BusinessMagazin

Tag: plati

  • Cum a reuşit un turist să petreacă aproape 2 ani la un hotel de cinci stele „fără să plătească”. Cum a fost descoperit

    Un presupus escroc, care a petrecut aproape doi ani într-un hotel de cinci stele fără să plătească, este investigat de poliţia indiană.
    Ankush Dutta a rezervat o cameră pe 30 mai 2019 şi ar fi trebuit să plece a doua zi, dar se pare că a rămas aproape doi ani.
    Acesta şi-a prelungit şederea pentru 603 nopţi, până la 22 ianuarie 2021, lăsând în urmă facturi neplătite de 70.000 de dolari.

    Poliţia indiană investighează un presupus escroc care a petrecut aproape doi ani într-un hotel de cinci stele fără să plătească, a anunţat presa locală, scrie The Guardian.

    Ankush Dutta a rezervat o cameră la hotelul Roseate House din Delhi pe 30 mai 2019 şi ar fi trebuit să plece a doua zi. Însă acesta şi-a prelungit şederea pentru 603 nopţi, până la 22 ianuarie 2021, lăsând în urmă facturi neplătite de 70.000 de dolari (55.000 de lire sterline).

    „Conturile au fost falsificate pentru a ascunde datoriile reale restante”, se arată în plângerea poliţiei, citată de ziarul Indian Express.

    Cititi mai multe pe www.alephnews.ro

  • O bombă cu ceas pentru economia mondială stă să explodeze din moment în moment: Din New York şi până în Hong Kong cele mai mari şi luxoase clădiri de birouri sunt abadonate pe capete sau închiriate doar pe un sfert, iar proprietarii fug de ele ca să nu plătească datoriile imense pe care le au la bănci. Nota de plată depăşeşte trilioane de dolari, iar scadenţa e aproape aici

    În New York şi Londra, proprietarii marilor clădiri de birouri preferă să le abandoneze decât să scoată  din buzunar bani pentru creditele imobiliare ale căror rate au ajuns să fie prea costistioare de suportat, iar acest comportament a ajuns să se răspândească în intreaga lume, scrie Bloomberg.

    Proprietarii celui mai mare mall din centrul oraşului San Francisco l-au abandonat, iar un nou zgârie-nori din Hong Kong este închiriat doar pe un sfert.  Numai în SUA nota de plată pentru creditele imobiliare a ajuns să depăşească un trilion de dolari, iar scadenţa vine în acest an.

    Acest fenomen care îşi face loc în real-estate-ul din întreaga lume aduce cu el perespective sumbre pentru economia globală. Chiar dacă pieţele bursiere se redresează şi investitorii speră că cele mai rapide creşteri ale ratelor dobânzilor din ultima generaţie se vor diminua, problemele din domeniul imobiliar vor dura ani de zile.

    În perioada pandemiei şi înainte de aceasta, marii proprietari de birouri şi creditorii au fost prinşi într-un shoping-spree alimentat de banii ieftini specifici acelor ani. În prezent, actorii principali ai pieţei de real estate se confruntă cu schimbări privind felul în care oamenii lucrează, fac cumpărături şi locuiesc, toate aceste aspecte fiind remodelate de pandemie.

    În acelaşi timp, ratele mai mari ale dobânzilor fac mai costisitoare cumpărarea sau refinanţarea creditelor pentru clădiri.

    Se apropie un punct de cotitură: Numai în SUA, aproximativ 1.400 de miliarde de dolari în credite imobiliare comerciale sunt scadente în acest an şi anul viitor, potrivit Asociaţiei Bancherilor din SUA. Când va sosi termenul limită, proprietarii care se confruntă cu rate uriaşe ar putea prefera să intre în incapacitate de plată în loc să se împrumute din nou pentru a plăti datoria.

    Proprietari instituţionali importanţi, printre care Blackstone, Brookfield şi Pimco, au ales deja să nu mai plătească pentru unele clădiri, deoarece îşi pot folosi mai bine banii şi resursele.

    „Oamenii nu renunţă atât de uşor la active decât dacă pur şi simplu nu văd nicio speranţă şi recunosc că sunt irecuperabile”, a declarat Harold Bordwin, director în New York la Keen-Summit Capital Partners LLC, specializat în renegocierea proprietăţilor imobiliare aflate în dificultate.

    Numărul tranzacţiilor este în picaj – iar atunci când au loc tranzacţii, scăderile de preţ sunt drastice. În SUA, unde ratele de rentabilitate au fost mai mici decât în Asia şi Europa, valorile pentru birourile de calitate instituţională au scăzut cu 27% din martie 2022, când ratele dobânzilor au început să crească, potrivit companiei de analiză a datelor Green Street.

    Preţurile clădirilor de apartamente au scăzut cu 21%, iar mall-urile au scăzut cu 18%. Se aşteaptă ca preţurile birourilor să scadă cu peste 25% în Europa şi cu aproape 13% în regiunea Asia-Pacific înainte de a atinge un minim, potrivit previziunilor PGIM Real Estate.

    Analiştii imobiliar numesc această scădere „marea resetare”, iar ar putea să se petreacă dureros de lent pentru piaţă şi actorii ei. A fost nevoie de şase ani pentru ca preţurile birourilor din SUA să se redreseze după criza financiară din 2008, chiar dacă acel episod a fost centrat pe sectorul imobiliar rezidenţial, iar acum se prognozează o revenire care va necesita un dceniu.

    Problemele imobiliarelor se vor adăuga la stresul unui sistem financiar care se clatină deja din cauza crizei băncilor regionale din acest an. Iar pe măsură ce recesiunea se adânceşte, aceasta va avea un impact transformator asupra unor oraşe, care se vor confrunta cu clădiri goale şi venituri mai mici din impozitul pe proprietate.

    Problema datoriilor asociate imobiliarelor nu este specifică SUA şi a ajuns să se extindă până în Suedia şi Coreea de Sud, iar analiştii şi economiştii sunt rezervaţi în ceea ce priveşte evoluţia economiei globale, pe umerii căreia apasă acum problema imobiliarelor, inflaţia şi războiul.

  • Ţara de vis din Europa care te plăteşte cu 100.000 de dolari ca să locuieşti pe o insulă departe de haosul şi agitaţia lumii moderne

    Cine a visat vreodată să lase totul în urmă şi să trăiască pe o insulă îndepărtată acum are şansa. Irlanda pune la bătaie aproape 100.000 de dolari pentru oricine vrea să se stabilească pe una dintre insulele de coastă ale ţării, scrie CNBC.

    Cu toate acestea există anumite condiţii legate de această oportunitate, precum şi câţiva factori care îi pot descuraja pe oameni să ia decizia. Potrivit guvernului irlandez, insulele în cauză sunt izolate zilnic de continent de maree şi nu sunt legate de acesta prin poduri sau şosele.

    În fiecare an, aproximativ 300.000 de vizitatori vin pe aceste insule, a precizat Guvernul, dar aproape nimeni nu locuieşte acolo. Unele insule au doar doi locuitori pe tot parcursul anului, în timp ce cea mai mare are peste 700 de locuitori. În total, în jur de 3.000 de persoane trăiesc pe cele aproximativ 30 de insule.

    Scăderea nivelului populaţiei – în special lipsa tinerilor – este o preocupare cheie, potrivit detaliilor planului publicat la începutul acestei luni. Între 1996 şi 2016, s-a constatat că populaţia insulelor a scăzut cu 12,8%.

    Dar obiectivele politicii demografice merg dincolo de creşterea nivelului populaţiei.

    „Our Living Islands’ conţine 80 de acţiuni care sunt concepute pentru a sprijini şi împuternici comunităţile noastre insulare şi oamenii care locuiesc acolo. Este vorba despre îmbunătăţirea locuinţelor, un acces mai bun la serviciile esenţiale în domeniul sănătăţii şi al educaţiei, furnizarea de internet de mare viteză şi dezvoltarea în continuare a facilităţilor noastre în aer liber, care, la rândul lor, vor creşte turismul şi vor sprijini comunităţile insulare durabile” a declarat Heather Humphreys, ministrul irlandez pentru dezvoltare rurală şi comunitară.

    Îmbunătăţirea infrastructurii şi creşterea oportunităţilor de angajare, inclusiv opţiunea de a lucra la distanţă, fac, de asemenea, parte din planul demografic şi de dezvoltare pe 10 ani, a adăugat ea.

    Programe similare au fost lansate şi în alte ţări. Sardinia, o insulă din Italia, a oferit anul trecut 15.000 de euro pentru ca oamenii să se mute acolo dacă foloseau banii pentru a renova o proprietate, iar în trecut, diverse oraşe din ţară au vândut locuinţe pentru doar un euro sau le-au oferit gratuit.

    Alte oraşe şi regiuni italiene au încercat să atragă oamenii să se mute acolo cu locuinţe la preţ redus şi subvenţii anuale, la fel ca şi mai multe oraşe din Spania şi Elveţia.

  • Opinie Cristian Bichi, consilier guvernator BNR. Proiectul euro digital: o “conspiraţie” la lumina zilei ce avansează prudent

    Banca Centrală Europeană a publicat recent un al treilea raport privind euro digital. Documentul, ce creează condiţii pentru închiderea fazei de investigaţie a proiectului privind noua monedă digitală, aduce la cunoştinţa publicului progresele înregistrate în proiectarea acesteia şi paşii ce urmeaza. Deşi raportul abordează doar câteva opţiuni tehnice, fiind în completarea altor două documente anterioare, el permite identificarea de răspunsuri la afirmaţii cu iz conspiraţionist privind euro digital.

    Moneda euro digitală: o conspiraţie sau un proiect ce ţine cont de realităţi şi se desfăşoară transparent?

    Posibila introducere a euro digital este prezentată în unele mijloace de informare în masă drept o conspiraţie, ce are în vedere să atenteze la proprietatea şi viaţa privată a cetăţenilor.În rândurile imediat următoare vom investiga dacă introducerea unei monede digitale de bancă centrală (CBDC) pentru zona euro reprezinta o conspiraţie, urmând a reveni spre finalul textului, după prezentarea conţinutului raportului, cu un punct de vedere privind aşa-zisele obiectivele malefice ale acesteia.

    Potrivit DEX, conspiraţia este o uneltire secretă şi ilegală, îndreptată împotriva statului şi ordinii publice. În cazul activităţilor legate de euro digital întreprinse până în prezent nu pot fi identificate însă astfel de caracteristici. Analiza preliminară efectuată de către Eurosistem[i] şi Comisia Europeană a unei game largi de probleme de natură juridică, tehnică şi de politică economică ce ţin de o eventuală lansare a unei CBDC în zona euro, se realizează la vedere, cu consultarea părţilor interesate (inclusiv legiuitorii europeni) şi cu informare publică periodică asupra opţiunilor alese.

    Proiectul euro digital nu este rezultatul deciziei unui grup restrâns de conjuraţi. El reprezintă o reacţie a unor instituţii europene şi naţionale faţă de evoluţii economice şi geopolitice evidente:

    • reducerea utilizării bancnotelor euro în plăţile de retail ca urmare a revoluţiei digitale, fenomen ce va câştiga teren suplimentar în anii următori;
    • iniţiative de introducere de CBDC de către mari puteri economice ale lumii (de ex. China, India, SUA), ce pun în discuţie viitorul rol (internaţional) al monedei europene;
    • dominanţa furnizorilor străini (firme americane) în tranzacţii de plăţi, ceea ce ridică problema autonomiei strategice europene în domeniu;
    • erodarea continuă a rolului euro, ca monedă publică, datorită dezvoltării (necontrolate) a criptoactivelor, care de la un anumit punct va avea impact negativ asupra conducerii politicii monetare şi menţinerii stabilităţii financiare în statele zonei euro.  

     

    Colaborarea cu toate părţile interesate: un element cheie pentru succesul euro digital

    Introducerea unei CBDC poate influenţa puternic, atât pozitiv, cât si negativ, mediul economic şi social al unei ţări. De aceea, proiectarea şi lansarea sa trebuie făcută numai pe baza analizei temeinice a opţiunilor şi cu angajarea eforturilor unei game cat mai largi de actori, inclusiv sectorul privat şi legiuitorii.

    BCE a subliniat în numeroase rânduri că dezvoltarea euro digital trebuie realizată prudent şi cu implicarea tuturor persoanelor interesate (“stakeholders”). În domeniul respectiv, Eurosistemul colaborează intens cu Comisia Europeană, cu miniştrii de finanţe din zona euro şi cu legiuitorii europeni (Parlamentul European şi Consiliul UE). De asemenea, aşa cum subliniază raportul Eurosistemului, un dialog regulat despre euro digital are loc cu participanţii de piata prin European Retail Payments Board (ERPB). Astfel, toate părţile de piaţă, inclusiv băncile, furnizorii de servicii de plăţi (PSPs), consumatorii şi comercianţii pot să-şi exprime opiniile despre opţiunile tehnice şi de distribuţie identificate de Eurosistem.

    Raportul subliniează că în trimestrul al doilea al anului 2023, Comisia europeana va propune o reglementare pentru introducerea unui euro digital. Reglementarea va fi dezbătută de către legiuitorii europeni, iar Eurosistemul va modifica proiectul euro digital în funcţie de rezultatul deliberărilor legislative. În acelaşi timp, BCE şi băncile centrale naţionale din zona euro vor trebui să înainteze cu proiectul pentru a “a fi gata să emită euro digital la timp odată ce actul legal a fost adoptat, dacă Consiliul Guvernatorilor va decide să treaca la emitere în viitor”.

    Ce elemente noi aduce cel de al treilea raport?

    Raportul prezintă viziunea Eurosistemului privind aspectele de mai jos:

    • accesul la euro digital: Eurosistemul propune ca într-o fază iniţială accesul la noua monedă digitală europeană să fie acordat rezidenţilor, comercianţilor şi guvernelor din zona euro. Cetăţenii din zona euro nerezidenţi vor putea avea acces, cu condiţia să aibă un cont deschis la un furnizor de servicii de plăţi din zona euro. Accesul pentru consumatorii din Spaţiul Economic European şi ţări terţe selectate ar putea fi acordat cu ocazia unor emisiuni ulterioare. Comercianţii din zona non-euro vor putea accepta euro digital, dar toate sumele primite vor trebui transformate imediat în monedă privată (detineri clasice de euro în conturi bancare la bănci comerciale) prin intermediul unui furnizor de servicii de plăţi din cadrul zonei euro;
    • deţinerile de euro digital: persoanele fizice din Euroland vor avea dreptul la deţineri de euro digital ce vor fi supuse unor limite uniforme[ii], care să acopere plăţile zilnice ale acestora. În primele faze, nu se va permite comercianţilor şi guvernelor să menţina solduri în euro digital. Deţinerile acestor ultime persoane în noua monedă digitală publică vor avea limite zero, ce vor putea fi depăşite, din motive tehnice, numai pentru câteva secunde, pentru a permite aplicarea mecanismelor cunoscute sub denumirea de “cascadă” şi de “cascadă inversă”. În primul caz, atunci când se va primi o plată în euro digital, lichiditatea în exces va fi transferată în mod automat într-un alt cont de monedă privată ales de utilizator. În cel de al doilea caz, ce presupune o ieşire de fonduri în euro digital, lichiditatea necesară va fi atrasă dintr-un cont asociat de monedă privată. În acest fel, mecanismele descrise mai sus vor asigura intrări şi ieşiri line de fonduri pentru derularea plăţilor în ambele sensuri.
    • activităţile de identificare şi autorizare necesare pentru deschiderea de conturi denominate în euro digital pentru utilizatorii finali (“on-boarding”): pentru acest set de acţiuni, instituţiile financiare vor urma procedurile deja stabilite pentru deschiderea conturilor de plăţi pentru clienţii lor.
    • aspecte privind distribuţia euro digital: Eurosistemul va emite euro digital, dar distribuţia acestui tip de monedă va fi asigurată de furnizori de servicii de plăţi (“payment services providers”- PSPs), aşa cum sunt definiţi aceştia în Directiva privind Serviciile de Plată (PSD2)[iii]. Furnizorii respectivi vor trebui să îndeplinească o serie de condiţii pentru a avea acces la schema de distribuire, pentru a se obţine încredinţarea că distribuţia euro digital se va face de către intermediari financiari apţi pentru aceasta şi care vor facilita îndeplinirea obiectivelor de politică legate de noua monedă digitală. Utilizatorii finali vor fi în măsură să acceseze şi să utilizeze euro digital fie prin aplicaţiile existente de plăţi/banking “on-line” ale PSP (abordare integrată), fie printr-o aplicaţie oferită de Eurosistem. Ultima aplicaţie va reprezenta un punct de intrare armonizat pentru functionalităţi de plăţi de bază, ce va asigura doar conectarea cu sistemele furnizorilor de servicii de plăţi.
    • servicii şi funcţionalităţi în euro digital: Eurosistemul prevede că PSP vor putea asigura servicii de bază, opţionale şi cu valoare adăugată pentru utilizatorii finali. Serviciile de bază, cum ar fi deschiderea/închiderea unui cont de euro digital, funcţionalităţi de identificare şi autorizare a utilizatorilor la deschiderea de conturi, functionalităţi de asigurare a intrărilor şi ieşirilor de fonduri în/din conturi, atât în mediu “on-line” sau “off-line”, vor fi obligatorii pentru instituţiile distribuitoare de euro digital. Plecând de la serviciile de bază, instituţiile vor putea oferi în mod voluntar servicii adiţionale (de ex. plăţi periodice) şi servicii cu valoare adaugată (de ex. plăţi condiţionate).
    • plăţi transfrontaliere: prioritatea Eurosistemului este asigurarea la timp a unei monede digitale publice pentru zona euro. Dacă aceasta va fi introdusă cu succes în spatiul geografic respectiv, se va putea trece la stabilirea interoperabilităţii între euro digital şi un alt sistem de monedă digitală de bancă centrală (CBDC) din altă jurisdicţie, în condiţiile existenţei unor interese reciproce.

     

    Paşii următori

    Opţiunile de proiectare pentru euro digital aprobate de Consiliul Guvernatorilor BCE şi prezentate în ultimul raport permit ca faza de investigare să se apropie de final. Pe baza ultimelor opţiuni şi a celor din rapoartele precedente, Eurosistemul va pregăti un concept cuprinzător pentru euro digital ce va fi discutat cu părţile interesate în perioada următoare, pentru imputuri suplimentare.   Consiliul Guvernatorilor va evalua rezultatul fazei de investigare în toamna acestui an şi va decide dacă va lansa sau nu faza următoare a proiectului (“faza de realizare”)[iv].

     

    Euro digital, dreptul la viaţă privată şi moneda programabilă

     

    Trecerea în revistă a progreselor în proiectarea euro digital înregistrate în ultimele luni, reliefate în paragrafele anterioare, ne permite să oferim, acum, răspunsuri la câteva teorii ale conspiraţiei avansate în legătură cu noua monedă digitală europeană.

    • protecţia vieţii private

    În opoziţie cu ceea ce afirmă unele persoane, băncile/intermediarii financiari nu vor dispare ca urmare a eventualei implementări a euro digital şi datele clienţilor nu vor fi centralizate la nivelul Eurosistemului. După cum se specifică în raport, distribuirea monedei digitale emise de Eurosistem va fi asigurată de către intermediari financiari (în principal, bănci), aceştia urmând a se ocupa de activităţile de identificare şi autorizare a clienţilor atunci când vor deschide conturi acestora în moneda publică. Eurosistemul va oferi numai servicii de decontare, dar nu va avea acces la date personale şi nici nu va gestiona conturile denominate în euro digital ale clienţilor. Datele personale şi cele privind tranzacţiile în noua monedă digitală vor fi accesibile numai intermediarilor financiari pentru a fi respectate cerinţe legale deja impuse acestora (de ex. cele ce ţin de prevenirea spălării banilor/finanţării terorismului sau a evaziunii fiscale). În aceste condiţii, Eurosistemul nu are cum să fie acuzat că doreşte să impună euro digital ca un instrument de control totalitar, aşa cum se afirma într-un ziar financiar autohton în urmă cu numai câteva zile. Mai mult, nu trebuie uitat că BCE a propus ca legiuitorii europeni să fie aceia care vor decide unde va fi stabilit echilibrul între apărarea vieţii private a cetăţenilor şi celelalte obiective de politică publică. Altfel spus, Parlamentul European (ce reprezintă cetăţenii europeni) şi Consiliul UE (ce reprezintă statele membre) vor fi entităţile care vor decide dacă nivelul protecţiei vietii private va fi ridicat mai sus decât este cazul în prezent, Eurosistemul analizând scenarii alternative în acest sens pentru tranzacţii selectate (plăti cu valori reduse, plăţi “off-line”).

    • plăţi programabile/condiţionate versus monedă programabilă

    Raportul consideră că furnizorii de servicii de plati sunt ideal plasaţi ca plecând de la materia brută “euro digital” să dezvolte servicii cu valoare adaugată, cum ar fi plăţi condiţionate. Astfel de tranzacţii, ce se execută automat atunci când condiţii prestabilite sunt îndeplinite, nu reprezintă nimic nou sub soare, ele fiind utilizate şi în prezent în multe ţări. Teoriile conspiraţioniste pun însă semnul egal între plăţile condiţionate, cunoscute şi sub denumirea de plăţi programabile, şi moneda programabilă. Acest din urmă concept ar însemna că un euro digital ar putea fi folosit numai pentru a cumpăra anumite bunuri şi servicii sau că achizitiile respective s-ar putea face doar într-o anumită perioadă de timp şi într-un spaţiu geografic limitat (condiţiile nu sunt stabilite de deţinătorul de euro digital, ci de alte persoane). Raportul ţine să sublinieze că “moneda programabilă contrazice principiile directoare ale euro digital stabilite de Consiliul Guvernatorilor, întrucât convertibilitatea la paritate cu alte forme de monedă nu ar putea fi garantată” Prin urmare, documentul în cauză statuează că euro digital nu va fi niciodată monedă programabilă[v].

    Concluzii

    Eurosistemul are un rol important în proiectul privind euro digital, pentru ca este vorba de o monedă digitală de bancă centrală, altfel spus de o creanţă asupra sa, ce se va reflecta în pasivul bilanţului său. Dar BCE şi băncile centrale naţionale din zona euro nu sunt singurele entităţi cu putere de decizie în domeniu, forma finală a euro digital urmând a depinde şi de propunerile legiuitorilor europeni ce vor rezulta din dezbaterea aşteptatei reglementări a Comisiei Europene, care va propune baza legală pentru noua monedă. Trebuie însă precizat că la nivelul instituţiilor şi statelor membre UE este conturată puternic ideea că euro digital trebuie să ofere asigurarea că vor exista beneficii pentru consumatori, firme şi economiile nationale în ansamblul lor, că viaţa privată va fi garantată, că vor fi respectate cerinţele legale privind prevenirea spălării banilor, a evaziunii fiscale şi pentru aplicarea sancţiunilor, că vor exista garanţii pentru asigurarea stabilităţii financiare şi că moneda nu va fi programabilă. În aceste condiţii, teorii conspiraţioniste de genul celor amintite în prezenta opinie cu greu ar mai trebui să-şi croiească drum.

     

    PS: Afirmaţiile alarmiste că moneda euro în formă fizică va dispare chiar din acest an nu au niciun temei: noua monedă digitală este proiectata să completeze şi nu să substituie numerarul (cash) în euro. Sămai reţinem că o decizie finală privind emiterea euro digital nu a fost luată încă.

    [i] Eurosistemul se compune din Banca Centrală Europeană ( BCE) şi băncile centrale naţionale (BCN) din zona euro. Eurosistemul nu are personalitate juridică fiind reprezentat de BCE.

    [ii] Principalul motiv pentru care se propune recurgerea la limite asupra deţinerilor în euro digital este dorinţa de a se reduce dezintermedierea financiară şi riscurile asupra stabilităţii financiare. Limita enunţată în prezent este de 3.000 de euro.

    [iii] În această categorie intră instituţiile de credit, instituţiile de monedă electronică şi instituţiile de plată.

    [iv] Faza de realizare nu obligă Eurosistemul să treacă la punerea în circulaţie a euro digital.

    [v] Euro digital trebuie să îndeplinească toate atributele unei monede. Daca ar exista limitări în timp şi spaţiu aplicabile acestuia, euro digital nu ar fi monedă, ci voucher.


     

     

  • AMENDĂ de 5000 de lei pentru şoferii care fac asta! Puţini ştiu cât de mult trebuie să plătească

    Necunoaşterea legii nu te exonerează de răspundere în faţa ei. De asta s-a lămurit şi un şofer care a comis o greşeală pe care mulţi români o fac.

    Şi, în astfel de cazuri, amenzile sunt drastice.

    Amendat pentru că a luat pe cineva la ocazie
    A păţit-o un şofer din Botoşani, care a fost amendat cu suma de 5000 de lei pentru că a luat o persoană la ocazie.

    Incidentul s-a petrecut luni, 12 iunie 2023.

    Poliţiştii din cadrul Serviciului Rutier au oprit, pentru control, pe drumul naţional DN 29 D, din comuna Stăuceni, un autoturism condus de un bărbat, de 60 de ani, din comuna Suliţa.

    În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit faptul că acesta transporta o persoană, în regim taxi, fără a fi autorizat în acest sens.

    „Bărbatul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 5.000 de lei, totodată fiind dispusă suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului pentru o perioadă de 6 luni”, a declarat Delia Nenişcu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani.

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • Încă o multinaţională gigant vine în România şi aduce pe piaţa din ţara noastră un tip nou de serviciu pentru clienţi

    Klarna, unul dintre cei mai mari jucători din industria fintech, o companie înfiinţată în Suedia care le oferă utilizatorilor posibilitatea de a achita în 3 rate cumpărăturile online, a intrat oficial pe piaţa din România, iniţial cu o listă de 3 parteneri.

    „Klarna spune <<Salut>> României!  Începând de astăzi, aplicaţia noastră de cumpărături şi serviciile noastre de plată flexibile sunt disponibile pe piaţa din România. ABOUT YOU, Footshop şi Tommy Hilfiger sunt primii retaileri importanţi din România care oferă serviciul popular <<Pay in 3>> al Klarna, iar mulţi alţii vor urma. Acest lucru marchează un alt pas mare în călătoria noastră de a deveni motorul de creştere pentru retaileri în întreaga Europă”, conform unui anunţ al companiei.

    „Compania Klarna a fost fondată în 2005 în Stockholm, Suedia. Klarna este unul dintre principalele servicii de plăţi şi cumpărături din lume, oferind experienţe de cumpărături mai inteligente şi mai flexibile pentru 150 de milioane de clienţi activi, la peste 500.000 de parteneri din 45 ţări. Ca bancă suedeză, Klarna oferă plăţi directe, opţiuni de plată după livrare şi planuri de plată în rate. În 2014, când compania a fost cumpărată de SOFORT, s-a format Grupul Klarna. Klarna este susţinută de investitori precum Sequoia Capital, Silver Lake, Bestseller Group, Dragoneer, Permira, Visa, Ant Group şi Atomico”, conform companiei.
    Klarna a intrat puternic în atenţia media după ce evaluarea companiei s-a prăbuşit în 2022, de la 46 mld. dolari la 7 mld. dolari, pe fondul scăderii acţiunilor pentru mai mulţi giganţi din tech şi reorientării investitorilor către companii care generează profit de la start-up-urile care „ard” cash pentru a creşte dar sunt pe pierderi.

  • Încă o multinaţională gigant vine în România şi aduce pe piaţa din ţara noastră un tip nou de serviciu pentru clienţi

    Klarna, unul dintre cei mai mari jucători din industria fintech, o companie înfiinţată în Suedia care le oferă utilizatorilor posibilitatea de a achita în 3 rate cumpărăturile online, a intrat oficial pe piaţa din România, iniţial cu o listă de 3 parteneri.

    „Klarna spune <<Salut>> României!  Începând de astăzi, aplicaţia noastră de cumpărături şi serviciile noastre de plată flexibile sunt disponibile pe piaţa din România. ABOUT YOU, Footshop şi Tommy Hilfiger sunt primii retaileri importanţi din România care oferă serviciul popular <<Pay in 3>> al Klarna, iar mulţi alţii vor urma. Acest lucru marchează un alt pas mare în călătoria noastră de a deveni motorul de creştere pentru retaileri în întreaga Europă”, conform unui anunţ al companiei.

    „Compania Klarna a fost fondată în 2005 în Stockholm, Suedia. Klarna este unul dintre principalele servicii de plăţi şi cumpărături din lume, oferind experienţe de cumpărături mai inteligente şi mai flexibile pentru 150 de milioane de clienţi activi, la peste 500.000 de parteneri din 45 ţări. Ca bancă suedeză, Klarna oferă plăţi directe, opţiuni de plată după livrare şi planuri de plată în rate. În 2014, când compania a fost cumpărată de SOFORT, s-a format Grupul Klarna. Klarna este susţinută de investitori precum Sequoia Capital, Silver Lake, Bestseller Group, Dragoneer, Permira, Visa, Ant Group şi Atomico”, conform companiei.
    Klarna a intrat puternic în atenţia media după ce evaluarea companiei s-a prăbuşit în 2022, de la 46 mld. dolari la 7 mld. dolari, pe fondul scăderii acţiunilor pentru mai mulţi giganţi din tech şi reorientării investitorilor către companii care generează profit de la start-up-urile care „ard” cash pentru a creşte dar sunt pe pierderi.

  • Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război: Europa vrea să se reînarmeze într-un ritm fără precedent după 30 de ani de linişte pe continent, însă nimeni nu ştie cum va arăta nota de plată şi cât timp a mai rămas în clepsidră

    La începutul anilor 1990, odată cu încheierea Războiului Rece, ţările europene au profitat de aşa-numitele dividende al păcii(beneficiile economice ale reducerii bugetelor pentru apărare – n.r). Acestea au redus bugetele de apărare şi au casat sau au vândut cantităţi mari de echipamente, convinse că un război terestru major pe continent nu mai reprezenta un scenariu plauzibil. Invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina la începutul anului 2022 a pus capăt acestei iluzii, scrie Bloomberg

    Acum, guvernele din întreaga Europă s-au angajat să crească semnificativ cheltuielile militare pentru a se pregăti pentru tipul de conflict prelungit şi de mare intensitate pe care îl duce Ucraina. Cu toate acestea, rezultatele au fost inegale, ridicând întrebarea dacă şi când va fi Europa pregătită pentru viitoarele provocări de securitate.

    În 1989, cheltuielile militare ale membrilor NATO au depăşit în medie 4% din PIB, deoarece statele membre au căutat să menţină şi să consolideze propriile linii de apărare pentru a fi gata în eventualitatea unui război deschis de URSS şi aliaţii săi.

    După prăbuşirea URSS, guvernele s-au grăbit să profite de relaxarea tensiunilor dintre superputeri. Acestea au redus cheltuielile pentru apărare, redirecţionând resursele către domenii mai productive şi mai populare, cum ar fi asistenţa medicală şi socială.

    Tancurile, artileria şi alte tipuri de armament greu au fost casate sau vândute. Această tendinţă s-a accelerat după atacurile din 11 septembrie 2001 asupra SUA, deoarece forţele concepute pentru războiul terestru au fost reconfigurate în unităţi mobile, mai puţin înarmate, pentru misiuni de combatere a terorismului în întreaga lume.

    Până în 2014, membrii europeni ai Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord au alocat în medie 1,4% din PIB pentru apărare. Germania avea mai puţin de 1.000 de tancuri şi vehicule de luptă de infanterie combinate, faţă de 7.000 (numai în Germania de Vest) în timpul Războiului Rece.

    În cazul SUA, marele câştigător al Războiului Rece, beneficiile economice au fost de scurtă durată. Cheltuielile pentru apărare au scăzut de la 6% din PIB în 1989 la un minim de 3% în 2001, dar au inversat cursul după ce atacurile din 11 septembrie au precipitat războaiele americane majore din Afganistan şi Irak. Aceste angajamente au dus la o creştere a cheltuielilor până la 5% din PIB în 2010, înainte de a se stabiliza la aproximativ 3,5% în ultimii ani.

    Scăderea cheltuielilor pentru apărare în rândul membrilor europeni ai NATO a început să se inverseze în 2014, după ce Rusia a anexat peninsula ucraineană Crimeea. În acel an, alianţa a stabilit un termen limită de 2024 pentru ca membrii să atingă un obiectiv de cheltuieli de 2%, ignorat anterior. Puţini erau pe cale să reuşească acest lucru în momentul în care invazia în toată regula a Ucrainei a schimbat radical percepţiile cu privire la cât de multă apărare are nevoie Europa.

     Mulţi oficiali europeni şi americani consideră că preşedintele rus Vladimir Putin este hotărât să subordoneze naţiuni care au făcut parte cândva din Uniunea Sovietică. La doar câteva luni după începerea războiului, NATO a adoptat o strategie actualizată care a identificat Rusia ca fiind „cea mai semnificativă şi directă ameninţare a alianţei”. Versiunea anterioară, din 2010, viza un „parteneriat strategic” cu Rusia.

    Unele guverne au ajuns să reexamineze doctrinele de apărare care definesc tipurile de războaie pentru care continentul ar trebui să se pregătească. Cei mai mulţi analizează – într-o măsură mai mare sau mai mică – cum să refacă stocurile de tancuri, sisteme antitanc şi antiaeriene, rachete ghidate de precizie, baterii de artilerie şi muniţie, precum şi dronele care s-au dovedit esenţiale în războiul din Ucraina. Compania de consultanţă McKinsey & Co a estimat că, fără război, cheltuielile europene pentru apărare din 2021 până în 2026 ar fi crescut cu 14%, iar conflictul va împinge această creştere la cel puţin 53%, de la 296 miliarde de euro (317 miliarde de dolari) la 453 miliarde de euro, conform estimărilor sale.

    Decizia Germaniei în contexul războiului a fost poate cea mai spectaculoasă. Dintre statele NATO, cea mai mare economie a Europei a alocat una dintre cele mai mici părţi din PIB pentru apărare. Dar, la câteva zile după ce Rusia a invadat Ucraina, cancelarul Olaf Scholz a anunţat o creştere de 100 de miliarde de euro a cheltuielilor militare. Franţa şi-a majorat cu o treime alocarea bugetară pe şase ani pentru apărare.

    Polonia a întocmit o listă de cumpărături care include sute de lansatoare de rachete HIMARS, care au avut un impact semnificativ în Ucraina, precum şi de trei ori mai multe tancuri decât au Franţa şi Marea Britanie împreună şi de şase ori mai multe piese de artilerie autopropulsate decât posedă Germania.

    Dacă guvernele vor fi capabile să plătească pentru modernizările ambiţioase în domeniul apărării rămâne o întrebare deschisă. Apelurile pentru mai multe cheltuieli vin într-o perioadă de inflaţie ridicată şi de cerere mare de creşteri salariale în sectorul public, precum şi de subvenţii şi investiţii necesare pentru a îndeplini obiectivele de combatere a schimbărilor climatice. În plus, costul reconstrucţiei Ucrainei, în cele din urmă, va fi ridicat, acesta fiind estimat la câtva sute de miliarde de euro.

     

  • Preţul pentru tinereţea eternă se ”plăteşte” în sânge: Ce vrea să facă un milionar cu fiul său pentru a rămâne tânăr veşnic

    Bryan Johnson, un milionar american din tehnologie, care este cunoscut pentru că cheltuie 2 milioane de dolari pe an pentru a rămâne tânăr mereu a dus misiunea sa la următorul nivel. În aprilie, el a început să facă schimb de sânge cu fiul său de 17 ani şi tatăl său în încercarea de a îşi atinge obiectivul, scrie Bloomberg.

    Experimentele pe şoareci au sugerat că rozătoarele mai în vârstă experimentează efecte de întinerire prin absorbţia sângelui venit din partea specimenelor mai tinere. Inspiraţi de aceste rezultate, unii oameni au optat să experimenteze pe ei înşişi şi să utilizeze această fântână a tinereţii – deşi, trebuie menţionat că ştiinţa în n-are nimic pozitiv de spus în acest sens.

    Există o fascinaţie publică de lungă durată faţă de poveştile cu milionari tech bogaţi care se injectează cu fluidele corporale preţioase ale unor persoane mai tinere.

    Johnson şi-a făcut un nume în domeniul tehnologiei ca fost director al Braintree, o companie de plăţi digitale care deţinea Venmo. El şi-a îngroşat serios conturile după ce a vândut întreprinderea şi a înfiinţat Kernel, o companie al cărei scop este conectarea creierului uman cu un coputer. În ultima vreme, însă, el s-a concentrat asupra corpului său prin intermediul unui proiect numit Blueprint.

    După cum a relatat Bloomberg Businessweek în ianuarie, Johnson cheltuieşte milioane de dolari pe an pe diagnostice şi tratamente medicale, combinate cu un regim meticulos de alimentaţie, somn şi exerciţii fizice, pentru a vedea dacă poate încetini, şi poate chiar inversa, procesul de îmbătrânire. El are o echipă de medici care îl ajută în această căutare. Prin intermediul Blueprint, Johnson publică marea majoritate a metodelor şi rezultatelor sale, în speranţa că şi alţii pot evalua şi beneficia de munca sa.

    În medicina tradiţională, infuziile de plasmă sunt folosite pentru a trata o varietate de afecţiuni, inclusiv boli de ficat, arsuri şi afecţiuni ale sângelui. În timpul pandemiei Covid-19, schimbul de plasmă a devenit subiect de dezbatre şi soluţie în cazul anumitor oameni. Unii pacienţi cu Covid au primit plasmă de la persoane care se vindecaseră de boală şi care prezentau anticorpi în organism, deşi Organizaţia Mondială a Sănătăţii a recomandat să nu se recurgă la această practică în 2021.

    Ideea utilizării plasmei ca terapie de întinerire a câştigat teren după experimentele în care oamenii de ştiinţă au cusut literalmente laolaltă şoareci mai bătrâni şi şoareci mai tineri, permiţându-le să împartă sistemele circulatorii. Subiecţii mai în vârstă au prezentat îmbunătăţiri în ceea ce priveşte funcţia cognitivă, metabolismul şi structura osoasă. De asemenea, au existat dovezi că donarea frecventă de sânge poate avea efecte pozitive asupra sănătăţii, deoarece este eliminat ceea ce este vechi iar organismul va produce celule şi fluide noi.

    Echipa medicală a lui Johnson a aprobat procedura ca posibil tratament pentru declinul cognitiv şi, poate, pentru a evita boala Parkinson şi Alzheimer. Deoarece Johnson îşi măsoară sângele, creierul şi performanţele organelor sale în detaliu, el speră să poată cuantifica orice schimbări care au loc ca urmare a transfuziilor.

     Ca şi în cazul mai multor proceduri suplimentare pe care le urmăreşte, Johnson şi-a predat corpul ştiinţei pentru a împinge frontierele tehnologiei longevităţii şi pentru a încerca să creeze rezultate credibile.

    „Plecăm de la dovezi şi obiectivitate. Nu facem nimic bazat pe sentimente”, a declarat Bryan Johson

    Studiile pe oameni cu această tehnologie sunt rare. Acest lucru i-a lăsat pe oamenii de ştiinţă şi pe entuziaşti cu datele despre şoareci, pe care mulţi cercetători le consideră neconcludente. Unii cercetători care analizează domeniul longevităţii avertizează împotriva urmăririi transfuziilor elective de plasmă în rândul persoanelor sănătoase.

    „Nu ştim destul de mult pentru a putea spune că acesta este un tratament viabil pentru om. Pentru mine, nu există suficiente dovezi şi cred că este periculos”, a declarat Charles Brenner, biochimist la City of Hope National Medical Center din Los Angeles

     

  • Încă o lovitură pentru Credit Suisse: Creditorul elveţian e obligat să plătească 926 de milioane de dolari fostului prim-ministru al Georgiei. Decizia vine cu puţin timp înainte ca UBS să finalizeze procesul de preluare a fostului rival

    Credit Suisse a fost obligată de un judecător din Singapore să plătească 926 de milioane de dolari fostului prim-ministru georgian Bidzina Ivanishvili, o ultimă lovitură dată băncii înainte ca UBS să finalizeze procesul de preluare, raportează Financial Times.

    Ivanishvili, care este cel mai bogat om din Georgia, a câştigat deja un proces împotriva băncii elveţiene în Bermuda anul trecut, în care a primit 607,5 milioane de dolari.

    Disputa miliardarului cu Credit Suisse datează din 2011, când fostul prim-ministru a devenit victima unui bancher care a fraudat unele dintre cele mai sensibile conturi ale creditorului elveţian.

    Timp de mai bine de un deceniu, bancherul Credit Suisse, Patrice Lescaudron, a fraudat conturile unor clienţi ai băncii – printre care se numără şi Ivanishvili, alături de oligarhul rus Vitaly Malkin – finanţându-şi un stil de viaţă somptuos, cu case de lux, maşini sport şi ceasuri scumpe.

    Banca a susţinut vreme îndelungată că Lescaudron – care a fost condamnat penal în 2018 şi a murit prin sinucidere în 2020 după o eliberare anticipată – a fost un operator corupt de mare succes care a lucrat neîncetat pentru a-şi ascunde activitatea ilegală de superiorii şi colegii săi. Procesul împotriva lui Lescaudron a constatat că banca a fost o parte vătămată a întregului şir de infracţiuni.

    Vineri, un judecător de la Tribunalul Comercial Internaţional din Singapore a ordonat filialei locale a Credit Suisse să plătească 926 de milioane de dolari lui Ivanishvili, din care se scad 79 de milioane de dolari pe care banca îi plătise anterior.

    În urma hotărârii, Credit Suisse a declarat că „decizia publicată astăzi este greşită şi ridică o serie de probleme juridice foarte grave”.

    Disputa cu Ivanishvili se numără printre numeroasele bătălii juridice care au planat asupra Credit Suisse în ultimii ani. UBS a pus deoparte 4 miliarde de dolari pentru a acoperi problemele de reglementare şi litigiile în care Credit Suisse este implicată.

    Preluarea de către UBS a rivalului său elveţian ar putea fi finalizată încă de săptămâna viitoare, după ce autorităţile de reglementare antitrust din UE au trimis joi aprobarea pentru încheierea tranzacţiei.