BusinessMagazin

Tag: New York Times

  • Cine au fost câştigătorii premiilor Pulitzer 2016

    Ieri seară au fost acordate premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincţii din domeniul jurnalismului american. Se acordă premii pentru jurnalism şi fotografie, dar şi pentru ficţiune, dramă,istorie sau muzică, în total 21 în fiecare an, potrivit Reuters.

    Premiul Pulitzer pentru serviciul public a fost primit de Associated Press, pentru relatările despre abuzurile la locurile de muncă din industria peştelui din Asia de sud-est şi care au dus la eliberare a peste 2000 de captivi şi la reforme în Statele Unite, dar şi în alte ţări, scrie New York Times.

    La doar un an de când revistele devin eligibile pentru unele categorii de Pulitzer; reporterii şi scritorii de la The New Yorker au câştigăt premiile la categoriile feature writing (Kathryn Schulz), critică (Emily Nussbaum) şi memorialistică (William Finnegan – Barbarian Days: A Surfing Life).

    La categoria fotografie breaking news au fost acordate în două premii: unul unei echipe de patru fotoreporteri de la New York Times pentru reflectarea dramei refugiaţilor şi a pericolelor cu care se confruntă aceştia, iar celălalt, agenţiei Thompson Reuters, a căror fotografui au urmărit migranţi în drumul lor de sute de kilometri.

    Şeful biroului New York Times de la Paris, Alissa J Rubin a primit premiul la categoria reportaj internaţional pentru relatările despre felul inuman în care sunt tratate femeile în Afganistan.

    Cotidianul Los Angeles Times a fost recunoscut pentru acoperirea masacrului de la San Bernardino şi a primit premiul pentru cel mai bun reportaj breaking news, iar premiul  pentru reportaj de investigaţie a fost împărţit de Tampa Bay Times şi Sarasota Herald Tribune pentru relatările despre spitalele de boli mentale din Florida.

     Black ‘Flags: The Rise of ISIS’ de Joby Warrick, a fost recunoscută ca fiind cea mai bună carte de non-ficţiune, iar ‘The Sympathizer’ al lui Thanh Nguyen, a obţinut premiul Pulitzer pentru ficţiune.

    Premiul pentru istorie a fost decernat cărţii ‘Custer’s Trials: A Life on the Frontier of a New America’ a lui T.J. Stiles şi piesa ‘Hamilton’,  al lui Lin-Manuel Miranda, a primit premiul pentru dramă.

    Foto: Tyler Hicks/The New York Times

     

     

     

  • VIZITĂ ISTORICĂ: Barack Obama se află în Cuba, după decenii de ostilitate. Este primul preşedinte american care pune piciorul în Cuba, după aproape 90 de ani

    Preşedintele american Barack Obama a sosit în Cuba duminică, devenind primul şef de stat american în funcţie care vizitează această ţară în ultimii aproape 90 de ani, relatează The New York Times

    “Que bolá Cuba? (Ce mai faceţi?) Tocmai am aterizat aici şi abia aştept să mă întâlnesc şi să primesc veşti direct de la poporul cubanez”, a scris preşedintele america într-un mesaj postat pe Twitter imediat ce a sosit la Havana, potrivit The Guardian, informează Mediafax.

    Această vizită – rezultatul unei schimbări de politică uluitoare, în urmă cu 15 luni – este menită să strângă relaţiile dintre cei doi vechi inamici şi “să exorcize una dintre ultimele fantome ale Războiului Rece”, comentează NYT.

    În pofida entuziasmului faţă de această vizită – de neconceput în urmă cu puţin timp -, schimbările la care speră Washingtonul ar putea întârzia să se concretizeze.

    Ministrul cubanez de Externe a amintit joi, într-o alucuţiune, pe un ton ferm, că Havana nu este dispusă să evoce teme care ţin strict de suveranitatea ţării.

    “Nimeni nu poate pretinde ca ţara să renunţe la vreunul dintre principiile sale (…) pentru a avansa către normalizarea” relaţiilor cu Statele Unite, a subliniat el.

    Vizita din scurt a preşedintelui venezuelean Nicolas Maduro, vineri şi sâmbătă, la Havana, le-a trimis alt mesaj americanilor: al solidarităţii neclintite a Cubei faţă de aliatul său socialist, mereu pregătită să recurgă la retorica antiimperialistă.

    Citiţi aici cum s-a dezvoltat piaţa neagră pentru distribuţia produselor media în Cuba. Deşi accesul la Internet este foarte limitat, cubanezii urmăresc în fiecare zi seriale şi filme americane.

  • A murit unul dintre cei mai mari inventatori. A avut mai multe invenţii decât Edison

    Artur Fischer este responsabil pentru invenţia mai multor obiecte printre care şi primul bliţ sincronizat  pentru camera foto sau diblul din plastic pentru prinderea şuruburilor în perete. De-a lungul vieţii sale a înregistrat 1.100 de brevete de invenţie, informează New York Times. Acesta a murit în Waldachtal, sudul Germaniei, la vârsta de 96 de ani.

    Fischer a înregistrat primul brevet în 1947 când să-şi fotografieze fiica nou-născută. A inventat un mecanism sincronizat care să declanşeze bliţul, atunci când este eliberat „shutter-ul” camerei foto. Dispozitivul lui Fischer a fost cumpărat de Agfa şi în următorii 70 de ani, acesta a inventat sute de soluţii pentru problemele oamenilor.

    11 ani mai târziu, în 1958, a inventat diblul de plastic pentru şuruburi. Astăzi, peste 14 milioane de asemenea dibluri sunt produse în toată lumea. Printre altele,  Fischer a mai inventat kiturile de modelism Fischertechnik, suporturile pentru pahare cu capace retractabile sau duzele de ventilaţie.

    „Dacă Bill Gates este sinonim cu PC-urile, atunci Artur Fischer este emblematic pentru reparaţiile din casă”, scria cotidianul Der Spiegel.

    Fischer a avut mai multe invenţii decât Thomas Edison, care a înregistrat 1.093 patente pe numele său. Pentru munca sa, Artur Fischer a fost recompensat în 2014 cu un premiu European Patent Office.

  • Colecţii de case în miniatură, un nou hobby al americanilor

    Se colecţionează timbre, maşini, monede, bijuterii şi tot felul de alte obiecte – de ce nu s-ar colecţiona şi construcţii?  Cu această idee au venit nişte companii americane, printre care Revolution Precrafted Properties, care oferă posibilitatea celor interesaţi să comande unul sau mai multe exemplare din căsuţe sau pavilioane proiectate de arhitecţi renumiţi, scrie New York Times.

    Doritorii trebuie însă să se înarmeze cu răbdare, deoarece comenzile se livrează abia peste câteva luni de la primirea lor. Pavilioanele costă între 35.000 şi 450.000 de dolari, iar căsuţele între 250.000 şi mai bine de 450.000, preţ în care intră sisteme de încălzire, aer condiţionat, băi şi bucătării, dar nu şi transportul.

    Oferta Revolution Precrafted Properties răspunde apetitului colecţionarilor foarte bogaţi, care ţin morţiş să aibă piese de mobilă în ediţie limitată, opere de artă contemporană şi – de ce nu, dacă se poate – construcţii mici care se pot transporta la locul unde doresc să le expună.

    Pentru realizarea căsuţelor şi pavilioanelor, fondatorul Revolution Precrafted Properties, Robbie Antonio, a apelat nu numai la arhitecţi cunoscuţi, printre care Zaha Hadid, dar şi la designeri, artişti şi chiar creatori de modă. Misiunea acestora este de a concepe construcţii care au o suprafaţă cuprinsă între 50 şi 250 de metri pătraţi ce pot fi asamblate la locul ales de client din componente prefabricate, care trebuie neapărat să încapă într-un singur container.

    Alte companii care oferă colecţionarilor căsuţe prefabricate sunt Cocoon9, ale cărei construcţii cu suprafaţa de 45 de metri pătraţi costă aproape 300.000 de dolari, sau Lindal.

  • Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Despre furtuna stârnită de CEO-ul care şi-a plătit angajaţii cu câte 70.000 de dolari

    Pe 13 aprilie, Dan Price, tânărul CEO al Gravity Payments, companie din Seattle ce procesează plăţi cu cardul de credit, le-a spus angajaţiilor săi că le oferă un salariu minim de 70.000 de dolari pe an. Pentru unii a însemnat dublarea salariului. Pentru a face acest lucru, Price a anunţat că-şi va reduce salariul de 1,1 milioane de dolari, o decizie radicală în inima capitalismului. Unii l-au denunţat ca fiind un socialist, alţii ca fiind un Robin Hood.

    La momentul anunţului erau prezenţi jurnalişti de la New York Times şi NBC News, iar la scurt timp alte zeci de jurnalişti l-au invitat la interviuri, aşa că povestea CEO-ului darnic a făcut înconjurul lumii.

    Imediat după anunţ, compania a fost inundată de CV-uri, iar doi angajaţi au demisionat, motivând că această decizie nu este dreaptă pentru cei care câştigau mai mult. Lucrurile nu s-au oprit aici: Price a fost dat în judecată de fratele său, Lucas, care deţine 30% din Gravity, spunând că a abuzat de putere şi şi-a mărit nejustificat salariul. Dan Price a insinuat că fratele lui l-a dat în judecată deoarece nu a fost mulţumit de generozitatea sa. „Ştiu că această decizie este una radicală şi îmi pare rău că a apărut o ruptură în relaţia cu fratele meu“, a declarat el pentru Seattle Times. Dezvăluirea l-a făcut să pară o victimă. A fost lăudat de Esquire şi curtat de agenţi literari. Însă lucrurile nu sunt chiar aşa cum par, scrie Bloomberg Businessweek.

    CU CE SE OCUPĂ GRAVITY. Gravity este intermediarul dintre comercianţi şi companiile mari precum Visa sau Mastercard. Pe scurt, dacă ai plătit cu cardul de credit un sandviş în Seattle, Gravity se ocupă de transferul celor 6 dolari de la bancă către restaurant. Bineînţeles, Gravity păstrează o parte din bani.


    Dan Price era adolescent şi cânta într-o cafenea când a aflat pentru prima dată de procesarea plăţilor cu carduri. Proprietarul localului se plângea des de plăţile pe care trebuia să le suporte atunci când clienţii achitau cu cardul. În 2003, Price a început facultatea, iar anul următor a înfiinţat, alături de fratele său, Gravity. În 2005 s-a căsătorit, iar în 2006 a devenit CEO-ul companiei.
    Criza financiară din 2008 nu a ocolit Gravity. În doar câteva săptămâni, compania a pierdut cam 20% din business. „Ne-a schimbat profund. Dintr-o companie cu un profit modest am ajuns să pierdem bani în fiecare lună.“ Abia în 2012 salariile angajaţiilor Gravity au început să crească, iar fiecare majorare de salariu a adus un profit mai mare, susţine Dan Price.
    Dacă în 2011 câştiga în jur de 50.000 de dolari pe an, după cum a mărturisit chiar el la Aspen Ideas Festival, după numai un an salariu său anual a sărit la 1 milion de dolari, iar achiziţia unei case cu piscină în august 2012 confirmă acest lucru: el a plătit 900.000 de dolari cash pentru locuinţă.

    În 2013, Price spune că Gravity l-a angajat pe consultantul Towers Watson pentru a-i analiza veniturile. La recomandarea acestuia, Dan Price ar fi putut să-şi mărească salariul de 1,1 milioane de dolari. „Dar am ales să nu fac asta“. Oricum ar fi, salariul lui este atipic pentru o companie de mărimea Gravity. Finanţele companiei nu sunt publice, dar Dan Price spune că venitul brut ajunge la 150 de milioane de dolari în 2014 şi va creşte la 200 de milioane în 2015. Potrivit publicaţiei Chief Executive, salariul mediu pentru un CEO al unei companii cu venituri asemănătoare Gravity, incluzând şi bonusurile, ar ajunge la 710.000 de dolari. CEO-ul JetPay, competitor direct al Gravity, care procesează un număr similar de tranzacţii, a câştigat în 2014 doar 355.000 de dolari. Când reporterul Bloomberg l-a confruntat cu aceste date, Price a evitat răspunsul, iar într-un final a spus: „Nu mi-am majorat salariul niciodată fără acordul boardului“. Boardul însă era format din el şi fratele lui. Numai că avocatul lui Lucas Price, Greg Hollon, nu este de acord cu această afirmaţie, spunând că Dan Price şi-a mărit salariul de-a lungul anilor, deşi Lucas a obiectat în nenumărate rânduri.

    Dan Price povesteşte că atunci când a mărit salariile tuturor s-a gândit la o lucrare a economiştilor Angus Deaton şi Daniel Kahneman, în care se arăta că mulţumirea oamenilor este direct proporţională cu creşterea veniturilor, însă doar până la suma de 75.000 de dolari.
    Gravity avea 120 de angajaţi, iar fiecare câştiga, în medie, ceva mai puţin de 50.000 de dolari. Asta însemna că avea nevoie de 1,8 milioane dolari pentru a duce salariul fiecărui angajat la 70.000 de dolari. O mare parte din această sumă putea fi dedusă din salariul său de 1,1 milioane de dolari şi a crezut că această mărire de salariu ar creşte productivitatea personalului.

    Ryan Pirkle, responsabil pentru comunicarea Gravity, a spus că odată cu unele măriri salariale din 2014, Price i-ar fi spus: „Vreau ca oamenii potriviţi să promoveze povestea asta. Vreau exclusivitate“. Probabil de aceea jurnaliştii de la New York Times şi NBC News au fost prezenţi la momentul anunţului.

     

  • Planul secret al lui Putin: cum vor ruşii să îi izoleze pe americani de restul lumii

    Mai multe submarine ruseşti operează în mod agresiv în apropierea cablurilor îngropate în ocean care leagă continentul american de restul lumii, relatează New York Times. Aceste acţiuni provoacă îngrijorare în rândul experţilor americani în securitate, care se se tem că ruşii pot ataca aceste cabluri în cazul unei situaţii conflictuale.

    Problema este chiar mai gravă decât cele din timpul Războiului Rece: un atac asupra acestor cabluri de fibră optică ar afecta toate sectoarele economice, paralizând practic Statele Unite. Deşi nu există vreo confirmare a acestui lucru, tot mai multe dezbateri de la Washington au ca subiect central modul în care gesturile lui Putin aduc aminte de acea perioadă de dinainte de 1989.

    “Mă tem în fiecare zi pentru ce ar putea face ruşii”, a spus Frederick J. Roegge, comandant al flotei americane de submarine din Pacific, citat de New York Times.

    În luna septembrie, nava rusească de spionaj Yantar, echipată cu două nave submersibile, s-a îndreptat pe direcţie coastei de est a Statelor Unite către Cuba, acolo unde se află unul din principalele cabluri de date.

    “Tăierea cablurilor nu este ceva ieşit din comun”, a spus Michael Sechrist, un fost cercetător în cadrul MIT. “Se întâmplă datorită dezastrelor naturale, datorită unor ancore plasate greşit – dar acestea se întâmplă la câteva mile de sol, iar reparaţiile durează doar câteva zile.” Ceea ce îi îngrijorează pe cei de la Washington este posibilitatea ca ruşii să taie cablurile la o adâncime foarte mare, departe de zona în care se poate ajunge rapid. “Problema cu aceste cabluri este că ele sunt poziţionate în acelaşi loc încă din 1860”, mai spune Sechrist. “Operatorii de cabluri preferă să le îngroape în locuri cunoscute, acolo unde au înţelegeri cu autorităţile”.

    Amiralul Mark Ferguson, comandantul flotei navale americane în Europa, spune că activitatea submarinelor ruseşti a crescut cu 50% în ultimul an. Bazele ruseşti de la Arctic şi promisiune de a investi 2,4 miliarde de dolari în zona Mării Negre până în 2020 arată determinarea lui Putin de a-şi întări puterea navală, mai crede Ferguson.

  • Premiul Nobel pentru Economie a fost câştigat de un profesor britanic

    Profesorul Angus Deaton, de la Universitatea Princeton, un renumit microeconomist, a câştigat premiul Nobel pentru Economie, pentru studiile în domeniul consumului, sărăciei şi asistenţei sociale, relatează New York Times.

    Deaton, în vârstă de 69 de ani, este cunoscut pentru studiile efectuate în domeniul alegerilor făcute de consumatori.

    “Prin legătura făcută între alegerile individuale şi rezultatul agregat, cercetarea sa a contribuit la transformarea microeconomiei, macroeconomiei şi economia în domeniul dezvoltării”, explică Royal Swedish Academy of Sciences.

    Premiul a fost anunţat la Stockholm de Goran K. Hansson, secretarul permanent al academiei.

    Vedeţi aici un infografic al premiului Nobel pentru Ştiinţe Economice

  • Cum afectează reclama utilizarea Internetului pe telefonul mobil

    Din ce în ce mai mult conţinut se mută online, iar acolo unde este conţinutul vine şi reclama. Când eşti conectat la wireless sau foloseşti un desktop, problema constă în modul cum să fentezi reclama, dar când încarci un site de pe mobil apare şi un alt aspect. Cât din datele disponibile de internet consumă reclamele care sunt încărcate pe site? New York Times a făcut o analiză în acest sens şi a observat cât timp durează încărcarea unui site şi cât consumă.

    1. Timpul de încărcare

    2. Consum date

    3. Cu şi fără adblocker (boston.com)

  • Gadgeturi de decor

    Unii dintre aceştia, aşa cum este o artistă din Chicago, Erika Iris Simmons, ”pictează„ portrete de celebrităţi nu cu pensula, ci cu bucăţi de bandă luată din casete audio sau video vechi. Tot cu casetele vechi se joacă şi un arhitect din Los Angeles, Chris McCullough, care creează portrete sau mozaicuri folosind ca materie primă nu banda, ci casetele în sine.

    Nu sunt uitate nici consolele de joc cândva multiubite sau perifericele lor. Dacă nu mai funcţionează sau nu se mai doreşte utilizarea lor pentru scopul iniţial, ele pot fi transformate în obiecte utile. Un utilizator al platformei de shopping online Etsy, Jeff Farber, propune lămpi confecţionate din console PlayStation 1 sau Nintendo 64 ori din controllere pentru ele sau încărcătoare pentru iPhone confecţionate tot din controllere de console de jocuri video.

    Nici calculatoarele vechi nu scapă de şansa la o nouă viaţă, dar cu altă utilitate. Modele de altădată de calculatoare Apple au fost transformate în pătuţuri pentru animale de companie, cutii de scrisori sau de şerveţele, ba chiar, în cazul modelelor colorate de iMac lansate în 1998, în acvarii pentru peşti. Până şi piese ca plăcile de bază sau hard diskurile pot deveni ceasuri de birou sau de perete în mâinile pricepute ale unor întreprinzători.

  • Noul război rece al petrolului. SUA şi Arabia Saudită împing Rusia şi Iranul în colaps

    ÎN POFIDA TULBURĂRILOR CARE AU LOC ÎN MULTE DIN STATELE PRODUCĂTOARE DE PETROL, LIBIA, IRAK, NIGERIA ŞI SIRIA, PREŢURILE ŢIŢEIULUI ATING MINIME NEMAIÎNTÂLNITE ÎN ULTIMII ANI.

    Analiştii identifică un număr de posibile cauze pentru acest declin accentuat, cum ar fi producţia mare din SUA, creşterea economică lentă din Europa şi China, precum şi producţia constantă a OPEC.În loc să analizăm cauzele, Friedman spune însă că trebuie să analizăm rezultatele şi anume reducerea încasărilor Rusiei şi Iranului şi ce înseamnă acest lucru.

    Cine are de câştigat? Statele Unite vor ca sancţiunile impuse Rusiei din cauza conflictului din Ucraina să aibă un impact mai mare. Atât saudiţii cât şi americanii duc un război în Siria, în apropierea Iranului. „Este vorba de afaceri, dar arată ca un război cu alte mijloace – petrolul„, scrie Friedman.

    Paul Richter, analist la Los Angeles Times, este de acord că atât Rusia, cât şi Iranul încep să simtă efectul scăderii preţurilor petrolului, chiar dacă nu merge atât de departe cu speculaţiile legate de un război secret.„Presiunile economice nu vor schimba eforturile agresive ale lui Putin de a recâştiga influenţa puternică asupra Ucrainei, pe care nu o consideră negociabilă. Aceste presiuni provoacă însă tensiuni în relaţiile cu elita rusească şi mediul de afaceri, doi piloni ai susţinerii sale politice„,  scrie Richter.

    În privinţa Iranului, Richter spune că un preţ al petrolului de sub 100 de dolari pe baril creează deficite bugetare masive şi subminează poziţia ţării în negocierile cu Occidentul referitoare la programul nuclear al Teheranului.

    În prezent, cotaţia petrolului Brent, de referinţă la bursa din Londra, şi-a revenit uşor, în jurul valorii de 86 de dolari pe baril, de la un minim al ultimilor patru ani, în timp ce preţul petrolului West Texas Intermediate, de referinţă pe piaţa americană, este de circa 82 de dolari pe baril.

    În Rusia, presa urmăreşte cu atenţie evoluţiile cotaţiilor petrolului. „Dependenţa economiei ruse de resursele naturale, în primul rând de gaze naturale şi petrol, este deseori comparată cu dependenţa de droguri„, potrivit publicaţiei Nezavisimaia Gazeta. Nikolai Makeiev şi Konstantin Smirnov au scris în Moskovski Komsomoleţ că se tem de o replică mai severă a crizei economice din 2008-2009. ”Putem doar spera că şeicii petrolului îşi vor veni în fire, vor reduce producţia şi stabiliza preţurile la cel puţin 90 de dolari pe barili„, afirmă cei doi autori.

    ARABIA SAUDITĂ, DERANJATĂ DE PRODUCŢIA SUA
    Teoriile lui Friedman despre un nou Război Rece nu sunt singurele speculaţii ale momentului. Pentru unii analişti, scăderea preţurilor petrolului are legătură directă cu producţia mare din Statele Unite, care pune în pericol poziţia de lider a Arabiei Saudite. În această teorie, Rusia şi Iranul nu sunt doar simpli privitori inocenţi.

    „Saudiţii au asigurat stabilitatea preţurilor petrolului în timpul crizelor geopolitice, mai întâi prin creşterea producţiei pentru a compensa declinul livrărilor din Iran, Siria şi Sudan, iar ulterior prin adaptarea la creşterea producţiei Irakului„, a arătat Akhil Handa, de la Indian Republic.

    Situaţia s-a schimbat însă, în ultimii şase ani având loc o creştere de 70% a producţiei de petrol a Statelor Unite.
    „În încercarea de a restabili echilibrul, saudiţii ar putea profita de costurile mai mici de producţie de care beneficiază, comparativ cu costurile mari de exploatare a zăcămintelor de şist din Statele Unite. Saudiţii ar putea avea nevoie să permită preţurilor să coboare la 75-80 de dolari pe baril şi să le lase acolo o perioadă, pentru ca unii producători din SUA să iasă din afaceri„, consideră Handa. Este evident că scăderea drastică a preţurilor petrolului creează câştigători şi perdanţi clari pe scena mondială. Ce nu este clar este cine trage sforile.

    Scăderea cotaţiilor petrolului a provocat şi declinul cotaţiilor acţiunilor producătorilor de petrol şi gaze din SUA, evoluţie care aduce în atenţie un nou factor decisiv în acest război al preţurilor, şi anume încrederea investitorilor.

    După trei ani de calm ciudat pe piaţa petrolului, după cum afirmă Christof Ruhl, economist- şef al grupului BP, volatilitatea s-a întors. Aparenta intenţie a Arabiei Saudite de a lăsa preţurile să scadă pentru a-şi lovi concurenţii va testa susţinerea de către pieţele de capital a producătorilor americani, acesta urmând să fie cel mai dur examen pentru industria nord-americană de la revoluţia exploatărilor de şist începută în 2009.

    Pentru a putea continua activităţile de forare la exploatările de şist, companiile americane trebuie să convingă investitorii că merită să facă plasamente în obligaţiuni şi acţiuni din acest sector. Philip Verleger, analist în domeniul energiei, spune că firmele americane care exploatează zăcăminte de şist vor continua să fie relativ atractive.