Planurile de pensii ale cetăţenilor sunt afectate de dobânzile negative din Europa şi din lume, ceea ce afectează progresiv banii încasaţi de pensionari în ţări precum Olanda, Danemarca, Marea Britanie sau Rusia, potrivit FT.
Spre exemplu, Jan-Pieter Jansen, un pensionar olandez de 77 de ani care a lucrat ca manager în metalurgie, este forţat să îşi regândească planurile după ce managerul celui mai mare fond de pensii din industria olandeză l-a anunţat că îi va reduce pensia cu circa 10%.
„Asta îmi provoacă mult stres. Tăierile de pensie înseamnă mii de euro pe care nu îi mai pot cheltui cu familia şi în vacanţe. Sunt foarte supărat că se întâmplă asta după ce am economisit pentru atât de mulţi ani”, spune Jansen, care s-a retras din piaţa muncii în urmă cu 17 ani.
Însă pensionarul olandez este doar un exemplu, încât milioane de pensionari şi de oameni care economisesc în toată lumea se confruntă cu acelaşi sentiment de incertitudine ca Jansen, în contextul în care mediul cu dobânzi constant în scădere de după criza financiară face ravagii.
În timp ce media de viaţă creşte de la an la an, pensiile au devenit o problemă politică prioritară în ţări diverse precum Rusia, Japonia şi Brazilia.
Din ce în ce mai multe comapanii renunţă la schemele de pensii de tip „salariu final” garantat, în special în SUA. Conglomeratul General Electric este doar cel mai recent nume în această situaţia, anunţând recent că încheie această practică de remunerare, afectând 20.000 de angajaţi.
În Marea Britanie, zeci de mii de profesori universitari se pregătesc să intre în grevă din cauza creşterii neaşteptate a contribuţiei la planul de pensie.
Una dintre problemele comune în toate aceste situaţii este cea a randamentelor scăzut din obligaţiuni.
Obligaţiunile s-au dovedit a fi o bună potrivire pentru cash flow-ul unui fond de pensii, însă decenii întregi de scădere a randamentelor pe obligaţiuni au îngreunat viaţa fondurilor de pensii şi nu au mai generat câştiguri la fel de bune.
În contextul în care fondurile de pensii au garantat istoric un anumit randament care generează un anumit nivel de remuneraţie în planul de pensie, managerii de fonduri au fost nevoiţi să caute aceste câştiguri în acţiuni sau alte clase de active mai riscante, precum imobiliare şi private equity.
Pieţele financiare optimiste au asigurat până acum randamente sănătoase pentru planurile de pensii. Totuşi, din cauza dezavantajelor prezentate de astfel de active pe termen lung, perspectivele de randament în perioada următoare generează anxietate.
„Le-a luat foc casa. Iar dobânzile ar putea continua să scadă. Chiar dacă le-a luat foc casa, a fost afectat până acum primul etaj. Dar noi credem că ar putea afecta la fel de bine şi al doilea şi al treilea etaj”, spune Alex Veroude, chief investment officer în cadrul Insight Investment, care gestionează banii mai multor fonduri de pensii.
Pe lângă faptul că aceste evoluţii afectează pensionarii simpli ca olandezul Jansen, oameni care şi-ar putea vedea pensiile tăiate, acestea au un impact şi în economie.
Dacă oamenii economisesc mai mult din salarii pentru pensie, creşterea economică ar putea resimţi o scădere a consumului – opusul intenţiei băncilor centrale atunci când reduc dobânzile.
Cel mai recent, banca centrală suedeză a atras atenţia cu privire la un astfel de potenţial pericol, atunci când a anunţat că va creşte dobânzile până la finalul anului pentru a ajunge înapoi la dobândă zero. Swedish Riksbank a spus că „dacă dobânzile nominale negative sunt percepute ca o stare permanentă, comportamentul agenţilor se poate schimba şi pot apărea efecte negative”.
Ar putea exista chiar şi consecinţe sistemice. Luna trecută, FMI a avertizat în raportul anual de stabilitate financiară globală că graba fondurilor de pensii către active „ilichide” va afecta „rolul tradiţional pe care îl joacă acestea în stabilizarea pieţelor pe parcursul perioadelor de stres”, în contextul în care vor avea mai puţini bani la îndemână pentru a investi în active ieftine.
Însă dobânzile negative nu au fost mereu prin preajmă. Christopher Ailman, chief investment officer al Calstrs – fondul de pensii al profesorilor din California, SUA, cu active de 238 miliarde dolari – îşi aminteşte că la finalul anilor 70 când şi-a luat diploma de business, conceptul de randamente sau câştiguri sub zero părea o calomnie.
„La şcoală în cărţi scria că nu există dobânzi negative. Dar uite unde suntem”, spune Ailman.
În mijlocul crizei financiare, mai multe bănci centrale au lucrat cu instrumente neconvenţionale pentru a stimulta economia globală odată ce dobânzile au atins nivelul zero. În primă fază, aceste măsuri au reprezentat programe de achiziţie de obligaţiuni în valoare totală de mii de miliarde de dolari, însă în 2009 banca centrală a Suediei a fost prima care s-a confruntat cu dobânzile negative.
Mai târziu această evoluţie s-a repliat în Japonia şi restul Europei, iar goana după obligaţiuni şi titluri de stat a dus la randamente mai scăzute pe aceste active.
Îngrijorările din ce în ce mai presante cu privire la starea economiei globale, o inflaţie supusă şi anticiparea unei politici monetare şi mai relaxate, au generat în prezent un total al datoriei cu randament negativ de circa 13.000 miliarde dolari.
Planurile de pensii investesc într-o gamă largă de active, însă în contextul în care multe dintre pieţele de capital au ajuns la maxim istoric, perspectivele de câştig se diminuează.
AQR Capital Management estimează că pe un portofoliu clasic de 60% acţiuni – 40% obligaţiuni, ar putea obţine un randament de doar 2,9% în mede ajustat cu inflaţia, pentru următorul deceniu, în comparaţie cu un randament mediu de 5% din 1900.
Şi în vest, managerii fondurilor de pensii se confruntă cu aceste probleme. Perspectivele industriei sunt mai neclare ca niciodată pentru PKA, fondul de pensii din Danemarca.
„În anumite ţări sistemul de pensii nu poate supraieţui dacă nu se schimbă lucrurile. Ori contribuie cu mai mulţi bani, ori se reduc din beneficii”, spune Peter Damgaard Jensen, şeful PKA.
Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro
