BusinessMagazin

Tag: pantofi

  • România livrează 1 milion de perechi de pantofi la vecinii unguri şi încasează 24 milioane de dolari

    România trimite circa un milion de perechi de pantofi către Ungaria, ţara vecină care are o populaţie de două ori mai puţin numeroasă, dar un salariu mediu net aproape dublu faţă de cei 640 de euro net lunar pe plan local.

    Acest stat importă anual 111 milioane de perechi de pantofi în valoare de 637 mil. dolari. România e res­pon­sabilă pentru 4% din valoare şi 1% din vo­lum, ceea ce în­seamnă că preţul me­diu al pantofilor ce pro­vin din România este peste medie, de chiar patru ori mai ma­re. Mai exact, o pe­re­che de încălţări „made in Romania“ costă în me­die 24 de dolari, potrivit calculelor făcute de ZF pe baza ra­por­tului anual al World Footwear.

    Preţul este prin­tre cele mai mari, aproape de cel din Germania şi de circa trei ori şi jumătate peste preţul de import al pantofilor din Cehia. Preţul mediu de import este de sub 6 dolari.

    Piaţa locală este a cincea cea mai importantă sursă de importuri pentru Ungaria, după Germa­nia şi Austria, urmate fiind de Italia şi Cehia, arată cel mai nou raport al World Footwear ce analizează im­por­tul şi exportul de încălţă­min­te de la nivel mondial.

    „La fel ca alte state eu­ro­pene, Ungaria este un hub de comerţ pentru ţările ve­cine. Atât importurile, cât şi exporturile au crescut puter­nic în 2018, în industria de încălţăminte fiind înregistrat un deficit minor“, potrivit aceleiaşi surse.

    România a exportat în 2018 pantofi în valoare de aproa­pe 1,1 mld. dolari, un ni­vel relativ constant în ultimii ani. Încălţările „made in Romania“ iau în special drumul Occi­dentului, pe când consumatorii locali cumpără în special pantofi produşi în Polonia şi China.

    România este unul dintre cei mai mari producători de încălţăminte din UE, însă exporturile acestui stat au stagnat în ultimul deceniu, cu uşoare variaţii de la an la an. În ultimii cinci ani au scăzut exporturile către toate pieţele importante din UE, produsele româneşti orientându-se către Turcia, spun analiştii World Footwear.

    Piaţa locală rămâne dependentă de statele membre, mai exact primii cinci parteneri comerciali – Italia, Austria, Germania, Slovacia şi Franţa – acoperind circa 85% din totalul exporturilor în valoare. Dacă în industria textilă suntem cunoscuţi ca producători în lohn şi concurăm ca preţuri de producţie cu ţări asiatice, pe piaţa de încălţăminte România este văzută ca un producător de pantofi de lux, în special de piele. De aceea, preţul mediu de export e de aproape 24 de dolari, printre cele mai mari.

  • Deciziile pe care le iau producătorii de echipamente sportive care ar putea schimba cu totul industria

    Au apărut astfel pantofii de alergare realizaţi în proporţie de 30% dintr-un material obţinut dintr-o varietate de porumb, cauciuc natural şi alge, Vivobarefoot Primus Lite II Bio, cărămizi de yoga din plută de la Hugger Mugger sau Decathlon, costume de surfing în care cauciucul natural înlocuieşte neoprenul în proporţie de peste 80% cum ar fi cele de la Patagonia ori geci din resturi de material textil combinat cu fibre obţinute din sticle de plastic reciclate, propuse de Jack Wolfskin. 

  • Statul român a devenit noul proprietar a patru perechi de pantofi sport folosiţi

    O sentinţă pronunţată de Judecătoria Alba Iulia arată că statul român a intrat în posesia a patru perechi de pantofi sport folosite, dintre care trei de marcă, obiecte ridicate de la un bărbat cercetat de poliţişti şi ulterior condamnat la închisoare cu suspendare, care nu a fost interesat să-şi mai recupereze bunurile.

    ”(…) constată trecerea în proprietatea statului a lucrurilor aflate în păstrarea la IPJ Alba Serviciul cazier Judiciar, Statistică şi Ev. Operative, cu privire la care s-a dispus restituirea prin sentinţa penală (…) pronunţată de Judecătoria Alba Iulia (…), lucruri constând în: 4 perechi pantofi sport folosite din care o pereche marca Nike, două perechi marca Adidas şi o pereche fără marcă. Dispune predarea lucrurilor organelor în drept a le prelua sau valorifica (…). Definitivă.”, se arată în sentinţa pe scurt publicată pe portalul Judecătoriei Alba Iulia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum a reuşit o tânără din Bucureşti să transforme o pasiune din liceu într-o afacere de peste 100.000 de euro

    În adolescenţă, combina texturi şi culori, dar ce tânără nu face asta, în anii de liceu, din dorinţa de a evada din lumea copiilor? De la a fi atentă la felul în care se îmbracă şi se încalţă ea însăşi, Wilhelmina Tambac a trecut la a le da sfaturi – solicitate sau nu – prietenelor ei. Iar de aici până la o afacere cu pantofi şi genţi nu a mai fost decât un pas… de fapt, mai mulţi, făcuţi în încălţămintea potrivită.
    L-a cooptat în afacere pe Daniel Ştefan şi în 2013 au pus împreună bazele The 5th Element, un business care le-a adus anul trecut venituri de 120.000 de euro. Numele brandului a fost o constatare a formei pe care o ia un pantof cu toc aşezat cu vârful în jos şi tocul către dreapta, acesta devenind, de altfel, şi logoul mărcii.
    „Ceea ce a fost deosebit de important în procesul de testare a produselor noastre a fost identificarea unei nişe în piaţa de fashion. Am observat că, deşi erau foarte multe opţiuni pe piaţă pentru încălţăminte, posibilitatea selecţiei pieilor era inexistentă”, povesteşte Wilhelmina Tambac.
    Aşa se face că în atelierul tinerei de 31 de ani clientele au un întreg catalog din care pot alege tipul de piele pe care îl preferă pentru pantofii, sandalele, balerinii sau ghetele pe care urmează să le poarte, de la piele clasică la piele întoarsă, lăcuită, cu aspect de şarpe, în nuanţe sidefii sau cu reflexii colorate.
    „Încălţămintea reprezintă accesoriul care poate da tonul oricărei ţinute – fie o va pune în valoare, fie o va dezavantaja, accentuând acele forme sau elemente care nu arată bine împreună.” După pantofi, „cheful” de creaţie s-a extins, natural, şi către genţi. Tot din piele pe alese. De designul pantofilor şi al genţilor se ocupă chiar Wilhelmina Tambac, care le şi consiliază pe cumpărătoarele din showroom şi din spaţiul virtual, în vreme ce colegul ei Daniel Ştefan se ocupă de administrarea afacerii şi este implicat direct în producţie. Împreună au pornit la drum acum şase ani.
    „Investiţia iniţială a fost de 1.000 de euro, echivalentul a şase perechi de pantofi. Pe parcurs, am început să investim în modele, piei şi calapoade, iar asta ne-a mărit semnificativ investiţia”, spune Wilhelmina Tambac.
    Pentru ca încălţămintea şi genţile The 5th Element să fie exact aşa cum le imaginează ea pe hârtie, lucrează mai mulţi angajaţi din câteva ateliere de producţie din Capitală, cu care antreprenorii au parteneriate. Atelierele prelucrează manual produsul final, folosind designul, calapoadele şi pieile furnizate de The 5th Element şi aduse preponderent din Italia. „Fiecare dintre cliente are parte de consiliere, fie că primim o comandă pe site, pe Facebook, pe Instagram sau direct în showroom. Ca atare, rata de retur este de până în 7%, fiind foarte mică pentru această piaţă.”
    Showroomul din Bucureşti funcţionează doar cu scop de prezentare, fiind practic poarta de intrare pentru viitoarele cliente, care pot să probeze încălţămintea şi să vadă întregul portofoliu de piei şi calapoade, urmând plasarea comenzilor propriu-zise. Din constatările celor doi fondatori ai The 5th Element, clientele vin, de regulă, din segmentul de vârstă cuprins între 24 şi 35 de ani, dornice să poarte produse realizate manual, şi nu industrial. „Sunt acele femei din mediul urban care au viaţă complexă, care participă la multe evenimente – sociale sau personale – şi ca atare au nevoie să-şi completeze ţinuta cu accesoriul perfect”, spune Wilhelmina Tambac. Toate colecţiile create de The 5th Element începând din 2013 sunt încă active, astfel că cei doi fondatori au decis să nu păstreze stocuri, pentru că ar fi avut un volum mult prea mare de produse. În plus, stocul înseamnă produse făcute pe o singură culoare de piele şi textură, or, cum afacerea lor mizează tocmai pe personalizare, păstrarea unor astfel de prototipuri nu se justifică. „În 2019, ne-am propus să colaborăm cu alte businessuri, dezvoltându-ne portofoliul de clienţi B2B (business to business – n. red.), precum agenţii de publicitate şi multinaţionale, care au nevoie de echipamente pentru diferite campanii de marketing sau promovare. Avem deja un parteneriat cu o multinaţională din industria tutunului, iniţiat acum trei ani. Avem parteneriate şi cu alte companii, pentru care producem încălţăminte şi genţi pentru diverse proiecte”, mai spune Wilhelmina Tambac. Practic, în cadrul acestor colaborări, The 5th Element produce genţi şi încălţăminte pentru hostesse, în funcţie de sezon şi de cerinţele clienţilor. O pereche de balerini, de pildă, sub emblema The 5th Element începe de la 340 de lei, iar o pereche de cizme ajunge la 600 de lei. Media pentru o pereche de pantofi sau sandale este în jurul a 400 de lei. Dar orice femeie ştie că valoarea pantofilor nu stă în bani, ci în imboldul pe care ţi-l dau ca să cucereşti lumea.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. 
    Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.
    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Un brand românesc iubit de mulţi înainte de ’89 readus la viaţă, după o pauză de peste trei decenii

    Primul a fost Pegas, în 2011, au urmat apoi ceasurile Optimef şi schiurile Reghin. A fost de asemenea discutat un proiect pentru reluarea producţiei motocicletelor Mobra.

    Recent, un nou brand românesc popular înainte de ’89 a fost readus la viaţă: este vorba de televizorul Diamant. Acesta revine pe piaţă cu un design actual, cu rezoluţii HD şi Full HD. Marca a fost resuscitată de compania Network One Distribution (NOD), controlată de antreprenorul Iulian Stanciu, unul dintre cei mai puternici oameni de afaceri locali. Numele său este legat de altfel şi de brandul Pegas în contextul în care a intrat acum câţiva ani în acţionariatul companiei care a repus brandul pe piaţă în 2011.

    În cazul televizorului Diamant, readucerea la viaţă a mărcii vine chiar la iniţiativa antreprenorului.

    „La trei decenii de când nu se mai comercializează, televizorul Diamant revine pe piaţă sub umbrela Horizon, brandul Network One Distribution (NOD)”, a anunţat compania.

    Fabricat de întreprinderea Electronica din Bucureşti, începând cu 1961, televizorul Diamant era nelipsit din casele românilor în perioada comunistă. „Televizorul generaţiei cu cheia la gât era alb-negru, cu tub catodic, mare cât o ladă de zestre şi costa cam cât trei salarii medii, cu posibilitatea de a fi plătit în rate. A fost pentru mulţi dintre români primul televizor la care s-au uitat vreodată.” Noul televizor Diamant – asamblat în UE, Turcia şi China – vine cu diagonale între 22” şi 43” şi cu rezoluţii HD, respectiv Full HD.

    Tot pe o replică adaptată zilelor noastre au pariat şi ceilalţi antreprenori care au adus la viaţă mărci româneşti cu istorie. Pegas a început cu un cadru de bicicletă construit într-o fabrică de armament, la Zărneşti (Braşov). Designul era inspirat de muscle bike-urile americane şi britanice, care la rândul lor imitau stilul unei motociclete chopper. Silueta Pegasului, cu şa lungă şi coarne, avea să devină pentru mii de copii din România comunistă definiţia cuvântului „bicicletă“. „Practic, bicicleta Pegas a fost un obiect cult, poate chiar cel care defineşte cuvântul «copilărie» pentru toţi cei care au învăţat să meargă pe bicicletă în anii ’70 şi ’80. După ’89 Pegas a dispărut de pe piaţă“, spunea anterior Andrei Botescu, unul dintre antreprenorii care au readus la viaţă brandul. După 20 de ani de pauză, în 2011, un proiect independent a relansat marca Pegas şi vechea bicicletă într-o nouă formă, „pentru a se bucura din nou de ea copiii de toate vârstele“.

    Tot din pasiune pentru branduri româneşti, dar şi pentru schi, doi tineri din Cluj au reînviat şi brandul Reghin – de schiuri şi alte echipamente sportive. „Suntem doi tineri din Cluj, consumatori înrăiţi de schi, cu ocupaţii de zi cu zi care se învârt în zona designului de produs şi a vânzărilor. Dacă mai adăugăm la mix două lucruri: faptul că am început pe schiuri Pitic şi am trecut la Combi-R, galben şi mai apoi albastru, şi suntem amândoi adepţii unei abordări de tip do it yourself, lucrurile se leagă“, spunea anterior Sebastian Big, unul dintre antreprenori, despre cum a renăscut brandul Reghin. Practic, adaugă el, au vrut să îşi facă propriile schiuri şi totodată să aducă un tribut lucrurilor cu care au crescut. Decizia de a readuce la viaţă brandul Reghin şi de a porni o afacere în industria de schi au luat-o acum trei-patru ani.

    Tot cam atunci au reapărut pe piaţă şi ceasurile Optimef, un brand românesc lansat iniţial acum circa patru decenii şi readus la viaţă recent de Andrei Morariu (actor) şi Bogdan Costea (arhitect). „Pasionaţi de orologerie şi design de obiect, am hotărât să relansăm Optimef din dorinţa de a aminti că în România s-au produs lucruri cool înainte să ştim ce înseamnă cool.“ Noile ceasuri au mecanism japonez şi sunt asamblate în Hong Kong, conform celor mai recente date ale ZF. Tot în Hong Kong sunt produse şi ramele ochelarilor pe care cei doi antreprenori i-au realizat sub acelaşi brand. Ansamblarea lor se face în România, iar lentilele sunt produse la Timisoara de Interoptik.

    Deşi majoritatea acestor branduri româneşti sunt realizate peste graniţă, pe lista planurilor de viitor ale tinerilor antreprenori se numără producţia „made in Romania”.

    Maşina de teren ARO şi săpunul Cheia sunt alte două branduri româneşti cu istorie, iar o serie de antreprenori locali au declarat că au intenţia să le reproducă. Momentan, însă, planurile sunt doar pe hârtie.Rezistenţa unui brand local timp de zeci sau chiar sute de ani este o adevărată performanţă, într-o piaţă în care alte nume au dispărut. S-a întâmplat cu pantofii de la Pionierul, ţigările Carpaţi şi Snagov, sucurile Ci-Co, pasta de dinţi Cristal, maşinile de spălat Albalux, frigiderele Fram şi maşinile Aro, pentru a da doar câteva exemple.

    Specialiştii în branding explică aceste dispariţii printr-o strategie de brand şi de produs inadecvată, care poate duce o marcă spre faliment, când ar fi putut de fapt să concureze cu nume internaţionale. Cert este că societatea consumeristă are de ales din tot mai multe nume şi produse, româneşti şi internaţionale.

  • Pantofi cu gust

    Brandul de îngheţată american Coolhaus şi-a sărbătorit a zecea aniversare printr-o colaborare cu producătorul K-Swiss pentru un model de pantofi sport care are talpa plină de bombonele decorative şi numărul 10 pe limbă, iar mai nou firma Koio a lansat un model de pantofi sport împreună cu maestrul patiser Dominque Ansel.

    Materialele şi culorile folosite amintesc de ingredientele unui croasant franţuzesc, croasant care se regăseşte şi ca ornament la baza şireturilor, scrie LA Times. 

  • Ultimul paradis virgin al Australiei, împânzit de 414 milioane de bucăţi de plastic

    Studiul, publicat joi în revista Scientific Reports, a constatat că teritoriul care aparţine Australiei a fost acoperit cu 238 de tone de material plastic, în ciuda faptului că este casa a aproximativ 500 de persoane.

    Grupul de 27 de insule, care sunt în mare parte nelocuite – care sunt de 2.750 km de Perth – sunt prezentate turiştilor ca fiind ” ultimul paradis virgin al Australiei”.

    O mare parte a gunoiului erau aticole destinate consumului de unică folosinţă, cum ar fi capace de sticlă, paie, pantofi şi sandale, a declarat ecologistul Jennifer Lavers, de la Universitatea ecologică din Tasmania, care a condus studiul.

    “Poluarea cu plastic este acum omniprezentă în oceanele noastre, iar insulele îndepărtate sunt un loc ideal pentru a obţine o imagine obiectivă a volumului de resturi de plastic care înconjoară acum globul”, a scris Lavers într-un comunicat de presă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce sunt pantofii Louboutin atât de scumpi: Unele perechi ajung până la 6.000 de dolari

    Pantofii cu talpă roşii de la Christian Louboutin au devenit iconici. Beyonce a purtat o pereche personalizată de cizme pentru performanţa ei de la Coachella, iar Cardi B a purtat o pereche de pantofi Louboutin în videoclipul său muzical “Bodak Yellow”, conform Business Insider.

    Pe lângă costurile de producţie şi utilizarea materialelor scumpe, încălţămintea produsă de Louboutin reprezintă un simbol al statutului. Christian Louboutin a avut ideea tălpilor roşii în 1993, când o angajată îşi picta unghiile roşii. Louboutin a luat sticla şi a pictat tălpile unui pantof prototip.

    În 2013, când New York Times l-a întrebat pe Louboutin de ce pantofii lui sunt atât de scumpi, el a acuzat costurile de producţie. Louboutin a spus: “Este scump să faci pantofi în Europa”.
    Francezul a adăugat că din 2008 până în 2013 costurile de producţie ale companiei sale s-au dublat, pe măsură ce euro s-a consolidat faţă de dolar, iar concurenţa a crescut pentru materialele de calitate din fabricile din Asia.

    David Mesquita, co-proprietarul Leather Spa, spune că măiestria joacă un rol important în eticheta preţului ridicat al încălţămintei. Compania sa lucrează direct cu Louboutin pentru a-şi repara pantofii, vopsind şi înlocuind tălpile roşii.

    „Există o mulţime de lucruri care intră în designul unui pantof şi al fabricarea lui. Cel mai important, cred, este cel care îl proiectează, cine îl fabrică şi, de asemenea, ce materiale folosesc pentru a face pantofii. Fie că vorbeşti despre pene, pietre sau materiale exotice, este atât de multă atenţie la detalii care e depusă în fabricarea şi proiectarea pantofilor lor”, a spus David Mesquita.

     

  • „Made in Romania“ devine „Made in Vietnam“. România a devenit prea scumpă pentru producătorii de haine şi pantofi

    O croitoreasă câştigă în medie 1.600 de lei net lunar, cu 40% mai puţin decât salariul mediu pe economie.
     
    România, unul dintre cei mai mari producători de haine şi pantofi din Europa şi chiar din lume, a devenit o destinaţie mult prea scumpă pentru unii jucători din industria de profil, deşi salariul mediu din industrie este de 1.600-1.800 de lei.
     
    În ultima perioadă trei jucători mari – Alison Hayes, Rieker şi HanesBrands – au anunţat că renunţă la fabrici din România, invocând salariile prea mari şi deci lipsa de competitivitate a businessului. Fabricile ce s-au închis sau urmează să tragă obloanele aveau împreună circa 1.500 de salariaţi şi afaceri de peste jumătate de miliard de lei au fost sau urmează să fie închise.
     
    „Nu suntem împotriva creşterii salariului minim din România, ba chiar credem că este prea mic dacă ne uităm la Europa. Totuşi, dacă luăm în calcul majorările acestuia, taxele prea mari şi lipsa de infrastructură, atunci realizăm că avem un cost de producţie prea mare în Romania“, spunea în 2017 Nicolas Georghiades, directorul operaţional al Alison Hayes şi unul dintre acţionari. Acesta a fost primul semnal dat de o companie din industria de profil, industrie care în anii ce au urmat a mai dat o serie de insolveţe şi închideri.