Jurnaliştii au primit sentinţe de până la 7 ani şi jumătate de închisoare, cei mai mulţi pentru apartenenţă la o organizaţie considerată drept teroristă de autorităţile turce.
O mare parte din jurnaliştii condamnaţi au lucrat pentru cotidianul Zaman, cea mai importantă instituţie media cu legături cu Gulen. Controlul asupra cotidianului a fost preluat în martie 2016 de autorităţi.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Aproximativ 20 de jurnalişti de la cele mai importante publicaţii din Timişoara au decis să părăsească, marţi, sala din sediul primăriei în care Nicolae Robu susţinea conferinţa de presă săptămânală, transmisă în direct şi pe pagina de Facebook a edilului. Jurnaliştii au aşteptat ca primarul Nicolae Robu să înceapă conferinţa de presă, iar apoi s-au ridicat şi au plecat în semn de protest faţă de jignirile edilului din ultimele zile.
Marţi, primarul Timişoarei nu a mai jignit ziariştii, dar nici nu şi-a cerut scuze, vorbind despre subiecte de interes local timp de aproximativ o oră.
“Acţiunea de astăzi (n.r. marţi) este o continuare a protestului început ieri (n.r. luni) de jurnaliştii din Timişoara ca reacţie la jignirile repetate ale primarului Timişoarei, care au avut ca şi ţintă jurnaliştii. Chiar şi ieri (n.r. luni), după ce am trimis acea scrisoare de protest, cel care este şi preşedinte al PNL Timiş a continuat valul de insulte la adresa reprezentanţilor presei, indiferent de politica editorială şi de opiniile noastre. Toate redacţiile din Timişoara suntem unite în a apăra libertatea de exprimare şi de a pune întrebări politicienilor. Nu vom negocia acest lucru cu nimeni şi nu vom mai tolera astfel de comportamente abuzive, mai ales că Timişoara este oraşul unde în 1989 s-a murit în primul rând pentru libertatea cuvântului”, a declarat, marţi, corespondentului MEDIAFAX, Dragoş Boţa, editor-şef Pressalert.ro.
Protestul jurnaliştilor timişoreni faţă de atitudinea primarului Nicolae Robu va continua în următoarele două săptămâni printr-un alt demers comun, acela de a nu mai publica numele edilului sau vreo fotografie cu acesta.
O scrisoare de protest a fost semnată, luni, de toate publicaţiile din Timişoara faţă de atitudinea primarului Nicolae Robu, care i-a făcut pe ziarişti “paraziţi sociali” şi le-a spus că “există tot felul de variante de prostituţie” în loc să răspundă la întrebări.
Demersul este semnat de directorii tuturor publicaţiilor din Timişoara, editori şi corespondenţi şi este adresat Comisiei de Etică a PNL, Nicolae Robu fiind şi preşedintele filialei PNL Timiş, comisiilor pentru cultură şi mass-media din Parlamentul României, Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, dar şi ONG-urilor care apără libertatea de exprimare şi libertatea presei.
Semnatorii scrisorii de protest spun că îşi propun, prin acest demers, să aducă în atenţie “derapajele grave” ale primarul Timişoarei, Nicolae Robu, care a jignit jurnaliştii în mod repetat, de-a lungul anilor.
Jurnaliştii de la cele mai importante publicaţii din Timişoara au părăsit, vinerea trecută, conferinţa primarului Nicolae Robu, după ce au fost comparaţi cu “prostituate” şi jigniţi pentru că au scris despre deszăpezire şi datoriile societăţii de termoficare a oraşului.
”Nu mă întrerupeţi, vă rog frumos. Nu se poate că tocmai prezint ceva şi ne urmăresc foarte mulţi oameni care trebuie să înţeleagă ce prezint. Nu vă merge diversiunea cu a mă întrerupe să nu poată urmări cei care sunt în faţa calculatoarelor. Domnişoară, vă convine, staţi aici, nu vă convine, la revedere, oraşul are foarte multe puncte de atracţie. Şi aşa numai mizerii scrieţi, nu lucruri reale, că probabil atâta pricepeţi, că altfel nu ştiu cum să îmi explic, că într-o vreme scriaţi în acord cu realităţile, dar probabil că s-a schimbat ceva în privinţa celor cu fisele la vreun tonomat în oraş. La revedere! Sunt cel mai tare organism de presă din Timişoara, cu pagina mea de Facebook. Aşadar, vreţi să veniţi aici, nu vreţi să veniţi, la revedere, eu îmi văd de treabă. Nu e nicio problemă, nu aia contează. Eu am 35.000 (n. r. fani pe Facebook) fără niciun cent”, i-a spus Nicolae Robu unei jurnaliste care l-a întrerupt.
Toader a refuzat să se urce pe un podium la începutul conferinţei şi a cerut jurnaliştilor să se organizeze înainte de a anunţa raportul privind managementul la DNA.
“Eu ştiu că transmiteţi imaginea precum la Sarkozy”, a spus ministrul Tudorel Toader în momentul în care i-a fost adus un podium.
Începutul şedinţei aşteptate a fost amânat din cauza faptului că ministrul a fost nemulţumit că jurnaliştii s-au înghesuit aproape de pupitru, în încercarea de a surprinde cele mai bune imagini.
Tudorel Toader a refuzat să facă declaraţii până când jurnaliştii nu au fost organizaţi.
“Nu ştiu dacă veţi avea răbdarea să citesc 36 de pagini, aşa că voi prezenta raportul în diagonală, alături de concluzii”, a spus Toader. El a precizat că raportul integral va fi disponibil pe pagina Ministerului Justiţiei.
“Analiza privind organizarea eficientă, comportamentul, comunicarea, asumarea responsabilităţilor, aptitudinile manageriale referitoate la procurorul şef al DNA, în perioada februarie 2017-februarie 2018.(…) Prezentul raportul nu reprezintă o evaluare a activităţii DNA. Luarea de pozitie prezintă activitatea procurorului şef, iar temeiul de analiză se fundamentează distinct”, a mai declarat Tudorel Toader.
El a prezizat că raportul privind activitatea managerială de la DNA se bazează pe 20 de categorii şi fapte, primul punct fiind legat de conflictele de natură constituţională în raport cu alte instituţii.
“Concluziile sunt fundamentate pe un număr de 20 de puncte care prezintă 20 de categorii de acte şi fapte menţionate. În raport sunt reţinute faptele pentru perioada februarie 2017-februarie 2018”, a declarat Tudorel Toader.
Ministrul a anunţat că primul punct este legat de raporturile DNA cu alte instituţii.
“Situaţie fără precedent- raporturile dintre autorităţile publice din România. Sunt trei conflicte juridice, într-un an, de natură constituţională. Curtea a constatat încălcarea Constituţiei de către DNA”, a mai spus Toader.
Amprentarea salvează vieţi în Kenya. Datorită scannerului portabil, oamenii care nu figurează în bazele de date sunt amprentaţi şi au de acum înainte un dosar medical complet, în care sunt trecute toate controalele efectuate, informează libertatea.ro
”Fără el (dispozitiv, n.red.), oamenii probabil ar rămâne acasă şi şi-ar accepta soarta. Le oferim speranţă, biometria ne-a schimbat complet modul de a gândi”, spune Sabwa, voluntar.
Invenţia mult-lăudată, devenită realitate şi datorită unei românce. Pe ea o cheamă Alexandra Grigore şi este co-fondatoarea organizaţiei care a pus la punct dispozitivul.
„Tehnologia biometrică le permite multor organizaţii să evite un sistem bazat pe computer şi să treacă de la un sistem birocratic, la unul mobil. Sunt 1,1 miliarde de oameni în lume care nu figurează în acte oficiale, precum paşaport, certificat de naştere, ceea ce-i face invizibili pentru restul lumii”, afirmă Alexandra Grigore, cofondatoare Simprints.
Românca a absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti şi Politehnica. Ea mai are un master în nanotehnologie şi biotehnologie, la o universitate din Germania. Munca sa i-a atras atenţia lui Bill Gates, care i-a plătit doctoratul la Universitatea Cambridge din Marea Britanie (13.000 de lire pe an).
Printre jurnaliştii condamnaţi se numără Ahmet Altan, fostul editor-şef al ziarului Taraf, fratele său, Mehmet Altan, dar şi Nazi Ilicak. Potrivit autorităţilor turce, jurnaliştii au transmis ”mesaje codate” în timpul unor emisiuni televizate, cu o zi înaintea tentativei de lovitură de stat din 2016. Ceilalţi trei jurnalişti au primit condamnare pe viaţă pentru tentativa de a răsturna ordinea constituţională din Turcia.
Autorităţile turce a precizat că indivizii erau parte a reţelei FETO condusă de clericul musulman Fethullah Gulen.
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a declarat stare de urgenţă după tentativa eşuată de lovitură de stat din 15 iulie 2016, în urma căreia 250 de persoane au murit şi alte 2.200 au fost rănite.
Ca reprezentant al fratelui său, Kim Yo-jong a fost mandatată să arate o latură mai blândă a regimului nord-coreean, cunoscut la nivel mondial pentru încălcarea flagrantă a drepturilor omului şi pentru ameninţările nucleare constante, informează The Guardian.
„Părea în formă şi destul de agilă, comparativ cu fratele său ori cu alţi membri ai familiei, care sunt graşi. Vizita lui Kim nu putea fi mai eficientă din punctul de vedere al imaginii pe care şi-o face, astfel, Coreea de Nord, mai ales ţinând cont de faptul că fratele său este considerat un dictator nemilos care şi-a pus agenţii să-l otrăvească pe fratele său mai mare, în plină zi, pe un aeroport internaţional, şi a dat ordin să fie omorât chiar şi unchiul său”, a scris într-un editorial pentru Korea Times Oh Young-jin.
Principalul mesaj cu care Kim a defilat în aceste zile a fost: „Sper ca Phenianul şi Seulul să devină mai apropiaţi în inimile oamenilor, lucru care să aducă unificarea şi prosperitatea în viitorul apropiat”: Aceasta a avut şi o apariţie neaşteptată la un meci de hockey, acolo unde a venit pentru a încuraja o echipă formată din nord şi sud-coreeni, terminând astfel o zi în care i-a făcut şi lui Moon invitaţia de a vizita Phenianul.
Analiştii au discutat fiecare detaliu al apariţiei surorii dictatorului, de la cantitatea de machiaj pe care a purtat-o, la cât de proeminenţi îi sunt pomeţii, dar şi fiecare piesă pe care Kim a ales s-o poarte, iar tilul „umil”, atât în vestimentaţie, cât şi în maniere, a fost scos în evidenţă în faţa camerelor.
La o cină care a avut loc tot în onoarea Jocurilor Olimpice de Iarnă, aceasta a purtat o jachetă vişinie şi pantaloni negri, după cum scrie presa locală, astfel că jurnaliştii nu s-au putut abţine să nu facă şi o comparaţie cu Ivanka Trump, cea care va participa la ceremonia de încheiere a Olimpiadei.
CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI
The Post relatează evenimente de la începutul anilor ’70, mai exact scandalul denumit „The Pentagon Papers”, din perspectiva jurnaliştilor care lucrau în acea vreme la Washington Post. Încă de la început, regizorul ne introduce în redacţiile acelor timpuri: zgomotoase, pline de oameni şi de fum de ţigară. Scenele se succed perfect, iar asta nu ar trebui să mire pe nimeni; Janusz Kaminski, vechi colaborator de-al lui Spielberg, face minuni în spatele camerei de filmat.
În 1971, un oficial din cadrul Departamentului de Securitate copiază mai multe documente oficiale pe care le trimite celor de la The New York Times şi Washington Post; acestea prezentau, detaliat, implicarea Statelor Unite în războiul din Vietam. Primii care îşi fac curaj să publice materialele sunt cei de la Times, însă preşedintele Nixon – în funcţie la acea vreme – obţine un ordin judecătoresc care interzice ziarului să mai publice informaţii ce pun în pericol securitatea naţională.
Proprietarul ziarului, Kay Graham, este interpretată magistral de Meryl Streep; din nou, asta nu ar trebui să vină ca o surpriză pentru nimeni. Alături de redactorul-şef Ben Bradlee (Tom Hanks), ea decide să dea undă verde publicării materialelor pe care cei de la Times nu apucaseră să le dezvăluie. De aici începe o luptă contra cronometru a redactorilor, care trebuie să verifice mii de pagini înainte ca echipa de la Casa Albă să le blocheze iniţiativa. Cred că este extrem de important şi momentul ales pentru lansarea acestui film: Spielberg propune o poveste despre munca şi profesionalismul jurnaliştilor într-o perioadă marcată de acuzaţiile lui Donald Trump şi ale republicanilor şi de conceptul de „fake news”. Este un tribut adus instituţiilor media, iar aceia care vor urmări filmul vor întâlni numeroase elemente de asemănare cu zilele noastre. Nu cred că strică – în ceea ce-i priveşte pe americani, dar nu numai – ca cineva să mai amintească faptul că presa scrisă reprezintă baza jurnalismului. Spielberg se joacă şi cu ideea că ziarele ar putea cândva să dispară, efectul fiind unul devastator, iar asta întăreşte cele spuse mai sus.
Este greu să reproşezi ceva acestui film, pentru că se încadrează perfect, repet, în tipologia lui Steven Spielberg, mai ales în cea a filmelor produse în anii ’90 – Schindler’s List, Saving Private Ryan sau Amistad. Filmele nu au un ritm foarte alert, preferând să exploreze profunzimea relaţiilor dintre protagonişti. Tensiunea nu vine în punctul culminant, ci reiese din modul în care se desfăşoară evenimentele; este o reţetă cinematografică dusă aproape de perfecţiune.
Un alt element ce trebuie menţionat este coloana sonoră semnată de John Williams, acesta reuşind să puncteze toate momentele semnificative ale poveştii.
În concluzie, The Post e un film pe care îl recomand fără reţineri. Are toate ingredientele necesare unui film de succes, iar prezenţa unor actori ca Meryl Streep sau Tom Hanks nu face decât să crească valoarea producţiei.
Aşa cum multe nume importante din tenisul mondial au spus de-a lungul ultimelor săptămâni, britanicii cataloghează drept “ridicol” faptul că liderul mondial a fost nevoit să se prezinte la primul turneu de Mare Şlem al anului într-o rochie comandată de pe internet: “Simona Halep a părut o «nefavorită», îmbrăcată memorabil pe durata turneului, în aceeaşi rochie roşie pe care a ales-o online, făcută de o croitoreasă în China. Este ridicol să gândeşti că numărul 1 poate fi nesponsorizat pe durata unui Grand Slam şi că acea corporaţie ar alege să se despartă de ea la două luni după ce a atins performanţa”, au scris englezii.
Pe de altă parte, performanţa fostului lider mondial, care a ajuns în finală după un drum epuizant, de-a lungul căruia s-a confruntat cu probleme fizice şi oboseală, nu putea fi trecută cu vederea.
Astfel, Hollywood Foreign Press Association a donat 1 milion de dolari International Consortium of Investigative Journalists (Consorţiul internaţional al jurnaliştilor de investigaţie) şi un alt milion de dolari Committee to Protect Journalists (Comitetul pentru protecţia jurnaliştilor).
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro