am vorbit, aşa cum nu vom avea decât de câştigat din creşterea productivităţii, a siguranţei, a satisfacţiei angajaţilor noştri, pentru că sunt convins că, indiferent de domeniul de activitate, resursa principală e resursa umană.

    Adrian Zărnescu, Syswin Solutions: Înainte de toate, companiile trebuie să permită angajaţilor să inoveze lăsându-i să viseze şi să investească în visurile lor, pentru că în felul acesta fac şi retenţie de personal dar şi optimizează procese, crescând cash-flow-ul companiei. Investiţia în inovaţie va aduce mereu un câştig, chiar dacă uneori pare mai îndepărtat.

    Liviu Arsene, Bitdefender: Inovaţia porneşte din interiorul companiei, din cultura companiei, şi în primul rând angajaţii trebuie să simtă că sunt într-un mediu colegial şi că nu trebuie să le fie frică de eşec. Trebuie să conştientizeze faptul că a greşi e uman, nu toate ideile sunt de sute de milioane de euro, ci pot fi nişte soluţii la probleme cu care ne confruntăm cu toţii.

    Cristina Ionescu, KPMG România: Având în vedere că majoritatea clienţilor noştri sunt directori financiari sau directori generali, sugestia noastră este mai degrabă spre schimbarea de paradigmă, spre a gândi ca nişte investitori în proiecte interne mai degrabă decât, în mod tradiţional, prin măsurarea unor rezultate sau a unor aşteptări financiare cu privire la aceste proiecte de inovaţie. În schimb, aş vrea să subliniez că ar fi foarte bine să nu se ardă nişte etape; sunt în continuare companii la care nivelul de standardizare a proceselor este relativ mic, dar care vor să facă inovaţie şi să ardă etape.

    Atunci ar trebui să existe un echilibru între stabilitate, cu îmbunătăţirea proceselor companiei, între creşterea organică şi creşterea care va veni din aceste proiecte sau produse inovatoare. Acest echilibru vine şi din educaţie, inclusiv din capacitatea de a căuta schimbarea şi de a copia modalităţi de lucru deja puse în practică, pentru că dacă vei copia ceva bun nu înseamnă că plagiezi, ci că nu reinventezi roata, bazându-te pe experienţa altora care deja au aplicat şi au învăţat secretele.

    Adrian Cocan, Lăptăria cu caimac: Noi, când am început proiectul Lăptăriei, prima treabă tehnică a fost să vorbim cu experţi din industrie, experţi cu 20-30 de ani de experienţă. Toţi ne-au spus aceeaşi poveste: „Terminaţi cu prostiile astea cu produse de top, cu sticle din sticlă, cu ingrediente curate, ce vă deranjează laptele praf? Faceţi mass-market, volume mari şi o să aveţi profit. Cred că problema e la mentalitate şi mentalitatea ar trebui să fie de a îmbunătăţi lucrurile continuu, nu de a le păstra aşa cum sunt deja.

    Daniel Bitere, GRUPUL agricola: Faţă de majoritatea producătorilor mari din industrie, noi ne-am diferenţiat prin produse inovatoare, produse care aduc beneficii clare consumatorilor. Pe o piaţă pe care aproape toate produsele au aceleaşi caracteristici, este esenţial să găseşti o nişă, zona în care nu există competiţie, şi să creezi noi segmente. Important este să simţi care segmente au potenţial; idei sunt multe, dar nu toate ajung să genereze şi vânzare.

    Cristian Pocovnicu, Qualitance: Dacă ar fi să dau un sfat punctual, acesta ar fi să îşi aducă consilieri, să încerce să atragă talent din afară, cu o altă gândire, care să facă o infuzie de idei în cadrul companiilor.

  • USR Diaspora cere demisia lui Niculae Bădălău din Parlament

    „În spiritul PSD, senatorul Nicolae Bădălău recidivează cu un derapaj incalificabil la adresa milioanelor de români din Diaspora. Dacă în 2018 fostul ministru al Economiei (!) trimitea dezinhibat, de la o nuntă, insulte la adresa diasporenilor care îşi anunţau participarea la protestul din Piaţa Victoriei, iată că în 2019 Bădălău revine şi persistă. De la înălţimea funcţiei publice şi a propriului nas, Bădălău jigneşte românii despre hotare, lansând comentarii grobiene şi misogine faţă de cei care au încurcat socotelile PSD de la alegerile prezidenţiale”, au transmis reprezentanţii USR Diaspora, într-un comunicat de presă remis, luni, MEDIAFAX.

    Sursa citată a adăugat că Niculae Bădălău ia în derândere şi victimele traficului de persoane, nu doar pe românii din Diaspora.

    „Semn că perioadă de introspecţie şi reformă de la PSD s-a încheiat şi au fost găsiţi responsabilii cu eşecul Vioricăi Dăncilă: românii din diaspora. În plus, acest demnitar al statului român ia în derâdere victimele traficului de persoane, o tragedie căreia statul român nu este în stare nici măcar să-i încetinească ritmul, tocmai datorită politicienilor ca domnul Bădălau”, a completat sursa menţionată.

    USR Diaspora condamnă ferm orice declaraţie prin care cetăţenii români, oriunde s-ar afla aceştia, sunt denigraţi şi jigniţi.

    „Fiecare cetăţean român merită protecţie şi respect din partea ţării lor. Fără munca depusă de românii plecaţi în străinătate, ţara noastră ar fi mai săracă cu zeci de miliarde de euro, bani pe care guvernările PSD nu au fost în stare să îi aducă în România prin atragerea de investiţii şi de fonduri europene. Din păcate, domnul Bădălău emite opinii exact aşa cum a condus şi ministerul economiei, după bunul plac şi fără niciun fundament. Nimic nou din partea PSD, partidul imposturii şi al solidarităţii pe bază de cumetrii şi târguieli”, mai arată comunicatu de presă.

    Reprezentanţii USR Diaspora precizează că este de înţeles frustrarea lui Niculae Bădălău în contextul pierderii alegerilor prezidenţiale de către PSD, scrutin la care a votat un număr record de români de peste hotare.

    „Frustrarea domnului Bădălău este totuşi de înţeles în contextul eşecului usturător suferit de PSD şi de dna Dăncilă la prezidenţiale. Aşa se întâmplă însă când negi realitatea sau – ca să rămânem în zona domnului Bădălău – când ,,mergi” contra vântului. Acesta are însă dreptate într-o singură privinţă. Diaspora chiar vine; dar vine măturând PSD-ul de la guvernare şi din viaţa publică, aşa cum a facut-o în luna noiembrie la urne”, a adăugat sursa menţionată.

    Prin urmare organizaţia USR Diaspora solicită ferm demisia lui Niculae Bădălău din Parlament, pentru că are un comportament care nu face cinste Legislativului.

    „Filiala Diaspora a USR cere în mod ferm demisia dlui. Bădălău din Parlament, deoarece acesta nu mai reprezintă poporul român, iar comportamentul şi limbajul sunt nu fac cinste instituţiei Parlamentului. Solicităm, de asemenea, Partidului Social Democrat, excluderea acestuia dintre membrii săi, pentru a dovedi că se delimitează cu adevărat de elucubraţiile senatorului”, a conchis sursa citată.

    Liderul PSD Giurgiu, Niculae Bădălău a declarat vineri, într-o conferinţă de presă, că este „o nebunie” să se mărească numărul parlamentarilor de Diaspora, în străinătate fiind 700.000 de români cu domiciliu în străinătate, restul până la trei-cinci milioane fiind „fetele alea de le duc ăştia”.

  • Cele mai inovatoare companii din România

    Aflat la cea de-a şasea ediţie, evenimentul este dedicat recunoaşterii celor mai inovatoare companii de pe piaţa locală – de la start-up-uri până la multinaţionale. În cadrul conferinţei, reprezentanţii mediului de business prezintă şi discută strategii de sprijinire a inovaţiei, care pot asigura o economie dinamică, creşteri susţinute şi o piaţă efervescentă. La ediţia de anul acesta a conferinţei au participat Cristina Ionescu, director advisory KPMG, Adrian Cocan, proprietar Lăptăria cu caimac, Andrei Frunză, CEO Clever Tech, Liviu Arsene, global cybersec researcher Bitdefender, Daniel Bitere, director de marketing Agricola Bacău, Cosmin Anghel, director of asset management Globalworth, Adrian Zărnescu, CTO Syswin Solutions, Cristian Pocovnicu, managing director software services Qualitance. Cei care au susţinut evenimentul sunt
    Banca Transilvania şi Stanleybet.
    Cum privesc inovaţia reprezentanţii mediului de afaceri românesc veţi putea citi în următoarea ediţie a Business MAGAZIN.

  • Business „la cheie”. Cum poţi să îţi deschizi o afacere în regim de franciză în România şi de ce investiţii este nevoie

    „Cred că trendul francizelor pe piaţa locală este în creştere şi continuă să se extindă, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Tinerii antreprenori şi nu numai au prins gustul micilor afaceri şi şi-au dorit să investească în astfel de businessuri care, după ei, promit şi au viitor. Potenţial este şi cred că poate fi atins prin inovaţie, pasiune şi multă muncă”, descrie Radu Savopol, cofondator al lanţului de cafenele 5 to go, piaţa locală a francizelor. Lanţul de cafenele dezvoltat de Savopol este cel mai mare de pe piaţa locală din punctul de vedere al numărului de unităţi – aproximativ 150 – iar francizarea este unul dintre pilonii pe care s-a dezvoltat acesta.

    „Nu putem deocamdată să vorbim de o piaţă dezvoltată în acest domeniu. Într-o economie bazată pe consum şi servicii, francizele din aceste domenii vor prospera. Ar fi frumos să vedem francize în domenii de producţie sau mai multe în vânzări şi/sau imobiliare”, observă şi Dan Isai, cofondator al lanţului de restaurante Salad Box, majoritatea deschise în regim de franciză. Potrivit lui, piaţa este departe de a-şi fi atins potenţialul, iar realizarea acestui obiectiv este extrem de volatilă. „În economia românească, în continuare sumele rulate în acest tip de business sunt relativ mici. Despre a atinge un potenţial încă nu poate fi vorba. Suntem la momentul în care lumea, clienţii, actorii sociali descoperă francizele, învaţă despre produsele oferite în acest sistem şi se obişnuiesc cu acest concept de operare.” De asemenea, subliniază el, „dezvoltarea unei pieţe este direct proporţională cu potenţialul acesteia, cu cât piaţa poate asigura un număr mai mare de locaţii şi o putere de cumpărare pe măsură, cu atât devine mai atractivă”.

    „Avantajul major este preluarea unei afaceri viabile, îndelung verificată în economia reală, fiind astfel organizată încât să faciliteze transferul prin francize. Asistenţa tehnică şi cea managerială sunt alte avantaje. Imaginea foarte bună este un alt avantaj important al francizei. Apartenenţa la un lanţ de magazine garantează întreprinzătorului recunoaşterea extrem de rapidă, pe baza prestigiului de care se bucură francizorul”, consideră şi Stephane Dumas, cofondator al afacerii cu accesorii Meli Melo – Paris. Cofondatorul Salad Box, menţionează, din rândul avantajelor, şi puterea unei reţele internaţionale, în situaţia unor businessuri precum cel pe care îl reprezintă, cunoştinţele cumulate din mai multe pieţe, standardizarea tuturor proceselor de lucru, precum şi un portofoliu de produse testat şi validat. „O franciză este un business la cheie, care operat corespunzător măreşte şansele să aducă rezultate favorabile”, adaugă Isai. „Francizele sunt extrem de populare în rândul proprietarilor de afaceri mici şi antreprenorilor în devenire, întrucât oferă şansa de a deţine o afacere, având, totodată, susţinerea din partea unei companii cu un model de business care este deja unul de succes”, observă şi Răzvan Cuc, preşedinte al RE/MAX România.
    Chiar dacă businessul este unul „la cheie”, nu lipsesc provocările şi necesitatea unor reacţii rapide din partea antreprenorilor care le dezvoltă. Radu Savopol vorbeşte despre o piaţă în continuă schimbare, motiv pentru care „trebuie mereu să inovezi, să ţii pasul cu trendurile, să fii activ şi proactiv, să fii fairplay şi să îţi asumi riscuri când poate alţii nu ar face-o. E important să fii pe fază, să fii mereu cu un pas înaintea celorlalţi, aşadar. Provocările într-un business apar zilnic, trebuie să ţii pasul cu ele”. Chiar şi în situaţia unei francize există ceva care poate surprinde şi e nevoie să iei decizii pe moment, să fii spontan şi să acţionezi, uneori, şi din instinct. Iar când vine vorba despre francizele internaţionale, „provocarea cea mai mare este adaptarea la pieţele noi şi înţelegerea nevoilor clienţilor din pieţele respective, astfel încât să existe mereu un echilibru între adaptarea locală şi păstrarea unui brand unitar, care defineşte puterea unui brand internaţional”, adaugă Isai.
    „Reţeta succesului” în situaţia unei afaceri în franciză stă în – potrivit proprietarilor de francize cu care a discutat Business MAGAZIN – brand, concept, flexibilitate, orientare în funcţie de nevoile de consum ale pieţei şi identificare a zonelor ce permit dezvoltarea de business. Pe de altă parte însă, Radu Savopol consideră că, dincolo de aceste aspecte, chiar şi într-un business cu francize trebuie să fii agil. „Cred că e important să iei decizii în momente cheie, să fii un bun observator şi analizator al competiţiei şi al pieţei în general şi, poate cel mai important, să fii activ. Să fii aproape de comunitatea ta, a celor ce-ţi iubesc brandul, să vii cu noutăţi, cu oferte, să păstrezi relaţia de încredere construită în timp şi s-o consolidezi, să îţi tratezi cu respect angajaţii şi să fii transparent. Munca şi pasiunea sunt alte elemente cheie care te ajută să îţi consolidezi businessul, fără ele nu poţi, după mine, să faci nimic trainic”, crede antreprenorul. 


    O afacere „la preţ fix”


    După inaugurarea unei prime cafenele în 2015, în Bucureşti, lanţul de cafenele 5 to go, înfiinţat de Radu Savopol şi Lucian Bădilă, s-a extins până în prezent la aproximativ 150 de locaţii în toată ţara, devenind cel mai mare lanţ din punctul de vedere al numărului de unităţi de pe segmentul cafenelelor.

    Cifra de afaceri înregistrată astfel a ajuns anul trecut la 5,5 milioane de euro la nivelul întregului grup 5 to go, aproape dublă faţă de 2017, când aceasta se plasa la 2,8 milioane de euro. „Pentru finalul lui 2019 preconizăm o cifră de afaceri de 8,5 milioane de euro şi ne bucurăm să anunţăm că numai într-o singură lună, octombrie, am atins pragul de 1 milion de euro cifră de afaceri”, spune Radu Savopol în interviul acordat Business MAGAZIN.
    Francizarea a fost unul dintre motoarele de dezvoltare a afacerii, în contextul în care din totalul de unităţi din prezent, aproximativ 90% sunt deschise în regim de franciză.
    „Franciza 5 to go are la bază un concept unic, de preţ fix, idee care m-a inspirat şi m-a făcut să creez acest business împreună cu o echipă tânără şi dinamică. Conceptul a fost foarte bine perceput de iubitorii de cafea şi vreau să credem că ne-am impus în piaţă prin cinci reguli simple: gustul cafelei noastre, profesionalismul echipei şi iscusinţa preparatorilor barista, rapiditatea cu care servim produsele, diversitatea lor – pentru că nu oferim numai cafea, ci şi răcoritoare, sandviciuri, dulciuri  – şi stilul de viaţă, pentru că noi credem că putem să oferim o stare mai bună clienţilor noştri, de aici şi motto-ul «Smile, there’s coffee!»”, descrie Radu Savopol, cofondatorul lanţului de cafenele 5 to go, conceptul brandului.
    Investiţia iniţială într-o franciză 5 to go este cuprinsă între 15.000 şi 20.000 de euro, taxa de franciză, de 4.500 de euro + TVA, fiind inclusă în aceste valori. „Suma poate varia în funcţie de mai mulţi factori importanţi, precum suprafaţa locaţiei, chiria spaţiului, mobilierul sau numărul de angajaţi. Amortizarea investiţiei se face într-o perioadă de un an, maximum doi”, precizează Radu Savopol. Un francizat 5 To Go trebuie să aibă în vedere o durată minimă a contractului de cinci ani, precum şi plata următoarelor redevenţe: 4% taxă lunară, 1,5% contribuţia la bugetul de marketing, taxe care se vor aplica la cifra de afaceri. „Noi ne ocupăm de pregătirea de dinainte de a deschide locaţia şi suport după ce demarăm businessul”, precizează antreprenorul. În ceea ce-i priveşte pe francizaţi, Radu Savopol observă că din rândul comunităţii acestora se disting două categorii principale. Una ar fi aceea a antreprenorilor care au lucrat mult timp în afara ţării şi şi-au dorit să revină acasă, în România, şi să-şi dezvolte propriul business. Un exemplu în acest sens este Marian Creangă, francizat cu două locaţii 5 To Go, de la Sfânta Vineri şi Brico Depot Orhideea din Capitală. După 11 ani petrecuţi în afară, el a revenit în România fără o perspectivă concretă de viitor. A mizat pe deschiderea unei cafenele 5 to go, iar la şase luni distanţă a realizat că este pregătit pentru o a doua locaţie. Planurile lui nu se opresc însă aici, el vizând deschiderea a trei locaţii 5 to go în sistem de franciză.


