BusinessMagazin

Tag: plangere

  • Ţara din Europa unde locurile publice se transformă într-o lume exclusiv a bărbaţilor. O femeie pe terasa unei cafenele este considerată o intrusă

    Într-una din cele mai dezinhibate ţări ale lumii, restaurantele, barurile, dar şi alte locuri publice se transformă într-o lume exclusiv a bărbaţilor. Se întâmplă în Franţa, unde asociaţiile de femei se plâng de discriminare de gen. O femeie pe terasa unei cafenele este considerată o intrusă şi tratată cu ostilitate. O echipă a postului de televiziune France 2 a văzut cum stau lucrurile la un pas de capitală.

    Parisul, capitală cosmopolită unde ajung turişti din toată lumea, unde se împletesc credinţe şi tradiţii de toate felurile. 20 de kilometri mai departe, totul se schimbă. În suburbii abia dacă zăreşti vreo femeie singură pe stradă. Terasele sunt pline, dar la mese sunt doar bărbaţi. Nu este o simplă coincidenţă. De ceva vreme pare să se fi creat o lume paralelă, cea a unei puternice discriminări de gen.

    Echipa France2 care filma reportajul a fost întâmpinată cu huiduieli şi insulte. Nu e greu de imaginat că o ieşire pe stradă, în plină zi, a devenit o aventură pentru femei.

    Întâlnită în comunităţile predominant musulmane, această discriminare pare să fie acceptată de femeile convertite la islam pentru care viaţa socială nu prezintă niciun interes scrie actualmm.ro

  • Confesiunile unei stewardese:„Fete frumoase, băieţi arătoşi, hoteluri de patru stele… dar după o vreme ajunsesem să plâng înainte de fiecare zbor”

    O fostă însoţitoare de bord a companiei Singapore Airlines îşi povesteşte experienţele mai puţin plăcute din cadrul acestei meserii, ce au determinat-o să demisioneze. Printre problemele sale se numărau atât pasagerii necivilizaţi, dar mai ales cerinţele fizice şi emoţionale ale acestui job, nepotrivite caracterului său, arată un articol publicat de Daily Mail.

    La un an după ce a demisionat, Hilary îşi împărtăşeşte povestea prin intermediul unui blog. Ea spune că cea mai dificilă parte a fost adaptarea la diferenţele culturale şi la viciile asociate, de exemplu petrecerile staffului, unde se obişnuia să se consume mult alcool şi descrie acel loc de muncă ca fiind „un mediu toxic” .

    „Este insula tentaţiilor – fete frumoase, băieţi arătoşi, hoteluri de patru stele. Fiind înconjurată de un astfel de mediu, trebuie să te menţii fermă pe poziţii, să nu fii tentată de fumat, alcool, petreceri. Nu toţi fac asta, însă majoritatea da.” spune Hilary.

    Ea sfătuieşte alte fete care îşi doresc să lucreze ca stewardese să se gândească de două ori înainte, pentru că nu e o meserie atât de uşoară precum se crede. Deşi există şi avantaje ale acestui job, dezavantajele le întrec cu siguranţă. „Nu este o oboseală normală. E greu de explicat. E vorba despre o combinaţie între oboseală fizică, psihică şi mult stres. În plus, te afli în majoritatea timpului într-un tub de metal, cu puţin oxigen”.

    Printre părţile bune, Hilary menţionează, totuşi, „salariul foarte bun, mâncarea excelentă din diferite ţări şi, mai ales, oamenii pe care îi cunoşti şi experienţele de viaţă”. Fosta stewardesă menţionază că jobul nu e, în esenţă, unul rău, însă nu a fost unul potrivit pentru ea.

  • Zece ani de la aderarea la UE. Cine a câştigat? Cine a pierdut? Încotro mergem?

    În cei 10 ani de la aderarea la UE, PIB-ul României a crescut cu 63%. PIB-ul per capita raportat la puterea de cumpărare a crescut de la 41% faţă de media UE la 57%. În aceeaşi vreme, 1,5 milioane de români au părăsit ţara, punând companiile într-o situaţie nemaiîntâlnită, şi anume să plângă după forţă de muncă.

    O creştere nominală de PIB de peste 60 mld. euro, de la 98 mld. euro în 2006 la 160 de miliarde de euro în 2015 (plus 63%). Un sold pozitiv în relaţia financiară cu UE de 26,5 mld. euro (39,9 mld. euro bani primiţi de la UE minus o contribuţie de 13,4 mld. euro), de la aderare până acum.
    O scădere a inflaţiei de la 6,5% în 2006 spre 1-2% acum (excluzând aici efectul reducerilor de TVA, care în 2015 şi 2016 au condus la deflaţie). O dobândă la care statul se împrumută de la aproximatv 10% în 2006 la 3% acum. În jur de 1,5 milioane de oameni plecaţi în ultimii zece ani din ţară, cel puţin oficial, în schimbul dublării in­ves­tiţiilor străine directe, de la 34 mld. euro la 1 ianuarie 2007 la 64 de miliarde de euro la 31 decembrie 2015.

    Ce putem spune mai mult la zece ani de la aderarea României la UE?

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Zece ani de la aderarea la UE. Cine a câştigat? Cine a pierdut? Încotro mergem?

    În cei 10 ani de la aderarea la UE, PIB-ul României a crescut cu 63%. PIB-ul per capita raportat la puterea de cumpărare a crescut de la 41% faţă de media UE la 57%. În aceeaşi vreme, 1,5 milioane de români au părăsit ţara, punând companiile într-o situaţie nemaiîntâlnită, şi anume să plângă după forţă de muncă.

    O creştere nominală de PIB de peste 60 mld. euro, de la 98 mld. euro în 2006 la 160 de miliarde de euro în 2015 (plus 63%). Un sold pozitiv în relaţia financiară cu UE de 26,5 mld. euro (39,9 mld. euro bani primiţi de la UE minus o contribuţie de 13,4 mld. euro), de la aderare până acum.
    O scădere a inflaţiei de la 6,5% în 2006 spre 1-2% acum (excluzând aici efectul reducerilor de TVA, care în 2015 şi 2016 au condus la deflaţie). O dobândă la care statul se împrumută de la aproximatv 10% în 2006 la 3% acum. În jur de 1,5 milioane de oameni plecaţi în ultimii zece ani din ţară, cel puţin oficial, în schimbul dublării in­ves­tiţiilor străine directe, de la 34 mld. euro la 1 ianuarie 2007 la 64 de miliarde de euro la 31 decembrie 2015.

    Ce putem spune mai mult la zece ani de la aderarea României la UE?

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • McDonald’s renunţă la clovn! Ce a dus la decizia de a-l lăsa în umbră pe Ronald McDonald

    McDonald’s a decis să îl retragă din lumina reflectoarelor pe Ronald McDonald, celebrul personaj care serveşte pe post de mascotă a lanţului de restaurante. Decizia, spun reprezentanţii companiei, vine ca urmare a numărului tot mai mare de persoane care s-au plâns că au văzut “clovni înfricoşători” pe străzi.

    Compania nu a oferit detalii despre noul program de apariţii al lui Ronald McDonald, dar pare evident că acestea vor fi din ce în ce mai sporadice.

    Prima plângere legată de clovnii de pe străzi s-a înregistrat în luna august, în Carolina de Sud, când mai multe persoane au chemat poliţia. S-a dovedit, în cele din urmă, că era vorba de câţiva tineri îmbrăcaţi pentru o petrecere; dar numărul plângerilor a crescut în mod constant, determinând chiar şi pe cei de la Casa Albă să exprime o poziţie vis-a-vis de problemă.

    Experţii spun că fenomenul ar putea fi cauzat de o condiţie numită “coulrofobie”, cunoscută publicului mai ales datorită nuvelei “It” semnată de Stephen King. Evident, transformarea nuvelei într-un film nu a ajutat prea mult.

    Mathew Lorber, directorul Institutului pentru Psihiatria Copiiilor şi Adolescenţilor, este de părere că social media amplifică teama oamenilor. El spune că aceasta ar putea duce la atacuri de panică şi chiar traume pe termen lung.

  • Prin ce experienţe a trecut şi cum s-a descurcat o româncă în China fără să ştie un cuvânt în chineză

    Întâmplarea a făcut ca exact la hotelul unde eram cazat în Shenzhen, China, să o întâlnesc pe moldoveanca Anca Vizitiu, care lucrează de doi ani pe tărâmul îndepărtat de ţara natală. Povesteşte de ce a ales un loc de muncă într-o ţară aflată în cealaltă parte a globului, cât de uşor s-a adaptat la o cultură total diferită, cum sunt văzuţi expaţii, cât de deosebiţi sunt chinezii şi cum plănuieşte să se întoarcă în Vest.

    S-a aventurat în China fără să cunoască un cuvânt în chineză, iar acum Anca Vizitiu este guest relation manager la hotelul de cinci stele Grand Skylight International Hotel. Barul hotelului de la parter era aproape pustiu când am discutat cu ea; era abia 22.00 şi în afară de noi doi se mai aflau doar alte patru persoane la o masă. A venit îmbrăcată într-o rochie de vară, colorată şi părul cârlionţat îi era liber. O imagine diferită faţă de cea din timpul serviciului, când poartă o uniformă formată dintr-o fustă şi o bluză neagră; trebuie să poarte părul prins, buzele date cu ruj roşu, iar unghiile curate şi necolorate.

    China nu a fost o alegere deliberată, ci mai degrabă o întâmplare, o consecinţă. Anca Vizitiu s-a născut la Bacău şi a urmat cursurile Facultăţii de geografie a turismului din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi; cu toate acestea, a lucrat în vânzări şi în marketing la Iaşi şi la Bucureşti. În Capitală a lucrat mai întâi pentru o editură, apoi a trecut la Altex, dar poziţia sa din cadrul retailerului a fost restructurată şi „am decis să fac un pas mai mare. Am fost membră a AISEC în timpul facultăţii şi m-am hotărât să aplic pentru un internship în cadrul organizaţiei. Am început interviurile pentru poziţii în Europa, dar n-a fost să fie şi am mers mai departe. Am ales un oraş la întâmplare şi am ajuns în Shantou, China“, povesteşte ea.

    La hotelul Grand Skylight din Shantou a fost angajată timp de şapte luni, timp în care niciun client nu a trecut pragul hotelului. Nu pentru că ar fi dus lipsă de clienţi, ci pentru că hotelul se afla într-o perioadă de „pre-opening“. „Toate hotelurile din China au o perioadă de pre-opening. Mi-am învăţat colegii engleză şi simulan diferite scenarii posibile la hotel, de pildă interacţiunea cu un client mofturos, o altă persoană care se plânge de cameră, de mâncare etc.“ Plictisită de inactivitate, a decis să plece de la hotel şi să aplice la alte joburi din ţară cu toate că încă nu ştia chineză. Mărturiseşte că la început folosea bileţele pe care erau scrise mesaje precum „unde e metroul?“, scrise de colegi, pentru a se putea deplasa prin oraş. „Am avut interviuri peste tot în zona asta şi când mă rătăceam căutam o staţie de autobuz şi mă uitam după prima staţie de metrou. E foarte dificil, pentru că nu poţi să citeşti nimic, nu merge Google, totul e în chineză“, spune ea. Odată depăşite aceste obstacole au o savoare aparte: „Cele mai mici lucruri devin o victorie când te poţi descurca singur. După ce ai scăpat de stresul acesta te poţi relaxa, bucura de cultura lor. China nu mai este atât de mare, devine mai mică“, adaugă românca zâmbind.

    A ajuns în Shenzhen şi s-a angajat la o companie americană, „unde am lucrat în departamentul de social media timp de opt luni. Însă a fost foarte greu deoarece angajaţii chinezi nu vorbeau engleză, iar lucrul cu echipa de grafic design era un coşmar. În plus, diferenţa de fus orar era un calvar“, povesteşte ea a doua experienţă ca angajată în China. După asta a hotărât să se întoarcă în domeniul ospitalităţii şi s-a angajat din nou în cadrul reţelei de hoteluri Grand Skylight, dar de data aceasta în Shenzhen. Acolo se ocupă de activităţile de comunicare, interacţiunea cu clienţii străini, cumpără şi aranjează florile din hotel şi face traininguri cu asistenţii manageri din front-office. „Am avantaje pe care nu le-aş avea în altă ţară. Aici mi se oferă cazare, pot mânca la restaurantul hotelului, lucrez 8 ore în ture şi mă lasă să-mi organizez programul singură. Nu mai am stresul financiar, la fel ca acasă, unde toţi banii se duceau pe chirie şi pe mâncare“, evaluează Anca Vizitiu. De fapt, spune că latura financiară constituie motivul principal pentru care a părăsit ţara, „unde toată lumea se plânge fie de politică, fie de fotbal, fie de mai ştiu eu ce“;  completează că „aici lumea nu se plânge pentru că nu are timp de asta. Toată lumea munceşte“. În plus, faţă de munca de la hotel românca are şi un job part time la o grădiniţă unde predă engleza copiilor de 3-4 ani, câteva ore pe săptămână.

  • Deputaţii se plâng că nu au aer condiţionat: “Ne facem datoria, dar să o facem în condiţii optime”

    ”Avem o problemă destul de mare şi cred că sunt în asentimentul tuturor colegilor. Nu funcţionează instalaţia de aer condiţionat”, a spus Florin Pâslaru de la microfonul Camerei Deputaţilor.

    El a cerut soluţionarea acestei ”probleme”.

    ”Noi venim la serviciu, ne facem datoria, dar vrem să o facem în condiţii optime”, a adăugat liderul deputaţilor social-democraţi.

    Preşedintele Camerei Deputaţilor, Florin Iordache, a cerut imediat rezolvarea problemei.

    ”Invit secretariatul general… Dle. Panciu, vă rog remediaţi, luaţi legătura cu partea tehnică să remediem această problemă”, a spus şi Iordache.

  • Momentul în care o prezentatoare CNN izbucneşte în lacrimi în direct. Imaginile cutremurătoare care au apărut pe ecran în următoarea secundă

    Chiar dacă pare floare la ureche, meseria de jurnalist nu este întotdeauna una uşoară. Iar când lucrezi în televiziune, cu atât mai mult. Ştirile pe care le prezinţi pot provoca o emoţie puternică şi, uneori, de nestăpânit. Este şi cazul unei prezentatoare de la CNN care a fost copleşită în direct.

    Totul părea în regulă până în momentul în care a ajuns la o ştire cu adevărat emoţionantă. Prezentatoarei a început să-i tremure vocea şi, în câteva secunde, a izbucnit în lacrimi.

    Vezi aici momentul în care o prezentatoare CNN izbucneşte în lacrimi în direct. Imaginile cutremurătoare care au apărut pe ecran în următoarea secundă

  • O angajată s-a plâns că nu îi ajung banii de salariu să cumpere de mâncare şi a avut ”curajul” să îi spună asta şefului. Răspunsul şocant pe care l-a primit a ajuns viral

    Numele meu este Stefanie. Nu sunt cu mult mai mare decât tine. Peste trei săptămâni voi împlini 30 de ani. Pare însă că a trecut o viaţă de când eram studentă în anul II de facultate şi plângeam în apartament cu gândul că nu voi mai putea vreodată să înţeleg versurile melodiilor Baba O’Riley sau Scenes from an Italian Restaurant. Dar iată-mă acum, aici, o supravieţuitoare a acelor perioade în care aveam doar 20 de ani, depăşite totuşi cu ceva graţie şi multă umilinţă.

    Cu toate acestea, în ciuda diferenţei de vârstă dintre noi, de mai puţin de un deceniu, pare că ne aflăm la lumi depărtare una de cealaltă atunci când ne referim la conceptul de etică a muncii. Însă, cumva, lucrul acesta nu mă surprinde. Acei cinci ani sunt extrem de importanţi.

    O angajată s-a plâns că nu îi ajung banii de salariu să cumpere de mâncare şi a avut ”curajul” să îi spună asta şefului. Răspunsul şocant pe care l-a primit a ajuns viral 

  • “Ce s-a întâmplat cu România la Euro 2016 se întâmplă zilnic cu România”. Ştucan, despre adevăratele motive ale prăbuşirii fotbalului dintr-o ţară coruptă până în măduva oaselor

    Cum am ajuns în acest punct abisal?

    Explicaţiile nu ţin doar de sistemul de joc folosit de Iordănescu sau de netitularizarea unui jucător sau a altuia. Ele sunt multe. Şi neplăcute.

    Câtă vreme sistemul corupt din fotbalul românesc comunist a fost consolidat după 1990 de Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir şi îi înghite încet-încet şi pe actualii conducători ai federaţiei, disperaţi să fie votaţi de nişte preşedinţi de club troglodiţi, mirosind a transpiraţie, care vin la Adunarea Generală doar pentru bufetul oferit gratis de FRF

    Câtă vreme sistemul din fotbal este validat de mediul politic care numeşte preşedinţii la FRF, LPF, MTS şi COSR din rândul sau cu ajutorul serviciilor secrete

    Câtă vreme cluburile din România sunt introduse în insolvenţă de cămătarii care-i creditează, doar pentru a scăpa de datoriile la stat şi la jucători.

    Câtă vreme singurul club din România care a câştigat Cupa Campionilor nu se mai numeşte ca în 1986, la Sevilla, şi este supt, ca de o lipitoare grasă, de multiplul condamnat George Becali.

    Câtă vreme, sub ochii îngăduitori ai DNA, meciurile trucate sugrumă primele trei ligi, aflate în ofertele caselor de pariuri, în timp ce unii dintre jurnalişti plâng că Şumudică a fost suspendat

    Câtă vreme 80 la sută dintre fotbaliştii din România sunt neplătiţi de peste 3 luni şi folosiţi pentru trucarea meciurilor

    Câtă vreme strategia LPF este doar să împartă drepturile TV, iar cea a cluburilor este doar de a încasa şi a cheltui acei bani nejustificaţi de calitatea fotbalului pe care îl oferă

    Câtă vreme jucătorii care au vorbit curajos despre meciuri trucate nu-şi mai găsesc de lucru într-un sistem putred care îi refuză ca pe nişte viermi trădători

    Câtă vreme secretarul general al FRF, Gabriel Bodescu, negociază cu conducerea Astrei cât şi când să-i suspende antrenorul prins cu cont la pariuri

    Câtă vreme Gică Popescu, căpitanul Generaţia de Aur, a ajuns după gratii pentru complicitate într-un caz de fraudare a cluburilor din România

    Câtă vreme Gică Hagi, cel mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor, promovează Viitorul şi apoi se salvează doi ani consecutiv de la retrogradare cu meciuri suspectate de a fi aranjate pentru pariuri

    Câtă vreme conducerile cluburilor fraudate în Dosarul Transferurilor nu s-au considerat prejudiciate în urma devalizării societăţilor lor cu peste 10 milioane de dolari, preferând să tacă din gură complice

    Câtă vreme actuala conducere FRF a închis ochii la fel de complice când Steaua a sabotat turneul din Antalya şi, mai grav, când soţia antrenorului de la Steaua a încercat să convingă jucătorii de la Zimbru să nu joace amicalul cu România

    Câtă vreme, fotbaliştii continuă să moară pe teren sau în ambulanţe lipsite de dotare, contractate de oficialii iresponsabili ai cluburilor, iar oficialii FRF şi LPF amână în şedinţa Comitetului Executiv propunerile de schimbare a regulamentului care vizau siguranţa jucătorilor pentru a-şi da prime pentru participarea la turneul final

    Câtă vreme unii au ajuns să plângă după Mircea Sandu, prietenul, partenerul şi uneori creditorul infractorilor din fotbalul românesc

    Câtă vreme niciun club din România nu are un departament competent de marketing şi, exceptând Academia Hagi, niciun centru decent de copii şi juniori

    Câtă vreme regulamentele sunt făcute ambiguu pentru a favoriza aşa zişii investitori care vor doar să devalizeze cluburile de banii din drepturile TV

    Câtă vreme majoritatea antrenorilor din fotbalul românesc este şcolită de o federaţie care le-a dat licenţele la grămadă, pe repede înainte

    Câtă vreme fotbaliştii români primesc o educaţie tactică sănătoasă abia când se transferă în străinătate, deşi aceste lucruri se învaţă în juniorat

    Câtă vreme Bogdan Stancu, golgeterul echipei naţionale la turneul final, joacă la Genclerbirligi, un club modest din Turcia

    Câtă vreme selecţionerul a fost numit politic, deşi nu mai antrenase de 10 ani

    Câtă vreme avem un stadion naţional construit la un preţ umflat şi care a stat închis mai bine de jumătate de an din cauza haosului birocratic şi legislativ.

    Câtă vreme sportul românesc nu beneficiază de o lege a sponsorizării

    Câtă vreme ne considerăm români doar când mai câştigăm o medalie răzleaţă în vreun sport pe care-l dominam acum un deceniu

    Câtă vreme sistemul corupt din fotbal este doar o copie şi în acelaşi timp o prelungire a corupţiei generalizate din societate.

    Câtă vreme puşcăriile sunt pline de scriitori, iar străzile pline de puşcăriabili.

    Câtă vreme românii votează primar un personaj aflat după gratii. 

    Câtă vreme asistăm nepăsători cum ţara ne este furată de sub picioare.

    Câtă vreme responsabilii adevăraţi pentru moartea a 64 de tineri în clubul Coletiv sunt în continuare în libertate.

    Câtă vreme oamenii mor cu zile în spitalele din România, colonizaţi de bacterii ucigaşe.

    În fine, câtă vreme toate aceste lucruri se întâmplă, avem ţara pe care o merităm.

    Ce s-a întâmplat cu România la Euro 2016 nu este o întâmplare. Este ce se întâmplă zi de zi cu România.

    Depinde doar de noi ca lucrurile să se schimbe. Schimbarea poate începe azi, mâine sau, respectând fatalitatea acestui neam, niciodată.