Este o intrebare care sta pe buzele tuturor si raspunsul final, pe care il vom afla peste decenii, va fi ca da. S-a prabusit nu capitalismul, ci democratizarea bogatiei, perioada care a inceput in urma cu doua-trei decenii. Avantul luat de lumea financiara prin deschiderea burselor catre popor a dat posibilitatea democratica a tuturor sa faca bani alaturi de Bill Gates, sa spunem. Cat castiga creatorul Microsoft in procente atat lua si John. Bill Gates, la fel ca foarte multi antreprenori, si-a impartit ideile, energia si averea cu multi alti anonimi.
Daca in secolele trecute bogatia si castigurile mari apartineau unei anumite clase si foarte rar reusea cineva sa intre in cerc, dupa 1980 lucrurile s-au schimbat radical. Bursa a devenit taramul fagaduintei, noul Eldorado financiar. Asa s-au nascut peste noapte noii milionari si miliardari ai lumii. Cu toate instrumentele ei, bursa, cel mai democratic loc din lume, unde intri si iesi cand vrei, a creat noua bogatie. Inventarea instrumentelor derivate (de catre matematicienii francezi), impachetate si plasate tuturor, a permis multiplicarea de 25-40 de ori a bogatiei. Un dolar a creat alti 40 de dolari peste noapte in instrumente financiare sofisticate, vandute apoi tuturor, in intreaga lume, in fonduri mutuale, in fonduri de pensii, in conturi de economii etc. A fost si o vanzare lacoma si corupta, dar acoperita legal prin avocati si agentii de rating.
Nimeni nu se putea opune acestui lucru, chiar daca stiau ca-i ceva artificial si corupt. Niciun presedinte, nici cel mai tare bancher central, niciun ministru de finante. Cum sa vinzi milioanelor de investitori o scadere cand totul crestea si toti voiau sa cumpere o poveste de succes, sa faca parte din show, nu sa fie spectatori? Valul democratizarii bogatiei a fost mult prea puternic.
Ce s-a intamplat apoi, unde s-a rupt firul?
Eu cred ca tot bancherii americani si-au dat seama ca ceea ce au creat ei si au vandut in toata lumea a scapat de sub control si au decis sa o ia in sens invers. Ceea ce se intampla acum odata cu caderea burselor si a tuturor pietelor financiare este o absorbtie a bogatiei artificial create. Diferenta dintre un dolar si 40, care se regasea in pretul actiunilor, al caselor, al petrolului, al luxului etc. dispare. Toate produsele raman, dar vor avea alt pret. Cei care au fost prinsi de reflux sunt maturati. De fapt, li se nationalizeaza averea prin cele mai transparente instrumente pur capitaliste. Ganditi-va ca aveati o casa care valora acum un an 150.000 de euro. Acum face 100.000 de euro. Aveati o actiune care facea 0,5000 lei, iar vineri ajunsese la 0,1450 de lei. Averea voastra a disparut. Un anonim v-a luat-o. La cine este ceea ce ati pierdut voi? Pe cine sa dai vina? Cui sa-i iei gatul? La noi, ca la noi, dar americanii isi taie venele la ceea ce au pierdut.
Statul, fie ca este american, francez, olandez sau englez, a intervenit nu pentru a salva actionarii, pentru ca ei au pierdut de mult, ci pentru a garanta datoriile din spatele companiilor. Daca nu ar fi intervenit, ar fi fost o reactie de prabusire in lant. Multi se intrebau revoltati de ce marile banci internationale nu au fost lasate sa cada, ca Lehman Brothers. Lehman a fost victima oferita publicului, putea fi oricare alta, nu asta era problema.
Ce legatura avea cu Romania? Ganditi-va ca o banca din Romania avea depozite la o banca englezeasca, operatiune perfect normala. Daca englezul pica la datorie, banca romaneasca nu isi mai recupereaza depozitele si la randul ei nici nu mai poate plati banii familiei Ionescu. Ca se mira si domnul Ionescu ce legatura au banii lui cu presedintele Barclays.
Banii nu sunt luati de bancheri ca sa-i tina in seif, sub cheie. Ei umbla in intreaga lume si ajung fie peste drum la un intreprinzator, fie intr-un cont la Citi in New York. Sau ai afaceri cu o banca locala, care la randul ei a luat banii de la un bancher de la Paris. Pica Parisul, adio finantare pentru tine. Si tot asa. Problema sunt datoriile si onorarea lor si nu banii actionarilor.
De ce a intervenit statul sa salveze sistemul? Fiindca toata lumea are incredere in stat ca nu poate da faliment si isi va onora obligatiile. Este un dat al vietii, al sistemului, asa cum avem bani in buzunar, ca moneda de schimb unanim acceptata atunci cand cumparam bunuri si servicii de la altcineva. Vrei, nu vrei, iti place, nu-ti place, tot la bancheri te intorci, ca la ei sunt banii. N-ai nevoie de bancheri, plateste-ti cosul de la Carrefour cu programe soft sau cu un raport de audit.
Ce va urma? Sigur vom fi mai saraci, pentru ca aceasta absorbtie/nationalizare a averilor (un apartament este o avere) ne atinge pe toti. Nimeni nu scapa. Acum intrebarea este unde, cand si cum se va crea noua bogatie. Cum va arata ea.