Tag: Olanda

  • Olanda, faţă în faţă cu cele mai grave proteste din ultimele patru decenii: „Manifestaţiile nu au nimic de-a face cu libertatea”

    Olanda se confruntă cu cele mai grave proteste din ultimii 40 de ani după ce a treia noapte de manifestaţii împotriva guvernului s-a soldat cu 184 de arestări, cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile parlamentare, notează Bloomberg.

    Momentan nu este clar ce impact vor avea protestele asupra alegerilor din 17 martie. Anterior, prim-ministrul Mark Rutte, al treilea cel mai longeviv din Uniunea Europeană, a demisionat în urma „scandalului alocaţiilor”, legat de miile de părinţi olandezi care au fost acuzaţi pe nedrept de fraudă. Procesul ar putea dura câteva luni.

    De sâmbătă, adică de la începutul stării de asediu, autorităţile s-au confruntat cu unele dintre cele mai mari proteste de la sfârşitul anilor 1970 şi începutul anilor 1980 încoace. Duminică, manifestanţii din Amsterdam au aruncat cu artificii asupra poliţiştilor în apropierea muzeului Van Gogh. În Eindhoven, protestatarii au dat foc unei maşini şi au vandalizat mai multe magazine din principala gară a oraşului.

    Incidentele vin pe măsură ce magazinele neesenţiale, restaurantele şi barurile vor rămâne închise până pe 9 februarie, însă data poate fi modificată între timp. Starea de asediu a fost lansată pentru a susţine eforturile guvernamentale de controlare a noilor tulpini de coronavirus, care se răspândesc mult mai rapid şi reprezintă o nouă provocare pentru autorităţi.

    „Manifestaţiile nu au nimic de-a face cu libertatea. Nu implementăm măsurile pentru a ne distra, ci pentru a lupta împotriva virusului, iar situaţia actuală spune că virusul ne fură din libertate”, a declarat Mark Rutte, adăugând că, după părerea sa, 99% din populaţia ţării este de acord cu măsurile lansate în ultimul timp, inclusiv cu starea de asediu.

    Olanda numără până acum 952.950 de infecţii şi 13.579 de decese provocate de COVID-19, în condiţiile în care populaţia ţării este de circa 17 milioane de oameni, potrivit Worldometers.

     

  • Compania olandeză KLM mai concediază încă 1.000 de persoane şi ajunge la un total de 6.000 de disponibilizări în criză

    Compania olandeză KLM a anunţat că va mai concedia încă 1.000 de persoane în 2021 şi a avertizat săptămâna aceasta că planul guvernului de a impune obligativitatea unui test Covid cu rezultat negativ pentru toţi pasagerii şi membrii echipajelor înainte de îmbarcarea către Olanda ar putea genera efecte negative pentru industrie, potrivit Reuters.

    KLM, parte a gigantului Air France-KLM, a concediat deja 5.000 de persoane în 2020. Operatorul s-a alăturat altor companii aeriene din Olanda care au criticat propunerea de a impune obligativitatea unui test rapid Covid realizat cu patru ore înainte de îmbarcare de către orice pasager şi membru de echipaj.

    „Olanda ar fi singura ţară din lume care ar adopta o măsură atât de extremă”, au notat companiile aeriene într-o declaraţie comună.

  • Încă un pas spre terminarea pandemiei: Operatorul aerian Air France-KLM se pregăteşte să livreze vaccinurile anti-COVID-19

    Compania aeriană franco-olandeză Air France-KLM se pregăteşte de livrarea vaccinurilor de combatere a coronavirusului prin intermediul unor hub-uri europene, Amsterdam – Schiphol şi Paris – Charles de Gaulle, care trec printr-o fază fără precedent de mobilizare pentru a spori nivelul de eficienţă al proceselor de transport.

    O aeronavă Air France sau KLM Cargo poate livra până la un milion de doze de vaccin, în timp ce o aeronavă intercontinentală de pasageri poate duce în cală circa 400.000 de doze. De asemenea, dozele vor fi păstrate la o temperatură de -80 de grade celsius.

    „KLM a contribuit la transportul aerian pentru un flux de aproximativ 90 de milioane de măşti de protecţie, îmbrăcăminte de protecţie şi echipament respirator. Acum vom aduce vaccinul în siguranţă şi rapid în Olanda şi restul lumii”, spune Pieter Elbers, CEO KLM.

    Autorităţile germane cred că Agenţia Europeană a Medicamentelor (EMA) ar putea aproba utilizarea vaccinului produs de Pfizer şi BioNTech în Europa până pe 23 decembrie. Anterior, EMA a declarat că board-ul de consilieri va lua o decizie până pe 29 decembrie.

    În vară, guvernele din Franţa şi Olanda au oferit un ajutor de 3,4 şi, respectiv, 7 miliarde de euro pentru a ajuta grupul Air France-KLM să treacă peste criza generată de SARS-CoV-2.

    Operatorul înregistrează în prezent o capitalizare de aproape două miliarde de euro, iar preţul unei acţiuni este de 4,86 euro.

     

  • Încă un pas spre terminarea pandemiei: Operatorul aerian Air France-KLM se pregăteşte să livreze vaccinurile anti-COVID-19

    Compania aeriană franco-olandeză Air France-KLM se pregăteşte de livrarea vaccinurilor de combatere a coronavirusului prin intermediul unor hub-uri europene, Amsterdam – Schiphol şi Paris – Charles de Gaulle, care trec printr-o fază fără precedent de mobilizare pentru a spori nivelul de eficienţă al proceselor de transport.

    O aeronavă Air France sau KLM Cargo poate livra până la un milion de doze de vaccin, în timp ce o aeronavă intercontinentală de pasageri poate duce în cală circa 400.000 de doze. De asemenea, dozele vor fi păstrate la o temperatură de -80 de grade celsius.

    „KLM a contribuit la transportul aerian pentru un flux de aproximativ 90 de milioane de măşti de protecţie, îmbrăcăminte de protecţie şi echipament respirator. Acum vom aduce vaccinul în siguranţă şi rapid în Olanda şi restul lumii”, spune Pieter Elbers, CEO KLM.

    Autorităţile germane cred că Agenţia Europeană a Medicamentelor (EMA) ar putea aproba utilizarea vaccinului produs de Pfizer şi BioNTech în Europa până pe 23 decembrie. Anterior, EMA a declarat că board-ul de consilieri va lua o decizie până pe 29 decembrie.

    În vară, guvernele din Franţa şi Olanda au oferit un ajutor de 3,4 şi, respectiv, 7 miliarde de euro pentru a ajuta grupul Air France-KLM să treacă peste criza generată de SARS-CoV-2.

    Operatorul înregistrează în prezent o capitalizare de aproape două miliarde de euro, iar preţul unei acţiuni este de 4,86 euro.

     

  • Restricţii severe sunt aşteptate în Italia şi Olanda înainte de sărbători

    Restricţii severe sunt aşteptate în Italia şi Olanda înainte de sărbători, după ce Germania a anunţat închiderea magazinelor neesenţiale, a şcolilor şi creşelor începând cu 16 decembrie, până pe 10 ianuarie.

    Presa italiană scrie că guvernul ar putea aşeza întreaga ţară în aşa-numita „zona roşie” în Ajunul Crăciunului până cel puţin pe 2 ianuarie, pe fondul temerilor crescânde privind infecţiile în perioada festivă.

    Măsurile ar putea include prelungirea restricţiilor de noapte, interzicerea circulaţiei neesenţiale, închiderea magazinelor neesenţiale şi a tuturor barurilor şi restaurantelor în weekend şi de sărbători.

    Italia a raportat încă 484 de decese Covid-19 duminica, depăşind Marea Britanie, fiind ţara cu cel mai mare număr de morţi din Europa. Cu toate acestea, din marile oraşe ale Italiei au apărut imagini cu mulţimi la cumpărături, după relaxarea parţială a restricţiilor.

    „Mulţimile sunt nejustificate, iraţionale, iresponsabile”, a declarat ministrul Afacerilor Regionale pentru cotidianul „La Repubblica”.

    La începutul acestei luni, guvernul a interzis călătoriile între oraşele de origine de Crăciun şi de Anul Nou.

    În Italia sunt acum aşteptate restricţii similare Germaniei, unde toate magazinele neesenţiale, şcolile şi creşele vor fi închise începând cu 16 decembrie, până pe 10 ianuarie, în încercarea de a opri al doilea val al pandemiei. Germanii vor intra într-un lockdown parţial precum cel prin care au trecut deja primăvara, în timpul primului val de coronavirus.

    Şi Olanda va anunţa măsuri severe în perioada premergătoare Crăciunului, scrie The Guardian. Premierul Mark Rutte se va adresa oamenilor luni seară şi se aşteaptă să anunţe restricţii, inclusiv inclusiv închiderea tuturor magazinelor neesenţiale, a teatrelor şi muzeelor.

    Olanda a înregistrat aproape 10.000 de noi infecţii duminică.

  • Procurorii din Olanda au deschis o investigaţie asupra şefului băncii elveţiene UBS cu privire la un caz de spălare de bani în perioada în care acesta a condus grupul ING

    O instanţă din Olanda a lansat o anchetă penală asupra modului în care CEO-ul UBS Ralph Hamers a condus grupul ING, companie care a eşuat în implementarea unui set de legi privind spălarea de bani la nivel intern, scrie Reuters.

    Ştirea vine la scurt timp după ce Hamers a devenit şeful celui mai mare administrator de averi din lume, în contextul în care compania încearcă să se distanţeze de scandalurile cu care s-a confruntat în anii trecuţi.

    De exemplu, UBS a primit în februarie 2019 o amendă de 3,7 milioane de euro pentru o serie de activităţi bancare ilegale şi fraudă fiscală.

    Hamers a condus ING, cea mai mare bancă din Olanda, din 2013 până în iunie 2020, reuşind să câştige un salariu de 1,75 milioane de euro în 2018. Multinaţionala olandeză a plătit 775 de milioane de euro în urmă cu doi ani pentru a încheia un caz de spălare de bani şi alte practici corupte.  

    „UBS este conştientă de decizia autorităţilor olandeze de a deschide o investigaţie asupra lui Ralph Hamers, dar şi de aptitudinile pe care acesta le-a deţinut în timp ce conducea grupul ING”, a declarat cea mai mare bancă din Elveţia.

    Ralph Hamers a deţinut funcţia de şef al ING România între 1999 şi 2002, fiind un „CEO respectat” care are „acreditări puternice în automatizare şi mediul digital”, a declarat Jonathan Fearon, director de investiţii al administratorului britanic Aberdeen Standard.

    FINMA, autoritateaa de supraveghere financiară din Elveţia, a declarat miercuri că Hamers denotă „competenţă şi onorabilitate” în asumarea funcţiei de şef al UBS.

     

  • Cunoscuta bancă olandeză ABN Amro, care a fost în România până la criza anterioară, anunţă concedierea a 2.500 de angajaţi

    ABN Amro, a treia cea mai mare bancă din Olanda, va tăia peste 2.500 de joburi până în 2024, adică 15% din forţa totală de muncă (19.000 de angajaţi).

    Anunţul vine în condiţiile în care reducerile anuale de costuri vor creşte de la 700 de milioane de euro la 4,7 miliarde, scrie Reuters.

    Creditorul a raportat un profit net de 301 milioane de euro în septembrie, de aproape trei ori mai mult decât estimările iniţiale ale analiştilor, însă banca a câştigat de aproape două ori mai puţin decât în aceeaşi perioadă din 2019, mai exact 588 milioane de euro.

    Potrivit Business Insider, ABN Amro ocupă locul 26 în clasamentul celor mai puternice bănci din Europa, cu active de peste 390 de miliarde de euro.

    Pe fondul crizei generate de coronavirus, Deutsche Bank – cea mai mare bancă din Germania – a anunţat spre sfârşitul lunii septembrie că va închide la nivel local una din cinci sucursale, după ce a raportat pierderi de 77 de milioane de euro în T2.

    De asemenea, Danske Bank – prima bancă din Danemarca – va elimina 1.600 de locuri de muncă în următoarele 6-12 luni ca parte a unui program de reducere a coturilor.

     

  • Ştefan Vârgolici, CEO Revo Technologies România: „România oferă numeroase oportunităţi pentru fintechuri”

    Rol ocupat în companie: Sunt country manager al Revo Technologies, o companie fintech de top in Europa Centrală şi de Est, specializată în servicii de finanţare de tipul „buy now, pay later” pentru achiziţiile din magazinele online şi offline. 

    Lansată în 2013, compania activează în Polonia, Rusia şi acum România, în peste 7.000 de magazine. Revo a dezvoltat o gamă completă de soluţii financiare IT pentru comercianţi, oferind clienţilor opţiunea de a cumpăra prin intermediul unei finanţări instant în doar câteva secunde.

    Soluţia ajută comercianţii să îşi mărească traficul, conversiile, coşul mediu, cât şi frecvenţa achiziţiilor. În rolul meu de country manager sunt responsabil de lansarea serviciilor companiei pe piaţa din România şi de dezvoltarea reţelei de parteneriate cu retaileri de top. Obiectivul meu principal este creşterea businessului, crearea unei strategii pe termen lung care să asigure succesul cât şi dezvoltarea unei echipe puternice locale.

    Consider că România oferă numeroase oportunităţi pentru fintechuri ca Revo, având o creştere puternică pe segmentele de retail şi IT, cât şi datorită nevoii reale a clienţilor pentru servicii financiare alternative la soluţiile bancare tradiţionale. Sunt foarte entuziasmat să fac parte dintr-un business atât de dinamic şi dintr-o echipă aşa puternică. Poziţia actuală îmi oferă tot ce este mai bun din ambele lumi, pot să lucrez într-un mediu de tip start-up, unde am autonomie şi pot să construiesc şi să coordonez compania la nivel local, iar în acelaşi timp fac parte dintr-o organizaţie mai mare în care am ocazia să lucrez cu oameni extrem de bine pregătiţi de la care am ce să învăţ constant.

    Cele mai importante roluri profesionale avute până la această funcţie:  Management consultant – McKinsey and Company, România; cofondator Breakin’ Escape Rooms, Regatul Unit;  sales director – Forward Software, account manager – Romsys, consultant în Parlamentul European.  
    În 2014 am pornit o afacere de escape room pe piaţa din România, iar în 2017 am extins afacerea în Londra, unde în prezent avem una dintre cele mai mari şi populare locaţii din oraş, care a găzduit peste 40.000 de jucători în 2019. Pe lângă activitatea din locaţii am dezvoltat şi linia de business de game development prin intermediul căreia am construit şi am vândut camere de joc şi concepte dezvoltate de noi în alte ţări, precum Serbia, Olanda, Germania şi Emiratele Arabe Unite.
     

    Rolul propus pentru anul 2030: CEO al Europe – Revo Technologies şi cofondator al Breakin’ Escape Rooms Global Franchise. Îmi doresc să contribui la dezvoltarea companiei şi să devenim un lider al sectorului fintech în pieţele noastre principale. De asemenea, cu Breakin’ Escape Rooms ne dorim să devenim  o franciză recunoscută şi să ne extindem cu locaţii în cele mai mari oraşe la nivel mondial.
     

    CEO/Antreprenor admirat: Daniel Dines – fondatorul UiPath – pentru că a avut ambiţia şi determinarea de a construi ceva de la zero în România şi pentru că a avut tăria de caracter şi curajul să continue atunci când totul părea fără speranţă.

  • Ţara care intenţionează să lovească cu taxe de miliarde de euro multinaţionalele care pleacă din ţară

    Un proiect de lege olandez gândit să descurajeze multinaţionalele să plece din ţară lovindu-le cu taxe de exit de miliarde de euro câştigă sprijin politic după ce gigantul Unilever a avertizat că va trebui să-şi anuleze decizia de a se muta din Rotterdam în Marea Britanie dacă iniţiativa ar fi adoptată, scrie Financial Times.

    Descrisă ca legea fiscală „Hotel California“ de către critici după titlul unui popular cântec al formaţiei Eagles despre un hotel unde „poţi intra oricând, dar nu-l mai poţi părăsi niciodată“, propunerea aşteaptă o opinie juridică „n această lună care va determina compatibilitatea acesteia cu legislaţia fiscală olandeză şi a UE.

    Partidele politice din guvern şi opoziţie au indicat că vor susţine legea dacă aceasta este conformă legislaţiilor menţionate.

    Unilever a avertizat săptăm“na trecută că „dacă proiectul ar fi fost adoptat „n forma actuală“ şi s-ar aplica la restructurarea planificată a companiei, nu va continua cu planul său de a „nfiinţa o singură entitate juridică în Marea Britanie.

    Producătorul săpunurilor Dove şi al îngheţatelor Magnum a estimat că se va confrunta cu sancţiuni retroactive de 11 miliarde de euro în cazul „n care proiectul de lege ar fi aprobat.

    Propusă de deputatul ecologist Bart Snels, legea este concepută pentru a penaliza companiile cu venituri de peste 750 de milioane de euro şi care pleacă din Olanda pentru jurisdicţii cu regimuri fiscale mai favorabile.

    În cazul Unilever, Snels a spus că taxa de exit se va aplica deoarece Marea Britanie nu are impozite cu reţinere la sursă pentru dividende.

     

  • Mark Rutte, olandezul biciclist care a ţinut întreaga Europă captivă

    „Marele rău” – aşa este descris premierul olandez de ziariştii italieni pentru că a ţinut pe loc negocierile pentru pachetul de reconstrucţie economică a UE, cu refuzul de a oferi gratuităţi unor state ca Italia.

    Să fie acest olandez biciclist noul ticălos al Europei sau vocea raţiunii? Până la urmă, în negocierile maraton pentru bugetul pe termen lung al UE şi pentru planul de relansare economică postpandemie, ambele instrumente financiare însumând suma astronomică de 1.820 de miliarde de euro, Rutte a obţinut promisiunile Italiei şi Greciei că banii nu vor fi risipiţi şi că noile fonduri UE vor fi însoţite de reforme. Italia este o ţară notorie pentru rezistenţa la reformă, cauză din care s-a şi aflat în centrul ultimelor crize.

    Apoi, după cum scrie France 24, este preţuit pentru că îi ţine sub control pe euroscepticii de acasă. Iar UE numai de un nou val de populism, pornit din nordul bogat, nu are nevoie.

    Rutte este înainte de toate un politician versat şi un negociator de temut. Interlocutor formidabil, olandezul îşi pierde rar cumpătul şi stăpâneşte tot ce înseamnă arta comunicării, scrie Le Figaro. Glumeşte şi zâmbeşte pentru a detensiona situaţia şi pentru a fi văzut în rolul de personaj pozitiv. Foloseşte calmul şi lasă să se vadă doar puţin din intenţiile sale reale pentru a-şi deruta adversarul şi a obţine mai multe concesii. Şi joacă pe mize mari.  

    Când preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, l-a câştigat pe  cancelarul Germaniei, Angela Merkel, cu ideea de împrumuturi colective ale statelor UE pentru finanţarea unui amplu pachet de relansare economică de 750 de miliarde de euro, punând astfel capăt deceniilor de ortodoxie economică germană, avocaţii unei solidarităţi mai mari în întregul bloc european s-au simţit de parcă ar fi cucerit în sfârşit Muntele Everest. Nu se aşteptau ca Olanda să reprezinte un obstacol în persoana lui Mark Rutte, premierul deşirat şi cumpătat al ţării.

    La discuţiile liderilor UE privind pachetul de reconstrucţie, întinse pe patru zile şi adânc în noapte, Rutte a fost indicat ca fiind responsabil pentru impas. A fost imediat poreclit „Domnul Nu. Nu. Nu“. Negocierile i-au adus la disperare pe unii lideri europeni. În a treia zi de discuţii, un Viktor Orban furios l-a atacat pe Rutte prin intermediul unei coferinţe de presă, acuzându-l că „este responsabilul pentru haosul de aici. Vrea să creeze un mecanism care să-i permită să influenţeze şi să controleze pe ce cheltuiesc banii ţările europene”.

    Premierul maghiar a mers mai departe spunând că olandezul are „un stil comunist”. Nici premierul bulgar, Boiko Borisov, nu şi-a putut păstra calmul, declarând că Mark Rutte „se comportă ca un poliţist”. Premierul Portugaliei, Antonio Costa, a declarat că „opoziţia din partea «the frugal four» nu mai este tolerabilă”, aminteşte publicaţia italiana Corriere della Sera. Olanda face parte din grupul de state cunoscut ca „the frugal four”, alături de Austria, Danemarca şi Suedia, economii excedentare care pun mare preţ pe cumpătarea fiscală. Lor li s-a alăturat Finlanda. 

    Descris de către The Economist ca purtându-se asemenea unui preot catolic care a luat o supradoză de cafeină, Rutte dă impresia unei deschideri energice, însă îşi păzeşte cu străşnicie viaţa privată. Se autodescrie ca fiind „un om al obiceiului şi tradiţiei”. Şi-a trăit întreaga viaţă la Haga, unde era cel mai mic dintr-o familie cu şapte copii. Tatăl său, Izaak, a fost comerciant, în timp ce mama sa, Mieke, a fost sora primei soţii a lui Izaak. Aceasta a murit într-un lagăr japonez în al Doilea Război Mondial.

    Rutte a dorit iniţial să fie pianist de concerte, dar a absolvit facultatea de istorie, după care a lucrat pentru gigantul anglo-olandez de bunuri de larg consum Unilever ca manager de resurse umane, o vreme pentru divizia de unt de arahide. Acest lucru i-a adus experienţa şi relaţiile necesare pentru a intra în partidul liberal probusiness VVD pe care îl conduce din 2006 şi cu care a devenit premier în 2010. De atunci, Rutte a condus ca premier trei coaliţii de guvernare, personalitatea sa cordială ascunzând instincte de prădător politic. A fost criticat că este vânător de voturi, cum a fost atunci când a pariat pe o poziţie puternic antiimigraţie pentru a-i fura electoratul liderului de extremă dreaptă Geert Wilders în campania pentru alegerile din 2017.  Mai recent a câştigat admiratori în timpul pandemiei pentru „blocajele sale inteligente”.

    „Ceea ce a avut dintotdeauna a fost acea percepţie din partea altora de a fi un personaj competent la guvernare“, spune Bergsen, fost consilier de politică economică al guvernului olandez. Aşa-numitul „premier de teflon” s-a priceput şi la gestionarea imaginii sale personale.

    A devenit o figură de cult prin videoclipuri virale cu el mergând cu bicicleta la muncă, chiar şi pentru a se întâlni cu lideri străini.Faptul că nu este însurat a stârnit speculaţii cu privire la sexualitatea sa în urmă cu câţiva ani, dar el s-a strecurat printre întrebările indiscrete, spunând doar că este „fericit” de viaţa sa.

    În timpul carantinei s-a aflat că Rutte a urmat regulile impuse de guvern pentru toată lumea şi a evitat să-şi viziteze mama într-un azil de bătrâni până cu câteva ore înainte ca aceasta să moară. De la Rutte lumea a aflat că a plâns la moartea tatălui său, a unui frate bolnav de SIDA în 1989 şi a unei surori. Pe plan internaţional, Rutte ţine strâns de imaginea omului care vorbeşte direct, fără ascunzişuri, dar acest lucru nu i-a adus întotdeauna prieteni.

    Spre exemplu, l-a întrerupt pe Donald Trump, chiar în timpul unei vizite la Washington în 2018, cu un „Nu” brusc, când preşedintele Americii a făcut un comentariu despre un acord comercial cu UE.
    Atitudinea dură a lui Rutte în ceea ce priveşte Grecia în plină criză a datoriilor şi criza migraţiei din UE din anii 2010 i-a înfuriat pe mulţi europeni.
    Şi acum este văzut ca „marele rău”, după cum îl descrie cotidianul italian Corriere della Sera, liderul neoficial şi de neînduplecat al „the frugal four”, acum cinci.  

    „Nu cred că se simte bine“ în rolul de ticălos, a spus un diplomat olandez. „El ar prefera să fie perceput ca o persoană care îmbunătăţeşte lucrurile, stând la înălţime pentru contribuabilii săi”, a explicat diplomatul. Rutte, înalt de 1,93 m, are o statură impunătoare chiar şi pentru naţiunea cu cei mai înalţi oameni din lume.

    În vârstă de 53 de ani şi aflat de un deceniu la guvernare, politicianul locuieşte în acelaşi apartament pe care l-a cumpărat după absorvirea facultăţii, conduce un Saab second-hand (când nu circulă cu bicicleta) şi lucrează voluntar ca profesor de studii sociale la un liceu. O fire veselă (dă sfaturi statelor sudice cu zâmbetul pe buze), Rutte a reuşit să-şi facă prieteni şi să construiască alianţe în peisajul politic olandez destul de fragmentat. „Poate fi oarecum ca un cameleon”, îl descrie Pepijn Bergsen, analist la Chatham House din Londra. „Se spune că îşi poate modela opiniile pentru a le mula pe consensul din camera de negocieri.”

    Diverşi lideri europeni, inclusiv preşedintele Franţei, Macron, şi premierii Italiei şi Spaniei au călătorit la Haga în ultimele săptămâni pentru a încerca să-l facă pe olandez să se răzgândească.
    Totuşi, Rutte a încercat la rândul său să-i convingă pe toţi că nu se va topi sub presiune, spunând că „nu este făcut din marţipan”

    Având în vedere că virusul i-a tăiat accesul la o funcţie de top în UE, Rutte se va mulţumi probabil să vâneze un al patrulea mandat ca premier în alegerile din martie 2021.
    „Bănuiesc că o va face din nou. Nu se poate întoarce la fabrica sa de unt de arahide, aşa cum obişnuia să spună“, a spus Bergsen.

    Astfel, politica internă joacă cu siguranţă un rol în atitudinea lui Rutte. În martie 2021 vor fi alegeri generale, iar partidul conservator VVD trebuie să jongleze cu partidele de extremă dreapta pentru voturile unor oameni care sunt probabil eurosceptici. În plus, actuala sa coaliţie de centru dreapta nu are majoritate în parlament. Orice compromis la Bruxelles care ar merge prea departe în ochii olandezilor s-ar putea să nu fie ratificat în parlamentul de la Haga. Lui Rutte i s-a mai întâmplat aşa în 2005 şi în 2016.

    Olandezii, care susţin apartenenţa la UE cu o majoritate de două treimi, se mândresc atât cu istoria lor ca naţiune de comercianţi, cât şi cu cumpătarea lor tradiţională calvinistă.

    Alegătorii olandezi sunt conştienţi că sunt printre cei care contribuie cel mai mult la bugetul UE, iar ideea de a dărui sau de a împrumuta mai mult este nepopulară printre ei. Criticii spun că reticenţa olandezilor de a cheltui este acum deplasată, având în vedere surplusul comercial uriaş al ţării lor cu restul UE. Erik Nielsen, economist la UniCredit, spune că contribuţiile Olandei la bugetul european din 2018 de 4,8 miliarde de euro „spun doar o mică parte din povestea financiară reală”. „Potrivit Tax Justice Network, în acelaşi an structurile de tip paradis fiscal din Olanda i-au ajutat pe olandezi să pună mâna pe 6,7 miliarde de euro în venituri fiscale de la Germania, Franţa, Italia şi Spania”, a explicat  Nielsen.
    Porecla de „Domnul Nu” i se trage de la un videoclip din aprilie, reluat frecvent pe social media, care arată cum un colector de deşeuri din Olanda strigă la Rutte cerându-i să nu dea bani „acelor italieni şi francezi”. „Oh, Nu. Nu. Nu”, a răspuns premierul. „Voi ţine minte acest lucru.”
    Această ameninţare, de a spune „nu” generozităţii franco-germane, a fost poate cea mai bună carte a lui Rutte de la masa de negocieri de la Bruxelles, unde oficialii UE îi sunt recunoscători liderului olandez pentru că reuşeşte să ţină la distanţă partidele ostile Europei unite.
    Deşi a jucat cartea eurosceptică în anumite momente când s-a adresat publicului olandez, Rutte a fost îndrăgit la Bruxelles de când l-a depăşit pe extremistul de dreapta Geert Wilders în alegerile din 2017. Realegerea sa greu câştigată, urmată la puţin timp de înfrângerea extremistei franceze Marine Le Pen de către Macron în Franţa, a ajutat la stabilizarea navei UE după şocul votului pentru Brexit. Marea Britanie a arătat întregii Europe ce poate face populismul.
    Realizările sale din trecut i-au „permis liderului olandez să joace un rol important în politica UE”, a scris cotidianul italian La Repubblica. Aceste realizări explică de ce colegii olandezului l-au acceptat în trecut ca partener, deşi acest lucru este atât de solicitant, şi de ce o vor face din nou.
    Diplomaţii UE au apucat să-i cunoască cu vârf şi îndesat talentele la discuţiile din Bruxelles. „Nu-l mai suportam pe Rutte”, povesteşte un diplomat prezent la discuţii. „Când credeai că ai obţinut un acord, ceva care să ne conducă spre finalul negocierilor, el îţi cere mai mult din altceva, şi tot aşa.”
    În cele din urmă, liderii UE s-au înţeles asupra unui plan de 1.820 de miliarde de euro reprezentând bugetul pe şapte ani al UE şi un pachet de reconstrucţie economică de 750 de miliarde de euro, dintre care 390 de miliarde de euro sunt granturi, iar restul împrumuturi cu dobândă foarte mică, finanţate prin obligaţiuni emise la comun de ţările UE. Planul iniţial, aşa cum a fost prezentat el de Franţa şi Germania, prevedea ca 500 de miliarde de euro să fie acordate ca granturi ţărilor afectate sever de criză şi 250 de miliarde de euro să fie distribuite ca împrumuturi.