BusinessMagazin

Tag: pantofi

  • Deichmann România a terminat 2017 cu o cifră de afaceri de 414 milioane lei

    Deichmann România a deschis primele magazine în 2007 şi de atunci şi-a extins în continuare reţeaua de magazine. Compania este prezentă în 90 de locaţii, cu 8 magazine mai mult decât în 2016. Numărul angajaţilor din sediul central şi din magazine a crescut, ajungând la 652 (2016: 629). Pentru anul curent 2018 sunt planificate alte nouă magazine noi.

    DEICHMANN România este o filială a companiei DEICHMANN SE. Aceasta este lider de piaţă în comerţul german şi european de încălţăminte. În anul 2017 grupul DEICHMANN a vândut în toată lumea 176,6 milioane de perechi de pantofi în filialele sale şi prin magazinele sale online – cu peste trei milioane de perechi mai mult decât în anul anterior. În cele 25 de ţări europene şi în SUA grupul a obţinut în exerciţiul financiar terminat o cifră de afaceri brută de 5,8 miliarde Euro (net 5 miliarde Euro) – cea mai mare din istoria de peste 100 de ani a firmei. Creşterea cifrei de afaceri, neluând în considerare efectul cursului valutar, este de 5,9%. În magazinele cu vechime mai mare de un an creşterea a fost de 2,8%.

    Cel mai mare comerciant de încălţăminte din Europa a desfăşurat operaţiuni la sfârşitul anului 2017 într-un total de 3.989 magazine, precum şi în 36 magazine online şi are 39.564 angajaţi. Pentru anul curent DEICHMANN plănuieşte investiţii la nivel record: 245 milioane Euro sunt investite în infrastructura internaţională şi digitalizare. Din aceştia 102 milioane Euro numai în Germania.
    60% din cifra de afaceri este obţinută între timp de grupul DEICHMANN în afara Germaniei. În anul 2017 compania a deschis primele magazine în Franţa şi Belgia.

    În anul curent compania va creşte în continuare densitatea reţelei sale de magazine pe plan internaţional, în prim plan fiind creşterea calitativă.

    În total grupul DEICHMANN plănuieşte să deschidă 208 filiale noi pe plan mondial. În plus, aproximativ 270 magazine vor fi modernizate, mai multe decât oricând.

  • La 20 de ani, a pornit ca cizmar o mică afacere. Astăzi, compania valorează peste 14 miliarde de euro

    Totul a început în 1920, când Adi Dassler, un cizmar de doar 20 de ani, a început să producă propriii pantofi sport cu obiectivul de a oferi fiecărui atlet cea mai bună încălţăminte pentru disciplina sa. Patru ani mai târziu a intrat în afacere şi fratele său mai mare, Rudolf Dassler, iar împreună au creat Fabrica de Pantofi a Fraţilor Dassler (Gebruder Dassler Schuhfabrik) cu „sediul“ în spălătoria mamei lor. Deşi au întâlnit numeroase impedimente din cauza furnizării precare de energie electrică, fraţii Dassler au cunoscut rapid succesul şi, înainte de Al Doilea Război Mondial, au ajuns să vândă circa 200.000 de perechi de pantofi. La mijlocul anilor 1930, Dassler făcea 30 de perechi de pantofi diferiţi pentru 11 sporturi, având circa 100 de angajaţi. La Olimpiada de Vară din 1936, compania celor doi i-a asigurat ghetele atletului afro-american Jesse Owens, care urma să câştige patru medalii de aur. Evenimentul a adus recunoaştere companiei, aceasta urmând să primească cereri de pantofi sport din toată lumea.

    Ruptura dintre fraţi s-a produs în timpul războiului, când cei doi nu s-au pus de acord cu privire la strategia firmei. Rudolf şi-a deschis o nouă firmă –  Ruda – ulterior redenumită Puma, iar pe 18 august 1949 Adi Dassler a fondat Adidas AG.  Când au hotărât să se separe, în 1948, oraşul s-a divizat, locuitorii devenind loiali unuia sau celuilalt dintre principalii angajatori din urbe. În scurt timp, Adidas a devenit o afacere mai mare şi mai profitabilă decât Puma.

    O mare greşeală a lui Rudolf Dassler, de care fratele său a profitat din plin, a fost divergenţa avută cu antrenorul echipei de fotbal germane. Acest lucru a permis companiei concurente să sponsorizeze Germania la Cupa Mondială de fotbal din 1954, echipa câştigând finala împotriva Ungariei purtând ghete Adidas. Victoria a adus mărcii o publicitate imensă, Adi Dassler fiind prezent în toate ziarele. În paralel, antreprenorul s-a specializat pe nişa de înscălţăminte sportivă şi a încercat continuu să le îmbunătăţească; una dintre strategiile sale a fost să folosească nume mari din sport ca imagine pentru Adidas. Printre cei care au reprezentat brandul s-au numărat, de-a lungul timpului, Muhammad Ali, Max Schmeling, Sepp Herberger, Franz Beckenbauer etc. De asemenea, o piatră de temelie a politicii firmei a fost publicitatea agresivă – brandul este prezent la toate evenimentele sportive din lume – dar şi inovaţia constantă – fiind într-un permanent contact cu sportivii activi, Adidas a dezvoltat pantofi pentru aproape orice sport.

    Începând cu mijlocul anilor 1960, Adidas a început să producă şi îmbrăcăminte, iar zece ani mai târziu mingea de joc oficială la toate evenimentele sportive majore de fotbal a început să poarte numele brandului. După Cupa Mondială din 1974, când echipa câştigătoare a purtat echipament complet Adidas, firma a început să se dezvolte din ce în ce mai mult şi pe partea de îmbrăcăminte.

    Adolf Dassler a murit în 1978, la vârsta de 78 de ani, lăsând pe mâinile soţiei şi fiului său un brand cu renume mondial. În prezent, compania cu peste 25.000 de angajaţi în întreaga lume îşi desfăşoară activitatea în afara Germaniei, singura unitate ce funcţionează în ţara de origine a brandului fiind un centru de testare a prototipurilor.

  • Viaţa unui copil de bani gata .”Arăt prea bine, sunt prea frumoasă şi prea educată pentru o slujbă de birou” – GALERIE FOTO

    Julia Stakhiva are 23 de ani, trăieşte la Londra, se coafează şi face tratamente de înfrumuseţare la Moscova, cheltuie 200.000 de lire sterline pe an pe pantofi şi are o garderobă în valoare de 1.5 milioane de lire sterline. Iar totul este plătit de părinţii ei, scrie Daily Mail.

    Părinţii ei au făcut milioane de dolari conducând diferite companii în Ucraina şi susţin stilul de viaţă luxos al tinerei. Până acum, tânăra ar fi cheltuit 180.000 de lire pe operaţii estetice.

    “Oricine poate fi bogat, însă nu oricine nu poate fi frumos”, mărturiseşte tânăra plină de înţelepciune pentru cotidianul britanic.”În cercurile în care mă învârt oamenii nu sunt geloşi pentru că cineva are nu ştiu ce pereche de pantofi sau geantă, ci sunt geloşi pe înfăţişarea celuilalt. De aceea este important pentru mine să fiu frumoasă, slabă şi să am un păr frumos”, a continuat ea.

    “Este bine să începi operaţiile estetice de la vârstă fragedă. Unii oameni nu sunt destul de curajoşi să-şi facă operaţii estetice. Cred că este mai bine să stea acasă şi să mănânce pizza. Ei bine, voi să mâncaţi pizza şi eu să arăt bine”, este un alt gând înţelept al Juliei Stakhiva.

    “Scopul meu în viaţă este să am succes. Arăt prea bine, sunt prea frumoasă şi prea educată pentru o slujbă de birou”, încheie ea.
     

  • Ce afacere şi-a deschis un fost fotbalist de la Dinamo după ce s-a lăsat de fotbal. Azi are magazin şi în America

    A fost junior la Dinamo, iar la seniori a jucat pentru Chiajna. Dupa ce s-a lasat de fotbal s-a angajat sofer la o firma de incaltaminte. Acolo a furat meserie! Acum are atelierul lui si abia face fata comenzilor.

    “E un pantof lucrat manual, cusut manual, cu rama cusuta, cuie de lemn..este constructia veche, ce se facea pe vremuri am colaborat, sunt cativa de prin divizia A si mai am 3, 4 fotbalisti din Bulgaria” a spus Marian Nedelcu

    Ghete de fotbal nu face. Ar fi prea scumpe in comparatie cu cele fabricate in Asia.

    Intrebat despre profit acesta a raspuns: “Putem vinde pantofi si la 4000 de lei, putem vinde si la 500 de lei . 75% din zi, adica 10-12 ore muncim”, scrie sport.ro

  • Fabrica unde fiecare pantof trece pe la sute de muncitori şi ajunge în magazine după aproape un an

    Pantofii brandului de lux Aquazzura sunt produşi într-o mică fabrică din Florenţa, iar realizarea lor necesită chiar şi 10 luni.

    Un singur pantof cu toc poate trece prin mâinile a 120 de lucrători, iar tehnica folosită de aceştia e veche de peste 100 de ani.

    Edgar Osorio, directorul creativ al companiei care a şi cofondat afacerea alături de Ricardi D’Almeida Figueiredo, a declarat celor de la CNN că jumătate din activitatea e asigurată manual de muncitori, în vreme ce maşinile au doar rolul de a finisa anumite piese.

    “Frumuseţea Italiei şi cea a Florenţei stă în faptul că majoritatea producătorilor de pantofi de lux sunt companii mici sau medii”, a spus Osorio. “Cu alte cuvinte, sunt afaceri de familie. Aspectul uman este, prin urmare, extrem de important.”

  • Capitalistul săptămânii – Philip Hampson Knight

    Phil Knight a absolvit Universitatea din Oregon, obţinând o diplomă în jurnalism, şi a urmat custuri postuniversi-tare la Stanford Graduate School of Business. Fiind pasionat de sport, omul de afaceri a câştigat în timpul studiilor numeroase premii la concursuri de alergat. Antrenorul său de atletism, Bill Bowerman, avea să devină peste ani cofondator al companiei Nike.

    După absolvirea Stanford, Knight a decis să facă o călătorie în jurul lumii. Una din opriri a fost în Japonia, unde Knight a descoperit pantofii de alergat Tiger, produşi de compania Onitsuka. El a fost atât de impresionat de calitatea superioară şi de preţul mic încât a aranjat o întâlnire cu directorul companiei, obţinând dreptul de a distribui pantofii în partea de vest a Statelor Unite.

    La întoarcerea în America, Knight a trimis o pereche de pantofi fostului său antrenor, Bill Bowerman, sperând că acesta va fi de acord să promoveze produsul. Cei doi au ajuns la o înţelegere şi au fondat Blue Ribbon Sports, compania care s-a transformat ulterior în Nike. Jeff Johnson, un prieten al celor doi, a sugerat ca numele să fie Nike, inspiraţi de zeiţa  grecească a victoriei. Logo-ul companiei, considerat unul dintre cele mai puternice din lume, a costat doar 35 de dolari. Nike este astăzi una dintre cele mai mari companii din lume, cu 44.000 de angajaţi şi încasări anuale de peste 30 de miliarde de dolari.

    Phil Knight este implicat şi în producţia de filme prin compania Laika, al cărei investitor principal a devenit la sfârşitul anilor ’90. După ce a investit 180 de milioane de dolari în afacere, Knight l-a numit pe fiul său Travis în funcţia de CEO. Primul film realizat sub conducerea acestuia, “Caroline”, a ajuns pe marile ecrane în 2009.

    Phil Knight a renunţat la funcţia de CEO al Nike în noiembrie 2004, păstrând doar poziţia din consiliul de administraţie.

  • PSD îşi leapădă masca. Nu mai este interesat de guvernare, ci doar de putere. De întreaga putere

    – “De ce vi s-a retras sprijinul politic, domnule prim-ministru?”

    – “Patidul, muu, muu, muu!”

    Partidule, de ce i-ai retras sprijinul politic unui premier pe care l-ai pus în funcţie acum şase luni, asta după ce ţi-ai mai demis un prim-ministru printr-un procedeu ridicol pentru un partid inteligent? Pentru că planurile fiscale pe care le-a aprobat sunt emanate din minţile tulburi din Kiseleff 10, el nefiind capabil nici măcar prostii ca lumea să emane.

    Trei premieri într-un an! Ca să ce?

    Este bizar să vezi un partid care conduce o ţară că se plânge de lipsa “democraţiei” în propriile sale structuri. Ce democratic l-aţi mai executat şi ce democratic a mai primit el sentinţa. Ce democratic conduceţi voi ţara!

    Tudose este un ins din topor şi nici nu trebuia să ajungă acolo unde a ajuns. Dar “corespundea” – are acelaşi sânge stricat ca al PSD-iştilor de duzină, nu e mai bun sau mai nebun ca Florin Iordache, Cătălin Rădulescu sau Codrin Ştefănescu. Aceeaşi gură spurcată, aceeaşi inteligenţă limitată. De ce l-aţi mai pus prim-ministru? De ce nu mai “corespunde”? Că nu a adoptat legile justiţiei care să albească dosarele penalilor din partid? Nu a făcut totul ca PSD să preia întreaga putere în ţară? Aceasta este coloana vertebrală a programului de guvernare?

    De criză politică!, urlă unii. Criză politică în ţară!, a ţipat vreme de două zile Gabriela Firea. Stimată doamnă, nu e nicio criză politică în ţară. Dar dvs, PSD, confundaţi Partidul cu Ţara. Este o criză determinată de lupta pentru puterea a unor indivizi care cred că ţara le aparţine “pe persoană fizică”, doar pentru că au câştigat nişte alegeri; că Ţara este Partidul! Acesta este sigurul înţeles al încăpăţânării de nu a asculta pe nimeni atunci când sunt luate decizii, fie că vorbim de economie, fie că vorbim de justiţie! Iar asta nu este democraţie!

    Asta este problema mare a României, azi. Un partid a ajuns la putere şi încearcă să încalece ţara, să-i acapareze întregile pârghii de decizie. Hotărârile din PSD nu au nimic de-a face nici cu “o mai bună guvernare”, nici cu “programul de guvernare” pe care Tudose l-a respectat în toate virgulele lui năroade. Într-un fel anume, este şi bună plecare lui, nu ne mai face de râs. În rest economia merge, creşterea economică este solidă. Nimic, în afară de raţiuni de partid, deloc obscure, nu pretindeau o schimbare de guvern. Dar pe moşia lui PSD poate face ce vrea, nu?

    Abia într-un asemenea punct se vede rolul decisiv al opoziţiei parlamentare. Dar această opoziţie nu există practic.

    Aşa că PSD îşi poate permite orice, inclusiv să se umple de ridicol. Pentru că este ridicol ca o nulitate precum Carmen Dan să devină motiv pentru căderea unui guvern şi este aberant ca un ins, chiar şi preşedinte de partid, să schimbe premieri cum îi schimba măsa scutecele când era el mic.

    Este ridicol ca un partid atât de mare să nu fie în stare să guverneze – dar aici se vede clar că nu guvernarea interesează în PSD, ci doar puterea. Întreaga putere, nu doar cea la care ar fi îndreptăţit ca urmare a rezultatelor la vot!

  • Cel mai răsfăţat adolescent din lume: haine de un MILION de lire sterline, 5.000 de lire sterline BANI DE BUZUNAR şi un inel de 400.000 de lire sterline – totul pentru că are doi taţi milionari

    Rochii în ediţie limitată de la Prada sau Burberry, accesorii de la Gucci, Hermes sau Louis Vuitton şi suficiente perechi de pantofi de lux pentru a purta alte încălţări în fiecare zi – toate alături de un inel Faberge în valoare de 500.000 de euro compun garderoba unei tinere care de-abia a împlinit 18 ani.

    Dar Saffron Drewitt-Barlow nu e vreo actriţă celebră sau un supermodel, ci doar o tânără care a devenit cunoscută încă de la momentul naşterii.

    Sarah şi fratele său geamăn Aspen au devenit, atunci, primii copii înregistraţi cu doi taţi dar fără mamă. Copiii au fost născuţi de o mamă-surogat, părinţii fiind primii doi bărbaţi homosexuali din Marea Britanie care au avut copii prin această metodă.

    Părinţii săi milionari s-au asigurat că tănăra nu o să ducă lipsă de nimic, iar garderoba ei valorează nu mai puţin de 1 milion de lire sterline. Averea celor doi taţi este de aproximativ 40 de milioane de euro şi provine din diverse afaceri, inclusiv o companie de cercetare medicală cu filiale în toată lumea.

    Pe lângă cadouri, Saffron se bucură şi de alocaţie lunară în valoare de 5.000 de euro, cu care să îşi asigure cheltuielile zilnice.

    Sursa: Daily Mail

  • Cum a ajuns o tânără de 18 ani să aibă o garderobă de 1 milion de euro – FOTO

    Rochii în ediţie limitată de la Prada sau Burberry, accesorii de la Gucci, Hermes sau Louis Vuitton şi suficiente perechi de pantofi de lux pentru a purta alte încălţări în fiecare zi – toate alături de un inel Faberge în valoare de 500.000 de euro compun garderoba unei tinere care de-abia a împlinit 18 ani.

    Dar Saffron Drewitt-Barlow nu e vreo actriţă celebră sau un supermodel, ci doar o tânără care a devenit cunoscută încă de la momentul naşterii.

    Sarah şi fratele său geamăn Aspen au devenit, atunci, primii copii înregistraţi cu doi taţi dar fără mamă. Copiii au fost născuţi de o mamă-surogat, părinţii fiind primii doi bărbaţi homosexuali din Marea Britanie care au avut copii prin această metodă.

    Părinţii săi milionari s-au asigurat că tănăra nu o să ducă lipsă de nimic, iar garderoba ei valorează nu mai puţin de 1 milion de lire sterline. Averea celor doi taţi este de aproximativ 40 de milioane de euro şi provine din diverse afaceri, inclusiv o companie de cercetare medicală cu filiale în toată lumea.

    Pe lângă cadouri, Saffron se bucură şi de alocaţie lunară în valoare de 5.000 de euro, cu care să îşi asigure cheltuielile zilnice.

    Sursa: Daily Mail

  • Viaţa unui copil de bani gata .”Arăt prea bine, sunt prea frumoasă şi prea educată pentru o slujbă de birou” – GALERIE FOTO

    Julia Stakhiva are 23 de ani, trăieşte la Londra, se coafează şi face tratamente de înfrumuseţare la Moscova, cheltuie 200.000 de lire sterline pe an pe pantofi şi are o garderobă în valoare de 1.5 milioane de lire sterline. Iar totul este plătit de părinţii ei, scrie Daily Mail.

    Părinţii ei au făcut milioane de dolari conducând diferite companii în Ucraina şi susţin stilul de viaţă luxos al tinerei. Până acum, tânăra ar fi cheltuit 180.000 de lire pe operaţii estetice.

    “Oricine poate fi bogat, însă nu oricine nu poate fi frumos”, mărturiseşte tânăra plină de înţelepciune pentru cotidianul britanic.”În cercurile în care mă învârt oamenii nu sunt geloşi pentru că cineva are nu ştiu ce pereche de pantofi sau geantă, ci sunt geloşi pe înfăţişarea celuilalt. De aceea este important pentru mine să fiu frumoasă, slabă şi să am un păr frumos”, a continuat ea.

    “Este bine să începi operaţiile estetice de la vârstă fragedă. Unii oameni nu sunt destul de curajoşi să-şi facă operaţii estetice. Cred că este mai bine să stea acasă şi să mănânce pizza. Ei bine, voi să mâncaţi pizza şi eu să arăt bine”, este un alt gând înţelept al Juliei Stakhiva.

    “Scopul meu în viaţă este să am succes. Arăt prea bine, sunt prea frumoasă şi prea educată pentru o slujbă de birou”, încheie ea.