    O altă categorie care se evidenţiază în rândul francizaţilor 5 to go este a tinerilor antreprenori, iar Radu Savopol o aduce ca exemplu pe Bianca Sperchez, care, la 25 de ani, deţine două francize 5 to go în Braşov, oraşul ei natal. „Spiritul antreprenorial l-a moştenit din familie, de la părinţii ei, aşa că lucrurile au venit cumva firesc, deşi nu avea în plan, acum ceva timp, să urmeze acest drum. Chiar se gândea să plece în străinătate, să-şi construiască în altă parte cariera, dar ambiţia personală a făcut-o să rămână aici şi să-şi demonstreze ei, dar şi celorlalţi că se pot construi lucruri frumoase şi în România, că există potenţial şi putem să-l valorificăm”, povesteşte Savopol.

    CV de francizat 5 to go
    1.
    Plasarea în piaţă (viitoarea locaţie 5 To Go trebuie să fie dezvoltată în zone cu mai mult de 50.000 de locuitori);
    2.
    Asigurarea unei suprafeţe de vânzare de 10-50 mp;
    3.
    Găsirea unor spaţii optime de amplasare (zone cu spaţii de birouri, sedii administrative, licee sau facultăţi).  


    Pariul franţuzesc pe oraşe mici

    „Avem un concept suficient de matur ca să îl putem franciza. Pentru Meli Melo – Paris era deja timpul să dea startul la această dezvoltare atât în România, cât şi la nivel internaţional. Procesul de francizare a brandului Meli Melo este unul simplu şi concis. Ne bazăm pe o strategie inversă şi anume pe orientarea înspre oraşele de dimensiune mai mică, deoarece au o viteză de dezvoltare mult mai accentuată. Totodată, franciza Meli Melo Paris este un concept dublu: pe piaţa din România şi pe pieţele internaţionale, acolo unde nu am deschis direct magazine”, descrie Stephane Dumas, unul dintre fondatorii acestui brand în România şi membru al boardului Meli Melo – Paris, strategia de franciză a companiei. 
    Meli Melo – Paris a deschis primul magazin în Bucureşti în anul 1998, ajungând în prezent la 62 de magazine, cel mai recent fiind inaugurat în centrul comercial Veranda. După piaţa locală, compania s-a extins şi în Chişinău, Belgrad şi Sofia, unde deţine câte trei magazine. Compania este prezentă şi în online şi este activă şi pe segmentul de decoraţiuni pentru locuinţe, pe care deţine 7 magazine.


    Prima franciză Meli Melo şi singura în prezent din portofoliul companiei a fost deschisă în Târgu-Jiu, în septembrie 2018, în cadrul complexului Shopping City Târgu Jiu. „A fost startul perfect: partener, spaţiu, locaţie şi perioadă, iar rezultatele sunt peste aşteptări”, descrie Stephane Dumas începutul extinderii companiei prin franciză pe piaţa locală. În contextul acestui început optimist, compania şi-a propus ca în perioada următoare să se extindă în alte oraşe din ţară. „Până în 2022 ne-am propus să deschidem în franciză în nouă oraşe: Deva, Alba Iulia, Turnu Severin, Târgovişte, Oradea, Baia Mare, Satu Mare, Piatra Neamţ şi Botoşani”, descrie Dumas planurile viitoare de programului de francize al Meli Melo.
    Costul unei francize Meli Melo variază între 60.000 si 80.000 euro, în funcţie de stadiul de preluare a spaţiului şi de factorii logistici ai proiectului de amenajare conform standardelor impuse de brand, iar investiţia ar trebui să fie recuperată în aproximativ doi ani şi jumătate – „în condiţii normale de derulare a businessului”, spun reprezentanţii afacerii. „Cu partenerul nostru francizat va fi un parteneriat real, suntem aproape de acesta şi chiar împreună în alegerea  locaţiei, negocierea contractului cu proprietarul, formarea profesională a angajaţilor şi ajutor în gestionarea magazinului. Vom considera întotdeauna francizatul nostru ca făcând parte din grupul Meli Melo şi de aceea vom fi aproape de el de câte ori este nevoie”, descrie Dumas colaborarea cu francizaţii companiei.

    CV de francizat Meli Melo
    1.
    Partener atras de comerţ, de preferat cu experienţă în retail, dar nu obligatoriu;
    2.
    Să poată susţine costul unei francize, care variază în funcţie de stadiul de preluare a spaţiului şi de factorii logistici ai proiectului de aranjare conform standardelor companiei;
    3.
    Spaţiul unde se va deschide magazinul Meli Melo – Paris trebuie să aibă o suprafaţă cuprinsă între 40 şi 80 de metri pătraţi.
    4.
    Într-o primă etapă de colaborare, se semnează contractul între francizat şi se percepe o taxă de franciză de 5.000 de euro, incluşi în estimarea investiţiei iniţiale. În acelaşi timp se semnează şi contractul de închiriere cu centrul comercial sau magazinul pietonal şi se elaborează un plan de deschidere. 


    O alternativă sănătoasă (de business)


    „Salad Box încearcă să ofere o alternativă sănătoasă şi calitativă a produselor de tip fast-food, cu un meniu bogat în produse proaspete şi delicioase, dezvoltând accelerat în afara ţării încă de la începuturi cu ajutorul francizaţilor noştri, care au crezut în noi”, descrie Dan Isai conceptul lansat pe piaţa locală în urmă cu aproximativ 7 ani. Din România – Cluj-Napoca mai exact – reţeaua Salad Box s-a extins în 12 ţări, pe trei continente. Dintre cele 65 de unităţi de restaurante, 10 sunt operate în mod direct, restul fiind francize: „Am scăzut numărul de restaurante operate de noi pentru a ne putea concentra pe dezvoltarea conceptului şi sistemului de francize, care este un model scalabil. Ulterior, când dezvoltarea o să ajungă la o anumită maturitate, o să operăm şi noi mai multe locaţii”, explică Isai.

    Costurile aferente deschiderii unei francize Salad Box sunt cuprinse între 100.000 de euro şi 800.000 de euro, diferenţa între investiţia minimă şi cea maximă variind, potrivit lui Dan Isai, în funcţie de ţară şi de dimensiunea locaţiei. În costurile unei deschideri sunt incluse taxa de franciză, construcţia şi amenajarea locaţiei, cât şi un depozit cash pentru primele săptămâni de operare.
    Durata unui contract de francize este de 5 ani, iar Isai spune că, în urma analizei profilului de francizaţi şi a locaţiilor existente după 7 ani de activitate internă şi externă, Return of Investment (ROI) este stabilizată între 24 şi 30 de luni de activitate. „Acest lucru este condiţionat în mare parte de doi factori majori – investiţia iniţială şi potenţialul locaţiei ca număr de tranzacţii”, spune Dan Isai.
    Potrivit antreprenorului, succesul unei unităţi Salad Box este definit de francizatul care o deţine, în cea mai mare parte: „Motivaţia, timpul, banii, atenţia, dezvoltarea lui profesională sunt factorii care definesc succesul şi sunt esenţiali în actul deciziei de a investi sau nu într-o franciză Salad Box”. De asemenea, crede el, o franciză are succes dacă oferă calitate în produsele comercializate şi servicii la un standard ridicat într-o locaţie curată şi atrăgătoare, cu un design unitar. La acestea se adaugă locaţia restaurantului şi eficienţa marketingului la nivel local. „Chiar şi cu toate acestea prezente, clientul educat care devine consumator constant şi nu doar ocazional defineşte în mare măsură succesul sau falimentul unei locaţii, pentru că în final actul de cumpărare aduce sau nu profit.”
    Afacerea Salad Box a fost înfiinţată de patru antreprenori locali – Dan Isai, Radu Lupaş, Daniel Lar şi Vlad Lupaş. Potrivit ZF, grupul care are drept ancoră Salad Box cuprinde aproape 10 concepte. Dintre acestea, patru au ajuns şi pe pieţele externe. 

    CV de francizat Salad Box
    1.
    Francizatul/investitorul să îşi dorească să se implice în mod direct şi constant în operarea locaţiei şi, mai înainte de deschiderea acesteia, în toate costurile privind amenajarea spaţiului unde se investeşte peste 50% din suma iniţială;

    2.
    Apoi, contează modul în care formează şi coordonează echipa care va deservi locaţia, dedicarea acestora şi profesionalismul afişat în relaţia zilnică pe care o au cu furnizorii, clienţii şi compania.


    O investiţie minimă şi o piaţă mereu efervescentă

    „Conceptul francizei RE/MAX a fost proiectat în aşa fel încât să ajute antreprenorul să îşi dezvolte afacerea indiferent de experienţa sa anterioară în imobiliare”, spune Răzvan Cuc, preşedintele şi proprietarul masterfrancizei RE/MAX pe piaţa locală. Lanţul agenţiilor imobiliare cu origini americane RE/MAX are o istorie de patru decenii şi numără, la nivel global, peste 125.000 de agenţi afiliaţi în 110 ţări.

    Toate unităţile RE/MAX sunt deschise în regim de franciză, iar la nivel naţional, compania are peste 50 de birouri. În primul semestru din 2019, acestea au intermediat un volum de tranzacţii dublu faţă de S1 2018, cu o valoare cumulată a proprietăţilor tranzacţionate de aproximativ 79 milioane euro.


    Investiţia iniţială într-o astfel de franciză este de 8.990 euro fără TVA şi include dreptul de a folosi conceptul de proprietate cu toate beneficiile incluse pentru o perioadă de 5 ani de la data semnării contractului. Această redevenţă iniţială de franciză include un pachet de training, respectiv 200 ore de educaţie specifică, materiale de lucru, de marketing, de tehnologie, cât şi suport în demararea afacerii – practic tot ce e nevoie pentru a demara o afacere la cheie.
    Odată cu accesul la reţeaua companiei, brokerii/ownerii vor plăti o redevenţă lunară procentuală din venituri şi una fixă, administrativă, pentru care beneficiază, printre altele, de consultanţă constantă pentru dezvoltarea afacerii, consiliere de marketing, dar şi acces la o platformă CRM de listare a proprietăţilor. Suportul oferit este unul integrat, atât la nivel juridic, de marketing, administrativ, cât şi pentru activităţile de intermediere în teren.
    „Sumele totale investite în achiziţia francizei şi amenajarea birourilor diferă însă de la caz la caz, pentru fiecare francizat, în funcţie de dotările biroului în care se va desfăşura activitatea”, precizează Răzvan Cuc. În medie, investiţia într-o franciză RE/MAX se recuperează în doi ani. „Pentru a avea succes, francizatul RE/MAX trebuie să dispună de timp, bani şi drive (determinare – n.r.)”, crede Răzvan Cuc. În ceea ce priveşte businessul, „reţeta succesului” este formată din trei elemente principale: brandul, reţeaua şi suportul. „Renumele la nivel mondial al brandului le oferă francizaţilor posibilitatea de a se  remarca şi diferenţia de competiţie, iar sistemul bazat pe colaborare între birouri pe care mizează RE/MAX facilitează procesul de tranzacţionare. După cum menţionam anterior, suportul oferit constant reprezintă, de asemenea, un avantaj competitiv pentru cei care fac parte din reţea”, precizează preşedintele RE/MAX.  

    CV de francizat RE/MAX

    1.
    Răzvan Cuc, preşedintele RE/MAX România, spune că un francizat trebuie să aibă trei ingrediente pentru a demara şi dezvolta afacerea: bani, timp şi drive.


    Plan de afaceri pentru normalitate în sănătate

    „Noi ne dezvoltăm şi prin propriile resurse, chiar de anul trecut jumătate dintre clinicile noastre au fost deschise prin propriile investiţii. Însă, pentru o dezvoltare sustenabilă, într-un ritm extrem de rapid, avem nevoie de parteneri care să adere la obiectivele noastre ambiţioase. Conceptul pe care îl propunem este de parteneriat. Este uşor diferit faţă de francizarea clasică”, descrie dr. Ionuţ Leahu, CEO şi fondator al reţelei stomatologice ce îi poartă numele, conceptul de parteneriere al companiei. „Păstrăm rigoarea francizei şi ne dorim ca orice clinică dezvoltată prin parteneriere să respecte standardul reţelei noastre”, adaugă antreprenorul.
    El spune că modelul lor de colaborare este diferit faţă de o franciză clasică deoarece compania-mamă aduce şi susţinere materială şi propria investiţie în clinică, alături de cunoştinţele legate de construcţia uneia, ca orice clinică dezvoltată prin parteneriere să respecte standardul reţelei.


    Dintre clinicile din reţeaua Dr. Leahu, cele din Piteşti şi Oradea (deschisă acum câteva zile) sunt dezvoltate prin parteneriate. Clinica din Piteşti, prima clinică a companiei din afara Bucureştiului, a fost deschisă la începutul anului 2018 şi a ajuns, după aproape doi ani, a ajuns la 450 de pacienţi unici pe lună si un procent din business de 15%. „Estimăm o evoluţie foarte bună şi pentru Oradea, în special pentru că această clinică va fi un centru de excelenţă regional pentru care ne propunem, în timp, să atragă un public relevant din toate ţările din jur”, spune antreprenorul. 
    Sistemul de parteneriere al companiei se bazează pe patru piloni: primul este conceptul de Clinică Integrată – One Stop Shop. Aceasta va avea cel puţin 8 scaune stomatologice, va fi dotată cu aparatură medicală de ultimă generaţie şi va conţine o ofertă integrată de servicii, precum şi o echipă multidisciplinară în care spun că investesc major; al doilea pilon al acestui parteneriat este viziunea pe termen lung în ceea ce priveşte construcţia brandului; cel de-al treilea pilon este centrat pe achiziţii, toate realizându-se la un nivel competitiv de preţ; ultimul pilon este consultanţa pentru dezvoltarea şi optimizarea businessului.
    Investiţia minimă pe care o poate face un partener este de 100.000 euro, iar reprezentanţii companiei intră într-un astfel de parteneriat cu 400.000 euro. „Vorbim despre un nivel minim pentru a deschide o clinică la standardele despre care vorbim. Aceasta dacă ne raportăm doar la investiţia materială. Se adaugă, bineînţeles, şi altfel de implicare – experienţa noastră nu doar ca profesionişti, ci şi în construirea unui business în stomatologie, în construirea unui brand, în dezvoltarea şi optimizarea businessului”, explică dr. Leahu. În ceea ce priveşte amortizarea investiţiei, aceasta are un termen de cinci ani – „Este perioada maximă în care ne aşteptăm să recuperăm investiţia”.
    Care sunt criteriile ce trebuie îndeplinite pentru ca o franciză Dr. Leahu să aibă succes? „Succes pentru noi înseamnă ca pacientul să aibă acces la sănătate reală, iar aceasta înseamnă respectarea standardului din reţeaua noastră – clinică integrată, servicii complexe, folosind tehnologie de ultimă generaţie, echipă cu specializări multiple. Aceasta reţetă, considerată încă nişă în domeniul nostru, trebuie să ajungă normalitate. După experienţa construirii unei reţele de 12 clinici, putem spune cu tărie că aceste elemente creează succesul.”
    Recent, lanţul de clinici dentare Dr. Leahu, cu afaceri de 29,5 milioane de lei în 2018, a încheiat anticipat plasamentul privat pentru atragerea a 10 milioane de lei de la investitori, într-una dintre cele mai mari emisiuni de obligaţiuni în lei de pe piaţa AeRO a BVB.CV de francizat

    CV de partener Dr. Leahu

    1.
    Orice partener trebuie să creadă în misiunea companiei de a oferi pacienţilor sănătate reală şi o experienţă excepţională;
    2.
    Nu este o condiţie să fie medic stomatolog, poate fi manager în domeniul sănătăţii, dar trebuie să se îndrepte spre pacient şi să aibă spirit antreprenorial, să fie team player şi manager implicat;
    3.
    Să intre în parteneriat cu o contribuţie proprie de minimum 100.000 euro.


    Un business în tendinţe 

    Nişa spaţiilor de lucru flexibile sau co-working, cum sunt ele mai cunoscute, este o alta pe care pot intra din octombrie 2019 şi în regim de franciză antreprenorii români. International Workspace Group Luxembourg, companie activă pe această piaţă, a lansat recent o nouă schemă de franciză în România, vizând extinderea spaţiilor de coworking sub brandul Regus.
    IWG este activă la nivel internaţional din 1989, cu mărci precum Regus şi Spaces. Grupul are o reţea de peste 3.300 de centre în peste 1.100 de oraşe şi 120 de ţări. Pe piaţa locală, IWG a intrat în 1999, prin brandul Regus, iar în 2018 a lansat în România şi brandul Spaces.


    „Oferta noastră se bazează pe sistemul de cluster franchise, ceea ce înseamnă că francizatului care doreşte să dezvolte o afacere în piaţa de serviced offices i se atribuie o anumită regiune. Momentan ne concentrăm asupra marilor oraşe. De asemenea, francizatul trebuie să ia în considerare faptul că fiecare locaţie trebuie să respecte anumite standarde, respectiv minimum de 1.000 mp, să fie situată într-o zonă de clasă A a oraşului şi să includă peste 130 de staţii de lucru”, a descris
    Arpad Szanto, head of franchising al IWG pentru România,
    conceptul de franciză pe care ei îl oferă, într-un comunicat de presă.
    Potrivit unui studiu realizat de IWG, la care au participat 200 de respondenţi din România, deopotrivă angajatori şi angajaţi, aproximativ 60% dintre angajaţii români lucrează remote cel puţin o dată pe săptămână, iar peste 80% din companii consideră că un spaţiu de lucru flexibil ar avea un impact direct în creşterea afacerii (91%), în maximizarea profitului şi menţinerea competitivităţii (87%), că le-ar oferi posibilitatea să extindă afacerea în pieţe noi, să recruteze şi să menţină talentele în organizaţie (84%). Nişa este, astfel, una efervescentă şi atrăgătoare pentru viitorii antreprenori.


    Radiografia unei pieţe tinere şi neliniştite
    Piaţa de francize din România, a cărei istorie a început să se scrie mai activ la debutul anilor ’90, a atras unele dintre cele mai cunoscute branduri de la nivel mondial, în frunte cu McDonald’s, KFC şi Starbucks. Primii paşi au fost timizi, numărul afacerilor dezvoltate în acest tip de parteneriat putând fi numărate iniţial pe degete. Apoi, anii au trecut, economia s-a dezvoltat şi odată cu ea şi piaţa de francize a prins contur şi a ajuns să cuprindă astăzi peste 400 de concepte active. Alte circa 40 de nume – străine şi locale – se uită către economia României şi caută parteneri, arată datele companiei de specialitate Franchwise.
    „Un număr de 406 concepte sunt active în piaţa din România, fiind vorba de conceptele care au cel puţin o unitate operaţională. Numărul lor a crescut cu 5% faţă de ultimul studiu, semn că piaţa locală devine atrăgătoare pentru astfel de businessuri. Mai mult, pe lângă conceptele active în piaţă, există peste 40 de idei noi de business aflate în căutare de parteneri – fie masterfrancize internaţionale, fie concepte autohtone care şi-au lansat sistemul de franciză”, spune Paul Voicu, managing partner la Franchwise.

    Victoria’s Secret (lenjerie intimă), Pizza Hut (restaurant – pizzerie) sau Hilton (lanţ hotelier) sunt branduri care nu mai au nevoie de nicio prezentare. Aceeaşi este şi situaţia McDonald’s, Starbucks sau KFC.
    Puţini sunt cei care să nu fi auzit ele, ba chiar să nu fi gustat un cheesebuger la „Mac”, o porţie de aripioare picante de la KFC sau să nu-şi fi început dimineaţa cu o cafea la Starbucks. Nu la fel de mulţi sunt însă cei care ştiu că fiecare dintre aceşti giganţi este prezent pe piaţa din România în sistem de franciză. Dar, până la urmă, despre asta este vorba într-un astfel de business: despre acelaşi brand şi despre constanţă în afaceri, indiferent de tipul de operare şi de cine se află în spate. Pentru un consumator, un restaurant sau o cafenea operată de francizor nu trebuie să fie cu nimic diferită de una deschisă de un francizat.
    Unele dintre cele mai puternice companii din lume, cu afaceri de miliarde de dolari (fiecare), au pariat pe acest model de business pentru că şi-au dat seama că este o reţetă pentru scalarea afacerii şi pentru dezvoltare.
    Spre exemplu, Ikea şi Zara au testat iniţial piaţa din România printr-un partener pentru ca apoi să îşi răscumpere afacerea şi să vină să opereze direct. Există şi modelul invers, cum este cazul McDonald’s. Aici americanii au venit direct în 1995, pentru ca circa 20 de ani mai târziu să vândă operaţiunile unui francizat. Piaţa din România s-a dovedit prea mică pentru lanţul american de restaurante de tip fast-food.
    Indiferent de situaţie, există o constantă, şi anume faptul că multe dintre marile branduri se extind prin parteneri, mai ales acolo unde nu ştiu bine piaţa şi unde au nevoie de ajutorul unui localnic. Astfel riscul este mai mic pentru brand, care de altfel nici nu investeşte direct – pariul financiar fiind al francizatului. Acesta din urmă are avantajul de a se lansa pe piaţă cu un nume puternic. Astfel, el nu mai trebuie să muncească la fel de mult ca să ajungă în conştiinţa consumatorului.
    Poate cel mai concludent exemplu în acest sens este cel al brandului de lenjerie intimă Victoria’s Secret, adus pe plan local de o companie din Kuweit. Deşi piaţa de modă este una dintre cele mai competitive din România, cu peste 100 de mărci, majoritatea internaţionale – un număr similar celui de pe pieţele mai dezvoltate –, la deschiderea Victoria’s Secret s-au strâns câteva mii de persoane în primele zile. Ba chiar s-au format cozi la uşa magazinului.
    Pariind pe apetitul românilor pentru trenduri şi pe interesul lor de a arăta bine, pe aceeaşi piaţă, cea de modă, tot în 2019 brandul britanic Topshop, unul dintre cele mai importante nume din fashionul mondial, a intrat în România cu un magazin. Britanicii, care ulterior s-au extins, sunt prezenţi local în sistem de franciză, aduşi de grupul Voici La Mode, care mai are şi franciza altui grup de modă din Marea Britanie, mai exact Marks & Spencer.
    Retailul, indiferent că e vorba de modă, de cosmetice sau decoraţiuni, a atras cele mai multe concepte de francize în România, aproape 200, deci circa 50% din totalul din piaţă. Totuşi, ponderea este în scădere pentru că HoReCa şi serviciile câştigă teren. Varietatea mare a conceptelor disponibile în cele două sectoare mari, precum şi paleta largă de investiţii şi redevenţe au atras în ultimii ani tot mai mult atenţia potenţialilor investitori. Astfel, investiţia pondeşte de la câteva mii de euro pentru un centru de recrutare, merge spre câteva zeci de mii în cazul unei cafenele şi ajunge la chiar şi la peste 100 milioane de euro în cazul unui hotel afiliat unui lanţ internaţional.
    Momentan, piaţa de francize este dominată de concepte străine, astfel că doar una din trei afaceri care se dezvoltă în parteneriat e românească. Situaţia e însă normală dat fiind că această piaţă abia prinde formă şi se află în plin proces de creştere.
    Istoria francizei locale a început să se scrie la în prima parte a anilor ’90 când nume precum KFC sau Pizza Hut au intrat în România prin parteneri. De fapt însă, brandul hotelier Intercontinental a fost cel care a deschis această piaţă încă dinaintea Cortinei de Fier, când conceptul de franciză era însă la fel de străin poate ca şi capitalismul. Popularizarea lui a venit apoi.
    Anii au trecut şi acest model de business colaborativ a început să câştige teren în România după modelul din Occident. Şi nu doar că a convins nume internaţionale precum Gregory’s, Gucci sau Intersport să îşi pună România pe hartă, ci i-a determinat pe o serie de antreprenori români cu greutate să încerce să devină şi mai puternici alături de parteneri francizaţi.
    Acum circa patru ani aceştia din urmă puteau fi număraţi pe degete, însă acum an de an există nume noi care se alătură listei. De partea cealaltă, câteva mii de potenţiali investitori – cu sau fără experienţă în business – cochetează cu ideea de a-şi achiziţiona o franciză.


    „Ne dorim să creştem de la un an la altul atât ca brand, cât şi în termeni financiari şi suntem încrezători că ne vom atinge obiectivele propuse. Una dintre căile prin care credem că vom evolua este sistemul de franciză, care, în stadiul în care ne aflăm, deja ne dovedeşte că este un pariu câştigat“, spunea recent Cristian Pandel, fondatorul grupului de turism Christian Tour. Compania a lansat sistemul de franciză în 2018.
    Acesta este doar un exemplu de business românesc care pariază pe franciză, altele fiind Meli Melo (decoraţiuni), Piatra Online (materiale de construcţii) sau Dr. Leahu (clinici stomatologice). Există totodată şi nişe de piaţă care înregistrează creşteri solide pe segmentul businessurilor locale care se dezvoltă în franciză, ca spre exemplu piaţa de cafenele, aflată în plin boom. Astfel, 5 To Go, The Coffee Shop şi Ted’s sunt toate concepte „made in Romania”. Similar, pe piaţa de fast-food au aparut Salad Box, Spartan sau Pep & Pepper, la fel cum pe piaţa de mobilier şi bricolaj şi-au făcut loc nume precum Casa Rusu, Bella Casa. Astfel, pe urmele unor giganţi precum cei mai sus menţionaţi, păşesc şi businessuri locale care îşi dau seama că asocierea şi parteneriatul sunt cuvintele cheie în afaceri, indiferent de tipul lor.
    În acest context, în termeni de valoare, piaţa totală de francize din România aproape s-a dublat în perioada 2015-2019, până la 3,6  mld. euro, după ce numărul conceptelor – internaţionale şi mai ales locale – care apelează la acest model de business a crescut constant odată ce afacerile au înţeles importanţa scalării şi a dezvoltării alături de parteneri, conform datelor Franchwise.
    În circa trei ani, piaţa ar putea ajunge la pragul de 5 mld. euro dacă se menţin direcţia şi energia actuale. Dar, la fel ca în orice business – sau poate mai mult decât în cazul altor afaceri -, e nevoie de muncă de echipă, de colaborare între francizori, masterfrancizaţi şi francizaţi.

    Nu toate poveştile (în franciză) se termină cu bine

    1.
    Pentru La Perla, Hugo Boss, Burger King şi Gregory’s prezenţa actuală în România nu este prima. Criza, concurenţa crescută sau lipsa de adaptare la consumatorul local au făcut ca primele francize să eşueze. Cu alţi parteneri şi cu noi planuri de business, aceste afaceri au revenit.

    2.
    Lanţul de cafenele Esquires Coffee s-a retras în 2019 din România la nici un an de la deschiderea primei unităţi. Brandul era venit în sistem de franciză.

    3.
    Omul de afaceri Octavian Radu, care deţinea în perioada de boom peste zece francize ale unor branduri internaţionale de modă (Mandarina Duck, Kipling, Olsen sau Bally), şi-a încheiat socotelile cu domeniul în 2013 după ce a renunţat la Debenhams şi a închis ultimele două magazine. Debenhams a mai venit o dată ulterior în România, cu alt francizat, însă a eşuat din nou. Cele mai mari branduri de modă – în frunte cu Zara, H&M şi C&A – sunt acum prezente direct.

    4.
    Brandul britanic New Look, adus pe piaţa locală în sistem de franciză, a decis în 2015 să iasă din România, la circa patru ani de la deschiderea primului magazin. Brandul a fost adus pe piaţa locală de grecii de la Fourlis, care deţin încă franciza retailerului de echipamente sportive Intersport. Aceştia au pierdut însă licenţa primită de la compania de modă din cauza rezultatelor slabe, potrivit surselor din piaţă de la acea vreme.

    5.
    Costa Coffee şi Dunkin Donuts – două dintre marile nume internaţionale cunoscute pentru dezvoltarea în franciză – au încercat să atace piaţa locală, însă după câţiva ani de activitate au ieşit. Cele două companii au ieşit din România în plină criză financiară, când piaţa cafenelelor a fost puternic afectată în contextul în care românii şi-au schimbat obiceiul de consum şi au preferat să cheltuie banii pe bunuri necesare, renunţând la cheltuielile considerate a fi de răsfăţ.


    HoReCa domină piaţa mondială a francizelor. McDonald’s e cap de listă

    Doar două dintre cele mai importante zece francize de la nivel mondial şi-au pus România pe hartă: este vorba de McDonald’s şi Taco Bell, potrivit clasamentului anual realizat de revista Entrepreneur. Dintre cei zece există şi un nume – Donkin’ Donuts – care a fost prezent local, dar care a ieşit încă dinainte de izbucnirea crizei şi nu a mai revenit.

    Prezenţa slabă la nivel local se menţine şi la nivel top 100 de francize, dat fiind că doar zece dintre cele mai puternice nume de la nivel mondial sunt prezente în România.
    Cele zece provin aproape exclusiv dintr-un singur domeniu, HoReCa, respectiv din două subsectoare – restaurante şi hoteluri. 
    De altfel, vârful acestui top ce cuprinde un total de 500 de francize este dominat de companii din domeniul restaurantelor şi cafenelelor, pe poziţiile următoare regăsindu-se şi afaceri din industria fitnessului, a educaţiei, a hotelăriei sau a centrelor pentru bătrâni. Prezenţa unor mari giganţi din fast-food la vârf este justificată de faptul că aceste afaceri au priză la public, consumatorii căutând să mănânce gogoşi, burgeri sau aripioare de pui.
    Primul clasament pe piaţa de francize a fost realizat de Entrepreneur acum 40 de ani, iar tradiţia continuă ca urmare a faptului că această piaţă este în continuă dezvoltare, atât în SUA, ţara-mamă a revistei, cât şi la nivel mondial, inclusiv România.
    Metodologia din spatele acestui clasament ia în calcul o serie de factori precum mărimea reţelei, creşterea acesteia, puterea financiară a businessului şi stabilitatea lui. Contează şi sprijinul acordat francizaţilor, puterea brandului, dar şi costurile şi taxele pe care le presupune un astfel de business pentru partener. Pe listă se află însă mai mulţi factori importanţi în economia actuală, precum prezenţa în social media. Acesta este un factor care nu a fost luat în calcul la realizarea primelor topuri acum mai bine de trei decenii.


    McDonald’s este cea mai puternică franciză din lume, gigantul american din industria fast-food fiind prezent pe piaţa din România din 1995, întâi direct şi apoi în sistem de franciză, operat de grupul maltez Premier Capital.
    De altfel, în prezent toate numele mari din industria restaurantelor şi cafenelelor care au intrat pe piaţa din România sunt venite în francize. Cele mai multe nume gigant au optat pentru această formă de activitate încă de la început. Spre exemplu, antreprenorii care au adus în anul 1994 Pizza Hut în România au investit trei ani mai târziu şi în franciza KFC. Mai mult, după o pauză de circa 20 de ani, aceiaşi oameni de afaceri au pariat şi pe franciza Taco Bell. Toate trei brandurile sunt incluse în topul Entrepreneur al celor mai puternice 100 de francize, ba chiar în primele 25 de locuri.
    Similar, grupul polonez AmRest a preluat în România franciza Starbucks şi după mai mulţi ani de prezenţă, în 2019, a început să dezvolte şi brandul de restaurante de tip fast-food Burger King, tot în franciză. Polonezii au de altfel un portofoliu vast de branduri – proprii sau francize – pe care le dezvoltă pe mai multe pieţe.


    Acest model le permite unor giganţi din industria HoReCa să acopere o bună parte din această lume cu investiţii realizate de parteneri. Cei mai mulţi jucători din HoReCa preferă să acorde masterfranciza pe o piaţă unui singur partener care să se ocupe de dezvoltare, singura excepţie este cea a Subway, care acordă fiecărui partener una sau mai multe unităţi.
    Fiecare dintre conceptele analizate de Entrepreneur este diferit şi necesită investiţii iniţiale pe măsură. Investiţiile variază de la câteva mii de euro la peste 100 de milioane de euro în cazul unui hotel Hilton Hotels and Resorts.
    În clasamentul revistei, pe lângă conceptele de HoReCa se găsesc şi afaceri din retail, educaţie sau asistenţă pentru bătrâni şi persoane cu dizabilităţi. Niciunul dintre acestea nu şi-a pus România pe hartă. Încă!


    Ce se poartă în materie de francize? Tendinţe globale versus trenduri „made in Romania”

    În ultima perioadă, pe piaţa locală de francize se remarcă o serie de tendinţe care vin să consolideze segmente precum cafenelele de specialitate, educaţia, restaurantele cu specific sau cele de tip fast-food. O parte dintre aceste trenduri vin dinspre Occident, de unde se dă de altfel tonul în materie de tendinţe. O parte însă sunt „coapte” în bucătăriile mediului de business local, care s-a adaptat la publicul românesc. Există şi o serie de tendinţe din vest care nu au prins la consumatorul local, cel puţin momentan, existând în unele cazuri o întârziere de câţiva ani până când o direcţie ajunge din SUA sau Europa Occidentată către Europa de Centrală şi de Est.

    Mâncarea cu specific – japonez, mexican – şi deserturile îngheţate, companiile care activează în industria de îngrijire personală – saloanele de manichiură sau de gene –, centrele educaţionale pentru copii, service-urile de reparaţii şi magazinele de electro-IT, alături de centrele de fitness se numără printre domeniile identificate de revista Entrepreneur ca fiind cele mai atractive pentru a se dezvolta în sistem de franciză. Acestora li se adaugă locurile de joacă şi alte centre recreaţionale, businessurile asociate animalelor de companie şi companiile de recrutare şi HR, conform aceleiaşi surse.
    O parte dintre aceste domenii se află în ascensiune puternică şi în România, doar că de multe ori dezvoltarea se face direct de jucătorii deja existenţi, fie ei locali sau străini. Există însă şi câteva excepţii.
    „Fitnessul este una dintre cele mai importante industrii pentru piaţa de francize şi nu doar atât, ci continuă să crească an de an, fără a da semne de oboseală. De la săli de box la studiouri butic, există ceva pentru oricine, inclusiv pentru copii, pentru care se dezvoltă tot mai multe concepte”, potrivit analizei revistei Entrepreneur.


    În România, numărul practicanţilor de sport – indiferent de forma lui – creşte constant, însă piaţa locală este departe de alte ţări din punctul de vedere al ponderii din populaţie care are activităţi de profil. Totuşi, numărul businessurilor active în domeniu creşte, de multe ori fiind vorba de afaceri de nişă, fie ele româneşti sau străine. În paralel se dezvoltă şi concepte conexe.
    Antreprenorul Eric Wakker a fondat acum 15 ani businessul PowerSlim, afacere care se bazează pe dezvoltarea unei metode de slăbit eficiente şi de durată. Pentru acest lucru, omul de afaceri a creat şi peste 120 de produse folosite în această dietă, produse disponibile în spa-uri, farmacii, centre de fitness şi de înfrumuseţare. Iniţial businessul a fost lansat în Belgia, pentru ca apoi să fie extins în Olanda, Germania şi Austria. Acum, antreprenorul se uită către România, unde caută un partener masterfrancizat dispus să investească 200.000-250.000 de euro pentru a porni la drum. PowerSlim este o metodă de slăbit care a fost dezvoltată pentru a ţinti în special segmentul femeilor pasionate de fitness, de beauty, dar şi cel paramedical.
    Un segment complementar celui de sport este HoReCa, a cărui dezvoltare îi poate determina pe de o parte pe români să mănânce mai mult în oraş, spre exemplu, dar îi poate şi determina apoi să meargă la sală. În România piaţa de restaurante, cafenele şi baruri este efervescentă, cu multe iniţiative noi şi cu dezvoltarea unora deja existente.
    Spre exemplu, piaţa de restaurante cu specific japonez se află în ascensiune puternică după ce mulţi ani au fost pe val localurile cu specific asiatic (în general) sau cele care oferă doar mâncare chinezească. Expansiunea pe acest segment se face pe de-o parte prin lansarea de restaurante noi sau prin expansiunea directă a reţelelor deja existente, iar pe de alta prin francize. Cel mai recent exemplu în acest sens este lanţul de restaurante cu specific japonez Japanos, prezent pe piaţă de circa trei ani. Acesta a ajuns la şapte unităţi, însă există loc de expansiune, fondatorul businessului vorbind de o reţea de 20-30 de unităţi doar în România.
    „Am făcut pasul şi către extinderea în franciză. În 2019 avem prima franciză în Bucureşti şi un prim contract semnat pentru expansiunea internaţională”, spunea recent Gabriel Faflei, fondator al Japanos. Alt domeniu unde piaţa românească merge în tandem cu cea mondială este cel al educaţiei, unde se dezvoltă în franciză concepte precum Logiscool din Ungaria (business specializat în predarea programării pentru copii şi adolescenţi), Maple Bear Canada (şcoli şi grădiniţe private) şi Lingotot, un business lansat în Marea Britanie şi care e specializat în predarea de limbi străine pentru copii. Totuşi, cele mai importante tendinţe la nivel local sunt cele de pe piaţa HoReCa, unde antreprenorii locali pariază pe apetitul românilor pentru cafea, pentru ieşit în oraş şi stat la poveşti.


    „Bucureştiul este, după Londra, oraşul cu cele mai multe cafenele de specialitate. Dacă în 2014 erau doar trei, acum sunt peste 60, iar prin comparaţie în capitala Marii Britanii sunt 160, iar în Budapesta doar 10”, spune Răzvan Crişan, unul dintre acţionarii businessului ce cuprinde cafeneaua M60, restautantul Kane şi pizzeria Mamizza. Segmentul cafenelelor de specialitate a luat avânt în ultimii ani, cu investiţii realizate de tineri antreprenori în marile oraşe ale ţării. Astfel, trei concepte româneşti au pariat pe expansiune prin parteneri şi au ajuns la peste o sută de cafenele. Ted’s Coffee, The Coffee Shop şi 5 To Go sunt cele trei branduri locale care au mizat pe expansiune într-o piaţă puternic fragmentată, unde cele mai multe unităţi sunt independente, şi nu parte a unui lanţ local sau internaţional.
    Prin comparaţie, pe celelalte două segmente HoReCa identificate de revista Entrepreneur în categoria de tendinţe, respectiv mâncarea mexicană şi deserturile îngheţate, deşi iniţiative există şi local, competiţia e încă redusă.
    Situaţii similare se remarcă pe piaţa locurilor de joacă şi a altor centre recreaţionale, în timp ce pe piaţa businessurilor dedicate animalelor de companie există un nume mare – Animax – care domină clar industria pet shopurilor, deşi în ultimii ani au apărut concepte noi şi magazine de cartier. S-au lansat şi saloane de tuns şi îngrijire, hoteluri de câini, iar magazinele de haine de profil sunt următoarele pe listă. Loc de creştere există însă!

  • Retailul nou şi vechi

    „Ne-am poziţionat în principal ca centru de proximitate şi centru comunitar. În acest sens avem Evidenţa Populaţiei şi în curând vom avea şi poştă”, spune Andrei Pogonaru, owner’s representative şi business partner al Veranda Mall. În completare, Maria Crăciun, center manager al mallului, spune că „poate părea ciudat, dar ne dorim ca odată intrat în Veranda să poţi să îţi rezolvi treburile pe care le ai cât mai repede pentru a-ţi rămâne timp suficient pe care să-l petreci cu familia”.
    Deschis în urmă cu trei ani şi dezvoltat pe o suprafaţă totală de circa 35.000 de metri pătraţi, centrul comercial Veranda Mall din zona Obor are un portofoliu de peste 90 de chiriaşi, printre care se numără branduri precum Carrefour, H&M, Benvenuti, CCC, Deichmann, LC Waikiki, Orsay, C&A, Noriel, Pepco, Gerovital, Yves Rocher, Lila Rossa, Optiblu, Sensiblu, KFC, Starbucks, Pizza Colosseum, McDonald’s, Toan’s, Xin Yue, English Home, Orange, Arsis-Vodafone sau IQ Box – Telekom. În 2018 businessul a înregistrat venituri din chirii de circa 8 milioane de euro. Potrivit lui Andrei Pogonaru, cele mai mari vânzări pe metru pătrat vin din partea magazinului de cosmetice Cupio, a retailerului Pepco şi a farmaciilor, însă per total retailerul Carrefour înregistrează cele mai mari vânzări. Preţul chiriilor, spune Pogonaru, a rămas constant şi e determinat de cererea şi oferta dintre malluri. Plecarea unor chiriaşi a făcut loc altor jucători, printre nou-intraţi numărându-se Decathlon, World Class, Meli Melo sau Cărtureşti. „Pe cei care au ales să îşi mute businessul în altă parte nu i-am eliminat noi pentru că nu ne-a plăcut de ei sau viceversa, doar că lucrurile nu au funcţionat în direcţia care trebuie, pentru publicul căruia noi ne adresăm sau au avut ei înşişi ceva probleme la nivel de companie, de organizare –  Tati (retailer franţuzesc – n. red.), de pildă, a dat faliment şi a închis operaţiunile din România”, punctează Crăciun. Un alt jucător „tăiat de pe listă” din start este liderul pieţei de retail vestimentar, Inditex, şi asta pentru că „nu ne plac politicile lor”, spune Pogonaru.
    În prezent numărul angajaţilor din cadrul complexului se ridică la peste 600 de persoane, „mai puţini decât ar trebui. Sunt foarte multe magazine care nu îşi găsesc suficienţi angajaţi”, menţionează Andrei Pogonaru. În ceea ce priveşte clienţii mallului, aceştia sunt, potrivit descrierii lui, „cei 400.000 de oameni aflaţi la zece minute de noi, urmaţi de cei din zona Moşilor, Ştefan cel Mare, Tei. Sunt peste media Bucureştiului din punctul de vedere al veniturilor, din perspectiva studiilor superioare, foarte mulţi dintre ei lucrează în Pipera, în nord, dar locuiesc aici”. „Vrem să atragem şi hipsterii care îşi fac piaţa în Obor şi vin aici doar ca să îşi lase maşina în parcare, însă la întoarcere realizează că au uitat ceva şi intră, de exemplu, în Carrefour”, adaugă el. Printre strategiile companiei de atragere a clienţilor obişnuiţi să îţi facă cumpărăturile în piaţa Obor se numără, de pildă, organizarea unor evenimente precum festivaluri de vinuri, „păstrând însă tot ce înseamnă piaţa Obor şi tradiţia negustorească”, punctează reprezentanţii mallului. Cu toate că perioada sărbătorilor de iarnă este cea mai aglomerată din an, Pogonaru spune că aceasta este urmată la foarte scurtă distanţă de luna august, când mulţi români plecaţi la muncă în străinătate vin acasă în concedii şi fie îşi fac aprovizionarea cu medicamente, fie îşi scot rudele şi prietenii la masă.
    Cât despre mediul online, pe care unii jucătorii din piaţa locală încă îl privesc cu teamă, Maria Crăciun spune că „este în creştere, dar eu cred că în România clientul încă îşi doreşte şi magazine fizice. Deocamdată, pe cifre, impactul din online nu este atât de mare pe offline şi pe malluri. Încă este spaţiu de creştere, lumea îşi doreşte experienţe şi probabil că aici e cheia raportului dintre online şi offline. Nu mai este vorba despre mâncare, despre satisfacerea unei nevoi primare, pentru că îţi este foame. Vrei să vezi mâncarea aranjată frumos în farfurie. Cred că foarte mulţi clienţi care merg la un restaurant fotografiază mâncarea înainte să o mănânce şi o pun pe Instagram. La fel şi în alte magazine. Încă ne dorim să punem mâna pe un lucru, să îl vedem”. Andrei Pogonaru subliniază, la rândul său, că mai ales în Bucureşti stocul total de metri pătraţi de retail modern este în continuare foarte, foarte jos. „Dacă nu ar fi existat online-ul şi creşterea care în momentul de faţă reprezintă 8% din consum, mai ales pe electrocasnice, care sunt mutate în online, probabil că în acest moment aţi mai fi văzut încă trei-patru proiecte de malluri în Capitală. Rezultatul online-ului este că dezvoltatorii nu au avut acelaşi avânt pe care îl aveau înainte. Lucrul acesta avantajează mallurile deja existente. Mallurile se transformă uşor, uşor, fie în centre locale, în care clienţii vin să rezolve ceva, fie în centre de destinaţie, în care te duci dimineaţa şi te întorci acasă seara. În sensul ăsta s-au polarizat experienţele, dar în România pornim de la o bază foarte joasă.”
    La nivel de extinderi, pe lângă o serie de magazine de retail, precum Mercari, jucători din servicii, ca Poşta Română, precum şi nume noi în zona de food court, de departe cea mai importantă deschidere din perioada următoare este Cinemax, primul cinematograf deschis de operatorul slovac de cinematografe în piaţa locală. După o serie de amânări date de necesitatea respectării unor reguli foarte stricte de construcţie, acesta va fi pus în funcţiune până la sfârşitul anului, pe o suprafaţă de 2.700 de metri pătraţi, cu 12 săli, dintre care una destinată exclusiv copiilor şi două săli vip, şi o capacitate totală de aproximativ 1.300 de locuri. De altfel, Pogonaru spune că cea mai mare provocare din ultimul an a fost construirea cinematografului în mallul deja finalizat. „Nu mi-am imaginat cât de greu poate fi să construieşti un cinematograf într-un mall deja existent. În momentul în care ai un şantier şi vrei să păstrezi experienţa consumatorilor la fel, este necesar un efort colosal.” Investiţiile realizate anul acesta s-au ridicat la peste 10 milioane de euro, din care mai mult de jumătate au fost direcţionate în amenajarea cinematografului, acestea neincluzând însă toată tehnologia pe care o aduc slovacii de la Cinemax.
    Pe lista competitorilor, Pogonaru menţionează centrul comercial Mega Mall, aflat la circa 3 km distanţă, „bătălia” dându-se mai ales pentru clienţii care locuiesc la distanţă egală de ambele malluri.