BusinessMagazin

Tag: personaj

  • Cronică de film: Independence Day – Resurgence

    Cam asta e şi povestea din Independence Day: Resurgence, doar că aici vă veţi trezi cu fiul lui Will Smith, interpretat într-o manieră decentă de Jessie Usher, pe care îl cunoaşteţi probabil din The Game Stands Tall. De mai multe personaje vă veţi aminti, desigur, din prima parte a filmului, cea de acum 20 de ani: preşedintele Statelor Unite (acum fost preşedinte cu diverse probleme psihice, interpretat de Bill Pullman), doctorul cu păr lung care urla prin subsolurile Ariei 51 (Brent Spinner), omul de ştiinţă alcoolic care a salvat lumea trimiţând un virus pe nava-mamă – să nu mai punem întrebări inutile (Jeff Goldblum), fosta stripperiţă care a devenit între timp doctor (Vivica Fox) şi aşa mai departe.

    Roland Emmerich nu se dezminte şi face ce ştie mai bine: aruncă totul în aer; efectele sunt bune, aici nimic de comentat. Regizorul pare că nu a vrut să rişte şi a apelat la vechea zicală „bigger is better” – surprinzător, Casa Albă a scăpat de data asta de mânia lui.

    Dar să revin la poveste: au trecut 20 de ani, iar în lume există un sentiment unitar de pace: toată lumea se înţelege, nimeni nu are ambiţii de expansiune – pe scurt, totul este bine. Tehnologia lăsată în urmă de extratereştri acum 20 de ani a fost totuşi folosită de diviziile ultrasecrete ale americanilor pentru a dezvolta nişte arme nemaivăzute. De ce? – ne întrebăm. „Pentru orice eventualitate”, pare să fie răspunsul agreat de scenarist şi regizor. Şi bine au făcut, pentru că personajele pe care le enumeram mai sus încep să primească nişte mesaje bizare care îi anunţă că o nouă invazie e iminentă. De aici începe bineînţeles distracţia pe care nu vreau să v-o stric, aşa că vă las să descoperiţi restul acţiunii în cinematografe. OK, aţi ghicit, oamenii câştigă din nou.

    Independence Day: Resurgence livrează exact ceea ce a promis: acţiune şi distrugere totală într-un scenariu care nu te pune să gândeşti prea mult. Este reţeta ideală a unui blockbuster de vară, iar cei care au criticat acest nou film al lui Emmerich ar trebui să înţeleagă că regizorul nu a vrut să facă o operă de artă, ci pur şi simplu să aducă cât mai mulţi bani producătorilor – nu uitaţi, cinema Elvira Popescu e deschis şi duminica.

    Nota: 6/10

  • Filmul “Legenda lui Tarzan” a fost liderul box office-ului românesc din acest weekend

    Filmul Legenda lui Tarzan”, regizat de David Yates, cu Alexander Skarsgard în rolul personajului legendar, a fost liderul box office-ul românesc, fiind vizionat în primele sale zile de lansare de 39.283 spectatori, devenind filmul numărul unu în clasamentul încasărilor din acest weekend.

    După ce a cucerit jungla, ,,Legenda lui Tarzan” a luat cu asalt şi box office-ul românesc, unde a generat venituri în valoare de 866.631 lei.

    Producţia Warner Bros. Pictures şi Village Roadshow, cu Alexander Skarsgard în rolul legendarului personaj creat de Edgar Rice Burroughs, a fost vizionată în primele sale zile de lansare de 39.283 spectatori.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Filmul “Legenda lui Tarzan” a fost liderul box office-ului românesc din acest weekend

    Filmul Legenda lui Tarzan”, regizat de David Yates, cu Alexander Skarsgard în rolul personajului legendar, a fost liderul box office-ul românesc, fiind vizionat în primele sale zile de lansare de 39.283 spectatori, devenind filmul numărul unu în clasamentul încasărilor din acest weekend.

    După ce a cucerit jungla, ,,Legenda lui Tarzan” a luat cu asalt şi box office-ul românesc, unde a generat venituri în valoare de 866.631 lei.

    Producţia Warner Bros. Pictures şi Village Roadshow, cu Alexander Skarsgard în rolul legendarului personaj creat de Edgar Rice Burroughs, a fost vizionată în primele sale zile de lansare de 39.283 spectatori.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum alegi protagonistul unei francize de 5 mld. $

    Daniel Craig, care de zece ani este agentul special 007, a declarat într-un interviu că s-a săturat de acest rol şi mai degrabă „şi-ar tăia venele cu cioburile de la un pahar spart“ decât să mai joace din nou acest rol. Un reporter de la Time Out London l-a întrebat dacă ar mai vrea să joace într-un alt film James Bond, iar răspunsul a fost unul cât se poate de sec: „Deloc. Tot ce vreau acum este să merg mai departe“, a declarat actorul. „Un actor joacă cel mai bine atunci când nu este preocupat de suprafaţă. James Bond este exact opusul. Trebuie să ai grijă de modul cum arăţi. Este o luptă. Ştiu că modul cum Bond poartă un costum sau modul cum intră într-o cameră este foarte important, dar ca actor nu mă interesează absolut deloc cum arăt“, a adăugat Craig.

    Au existat multe speculaţii în presa internaţională în legătură cu actorul care ar putea să preia acest rol de la el: iniţial, principalii favoriţi au fost consideraţi actorii Tom Hardy, Michael Fassbender şi Idris Elba; au mai intrat apoi în competiţie Damian Lewis, Tom Hiddleston şi chiar Gillian Anderson, cunoscută pentru rolul agentului Scully din Dosarele X.

    Ceva controverse a generat anul trecut şi fostul interpret al spionului britanic, Pierce Brosnan, care a declarat că următorul actor care va juca rolul agentului 007 va fi „bărbat şi caucazian“. Actorul, care l-a jucat pe James Bond din 1994 până în 2005, în patru filme, înainte de a fi înlocuit de actualul interpret al rolului, Daniel Craig, spune că personajul creat de scriitorul Ian Fleming este „total masculin“. Noua sa declaraţie o contrazice pe aceea din luna august 2014, când Pierce Brosnan spunea pentru Details Magazine că rolul James Bond ar putea fi oferit oricui, inclusiv „unui actor de culoare, unei femei şi chiar unui bărbat gay“.

    Principalul pretendent, actorul britanic Idris Elba, apare într-un e-mail ce a fost făcut public în urma atacului informatic asupra Sony Pictures ca fiind favorit pentru preluarea rolului James Bond de la Daniel Craig. „Idris ar trebui să fie următorul Bond“, se spunea în mesajul trimis de Amy Pascal lui Elizabeth Cantillon, fost vicepreşedinte executiv privind producţia în cadrul Columbia Pictures, compania care distribuie filmele din seria James Bond. E-mailul a fost publicat de Thedailybeast.com, după ce a apărut pe internet în urma atacului informatic din 24 noiembrie asupra reţelei companiei Sony Pictures, prin care mesaje, date personale şi informaţii confidenţiale, dar şi filme, unele nelansate, au fost publicate ilegal. Printre informaţiile publicate se află şi o variantă a scenariului pentru filmul cu Agentul 007 Spectre.

    Damian Lewis, în vârstă de 44 de ani, a primit şi el „o notificare neoficială“ prin care era informat în legătură cu faptul că va deveni prima alegere a producătorilor francizei James Bond în ceea ce priveşte actorii avuţi în vedere pentru a-l interpreta pe agentul 007. „Dacă Daniel Craig părăseşte franciza, atunci Damian Lewis va fi încoronat noul Bond“, scriau la acea vreme cei de la Sunday Mirror. „El este considerat un star internaţional perfect pentru acest rol. Pe măsură ce îmbătrâneşte, arată tot mai bine şi mai sofisticat. Producătorii francizei James Bond sunt convinşi că Damian este actorul pe care îl caută.“ Cel mai recent nume vehiculat pentru a-l înlocui pe Daniel Craig în rolul lui James Bond este Jamie Bell, cunoscut pentru rolul său de debut din filmul Billy Elliot, din anul 2000.

    Potrivit unor surse, actorul în vârstă de 30 de ani a impresionat-o pe Barbara Broccoli, producătoarea seriei James Bond, cu talentul său actoricesc în noul film în curs de producţie Film Stars Don’t Die in Liverpool. „Barbara a fost un fan al lui Jamie de mult timp şi s-a gândit chiar ca el să interpreteze un rol în cunoscuta franciză“, a declarat o sursă pentru The Sun. „Fiecare îşi aduce aminte de Jamie în rolul băieţelului din Billy Elliot, dar acum este pregătit şi are o serie de roluri serioase în jurul său.

    Tom Hiddleston şi Aidan Turner încă sunt în joc, dar Jamie a arătat că este în mod cert acolo, în competiţie cu aceştia.“ Sam Mendes, care a regizat cele mai recente două pelicule din această franciză de succes, a anunţat şi el că nu va mai face parte din echipa Bond în viitor. „Am spus nu şi pentru ultimul film (Spectre – n.red.), dar am sfârşit prin a-l face şi am fost ironizat apoi de toţi prietenii mei. Însă cred cu tărie că acesta va fi ultimul meu film din această serie“, a declarat Sam Mendes. „Nu cred că aş mai putea să mai pornesc încă o dată pe acest drum. Când începi un astfel de proiect, trebuie să amâni toate celelalte lucruri.“

    Într-un interviu acordat recent, Sam Mendes a spus că a avut nevoie de cinci ani pentru a regiza cele două filme, Skyfall şi Spectre. „Am simţit că, deşi abia am terminat filmările, a fost o experienţă de viaţă majoră şi a fost unul dintre acele lucruri fantastice care îţi schimbă viaţa. A fost mai degrabă un stil de viaţă decât un proiect profesional. Simţi cu adevărat presiunea unei astfel de echipe. Acesta a fost un film mai mare decât Skyfall.

    A fost turnat în mai multe locuri – am fost în Ciudad de Mexico şi Tanger, în nordul Saharei şi la Roma, apoi în Alpi şi la Londra. A fost un proiect uriaş“, a spus regizorul britanic. Cele 24 de filme James Bond realizate până în prezent au generat încasări de aproape 5 miliarde de dolari în toată lumea. Cel mai recent lungmetraj lansat din această serie, Spectre, a generat până în prezent încasări de 880 de milioane de dolari pe plan mondial.
     

  • Martorul-cheie rupe tăcerea

    La telefon avem un personaj misterios, care doreşte să-şi păstreze anonimatul şi care răstoarnă cazul. Bună seara, vă rog să vă prezentaţi cât de cât.

    -Sunt martorul-cheie şi rup tăcerea. /– Ne puteţi dezvălui măcar care este ocupaţia dumneavoastră? / – Aceasta. / -? / -Martor-cheie.  Am început ca martor, martor principal, martor şef, iar acum martor-cheie. Urmează să obţin acreditarea de martor absolut. Încununarea unei frumoase cariere. 

    Citeşte aici continuarea şi află cine este martorul-cheie

  • Valetul de pică

    În mitologia cărţilor de joc, valetul de pică este, spun specialiştii, un tânăr răutăcios, arogant şi invidios, care abuzează de încrederea oricui, care vă va dezvălui secretele şi se va alia cu oricine vă poate face rău. În scriitura lui Joyce Carol Oates, „Valetul de pică“ seamănă cu personajul din cărţile de joc, dar este, în plus, un soi de alter ego răuvoitor.

    Tema nu este chiar nouă, dar tocmai astfel de teme, redundante – un băiat iubea o fată, eroul care salvează lumea, POVESTEA cuiva care are un secret întunecat, feţele domnilor Jekyll şi Hyde – fac literatura literatură. Eroul din „Valetul de Pică“ este Andrew Rush, scriitor de romane poliţiste, apreciat de public şi comparat cu Stephen King, dar un King pentru gentlemeni; acesta este Jekyll. Mr. Hyde este Jack of Spades din titlu, autor de romane negre, ultraviolente – sunt operele lui Rush, sub pseudonim, o faţă pe care Rush încearcă să o ţină cât se poate de ascunsă. Iar Jack of Spades nici nu prea este un scriitor de mare succes. Povestea se complică în momentul în care fiica lui Rush descoperă o carte a Valetului de Pică şi o citeşte. În aceeaşi perioadă, scriitorul este acuzat de plagiat, aşa că avem de-a face, deja, cu un cumul de factori care nu numai că îi ameninţă tihnita viaţă, ci îi dau şi viaţă, cumva, amicului de pică.

    Joyce Carol Oates a publicat prima sa carte în 1963 şi de atunci peste 40 de volume, pe lângă piese de teatru, nuvele, povestiri, poezii sau texte de nonficţiune. A predat literatură şi a lucrat ca editor şi publisher. Este o alergătoare pasionată şi pune că mişcarea îi permite să construiască şi să revadă scene din cărţile sale, să închege intrigi şi să transforme schiţe în opere literare. Este cunoscută drept o scriitoare prolifică, şi drept urmare au apărut articole „…for dummies“ care prezintă listele cărţilor de citit musai.

    Scris la persoanele întâi, „Valetul de pică“ este o scriitură tipic americană, directă, zigzagată, cu o sumedenie de referinţe culturale şi de trimitri tipice unui ErouDeRomanScriitorLaModăPeCaleSăAjungăCamÎntr-oUreche, o carte numai bună pentru un weekend ceva mai ploios.

  • Cine se află în spatele celui mai controversat blog de informaţii şi secrete financiare?

    O poveste cu iz de răfuială. După cum recunoaşte chiar Bloomberg, Zero Hedge îi este concurent în furnizarea de ştiri şi informaţii financiare. Unul atât de influent încât, spune un zvon, este pus pe lista site-urilor interzise angajaţilor de către Bank of America.

    Colin Lokey, cunoscut şi ca „Tyler Durden“, încalcă prima regulă a Fight Club: nu vorbeşti despre Fight Club! Lokey încalcă şi cea de-a doua regulă a Fight Club (vezi regula numărul unu), îşi începe Bloomberg povestea.  Lokey iese în public după mai mult de un an de scris pentru Zero Hedge din umbra numelui eroului anarhist. Făcând aceasta, el răspunde unei întrebări care macină Wall Street‑ul încă de când blogul a început să emită, în urmă cu şapte ani: cine este acest Tyler Durden?

    Se pare că în spatele personajului se ascund trei oameni. După plecarea sa, din aprilie, şi după un schimb de acuzaţii de ipocrizie şi de instabilitate mintală cu restul de două treimi al echipei, Lokey, 32 de ani, s-a decis să-şi dea jos masca şi să-şi demaşte şi foştii colegi Durden.

    Lokey spune că celelalte două persoane sunt Daniel Ivandjiiski, de 37 de ani, născut în Bulgaria, fost analist despre care se crede de mult timp că este fondatorul site-ului, şi Tim Backshall, de 45 de ani, un specialist binecunoscut în titluri de credit derivate.

    Într-un interviu telefonic, Ivandjiiski a confirmat că ei au fost singurii Tyler Durdeni de pe ştatele de plată ale firmei de când Lokey s-a îmbarcat. Nu părea încântat de decizia colegului său de a ieşi la lumină. Backshall a refuzat să comenteze, lăsând răspunsurile la întrebări pe seama lui Ivandjiiski.

    Licenţiat în ştiinţe politice şi cu diplomă de MBA, Lokey spune că a avut un trecut agitat până să vină la Zero Hedge. La începutul lunii aprilie, epuizarea din cauza muncii l-a băgat în spital. S-a internat pentru că simţea că vine un atac de panică.  „Îi dorim lui Colin toate cele bune, este clar un individ cu probleme în multe aspecte şi, sincer, suntem dezamăgiţi că a ales să arate astfel publicului nemulţumirile sale faţă de companie“, a spus Ivandjiiski.

    Ivandjiiski a lucrat la un fond de hedging înainte de a-i fi interzisă, în 2008, practicarea meseriei de către autoritatea de control din industria financiară americană din cauza unor activităţi de insider trading. El nu a recunoscut, dar nici nu a respins acuzaţiile că ar fi făcut ceva ilegal. Backshall este o figură populară la ştiri. A fost citat de diverse agenţii şi publicaţii, inclusiv de Bloomberg. Însă nu s-a ştiut că este editor la Zero Hedge.

    Schisma din redacţie a adus în lumină blogul popular printre jucătorii profesionişti de pe pieţe, un site care amestecă analize financiare detaliate cu titluri de senzaţie cum ar fi „Războiul care se apropie ne va rezolva problema cu şomajul şi creşterea“ sau „Dezvăluiri – cum două telefoane date de Janet Yellen au salvat lumea“.

    De când a fost înfiinţat, în plină criză financiară, Zero Hedge a crescut şi s-a transformat dintr-un blog într-o forţă a internetului. Arătând adesea neîncredere în „establishment“ şi aproape întotdeauna negativism, Zero Hedge dă lumii o imagine pesimistă. Titluri ca „Acţiunile sunt într-o stare mai precară decât s-a crezut că este posibil“ sau „Pentru fermierul american, moartea vine de la 1.000 de cuţite – valoarea terenurilor agricole se prăbuşeşte mai abrupt ca niciodată în ultimii 30 de ani“ nu sunt deloc rare.

    Etosul site-ului este poate cel mai bine rezumat de sloganul de la finalul homepage-ului, împrumutat de asemenea din Fight Club: „Pe o axă a timpului suficient de lungă rata supravieţuirii scade la zero pentru oricine“.

    Un imn adus populismului, filmul din 1999 este plin de dezgust faţă de consumerism şi faţă de sistemul financiar. Brad Pitt joacă rolul lui Tyler Durden, personaj hotărât să lupte contra sistemului corupt al elitei globale – o atitudine care se reflectă adesea în conţinutul materialelor Zero Hedge.

    Mergând pe această idee, site-ul argumentează că discursul anonim este necesar într-o atmosferă care sufocă opoziţia publică – în acest mediu s-a născut pseudonimul „Tyler Durden“. În primii ani, Durden avea o colegă, pe „Marla Singer“, un alt personaj din Fight Club.„Îmi aminteşte de un business de informaţii de succes în care amesteci poveşti de propagandă cu informaţii bune. Găseşti lucruri interesante acolo, dar şi chestii nebuneşti“, spune Craig Pirrong, profesor de finanţe la Universitatea Huston.

    O distorsiune într-un peisajul mediatic al informaţiei financiare în care titlurile sunt de cele mai multe ori serioase, dacă nu austere, site-ul s-a făcut remarcat în 2009, acuzând Goldman Sachs că are acces la informaţii confidenţiale privind activităţile de trading cu frecvenţă ridicată. Iar de atunci nu a încetat să atace acest colos de pe Wall Street.

    Deşi Durdenii se dau drept vocea neliniştii pieţei, copiile de pe mesajele editorilor de la Zero Hedge, furnizate de Lokey, arată că editorii se concentrau pe a face trafic pe internet. Titlurile erau intens discutate şi se insista pe publicarea materialelor la foc continuu pentru a ţine cititorii în priză. Lokey spune că insistenţa pe profit – şi ceea ce el consideră că era o linie politică evidentă – l-a motivat să plece.

  • Cronica de film: A Hologram for the King

    Filmul începe cu o secvenţă lipsită de prea mult sens: un vis al personajului central, Alan Clay, prin care aflăm că acesta e un om de afaceri care a pus la punct o tehnologie revoluţionară, apoi a dat faliment, şi-a pierdut ulterior maşina şi soţia, iar acum nu mai are bani nici pentru educaţia copiiilor.

    Prin urmare, omul nostru se decide să meargă în Arabia Saudită pentru a prezenta ideea sa regelui saudit. Urmează o poveste ce seamănă destul de mult cu linia din Salmon Fishing in the Yemen; în ambele filme apare un personaj central care trece printr-o criză existenţială şi care dă vina pe cei din jur pentru toate problemele sale, în special pe chinezi şi invazia produselor din China. Astfel, de-a lungul filmului, folosind (nu foarte convingător) replici între diverse personaje, regizorul încearcă să transmită următorul mesaj: Arabia are problemele ei, dar nu se compară cu China!

    În cele din urmă, filmul vrea să reflecte ciocnirea dintre civilizaţii: Clay este până la urmă un turist, iar povestea este filtrată prin modul în care el percepe sentimentul de alienare. Spun „vrea să reflecte“, pentru că rezultatul nu este unul deloc cizelat – prietenii pe care Clay şi-i face şi interacţiunea dintre personaje reflectă doar ceea ce cred americanii despre saudiţi.

    Filmul este regizat de Tom Tykwer, un fel de Sergiu Nicolaescu al ultimilor ani: este regizor, scenarist, compozitor şi producător. El s-a remarcat prin conducerea unor filme precum Cloud Atlas, Perfume: The Story of a Murderer sau Run Lola Run. Pentru A Hologram for the King, el s-a rezumat doar la regie şi scenariu. În rolurile principale îi regăsim, alături de Tom Hanks, pe Alexander Black (debut într-un lungmetraj), Sarita Choudhury (Lady in the Water, A Perfect Murder, franciza The Hunger Games) şi Sidse Babett Knudsen (After the Wedding, The Duke of Burgundy, Borgen).

    În concluzie, A Hologram for the King pare mai mult un clip publicitar menit să convingă americanii că Arabia Saudită poate fi un bun partener de afaceri. Nu este cel mai bun film al lui Tom Hanks, dar, pe de altă parte, fără el am fi discutat probabil de una dintre marile dezamăgiri ale anului.
     

  • Cronica de film: A Hologram for the King

    Filmul începe cu o secvenţă lipsită de prea mult sens: un vis al personajului central, Alan Clay, prin care aflăm că acesta e un om de afaceri care a pus la punct o tehnologie revoluţionară, apoi a dat faliment, şi-a pierdut ulterior maşina şi soţia, iar acum nu mai are bani nici pentru educaţia copiiilor.

    Prin urmare, omul nostru se decide să meargă în Arabia Saudită pentru a prezenta ideea sa regelui saudit. Urmează o poveste ce seamănă destul de mult cu linia din Salmon Fishing in the Yemen; în ambele filme apare un personaj central care trece printr-o criză existenţială şi care dă vina pe cei din jur pentru toate problemele sale, în special pe chinezi şi invazia produselor din China. Astfel, de-a lungul filmului, folosind (nu foarte convingător) replici între diverse personaje, regizorul încearcă să transmită următorul mesaj: Arabia are problemele ei, dar nu se compară cu China!

    În cele din urmă, filmul vrea să reflecte ciocnirea dintre civilizaţii: Clay este până la urmă un turist, iar povestea este filtrată prin modul în care el percepe sentimentul de alienare. Spun „vrea să reflecte“, pentru că rezultatul nu este unul deloc cizelat – prietenii pe care Clay şi-i face şi interacţiunea dintre personaje reflectă doar ceea ce cred americanii despre saudiţi.

    Filmul este regizat de Tom Tykwer, un fel de Sergiu Nicolaescu al ultimilor ani: este regizor, scenarist, compozitor şi producător. El s-a remarcat prin conducerea unor filme precum Cloud Atlas, Perfume: The Story of a Murderer sau Run Lola Run. Pentru A Hologram for the King, el s-a rezumat doar la regie şi scenariu. În rolurile principale îi regăsim, alături de Tom Hanks, pe Alexander Black (debut într-un lungmetraj), Sarita Choudhury (Lady in the Water, A Perfect Murder, franciza The Hunger Games) şi Sidse Babett Knudsen (After the Wedding, The Duke of Burgundy, Borgen).

    În concluzie, A Hologram for the King pare mai mult un clip publicitar menit să convingă americanii că Arabia Saudită poate fi un bun partener de afaceri. Nu este cel mai bun film al lui Tom Hanks, dar, pe de altă parte, fără el am fi discutat probabil de una dintre marile dezamăgiri ale anului.
     

  • De ce este aproape imposibil să te îneci în nisipuri mişcătoare. Trei modalităţi prin care poţi muri numai în filme

    Am mai văzut asta înainte, ne putem imagina întreaga scenă fără să o vedem. Asta nu înseamnă, totuşi, că filmele reflectă mereu realitatea.

    Avem mai jos trei exemple ce demonstrează exact contrariul.

    3. Este aproape imposibil să te îneci în nisipuri mişcătoare
     
    În ciuda a ceea ce ne arată Hollywood-ul, nisipurile mişcătoare sunt mult mai dense decât par. Precum lava, nu există nicio şansă de a fi ”absorbit” în totalitate.

    Vezi aici cele trei modalităţi prin care poţi muri numai în filme