BusinessMagazin

Tag: Moscova

  • BREAKING Bursa de la Moscova revine la tranzacţionare cu prăbuşiri de 50%

    Într-o decizie fără precedent, Bursa de la Moscova a revenit surprizător la tranzacţionare după o pauză de doar câteva ore în care autorităţile anunţaseră că o închid din cauza situaţiei din Est. Indicele MOEX are o prăbuşire de 50%, la fel şi RTS tot de 50%.

    “O teamă tot mai mare de sancţiuni severe a făcut ca indicele rusesc RTS (RUS50) să fie în cădere liberă”, scrie XTB România. Tranzacţionarea a fost deja oprită de mai multe ori din cauza volatilităţii. “Se fac apeluri pentru a elimina complet instituţiile financiare ruseşti de la sistemul SWIFT, ceea ce ar fi o lovitură masivă pentru Rusia.​

  • Criza din Ucraina testează relaţia dintre China şi Rusia: Deşi Beijingul s-a alăturat Moscovei împotriva extinderii NATO, oficialii chinezi se tem să sprijine în vreun fel o potenţială invazie

    Ameninţările Rusiei de a invada Ucraina forţează China să atingă un echilibru între sprijinul din ce în ce mai mare al preşedintelui Xi Jinping pentru Vladimir Putin şi interesul propriu al Beijingului pentru stabilitatea regiunii, potrivit analiştilor, scrie Financial Times.

    Criza, declanşată de decizia lui Putin de a concentra 190.000 de soldaţi ruşi la graniţa cu Ucraina, rămâne în continuare volatilă. Putin şi Joe Biden au acceptat „în principiu” un summit pentru a calma tensiunile asupra Ucrainei, după avertismentele preşedintelui SUA că Rusia ar putea începe invaza în „câteva zile”.

    China s-a alăturat Rusiei luna aceasta pentru a se opune extinderii NATO, evidenţiind un nou nivel de cooperare între Xi şi Putin.

    Însă Wang Yi, ministrul de externe al Chinei, a declarat sâmbătă la o conferinţă europeană de securitate că „suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a oricărei ţări ar trebui respectate”.

    „Sperăm că prin dialog şi consultare se poate găsi o soluţie care să garanteze cu adevărat securitatea şi stabilitatea în Europa”, a adăugat el.

    Remarcile sale au reflectat o schimbare faţă de sfârşitul lunii ianuarie, când a oferit sprijin Rusiei în confruntarea cu SUA şi NATO cu privire la Ucraina, declarând că Moscova are „preocupări rezonabile de securitate”.

    Tonul lui Wang s-a îndepărtat, de asemenea, de propriul său minister, care l-a criticat pe Biden pentru că a alimentat tensiunile.

    Potrivit unui academician senior de la o universitate chineză de top, Beijingul trebuie să „găsească un echilibru” în sprijinirea Moscovei, fără a-şi deteriora propriile legături militare şi economice cu Ucraina.

    „Există o neînţelegere comună în rândul presei occidentale – şi chiar al unor oficiali occidentali – că Beijingul sprijină o invazie rusă a Ucrainei. Este fictiv”, a spus academicianul, care a cerut să-şi păstreze anonimatul. „Orice conflict militar, în special războiul pe scară largă, va afecta, fără îndoială, interesele Chinei în zonă”.

    Încercarea lui Wang de a păstra neutralitatea va fi însă testată dacă Occidentul va impune sancţiuni financiare Rusiei.

    „Decizia Chinei fie de a adera la noile sancţiuni occidentale, fie de a ajuta Rusia să le evite, va modela căile de escaladare şi va determina amploarea izolării economice şi politice pe care o impun sancţiunile”, a spus Chris Miller, director al programului Eurasia la Institutul de Cercetare a Politicii Externe.

    Analiştii au declarat că Beijingul va încerca să separe respingerea SUA şi NATO de rezervele sale cu privire la o posibilă încălcare a suveranităţii Ucrainei.

    „Sprijinul Chinei şi al Rusiei este cel mai puternic atunci când contestă supremaţia SUA, deoarece acolo se aliniază în mod deosebit interesele lor. Când vine vorba de revendicări teritoriale, ambele au manifestat o poziţie destul de ambivalentă faţă de comportamentul celuilalt”, a declarat Alexander Korolev, expert în relaţia de securitate Rusia-China la Universitatea din New South Wales din Sydney.

    Interesele Chinei în Ucraina includ miliarde de dolari în contracte de construcţie, precum şi investiţii în telecomunicaţii prin Huawei şi achiziţionarea de echipamente militare ucrainene.

    Beijingul a cerut Kievului şi Moscovei să revigoreze acordul de la Minsk, blocat, ca o cale către pace, insistând în acelaşi timp să adere la o politică proprie de neintervenţie.

    Posibilitatea ca Rusia să lanseze o invazie completă a Ucrainei a oferit Chinei, de asemenea, un „cadou” pentru a-şi spori influenţa asupra Moscovei, a-şi consolida securitatea energetică, a testa regimul de sancţiuni al Occidentului şi a profita de o Europă fragmentată, potrivit analiştilor geopolitici.

    Sancţiunile occidentale din cauza crizei din Ucraina ar putea adânci şi dependenţa Moscovei de Beijing, în timp ce succesul sau eşecul lor ar fi instructiv pentru Xi pentru viitoarele conflicte cu SUA, au spus experţii.

    „Dacă reuşesc să impună Rusiei costuri severe, ameninţarea sancţiunilor occidentale împotriva Chinei – care ar putea fi folosite în cazul unei crize în Asia – ar fi mai credibile”, a spus Miller. „[Dar] dacă China ar ajuta Rusia să atenueze impactul acestor sancţiuni, SUA ar pierde un instrument important, iar capacitatea sa de a constrânge China folosind mijloace economice ar fi redusă”.

  • De ce sunt importante pentru Putin regiunile Doneţk şi Lugansk din Ucraina. Care este miza din spatele armatei

    Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a recunoscut independenţa a două regiuni separatiste din estul Ucrainei susţinute de Moscova – un pas care ar putea creşte dramatic riscul unui război la scară largă cu Kievul, scrie Financial Times.

    Decizia, anunţată după o şedinţă televizată a Consiliului de Securitate al Rusiei, a venit ca răspuns la cererile liderilor autoproclamatelor Republici Populare Doneţk şi Lugansk ca Putin să le recunoască drept state independente şi să le protejeze de o eventuală planificare ofensivă a Ucrainei pentru a le realipi. Ucraina a negat acest lucru şi a spus că Rusia încearcă să folosească acuzaţia ca pretext pentru o nouă invazie.

    Peste 14.000 de oameni au murit în conflictul din estul Ucrainei de când Moscova a anexat peninsula Crimeea în 2014. Ucraina şi ţările occidentale susţin că Rusia a furnizat arme şi luptători pentru a alimenta războiul separatist, acuzaţie pe care Moscova continuă să o nege.

    Ce sunt republicile populare Doneţk şi Lugansk?

    Autoproclamate, dar dependente aproape în totalitate de Kremlin pentru sprijin, republicile populare Doneţk şi Lugansk şi-au declarat independenţa faţă de Kiev în aprilie 2014, după ce miliţiile susţinute de Rusia au preluat controlul asupra birourilor guvernamentale locale şi a altor infrastructuri în urma invaziei Crimeei de către Moscova.

    Învecinate cu Rusia pe flancul estic al Ucrainei, regiunile, în mare parte vorbitoare de limbă rusă, găzduiesc peste 3 milioane de cetăţeni. De-a lungul timpului, acestea au primit cantităţi mari de asistenţă financiară, umanitară şi militară din partea Kremlinului. Sprijinul Moscovei a venit după ce mişcarea pro-occidentală Maidan l-a răsturnat pe preşedintele pro-rus al Ucrainei în februarie 2014.

    Conform acordurilor de la Minsk – discuţii de pace intermediate de Franţa şi Germania – încetarea focurilor a lăsat separatiştilor controlul de facto asupra a aproximativ o treime din districtele administrative ucrainene Doneţk şi Luhansk, cu o linie de control puternic fortificată care îi separă de trupele ucrainene.

    Ucraina descrie regiunile drept „teritorii ocupate temporar”, iar acordurile de la Minsk prevăd eventuala revenire a acestora la Kiev. Dar atât Kievul, cât şi Moscova, nu au reuşit să pună în aplicare termenii acordurilor, lăsând statutul teritoriilor într-o profundă incertitudine.

    În acelaşi timp, Rusia şi-a petrecut ultimii opt ani sporindu-şi influenţa asupra regiunilor. Moscova a eliberat paşapoarte şi cetăţenie pentru aproximativ 800.000 de locuitori din Doneţk şi Luhansk, potrivit oficialilor ruşi, subliniind în acelaşi timp necesitatea ca Kremlinul să-i protejeze.

    De ce este importantă recunoaşterea de către Moscova?

    În trecut, Moscova s-a abţinut din a recunoaşte independenţa provinciilor, preferând în schimb să exercite control indirect şi să folosească teritoriile ca pârghii în disputele sale mai ample cu Ucraina şi Occidentul.

    Recunoaşterea va aduce probabil două rezultate iniţiale majore. În primul rând, prăbuşirea acordurilor de la Minsk şi a speranţelor pentru o soluţie diplomatică a conflictului din estul Ucrainei. 

    În al doilea rând, ar oferi Kremlinului justificarea de a trimite trupe şi echipamente militare în zonă. Acest lucru ar putea creşte riscul unui conflict total între Moscova şi Kiev de-a lungul unei linii de front deja active.

    Cum va răspunde vestul?

    NATO şi UE au avertizat că recunoaşterea regiunilor separatiste ar putea duce tensiunile dintre Moscova şi Kiev până în punctul critic. Unii oficiali europeni au cerut o serie de sancţiuni severe împotriva Rusiei.

    Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat săptămâna trecută că recunoaşterea ar reprezenta „o încălcare flagrantă a integrităţii teritoriale şi suveranităţii Ucrainei” şi ar încălca dreptul internaţional. O astfel de mişcare ar fi „o escaladare deschisă”, a spus ministrul de externe al Lituaniei, Gabrielius Landsbergis, adăugând că „ar trebui să fie aplicate sancţiuni rapide şi decisive” dacă regiunile vor fi recunoscute de Putin. 

    Cu toate acestea, UE, SUA, Regatul Unit şi alte ţări occidentale au declarat anterior că o serie de sancţiuni majore împotriva Moscovei vor fi aplicate numai în cazul unui atac militar asupra Ucrainei. Nu a existat un acord public cu privire la modul în care Occidentul ar putea răspunde în cazul recunoaşterii regiunilor Doneţk şi Lugansk.

    De ce totul se întâmplă acum?

    După o consolidare majoră a armatei ruse aproape de graniţele Ucrainei, guvernele occidentale au avertizat de săptămâni întregi că regiunile Doneţk şi Lugansk ar putea fi folosite pentru a crea un pretext de război, fie provocând un răspuns din partea Kievului, fie organizând o operaţiune „false flag” în care Rusia să treacă în poziţia de victimă.

    Rusia a negat că intenţionează să invadeze Ucraina, dar a insistat ca Occidentul să fie de acord cu o serie de garanţii de securitate, cum ar fi interzicerea aderării Ucrainei la NATO şi retragerea trupelor NATO din estul Europei.

    Recunoaşterea celor două regiuni de către Putin creşte periculos riscul unui conflict cu Kievul.

    Care este impactul recunoaşterii pentru eforturile diplomatice de a evita războiul dintre Rusia şi Ucraina?

    Mişcarea sugerează că Putin şi-a pierdut încrederea în eforturile diplomatice de a evita un nou conflict în Ucraina, conduse în ultimele zile de preşedintele francez Emmanuel Macron. Viitorul celor două state este văzut ca o zonă critică de compromis în orice soluţie negociată, iar recunoaşterea ar părea să pună capăt acestei posibilităţi.

     

  • Protest la Moscova faţă de iminenta invadare a Ucrainei. Poliţiştii i-au reţinut pe protestatari

    Şase persoane care au protestat cu pancarte faţă de posibila invadare a Ucrainei au fost reţinute de poliţişti.

    Protestul a avut loc chiar în centrul Moscovei.

    „Rusia, nu te atinge de Ucraina!”, au strigat protestatarii.

    Poliţiştii i-au reţinut imediat.

  • Nu am scăpat încă de război: Biden avertizează că Rusia va invada Ucraina în câteva zile

    Joe Biden a avertizat că Rusia este pe punctul de a invada Ucraina în „câteva zile”, susţinând cu Moscova este angajată într-o operaţiune „false flag” pentru a crea pretextul unui atac, scrie Financial Times.

    Preşedintele SUA a vorbit în timp ce Kievul şi Moscova s-au învinuit reciproc pentru ciocnirile din regiunea Donbas din estul Ucrainei – incidente pe care Occidentul le consideră a fi simple pretexte pentru o invazie.

    Rusia şi-a reiterat ameninţarea de a lua „măsuri de natură tehnico-militară” după ce s-a plâns că State Unite au „deformat” propunerile pe care Moscova le-a înaintat cu privire la preocupările sale legate de securitatea europeană.

    Biden urmează să discute vineri despre criză cu liderii transatlantici. Antony Blinken, secretarul de stat american, l-a invitat pe omologul său rus, Serghei Lavrov, la o întâlnire în Europa pentru a pregăti un posibil summit legat de criza politico-militară din est.

    „Dacă Rusia invadează Ucraina în zilele următoare, va fi clar că nu au fost niciodată serioşi în privinţa diplomaţiei”, a scris Ned Price pe Twitter, purtătorul de cuvânt al departamentului de stat american.

    Joe Biden a făcut o evaluare sumbră a situaţiei, menţionând că există un „risc foarte mare” de invazie rusă. „Fiecare indiciu pe care îl avem mărturiseşte că Rusia este pregătită să intre în Ucraina”, a declarat preşedintele american. „Părerea mea este că invazia va avea loc zilele următoare”.

    În timp ce Biden a spus că o cale diplimatică pentru rezolvarea crizei rămâne deschisă, cuvintele sale reflectă un pesimism din ce în ce mai aspru cu privire la iminenţa unui conflict.

    Acţiunile globale au scăzut pe măsură ce probabilitatea unui război continuă să crească. S&P 500 a scăzut cu 2,1%, iar Nasdaq cu 3%, în timp ce obligaţiunile guvernamentale ultra-sigure din SUA au crescut, randamentul Trezoreriei pe 10 ani scăzând cu 0,09 puncte procentuale, la 1,96%.

    Acţiunile asiatice au continuat să scadă vineri, Topix din Japonia scăzând cu până la 1,3% în tranzacţiile de dimineaţă. Hang Seng din Hong Kong a scăzut, de asemenea, cu până la 1%.

    Într-o scrisoare publicată joi, Ministrul de Externe al Rusiei a declarat că SUA „nu a dat un răspuns constructiv” la cererile sale de bază, care includ retragerea prezenţei NATO din estul Europei şi interzicerea intrării Ucrainei în alianţă.

    Blinken a spus că evaluează scrisoarea, dar a făcut ecou avertismentelor lui Biden cu privire la un atac iminent al Rusiei asupra Ucrainei, spunând Consiliului de Securitate al ONU că asaltul va implica „trupe terestre, avioane şi nave”, alături de o serie de atacuri cibernetice asupra instituţiilor cheie.

    Joi, armată ucraineană a susţinut că „forţele de ocupaţie ruseşti” care controlează regiunile separatiste din est au bombardat mai mult de 20 de locaţii separate, inclusiv o grădiniţă dintr-un sat din regiunea Lugansk, rănind doi civili.

    Rusia sprijină separatiştii din Donbas, dar neagă – în pofida dovezilor copleşitoare care arată contrariul – că ar lua parte direct la conflict. Moscova a dat vina pe Ucraina pentru escaladarea tensiunilor, iar Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a spus că bombardamentul „reprezintă un motiv deosebit de serios de ingrijorare”.

    Luptele din Donbas au loc în timp ce SUA, Marea Britanie şi NATO au continuat să respingă afirmaţiile Rusiei în această săptămână că îşi retrage o parte din trupele de la graniţă.

    Casa Albă a calificat drept „falsă” afirmaţia Kremlinului cu privire la o posibilă retragere şi a acuzat Rusia că a continuat să îşi crească prezenţa trupelor în regiune cu aproximativ 7.000 de soldaţi în ultimele zile.

  • Cine este omul care a proiectat cel mai controversat palat al lumii şi ce spune el despre faptul cã ar fi fost construit pentru preşedintele Vladimir Putin

    Lanfranco Cirillo este arhitectul opulentului palat despre care Aleksei Navalnîi, un politician rus considerat disident, susţine că îi aparţine preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin. „Am folosit materiale fantastice, am fost mândru de munca mea”, a spus arhitectul când a fost contactat de publicaţia germană Der Spiegel.

    Cirillo spune însă că nu ştie pentru cine a realizat de fapt lucrarea, deşi a primit foarte mulţi bani pentru ea. Palatul, în viziunea lui Navalnîi, ar trebui să fie simbolul prăpastiei dintre conducerea oligarhică a Rusiei şi necazurile provocate de sărăcie rusului de rând. Cu tot scandalul iscat, palatul costisitor este departe de a fi terminat. A fost năpădit de mucegai, pereţii dezgoliţi, iar mobilierul scump a fost îndepărtat. Să fi fost o greşeală de proiectare? Lanfranco Cirillo stă în faţa computerului său în pantaloni scurţi şi tricou polo.

    Este cald în Dubai, iar el se pregăteşte să plece pe malul mării. Arhitectul, care a petrecut zeci de ani oferind superbogaţilor din Moscova vile şi design de inspiraţie italiană, a plecat din Rusia cea rece cu mult timp în urmă. Şi-a închis chiar şi firma de arhitectură de acolo. Însă ruşii nu au uitat lucrările lui Cirillo. Acest lucru se datorează în parte politicianului de opoziţie Alexei Navalnîi şi filmului său de pe YouTube „A Palace for Putin”. Subiectul filmului este un conac de lux de pe coasta Mării Negre care a fost construit, spune Navalnîi, de membrii cercului de apropiaţi din jurul lui Putin special pentru preşedintele rus. Documentarul a fost vizionat de 113 milioane de ori şi un sfert din ruşi l-au văzut, conform sondajelor.

    Arhitectul palatului este Lanfranco Cirillo. „Opulenţă” este cuvântul pe care chiar Cirillo îl foloseşte pentru a descrie proiectul. „Din punct de vedere arhitectural, nu este cel mai mare sau cel mai bun proiect pe care l-am făcut. Este un neoclasicism frumos – asta s-a cerut. Ca arhitect, construiesc ceea ce îşi doreşte clientul.” Sună aproape ca şi cum ar vrea să se distanţeze, să se justifice pentru stilul bombastic. „Estetic vorbind, nu este nimic greşit având în vedere proporţiile istorice. Nu este kitsch”, spune el.

    „Nu este exagerat, dar, în mod natural, este bogat, aşa cum trebuia să fie. Şi am folosit materiale fantastice. Eram mândru de meseria mea. Este un  «Made in Italy» foarte bun.” Opulenţă este, de asemenea, termenul pe care mulţi ruşi l-ar folosi pentru a descrie decorul. Există o discotecă la piscină, un bar cu narghilea cu un stâlp pentru pole dance, un home theater – toate acestea apar în filmul lui Navalnîi, reconstruite meticulos pe computer conform planurilor de amenajare pe care le-a obţinut. În partea dreaptă jos a planurilor este numele firmei de arhitectură a lui Cirillo din acea vreme: Stroygazkomplekt.

    Vorbind pe Zoom din Dubai, arhitectul spune că, desigur, a văzut filmul lui Navalnîi. El confirmă, de asemenea, că planurile de amenajare a palatului par a fi autentice şi spune că reconstrucţia 3-D este, de asemenea, în linii mari corectă, deşi nu chiar în fiecare detaliu. Italianul susţine că, într-adevăr, a proiectat şi un bar cu narghilea, dar stâlpul de pole dance din film este ceva inventat. Altfel, Cirillo crede că aproape totul din film este înşelător.

    El susţine că proprietatea de la Marea Neagră nu este nici spectaculoasă şi nici nu a fost construită pentru Putin sau pentru oricare alt individ. Cirillo spune că nu poate înţelege toată agitaţia şi că Rusia are probleme mai mari decât un proiect de construcţie vechi deja de 12 ani. Se poate încerca crearea unei poveşti a palatului din Gelenjik prin cuvintele lui Cirillo în loc de ale lui Navalnîi, însă şi această naraţiune rămâne incompletă, cu multe ambiguităţi. În maniera lui prietenoasă, Cirillo lasă câteva întrebări fără răspuns.

    Lanfranco Cirillo spune cu mândrie că poate număra 44 de miliardari de pe lista rusească Forbes printre clientii săi şi că a construit în Sankt Petersburg, Londra, Paris şi pe coastele diferitelor mări. Cea mai mare parte a lucrărilor sale se află pe Rublyovka, zona rezidenţială extravagantă din vestul Moscovei. Spune că a primit sarcini nebuneşti pentru că „în Rusia, eşti plătit pentru a fi nebun” – o baie poleită cu aur pentru un avion, un dulap controlat prin telecomandă, băi din pietre semipreţioase sau sidef, mobilier pentru iahturi de 100 de metri.

    El spune că povestea începe în 2007 sau 2008. Cirillo se descurca bine ca arhitect la acea vreme. Arhitectul venise la Moscova la începutul anilor 1990 ca reprezentant al companiei de mobilă Mascagni şi s-a stabilit acolo ca un fel de profesor de stil de viaţă al noilor bogaţi. A construit case şi vile pentru personaje precum şeful companiei petroliere Lukoil. „Pe atunci nu erau mulţi străini care să vorbească rusă şi să facă produse la cheie. Nu doar construiam o casă, ci şi vindeam un stil de viaţă. Casele erau complete până la pahare şi vinurile italieneşti Sassicaia şi Masseto. Tot ce trebuia să mai faci era să-ţi aduci hainele”, spune Cirillo cu mândrie.

    El spune cu mândrie şi că poate număra 44 de miliardari de pe lista rusească Forbes printre clienţii săi şi că a construit în Sankt Petersburg, Londra, Paris şi pe coastele diferitelor mări. Cea mai mare parte a lucrărilor sale se află pe Rublyovka, zona rezidenţială extravagantă din vestul Moscovei. Spune că a primit sarcini nebuneşti pentru că „în Rusia, eşti plătit pentru a fi nebun” – o baie poleită cu aur pentru un avion, un dulap controlat prin telecomandă, băi din pietre semipreţioase sau sidef, mobilier pentru iahturi de 100 de metri. El a angajat 140 de arhitecţi şi ingineri în biroul său, fiind găsit de clienţi prin recomandare, fără a fi nevoie de publicitate pe internet. „Chiar şi aşa primeam prea multe comenzi”, spune el. În mod ciudat, totuşi, în afara clientelei sale foarte bogate, numele lui Cirillo nu a fost cunoscut la Moscova de multă vreme. Arhitecţii ruşi mult timp n-au ştiut cine este. Era văzut rar în comunitatea de expaţi italieni. „În ochii mei, Cirillo nu este un arhitect, ci un comerciant de mobilier italian scump”, spune criticul de arhitectură rus Grigori Rezvin. „Acest domeniu nu face parte din competenţele mele”.

    Numele Cirillo a fost menţionat pentru prima dată public în 2010,  legat de misterioasa moşie de la Marea Neagră. Un om de afaceri informat a scris într-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui de atunci Dmitri Medvedev că se construieşte un palat pentru Putin lângă Gelenjik cu bani murdari. Bărbatul a descris modul în care el şi alţi oameni de afaceri au fost jecmăniţi pentru proiect. El a estimat costul total la un miliard de dolari şi a spus că designul interior a fost aprobat personal de Putin şi executat de Cirillo.

    Chiar şi fără să fie întrebat despre Putin, Cirillo a simţit nevoia să precizeze: „Nu l-am văzut niciodată pe preşedinte la Gelenjik şi nu am vorbit niciodată cu preşedintele despre acest proiect”. El susţine că clientul său a fost Stroygazconsulting, o companie deţinută de omul de afaceri iordanian Ziad Al Manaseer. A fost contractat să proiecteze clădirea şi interiorul, dar nu a fost implicat în construcţia propriu-zisă. „Şi fie că a avut de-a face cu designul, fie cu interiorul, am avut contact doar cu Stroygazconsulting”, spune Cirillo. La vremea respectivă, Stroygazconsulting era una dintre puţinele companii de construcţii care au primit contracte cu adevărat mari de la compania energetică de stat Gazprom. Proprietarul Stroygazconsulting, Manaseer, a avut contacte strânse cu şeful Gazprom, Alexei Miller, dar şi cu cunoscuţii de rang înalt ai lui Putin din perioada petrecută de acesta la Sankt Petersburg. Dar pentru cine construia Stroygazconsulting proprietatea? Cirillo nu spune. Dar el indică aspectul clădirii pentru a argumenta că nu a fost concepută ca o reşedinţă privată. „Nu este o reşedinţă – este un loc în care poţi primi oaspeţi. Şi nu doar unul, ci 20 până la 30. Nu există nicio zonă destinată a fi locuită de familie în proprietate. Nu construieşti un bar cu narghilea pentru o reşedinţă”. Arhitectul spune că a fost însărcinat să construiască o clădire pentru recepţii, un loc exclusivist în care întâlnirile de afaceri se puteau ţine într-o atmosferă plăcută – aşa cum au nevoie marile companii. În 2008, banii încă se găseau peste tot în Rusia. „A fost altceva atunci”.

    „Şi de ce ar trebui Putin să deţină un loc atât de mare pentru el? Fiecare uşă din ţară îi este deschisă lui Putin. Dacă vrea, poate să se ducă în orice vilă, tot ce trebuie să facă este să dea un telefon”, spune Cirillo. Dar, în mod ciudat, a fost instituită o zonă de interdicţie pentru zboruri în jurul clădirii. FSO, serviciul de securitate prezidenţial, păzeşte moşia împreună cu agenţia de servicii secrete FSB. Nici vapoarele nu au voie în apele de coastă din faţa vilei.

    De asemenea, este ciudat faptul că unii subcontractanţi şi-au descris lucrările de construcţie drept contribuţii la o reşedinţă a administraţiei prezidenţiale. Şi dacă Putin este suspectat în mod greşit, de ce persoana care a emis contractul iniţial nu a vorbit pentru a scuti Kremlinul de o durere de cap inutilă? Abia recent, fostul partener de judo al lui Putin, Arkadi Rotenberg, a declarat recent că este proprietarul actual, susţinând că a cumpărat proiectul „cu câţiva ani în urmă” pentru a dezvolta acolo un „hotel cu apartamente”. Dar nu a arătat niciun document. Cirillo spune că a vizitat proprietatea de cel mult 30 de ori, chiar dacă, după cum susţine el, nu a fost implicat în procesul de construcţie. El spune că a fost doar responsabil pentru design şi mai târziu pentru decor şi mobilier şi că a vizitat ultima dată şantierul în primăvara anului 2014. Cirillo spune că nu a avut nimic de-a face cu puţul adânc de 16 etaje şi tunelul lung de 100 de metri care duce de la palat direct la apă. „Când eram implicat, exista doar un drum care ducea la plajă”, spune el. Totuşi, adaugă, a lucrat la parc, inclusiv la amenajarea grădinii italieneşti, Orangeria, la casa de oaspeţi şi la podul care duce la aceasta. Şi amfiteatrul din parc a fost ideea lui, spune el. Silvio Berlusconi are şi el unul la vila sa privată din Sardinia. Putin l-a vizitat acolo odată, ceea ce a dus la speculaţii că amfiteatrul ar fi fost copiat de la Berlusconi. Cirillo nu zice nici da, nici ba. Berlusconi, spune el, este un vecin – şi, de altfel, „un tip fantastic cu o casă fantastică”. Echipa lui Navalnîi a găsit şi numele lui Cirillo în registrul de proprietăţi din Gelenjik. Se precizează în film că şi el a deţinut o proprietate la malul mării pentru o perioadă. Navalnîi spune că acea casă a fost o recompensă. La urma urmei, este „avantajos să păstrezi secretele lui Putin”. Cirillo consideră că acuzaţia este ridicolă: „Deţin trei vile în Porto Cervo, în Sardinia. Nu sunt un om sărac. Nu mă voi implica în chestii dubioase pentru câteva sute de mii de dolari”, spune el. În 2014, lui Cirillo i s-a acordat cetăţenia rusă prin decret dat direct de preşedintele Putin – o onoare neobişnuită. Cirillo spune că acest lucru are de-a face cu implicarea sa în Rusia în ansamblu şi nu cu proiecte individuale de construcţie. „Nu sunt arhitectul lui Putin. Ar fi frumos, dar nu este adevărat. Dar da, am avut ocazia să-i strâng mâna.” Pentru o vreme, se părea că Cirillo ar putea avansa de la proiectant de vile de lux la arhitect de stat. În concursul de arhitectură pentru o nouă clădire a Parlamentului, proiectul său a ajuns pe lista scurtă. Dar clădirea nu a fost construită niciodată, iar Cirillo spune că este fericit că aşa s-a întâmplat pentru că altfel ar lucra la el şi acum. Şi-a încetat activităţile în Rusia în 2015. Fiica sa adultă avea cancer şi dorea să petreacă timp cu ea. El spune că şi-a închis biroul din Moscova cu mult timp în urmă. Fiica lui a murit şi acum vrea să facă bine în numele ei şi să se dedice cauzelor de mediu. În prezent, încearcă să-l ducă pe Papa de la Roma la Polul Nord pentru a atrage atenţia asupra distrugerii Arcticii. Într-o întorsătură uşor absurdă, palatul din Gelenjik este în prezent mai departe de finalizare decât oricând. După ce a fost infestată cu mucegai, clădirea a trebuit să fie dezbrăcată până la pereţii de beton, iar mobilierul şi materialele italiene scumpe au fost îndepărtate. Ceea ce Navalnîi arată în filmul său corespunde planurilor de amenajare, dar nu mai reflectă starea actuală. Întregul proiect pare un pic ca dezastrul aeroportului din Berlin, care a fost deschis cu o întârziere de aproape un deceniu. Pur şi simplu nu poate ajunge la linia de sosire. Problema mucegaiului se datorează unei erori de proiectare? „Nu sunt inginer, sunt arhitect”, spune Cirillo. „Dar dacă încălzeşti o casă şi nu deschizi niciodată ferestrele, atunci, desigur, multe pot merge prost.”

  • Problema tezaurului României furat de ruşi revine în actualitate. Ce răspunde Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, la obsedanta întrebare: De ce a fost evacuat tezaurul şi de ce la Moscova?

    Miercuri, Mugur Isărescu a vorbit din nou despre destinul tezaurului românesc, care a fost trimis la Moscova şi cu ocazia dezbaterii volumului „Destinul tezaurului românesc. Argumente din arhivele ruse”, unde guvernatorul a făcut o prefaţă la lucrarea scrisă de istoricul militar Ilie Schipor.

    În sfârşit, un al patrulea domeniu de acţiune al BNR a fost răspunsul la obsedanta întrebare: de ce a fost evacuat tezaurul şi de ce la Moscova? În opinia noastră, un posibil răspuns ar putea fi găsit analizând conjunctura politică, militară şi socială în care se afla ţara atunci. În decembrie 1916, două treimi din teritoriul României era sub ocupaţie militară străină, armata noastră suferise mai multe înfrângeri şi trebuia să se refacă, o parte importantă din populaţia ţării era evacuată sau se pregătea de evacuare. Stocul de aur al băncii era evacuat la Iaşi, încă din septembrie. În noiembrie, autorităţile de stat ale ţării au părăsit Bucureştiul şi s-au instalat la Iaşi.

    În continuare vă prezentăm o parte din Cuvânt de deschidere cu ocazia dezbaterii volumului „Destinul tezaurului românesc. Argumente din arhivele ruse”, Mugur Isărescu, Guvernatorul BNR.

    Doamnelor şi domnilor,

    Buna dimineaţa şi bine aţi venit la Banca Naţională a României!

    Este adevărat că ne revedem într-un alt cadru decât cel obişnuit, deoarece respectarea măsurilor sanitare legale ne-a împiedicat să mai organizăm întâlniri publice în incinta sediului nostru central, unde departamentele esenţiale pentru sistemul bancar românesc şi pentru securitatea ţării au trebuit să lucreze în regim special protejat, la foc continuu, deseori în două schimburi. Până când situaţia sanitară va permite revenirea în sălile de întrunire de la sediul central, vom organiza întâlniri/manifestări în acest spaţiu al Centrului de Perfecţionare Profesională şi Activităţi Sociale al Băncii Naţionale a României.

    Daţi-mi voie să salut prezenţa distinşilor noştri invitaţi, în mod special a domnului prof. univ. dr. Ioan Bolovan, membru corespondent al Academiei Române şi copreşedinte al Comisiei comune româno – ruse.

    Manifestarea de astăzi este dedicată prezentării lucrării „Destinele tezaurului românesc. Argumente din arhivele ruse”, autor istoricul militar Ilie Schipor. Domnule colonel Schipor, sunteţi binevenit la Banca Naţională a României!

    După prezentarea lucrării va urma o dezbatere pe marginea ei.

    Cei care cunosc activitatea BNR ştiu că noi am păstrat tradiţia de a organiza dezbateri asupra unor cărţi care aduc plus-valoare în viaţa noastră profesională, dar şi în cea socială şi culturală. De-a lungul timpului, numeroşi membri ai conducerii şi ai corpului funcţionarilor BNR, oameni de carte, economişti şi jurişti de înaltă clasă, au fost autori ai unor lucrări care îşi păstrează valoarea ştiinţifică şi documentară până astăzi. Spre cinstea lor, înaintaşii noştri au creat o colecţie foarte cunoscută în peisajul ştiinţific al perioadei interbelice, mă refer la Biblioteca Monetară, Economică şi Financiară, iniţiată în anul 1938 de guvernatorul Mitiţă Constantinescu, colecţie pe care BNR a continuat-o, începând din anul 1992, sub o nouă denumire – Biblioteca Băncii Naţionale a României. Totodată, nu trebuie să uităm că de-a lungul timpului BNR a înţeles să susţină cu multă generozitate şi alte domenii ale cercetării ştiinţifice şi ale vieţii culturale, printre care se află istoria, literatura, arhitectura şi artele.

    Revin la cartea pe care o prezentăm astăzi cu o afirmaţie a academicianului Nicolae Manolescu: „A citi înseamnă a învăţa. E o formă de experienţă sau, mai bine zis, un multiplicator pentru experienţele noastre: căci, dacă ne-am mărgini la ceea ce putem trăi sau vedea în jurul nostru într-o viaţă de om, am fi foarte săraci”.

    Pentru început, vă propun să rememorăm, pe scurt, cronologia evenimentelor care constituie subiectul volumului: în 1916, în decembrie, 1738 casete cu aur al Băncii Naţionale, în valoare de 314.580.456,84 milioane lei, şi 2 casete cu bijuteriile Reginei Maria, în valoare declarată de 7 milioane lei, au fost încărcate într-un tren cu destinaţia Moscova, unde au fost depuse în tezaurul Băncii de Stat a Rusiei, aflat în „Sala armelor”, de la Kremlin. Valoarea întregului depozit făcut la Moscova pe numele BNR era de 321.580.456 lei aur.

    În iulie 1917, a început pregătirea unui alt transport, în care au fost incluse şi valori ale Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, o parte din documentele păstrate la Arhivele Statului, arhivele unor instituţii publice şi particulare, lucrări de artă şi alte piese de valoare aparţinând colecţiilor particulare, odoare mănăstireşti, cărţi rare, manuscrise, documente şi colecţiile numismatice ale Academiei Române, ale Muzeului de antichităţi, valori ale unor mari bănci comerciale, respectiv acţiuni, obligaţiuni, depozite ale clienţilor etc.

    În 3 dintre cele 24 de vagoane pregătite, au fost încărcate 188 de casete cu aur şi cu alte valori ale Băncii Naţionale. Valoarea declarată a celor 188 casete era de 1.594.757.083 lei. Aurul efectiv era calculat la 574.523 lei, arhiva la 500.000 lei, iar restul reprezenta valoarea titlurilor, efectelor, depozitelor, cărţilor şi a altor acte ale BNR evacuate împreună cu aurul. După acest ultim transport, cantitatea de aur depozitată la Moscova a ajuns la valoarea de 315.154.980 lei, fiind vorba despre 91,5 tone aur fin. Conform documentelor oficiale, încheiate între guvernele Rusiei şi României, aceste valori se aflau „sub garanţia guvernului imperial al Rusiei în ceea ce privea siguranţa transportului, siguranţa depozitului şi siguranţa revenirii în România”. Dar, după cum bine ştiţi, istoria s-a desfăşurat altfel.

    În ianuarie 1918, a fost emisă Hotărârea Consiliului Comisarilor Poporului din Petrograd, care consemna că „Fondul român de aur care se găseşte la Moscova este declarat intangibil pentru oligarhia română. Guvernul Sovietelor îşi asumă răspunderea de a conserva acest fond şi de a-l remite în mâinile poporului român.” Cum a fost conservat „fondul român de aur” vor afla, in extenso, cititorii volumului domnului Schipor, realizat pe baza documentelor identificate de autor în arhivele ruse şi sovietice.

    Respectarea adevărului istoric şi analiza obiectivă a evenimentelor au fost normele de lucru în demersurile noastre de a pune în valoare documentele pe care le deţinem, privitoare la Tezaurul BNR depus spre păstrare la Moscova, în baza convenţiilor încheiate între guvernele celor două ţări. Cele mai multe dintre aceste documente au fost incluse într-un dosar special, cunoscut sub numele de „Dosarul tezaurului de la Moscova”, care, începând din anul 1922 şi până în prezent, a fost predat personal de către fiecare guvernator succesorului său.

    Se afirmă foarte des că numai o decizie politică a Moscovei poate să rezolve această problemă. Dar, reamintesc, că un drept care nu este mereu afirmat cade în uitare. A dezbate problema Tezaurului evacuat la Moscova este o responsabilitate a tuturor instituţiilor care şi-au pierdut averea în 1916 şi 1917, dar şi a istoricilor, care, după 1990, au avut posibilitatea să se pronunţe indiferent de felul în care se desfăşurau demersurile din punct de vedere politic şi diplomatic. Noi credem că trebuie să continue cercetarea şi documentarea în arhive, fototeci şi biblioteci. Volumul pe care îl propunem astăzi pentru dezbatere este o bună dovadă în acest sens.

    Nu am intenţia să vă vorbesc despre carte. Sunt aici autorul, editorul şi câţiva specialişti recunoscuţi ai temei. Aşadar, prezentarea cărţii este pe mâini bune. Eu o să fac o trecere în revistă a acţiunilor întreprinse de BNR în ultimii ani în legătură cu valorile noastre înstrăinate în 1916-1917.

    Începând cu 1991, timp de 30 de ani, noi, cei de la BNR, am organizat numeroase dezbateri asupra acestei teme, străduindu-ne de fiecare dată să transmitem mesaje obiective şi comentarii istorice bine documentate asupra evenimentelor şi a cadrului istoric în care s-au desfăşurat acestea. Am avut în vedere că, după 1990, nivelul de cunoaştere al problemei tezaurului era destul de redus, dar interesul politic, ştiinţific, precum şi al publicului faţă de acest subiect era din ce în ce mai mare.

    Voi prezenta în continuare, pe scurt, principalele noastre domenii de acţiune în această problemă.

    Primul domeniu de acţiune al BNR a fost legat de lucrările Comisiei româno – ruse pentru studierea problemelor izvorâte din istoria relaţiilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului României depus la Moscova în timpul Primului Război Mondial. Comisia s-a constituit în baza Declaraţiei comune a miniştrilor de externe român şi rus din 4 iulie 2003. Potrivit Regulamentului de funcţionare, adoptat la 20 mai 2004, Comisia are o componentă română şi una rusă, fiecare parte putând să includă 9 membri şi un număr nelimitat de experţi. Conducerea Comisiei este realizată de doi copreşedinţi. Banca Naţională a participat activ la pregătirea şi la lucrările acestei Comisii.

    Partea rusă a mai adăugat şi termenul „civic” în denumirea Comisiei, astfel că în programul întocmit pentru întâlnirea de la Moscova, din 7-8 noiembrie 2019, numele acesteia a fost „Comisia comună civică ruso-română”. Comunicatul de presă al acestei ultime sesiuni a Comisiei, cea de-a cincea, n-a inclus niciun element de progres, doar faptul că următoarea întâlnire va avea loc în România în anul 2020. După cum se cunoaşte, din cauza situaţiei sanitare excepţionale, acest eveniment nu a fost organizat.

    Doresc să mai adaug o zonă în care sprijinul Băncii Naţionale a fost esenţial. BNR a pus la dispoziţia Comisiei documente din arhiva noastră, în primul rând dosarul cu documentele originale ale predării Tezaurului, dar şi toată expertiza existentă în bancă, legată de înţelegerea şi interpretarea acestor documente. Domnul Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului, este membru în comisie încă de la înfiinţarea acesteia, participând atât la întâlnirile de la Moscova, cât şi la cele de la Bucureşti. Începând din anul 2014, încă doi specialişti din BNR au lucrat pentru Comisie, în calitate de experţi.

    Astăzi, mesajul nostru rămâne acelaşi: Banca Naţională este deschisă propunerilor Comisiei şi priveşte cu un optimism prudent evoluţia ulterioară a evenimentelor. Aşa cum am mai spus, sfârşitul acestui eveniment excepţional din istoria României nu îl cunoaştem încă. Singurele certitudini pe care le avem sunt documentele originale pe care le deţinem la BNR, precum şi cele descoperite de istorici, documente care dovedesc dreptul de proprietate al României asupra bunurilor depozitate la Kremlin. Iată de ce consider foarte potrivit să dezbatem volumul domnului Schipor aici, la BNR.

    Un al doilea domeniu de acţiune al BNR a fost cercetarea şi valorificarea fondului nostru arhivistic. În cadrul acestui program, iniţiat după 1997, am hotărât publicarea integrală a „Dosarului tezaurului de la Moscova”. Hotărârea s-a materializat în anul 1999, când a fost tipărită lucrarea „Tezaurul Băncii Naţionale a României la Moscova. Documente”, autori Cristian Păunescu şi Marian Ştefan. Până la apariţia acestui volum, era puţin cunoscut faptul că documentele originale, emise sau primite de conducerea Băncii Naţionale şi de serviciile instituţiei implicate în transportarea tezaurului său la Moscova s-au păstrat la BNR. Lucrarea a fost reeditată în anul 2011 şi a fost premiată de Academia Română.

    Un al treilea domeniu de acţiune a fost constituit de eforturile de clarificare a unor aspecte controversate. Am urmărit să lămurim anumite aspecte privind dreptul de proprietate asupra stocului de aur al BNR, precum şi structura acestuia. Ca exemplu, reiau ceea ce am mai spus în intervenţiile mele pe această temă. Art. 35 al Statutelor BNR din anul 1892 prevedea că „Banca va trebui să aibă o rezervă metalică de aur cel puţin de 40% din suma biletelor emise de dânsa”. Aşadar, dimensiunea rezervei metalice condiţiona volumul de bancnote emise, era deci o avuţie publică, „avutul nostru”, cum îi spunea guvernatorul I. G. Bibicescu. Mai mult decât atât, în epoca respectivă, cine venea cu o bancnotă de o sută de lei la ghişeele din Palatul Lipscani, solicitând transformarea acesteia în aur, primea monede din aur în schimb. Din acest motiv, cea mai mare parte a tezaurului Băncii era reprezentată de monede. Prin urmare, această cantitate de aur era a băncii, nu era a acţionarilor şi nu reprezenta depozite ale unor particulari.

    Prezentarea integrală de pe site-ul Băncii Naţionale a României poate fi consultată AICI

     

  • Când vremurile disperate cer măsuri disperate: Moscova declară vaccinurile obligatorii pentru majoritatea angajaţilor pe măsură de infecţiile continuă să crească

    Moscova a declarat vaccinurile obligatorii pentru o bună parte din populaţia oraşului în condiţiile în care Rusia se confruntă cu un ritm de creştere al cazurilor de Covid-19 şi un scepticism masiv cu privire la cele trei vaccinuri produse local, transmite Financial Times.

    Oficialii din domeniul sănătăţii au anunţat miercuri că angajatorii din majoritatea industriilor vor fi obligaţi să îşi vaccineze complet cel puţin 60% din staff până pe 15 august.

    Mişcarea subliniază eşecul campaniei de inoculare din Rusia. Doar 14 milioane de oameni s-au vaccinat complet împotriva virusului, având în vedere că Rusia are o populaţie de circa 145 de milioane de locuitori.

    Primarul Moscovei, Serghei Sobianin, a declarat că doar 1,8 milioane din aproximativ 20 de milioane de persoane care locuiesc în capitală şi suburbiile sale au primit până acum a doua doză a vaccinului, situaţie ce poate duce la „moartea a mii de moscoviţi” dacă ratele de vaccinare nu recuperează teren.

    „Depinde de voi… În timp ce vizitaţi locuri publice şi intraţi în contact cu alţi oameni, deveniţi pare a procesului epidemiologic, fie că vă place sau nu”, reiese dintr-un text publicat pe blogul lui Sobianin.

    Decretul se aplică industriei serviciilor, saloanelor de înfrumuseţare, restaurantelor, barurilor, sucursalelor bancare, culturii, sporturilor, transportului public, dar şi funcţionarilor publici, angajaţilor municipali, profesorilor, asistenţilor sociali şi angajaţilor din sănătate.

    Decizia Moscovei vine după ce Rusia a declarat că a abordat pandemia mult mai bine decât majoritatea ţărilor.

    Preşedintele Vladimir Putin a declarat la sfârşitul lunii mai că vaccinurile obligatorii ar fi „nerealiste şi imposibile”, susţinând ulterior că „viaţa revine treptat la normal”, chiar dacă „jumătate din populaţie rămâne acasă”.

    Ţinând cont de măsurile uşoare de carantină şi lipsa încrederii publicului în vaccinurile dezvoltate în Rusia, cazurile de coronavirus au ajuns în ultimele săptămâni la cel mai înalt nivel de la cel de-al doilea val al pandemiei.

    Rusia a înregistrat miercuri 13.397 de infecţii. Aproape 7.000 au fost raportate în Moscova şi suburbiile sale.

    În ciuda datelor, pe care oficialii le pun în spatele variantei Delta a virusului, majoritatea ruşilor nu prezintă nicio intenţie de a se vaccina, potrivit sondajelor.

    Dimitri Peskov, purtător de cuvânt al preşedintelui Putin, le-a spus reporterilor că Rusia nu plănuieşte să declare obligatorii vaccinurile la nivel naţional. De asemenea, Kremlinul a încercat să îl distanţeze pe liderul rus de nepopularele măsuri de lockdown de anul trecut, transmiţându-le autorităţilor locale – precum Sobianin – să preia conducerea în ceea ce priveşte aplicarea restricţiilor.

     

  • O nouă zi de proteste în Rusia. Peste 1500 de susţinători ai lui Alexei Navalnîi şi soţia acestuia, Iulia, au fost reţinuţi

    Susţinătorii lui Alexei Navalnîi au ieşit duminică în stradă, iar peste 1500 de persoane, inclusiv Iulia Navalnaia, au fost reţinute.

    Autorităţile ruse au luat măsuri înaintea mitingurilor planificate în sprijinul liderului opoziţiei Alexei Navalnîi.

    Peste 4.000 de persoane au fost arestate în Rusia în timpul mitingurilor de săptămâna trecută.
    UPDATE 13:20 Peste 1.500 de persoane au fost reţinute

    Potrivit OVD-Info, numărul persoanelor arestate azi în Rusia a ajuns la 1502. Dintre aceştia, cei mai mulţi au fost arestaţi în Moscova (307), Krasnoyarsk (147) şi Vladivostok (117).

    Şi soţia disidentului rus, Iulia Navalnaia, a fost reţinută. Aceasta participa la un protest neautorizat în Moscova, au declarat susţinătorii lui Navalnîi pe reţelele de socializare, conform Reuters

    UPDATE 12:30 Peste 1.000 de persoane au fost reţinute
    Potrivit OVD-Info, numărul persoanelor arestate azi în Rusia a ajuns la 1009. Printre aceştia se află şi un copil în vârstă de 12 ani, reţinut pe drum spre magazin, în oraşul Tver.

    UPDATE 11:00 Poliţia a început să aresteze protestatari
    Poliţia a închis complet centrul oraşelor Moscova şi Sankt Petersburg. Drept urmare, susţinătorii lui Navalnîi vorschimba locurile de întâlnire pentru participanţi.

    La Moscova, în loc de Lubyanka şi Piaţa Staraya, manifestanţii se vor aduna la staţiile de metrou Krasnye Vorota şi Sukharevskaya, apoi vor mărşălui de-a lungul bulevardului Sakharov. La Sankt Petersburg, în loc de Nevsky Prospect, oamenii se adună în Piaţa Pionerskaya, lângă Teatrul Tineretului.
    În Vladivostok, poliţia a împiedicat protestatarii să intre în centrul oraşului, forţându-i să se mute pe malul mării. Înregistrările video au arătat protestatarii scandând „Putin este un hoţ” în timp ce mergeau pe gheaţă la temperaturi de aproximativ -13 grade Celsius.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • Ungaria devine prima ţară din Uniunea Europeană care a aprobat vaccinul rusesc anti-COVID. Acum, autorităţile de la Budapesta îşi îndreaptă atenţia către China

    Ungaria a devenit prima ţară din Uniunea Europeană care a oferit aprobare iniţială pentru utilizarea vaccinurilor produse de AstraZeneca/Universitatea Oxford şi Institutul Gamaleia din Moscova, a declarat şeful de cabinet al prim-ministrului Viktor Organ, potrivit BBC.

    Ministrul de externe Peter Szijjarto va călători către Moscova în următoarele zile, unde va finaliza ultimele aspecte ale proceselor de distribuire.

    În prezent, autorităţile sanitare din Ungaria se află în Beijing pentru a discuta cu oficialii chinezi asupra aprobării şi distribuirii imediate a unui milion de doze produse de Sinopharm, vaccinul fiind deja folosit în Siberia.

    Sinopharm, companie deţinută de statul chinez, a anunţat luna trecută că faza a treia a testelor clinice arată o eficienţă de 79% – sub procentul înregistrat de Pfizer/BioNTech şi Moderna.

    Însă premierul ungar a declarat că singurul mod prin care ţara poate satisface cererea de vaccinare, având în vedere ritmul în care sunt livrate dozele Pfizer, este prin finalizarea unui acord cu Rusia şi China.

    Până acum au fost vaccinaţi 140.000 de unguri, însă eforturile guvernului de popularizare a vaccinurilor din Rusia şi China au fost criticate extrem de dur de opoziţie.

    Scepticismul şi suspiciunea populaţiei poate veni de pe urma regimului comunist care a dominat ţara între 1948 şi 1989.

    Mişcarea a fost blamată şi de Uniunea Europeană, care este conştientă că decizia guvernului Orban este doar un alt exemplu de subminare a solidarităţii din cadrul UE.

    Conform unui sondaj realizat de Eurobarometer, ungurii sunt unii dintre cei mai sceptici cetăţeni ai Uniunii Europene privind vaccinarea împotriva coronavirusului, de vreme ce doar 49% din populaţie plănuieşte să primească vaccinul.