BusinessMagazin

Tag: orientul mijlociu

  • Un antreprenor român care exportă în Orientul Mijlociu: În România nu prea mai există industrie

    “DACĂ NU AI FIRME LOCALE PUTERNICE, NU CONTEZI”, spune Ion Andronache, acţionarul majoritar şi directorul general al firmei Syscom 18, cu activităţi în domeniul automatizărilor industriale şi al sistemelor de măsurare. Ion Andronache vorbeşte despre cum ar trebui să arate filosofia de business a unei ţări şi practic cât de importantă este experienţa antreprenorială în dezvoltarea unei economii. Din biroul său de pe Calea Plevnei din Bucureşti, plin de diplome şi de distincţii câştigate în ultimele două decenii, Andronache vede economia prin ochii unui antreprenor care a trăit şi euforia de după Revoluţie, şi hiperinflaţia din anii ’90, şi boomul economic, dar şi criza financiară din ultimii ani.

    COMPANIA PE CARE O CONDUCE ŞI CARE REALIZEAZĂ APLICAŢII ATÂT PENTRU INDUSTRIA PETROLULUI ŞI GAZELOR, cât şi pentru domeniile alimentar, al apei, cimentului, ceramicii, medicamentelor sau metalurgiei, importă din Statele Unite sau din Europa de Vest componentele produselor, iar în România se ocupă de partea de proiectare, asamblare, software şi testare metrologică. „În România nu prea mai există industrie, în afară de petrol şi gaze„, spune Andronache cu vizibile urme de regret, arătând că înainte de Revoluţie România producea inclusiv astfel de componente pentru sisteme de măsurare sau automatizări.

    Syscom 18 a fost înfiinţată chiar imediat după Revoluţie, în 1991, având 18 asociaţi, toţi angajaţi ai Institutului de Proiectări şi Automatizări (IPA) care lucrau într-o secţie de calculatoare de proces. Fiecare dintre angajaţi a venit cu salariul pe o lună ca aport la înfiinţarea firmei, iar capitalul cu care au pornit a fost unul mic, aproape de minimul obligatoriu din acea perioadă pentru deschiderea unui business. „Prima problemă când am deschis firma a fost că nu ştiam ce să facem. Fiecare dintre noi a venit cu câte o idee, ne-am gândit inclusiv să vindem cămăşi, dar până la urmă am decis să mergem în direcţia în care şi lucrasem până atunci„, îşi aminteşte Andronache.

    ASTFEL, AU ÎNCEPUT CU DISTRIBUŢIA DE COMPONENTE ELECTRONICE, iar ulterior au făcut proiectare şi dezvoltare de software de proces. Primele contracte, încheiate cu institutele de proiectare sau cu micile fabrici din ţară, erau de ordinul miilor de dolari, dar în perioada ’94-’95, asociaţii firmei Syscom 18 au început să înţeleagă mai bine businessul şi să crească. Deja la finalul anilor ’90 lucrau cu clienţi mai mari, precum Petrom sau fabricile de ciment din România, iar în 2000 au semnat primul contract cu Romgaz.

    Tot în 2000 compania a făcut şi primul export în Siria, livrare despre care Andronache spune acum că fost „accidentală„. „Prin 2005-2007 am început să fim mult mai activi pe pieţele externe, să mergem la expoziţii, să facem vizite în străinătate şi să purtăm discuţii cu potenţiali parteneri din exterior„, afirmă Andronache, adăugând că i s-a părut un pas normal ieşirea în străinătate. Primele pieţe pe care Syscom 18 a intrat au fost ţările arabe, cu resurse importante de petrol şi de gaze.

    Firmele româneşti sunt privite diferit de arabi, remarcă antreprenorul: dacă în Arabia Saudită sau în Emiratele Arabe Unite e relativ greu să pătrunzi ca şi companie din Europa Centrală şi de Est, având în vedere că sunt preferate companiile din Europa de Vest sau din Statele Unite, pe pieţe precum Siria, Iordania, Iran sau Irak, românii au un renume foarte bun. Până acum, Syscom 18 a livrat produse pe pieţe precum Congo, Arabia Saudită, Irak, Bahrein sau Emiratele Arabe Unite.

  • Cinci joburi care te vor convinge să îţi dai demisia şi să pleci definitiv din România

    Postul de Analist Financiar în domeniul FMCG vine cu un salariu de minim 5.000 de dolari pe lună. Doritorii trebuie să aibă experienţă de cel puţin trei ani pe o poziţie similară şi să fie licenţiaţi la o facultate de profil economic.

    Unul dintre cele mai bine plătite locuri de muncă disponibil în Dubai este de Administrator Resurse Umane. Lista de responsabilităţi este extrem de lungă, dar şi salariul pe măsură, începând de la 30.000 de dolari pe lună. Din punct de vedere al educaţiei, cei ce vor să aplice la acest post trebuie aibă diplome în domeniul resurselor umane şi al salarizării.

    Un alt loc de muncă interesant este cel de Director de logistică şi aprovizionare, oferit de mai multe firme din capitala Emiratelor Arabe Unite. Salariul este de 5-6.000 de dolari pe lună, dar vine cu o condiţie de bază, şi anume experienţa în domeniu. Unele companii cer trei sau cinci ani vechime, însă altele impun chiar şi zece ani de lucru pe o poziţie similară.

    Specialiştii din România pot aborda şi poziţia de Marketing Manager, extrem de apreciată în Dubai dacă ne gândim la salariul de 5.500 dolari pe lună. Cerinţa de bază este ca aplicantul să fi terminat o facultate de profil.

    Într-un cu totul alt domeniu, cei specializaţi în producţia video pot acum să lucreze în Dubai ca producător de clipuri promoţionale. Se cer trei ani experienţă în domeniu şi un portofoliu bine pus la punct. Compania care angajează oferă un salariu de 6.000 de dolari pe lună plus o serie de beneficii ce se discută în cadrul interviului.

  • Cinci joburi care te vor convinge să îţi dai demisia şi să pleci definitiv din România

    Postul de Analist Financiar în domeniul FMCG vine cu un salariu de minim 5.000 de dolari pe lună. Doritorii trebuie să aibă experienţă de cel puţin trei ani pe o poziţie similară şi să fie licenţiaţi la o facultate de profil economic.

    Unul dintre cele mai bine plătite locuri de muncă disponibil în Dubai este de Administrator Resurse Umane. Lista de responsabilităţi este extrem de lungă, dar şi salariul pe măsură, începând de la 30.000 de dolari pe lună. Din punct de vedere al educaţiei, cei ce vor să aplice la acest post trebuie aibă diplome în domeniul resurselor umane şi al salarizării.

    Un alt loc de muncă interesant este cel de Director de logistică şi aprovizionare, oferit de mai multe firme din capitala Emiratelor Arabe Unite. Salariul este de 5-6.000 de dolari pe lună, dar vine cu o condiţie de bază, şi anume experienţa în domeniu. Unele companii cer trei sau cinci ani vechime, însă altele impun chiar şi zece ani de lucru pe o poziţie similară.

    Specialiştii din România pot aborda şi poziţia de Marketing Manager, extrem de apreciată în Dubai dacă ne gândim la salariul de 5.500 dolari pe lună. Cerinţa de bază este ca aplicantul să fi terminat o facultate de profil.

    Într-un cu totul alt domeniu, cei specializaţi în producţia video pot acum să lucreze în Dubai ca producător de clipuri promoţionale. Se cer trei ani experienţă în domeniu şi un portofoliu bine pus la punct. Compania care angajează oferă un salariu de 6.000 de dolari pe lună plus o serie de beneficii ce se discută în cadrul interviului.

  • S-a întors în România după 14 ani la New York. Astăzi vinde parfumuri în Bucureşti, Budapesta şi Reykjavik

    Am plecat din România în aprilie ’90, după ce intrasem la Liceul Lazăr. Am plecat împreună cu mama mea pentru a ne întregi familia. Tata era deja la New York„, îşi aminteşte Madeleine Florescu (39 de ani). Acolo a absolvit business internaţional la NYU şi apoi şi-a continuat studiile la Fashion Institute of Technology. Era cea mai apropiată specializare de domeniul în care lucra încă de când avea 16 ani, respectiv cel al produselor cosmetice.

    „Încă din liceu m-am angajat part-time în domeniu. Mergeam în department-store-uri, iar departamentul de cosmetice era invariabil la parter. Era locul unde mirosea cel mai frumos şi unde erau adunate cele mai frumoase femei„, povesteşte antreprenoarea într-o română fără urme de accent sau americanisme. A început să lucreze când era la liceu, iar primul său job a fost să vândă, din poziţia de asistent de vânzări. „A fost cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla„, spune Madeleine Florescu, care crede că de la americani a învăţat multe lucruri, inclusiv cât de importantă este experienţa.

    Pe un angajator nu îl interesează studiile tale, ci ceea ce ştii să faci, practica, explică ea. De altfel, şi astăzi îşi caracterizează stilul de management ca fiind american: „Nu cred în businessurile făcute doar din pasiune. Este nevoie şi de profesionalism şi de management bun„.

    În total a lucrat cinci ani în department store-uri pe partea de vânzări, la Macy pentru Dior, la Saks pentru Clinique şi la Bergdorf Goodman pentru Kanebo. Apoi a făcut trecerea de la raionul de cosmetice la birouri şi de la retailer la producător. „Am văzut amândouă feţele businessului din domeniu.„ În magazine trebuia să ţină legătura cu clientul, să se ocupe de inventar, de stocuri. „Când m-am angajat la Kanebo, în 2000, reprezentam o companie care voia să intre în marile magazine.„ În acel moment, compania japoneză – care se poziţiona pe segmentul de lux, mai sus decât multe dintre brandurile prezente la momentul acela – testa piaţa americană, una dintre cele mai puternice din lume.

    Madeleine Florescu a lucrat pentru Kanebo până în 2004 şi a ocupat de-a lungul timpului mai multe funcţii, precum business manager pentru New York, business manager regional şi apoi director de vânzări. „Clienţii mei erau Saks, Barney’s şi Bergdorf Goodman.„ În 2004 compania japoneză a fost preluată de un fond de investiţii al cărei plan de reorganizare a demotivat-o pe româncă, motiv pentru care a decis să renunţe la job. „Mă cucerise însă cultura japoneză şi nu mai voiam să lucrez pentru nicio altă companie din altă cultură„, îşi aminteşte astăzi Madeleine Florescu. În acel an a decis să revină în România.

    Spune că nu a pierdut niciodată legătura cu ţara, ba din contră, venea în România aproape în fiecare an. „La ultimele două vizite am simţit efervescenţa mediului de business, aşa că am decis să revin să văd ce pot face.„ Părinţii, îşi aminteşte acum, nu s-au întors cu ea, ba mai mult, nu i-au înţeles atunci nici decizia. „Plecaseră acolo ca să îmi asigure mie o viaţă mai bună.„ Astăzi, când se uită în urmă, spune că nu regretă deloc decizia luată, ba mai mult, nu s-ar mai întoarce în SUA – de fapt, nu ar mai pleca din România. „Când am venit mi-am dat termen de doi ani. Dacă nu găseam nimic de făcut, mă întorceam.„
     

  • Materiale de construcţii „made in Romania”

    PRODUCĂTORUL DE VOPSELE SARCOM RÂMNICU VÂLCEA, controlat de antre-prenorii Aurel şi Marinică Potop, şi-a luat inima în dinţi anul trecut, când a început să analizeze oportunităţile de export, iar în 2013 deja a demarat primele livrări către Bulgaria. „Lipsa consumului intern ne-a determinat să ieşim pe pieţele externe. În ultimii doi ani cererea internă a scăzut continuu şi eu nu văd semne că situaţia se va îmbunătăţi, ba dimpotrivă„, spune Marinică Potop, director şi acţionar al companiei Sarcom. Astfel, piaţa de materiale de construcţii, care reprezintă circa 30-40% din sectorul total al construcţiilor, a scăzut şi anul trecut cu circa 10%, până la 2,9 miliarde de euro, potrivit estimărilor Business Magazin pe baza informaţiilor furnizate de Asociaţia Producătorilor de Materiale de Construcţii din România.

    Compania Sarcom, care deţine o fabrică la 10 kilometri distanţă de municipiul Râmnicu Vâlcea şi are circa 130 de angajaţi, speră să trimită la extern circa 5-7% din vânzările totale de anul acesta, estimate la aproape
    7 milioane de euro.

    „În orice caz este foarte greu să pătrunzi pe o piaţă nouă cu o marcă nouă. În general, pieţele (externe – n.red.) sunt conservatoare, dar la fel este şi cea internă„, recunoaşte Potop. El spune că este încă prematur să vorbească despre planurile pentru următorii 2-3 ani în ceea ce priveşte exporturile şi că totul depinde de modul în care vor fi primite produsele fabricate la Vâlcea de clienţii străini. „Noi dorim să creştem permanent exportul, dar nu depinde numai de noi„, explică şeful Sarcom.
    Un alt producător local care a început să privească spre pieţele externe în ultimul an este Final Distribution, care are o fabrică de ţiglă metalică şi de jgheaburi şi burlane la Băicoi, judeţul Prahova. Chiar dacă a început cu pieţe din apropiere,  precum Slovenia, Polonia, Republica Moldova şi Ucraina, ulterior Final Distribution s-a aventurat şi mai departe, semnând în această vară două contracte de distribuţie în Tanzania, respectiv Suedia. „Dacă ne referim la piaţa europeană, aici putem discuta de două tipuri de pieţe şi anume piaţa est-europeană şi cea vest-europeană. Aceste două pieţe au ca numitor comun competitivitatea, dar cu o mare diferenţă„, spune Dan Mircescu, acţionar şi director general al Final Distribution. El adaugă că această diferenţă vine din faptul că în vest competitivitatea înseamnă calitate, în timp ce în est acest lucru înseamnă preţ mai mic.

    Compania, care a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de circa 4,5 milioane de euro, estimează că exporturile vor reprezenta anul acesta circa 10% din rulajul de peste 5 mili-oane de euro prognozat pentru 2013. Compania a prins gustul exporturilor abia anul trecut, după ce a testat câteva pieţe de desfacere. Şi-a încercat norocul mai întâi în Slovenia, Franţa şi Spania, iar următoarele ţări cucerite au fost Republica Moldova, Polonia şi Ucraina.

    În situaţia producătorului de vopsele Sarcom şi a celui de ţiglă metalică Final Distribution sunt o serie de alţi jucători din piaţa materialelor de construcţii, cu diferenţa că unii dintre ei s-au orientat către exporturi în urmă cu mai mulţi ani.
    Este cazul producătorului de adezivi, vopsele şi polistiren AdePlast, controlat de omul de afaceri Marcel Bărbuţ, care a exportat anul trecut produse în valoare de peste un milion de euro, în condiţiile în care cifra de afaceri s-a ridicat la peste 42,5 milioane de euro. Pentru anul acesta, Bărbuţ spunea în urmă cu câteva luni că şi-a setat un obiectiv extrem de ambiţios, şi anume exporturi de 5-8 milioane de euro, iar pentru a ajunge la o asemenea cifră a inaugurat mai multe fabrici în ultima perioadă, la Oradea, Ploieşti, respectiv Roman.

    Şi Arcon Sfântu Gheorghe, companie deţinută de omul de afaceri Ioan Ţiţeiu, a realizat anul trecut exporturi de 3,6 milioane de euro, echivalentul a 11% din businessul pe 2012. Cei doi producători de materiale de construcţii amintiţi mai sus au intrat cu produsele lor inclusiv în ţările arabe, care de altfel au devenit în ultimii ani una dintre destinaţiile preferate pentru firmele româneşti din industria construcţiilor. Antreprenorii locali au ajuns chiar să construiască şosele în aceste ţări, aşa cum este cazul firmel Delta ACM 93, controlată de omul de afaceri Florea Diaconu, care în prezent construieşte o autostradă în Irak.

    Chiar dacă pentru mulţi producători exporturile au reprezentat o gură de oxigen pe timp de criză, nu în puţine cazuri intrarea pe o piaţă externă s-a făcut cu mari riscuri. „La export trebuie să lucrezi cu plata integrală în avans. Ceea ce recomandăm cu căldură, deoarece riscul de neplată există şi uneori este chiar accentuat. E o provocare pentru că e o piedică în procesul de vânzare, dar în acelaşi timp o centură de siguranţă„, susţine Ciprian Oprea, director general şi acţionar al grupului MCA, specializat în producţia şi comercializarea de uşi de garaj şi rulouri pentru ferestre. El estimează că circa o treime din cifra de afaceri de anul acesta, estimată la 8-9 milioane de euro, va merge la export, în ţări precum Belgia, Franţa, Austria, Serbia, Bulgaria sau Republica Moldova.

    Chiar dacă exporturile ar putea reprezenta un debuşeu de creştere pentru mulţi producători autohtoni, doar anumite materiale de construcţii se pretează pentru livrarea la extern, în special cele care au o valoare adăugată mare. Cimentul, cărămizile sau prefabricatele, spre exemplu, nu pot fi duse la export, în contextul în care costurile mari de transport nu justifică vânzarea acestor produse pe o rază mai mare de 2-300 de kilometri distanţă de fabrică.

    Chiar dacă pot creşte datorită exporturilor, producătorii de materiale de construcţii aşteaptă în continuare revenirea economiei interne, care reprezintă până la urmă principala piaţă pentru ei. „Oricum, eu cred că cei care au susţinut şi susţin în continuarea creşterea PIB bazată pe export se înşală. Cea mai sănătoasă creştere este cea bazată pe consum intern„, conchide Marinică Potop de la Sarcom Râmnicu Vâlcea.

  • SUA le cer cetăţenilor americani să părăsească “imediat” Yemenul

     Acest avertisment al Departamentului de Stat are loc după închiderea mai multor ambasade şi consulate americane în Orientul Mijlociu şi în Africa, din cauza unor ameninţări cu atentate Al-Qaida, în special în Yemen.

    Citând oficiali americani, The New York Times afirmă că administraţia lui Barack Obama a luat decizia de a închide aceste reprezentanţe diplomatice în urma interceptării, săptămâna trecută, a unor mesaje electronice între Ayman al-Zawahiri şi Nasser al-Wuhayshi, liderul Al-Qaida în Peninsula Arabă (AQPA), cu sediul în Yemen.

    Primul i-ar fi ordonat celui de-al doilea să comită un atentat duminică.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • SUA au închis ambasadele din Orientul Mijlociu după interceptarea unor mesaje ale Al-Qaida: “Este una dintre cele mai precise ameninţări după 11 septembrie”

     Statele Unite sunt în stare de alertă, a subliniat Michael McFaul, preşedinte al Comisiei pentru securitate internă a Camerei Reprezentanţilor, evocând “una dintre cele mai credibile ameninţări şi cele mai precise pe care le-am văzut după 11 septembrie”. Un atentat pare “iminent”, a apreciat acesta pentru CBS.

    “Există un flux semnificativ ce evocă ameninţări, iar la acesta reacţionăm”, a explicat pentru ABC generalul Martin Dempsey, şeful statului major american. Ameninţările cu atentate Al-Qaida vizează totalitatea intereselor occidentale, a prevenit acesta, adăugând că acestea sunt “mai specifice” ca tot ce acesta a văzut până în prezent.

    Ţinta exactă nu este cunoscută, însă “intenţia este clară. Ideea este să atace interesele occidentale, nu doar americane”, a declarat acesta în cadrul emisiunii “This Week”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Europa aruncă o mănuşă surprinzătoare Israelului

     Interdicţia înseamnă că statele şi firmele europene nu vor mai putea, de la anul, să transfere fonduri, să acorde credite, burse, granturi sau premii instituţiilor cu activitate în teritoriile ocupate.

    “Israelul nu va accepta dictatele europene asupra graniţelor sale. Nu vom ceda niciunei solicitări care vizează graniţele; astfel de chestiuni nu pot fi rezolvate decât prin negocieri directe între părţile implicate”, a declarat premierul Benjamin Netanyahu, citat de agenţiile de presă internaţionale, afirmând că nu va permite ca sutele de mii de israelieni din teritoriile ocupate să fie afectaţi.

    Ministrul economiei şi comerţului, Naftali Bennett, a calificat decizia UE drept “terorism financiar” care ar putea provoca pierderi de miliarde de euro Israelului. Presa israeliană a amintit că UE este cel mai mare partener comercial al Israelului, cu un volum al comerţului de 29,4 mld. euro în 2011, iar peste o treime din importurile israeliene provin din UE.

    Miniştrii de externe ai UE au decis, de asemenea, ca toate acordurile cu Israelul să excludă din obiectul lor teritoriile ocupate în 1967. Deciziile UE intervin după ce în ianuarie, ONU a cerut, fără succes, Israelului să înceteze expansiunea coloniilor evreieşti în teritorii şi să-şi retragă coloniştii, afirmând că aceste practici încalcă dreptul internaţional. De asemenea, Bruxellesul este nemulţumit pentru că extinderea coloniilor din teritoriile ocupate a însemnat, în unele cazuri, distrugerea unor aşezări sau proiecte de infrastructură palestiniene finanţate chiar cu fonduri europene acordate în scop umanitar.

    Benjamin Netanyahu a îndemnat UE să se ocupe de probleme mult mai presante din regiune, “ca războiul civil din Siria şi înarmarea nucleară a Iranului”. Cu câteva zile înainte, premierul israelian ceruse Occidentului să stopeze programul nuclear al Iranului, de la care comunitatea internaţională n-ar trebui să se lase distrasă de crizele din Siria şi Egipt, şi declarase că este gata de acţiune militară contra Iranului, despre care Netanyahu susţine că este foarte aproape de momentul când va obţine arma nucleară, moment estimat de el pentru jumătatea acestui an.

  • AFP: Arsenalul chimic al regimului sirian, un subiect învăluit în mister

     Franţa a acuzat marţi regimul lui Bashar al-Assad că a utilizat cel puţin o dată gaz sarin în Siria, subliniind că “toate opţiunile sunt pe masă”, inclusiv o acţiune militară, iar Washingtonul a solicitat probe suplimentare.

    Marea Britanie a anunţat miercuri că deţine probe “fiziologice” privind utilizarea gazului sarin în Siria, “foarte probabil” de către regimul lui Bashar al-Assad.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Purtătorul de cuvânt al SRI: Doi străini, declaraţi indezirabili după ce au sprijinit grupări de orientare jihadistă

     “Doi cetăţeni străini au fost declaraţi persoane indezirabile în România pentru o perioadă de 15 ani, ca urmare a implicării în activităţi de sprijin financiar şi propagandistic în favoarea unor grupări de orientare jihadistă care activează în Orientul Mijlociu. Cei doi s-au implicat în facilitarea intrării ilegale în România a unor persoane provenite din zone cu problematică teroristă activă şi Serviciul a stabilit că cei în cauză au sprijinit inclusiv financiar prezenţa în România a unor persoane cu atitudine radicală”, a spus Sorin Sava, purtător de cuvânt al SRI.

    El a precizat că aceştia au avut activităţi în urma cărora unele persoane aflate în România şi-au manifestat acceptul de a deveni martiri, intenţionând să participe la luptele armate alături de grupări teroriste care activează în Orientul Mijlociu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro