BusinessMagazin

Tag: investitori

  • Bursa din Jamaica a devenit cea mai performantă bursă de acţiuni din lume

    Undeva în Marea Caraibilor, cea mai performantă bursă de acţiuni din lume funcţionează foarte diferit faţă de Wall Street. Nimeni nu se plânge cu privire la fondurile gigant de hedging care influenţează preţurile acţiunilor sau de traderii care încearcă să facă pariuri de tip short, pentru că niciuna din aceste categorii nu există aici.

    Tranzacţionarea înainte de deschiderea şedinţei sau după închiderea acesteia sunt de asemenea un mit aici, încât bursa din Jamaica tranzacţionează doar trei ore şi jumătate pe zi, potrivit Bloomberg.

    Practic, piaţa aceasta nu este pregătită pentru efervescenţa din birourile de tranzacţionare de la New York sau Londra. Nu încă, cel puţin. Nu există nicio acţiune jamaicană inclusă în ETF-urile americane, nici măcar în cele care urmăresc pieţe de frontieră precum Kazahstan, Sri Lanka şi Vietnam – cele mai emergente dintre pieţele emergente. Cu toate acestea, randamentele bursei din Jamaica sunt de tipul celor care ar putea convinge un investitor global să se aventureze în Marea Caraibilor, mai ales în contextul în care furtuna de pe pieţele bursiere de la finalul anului trecut a răvăşit portofoliile multor investitori.

    Doar în 2018 principalul indice bursier a crescut cu 29%, aceasta fiind cea mai mare creştere dintre toţi cei 94 de indici bursieri naţionali urmăriţi de experţii de la Bloomberg.
    Supraperformanţa bursei jamaicane în ultimii cinci ani este evidenţiată de un rezultat şi mai uluitor: bursa din Jamaica a crescut cu aproape 300%, o creştere de cinci ori mai mare faţă de următorul cel mai performant indice urmărit de publicaţie şi de şapte ori mai mare decât S&P 500.
    Cum pot fi însă explicate aceste creşteri exponenţiale? Un miracol economic pe care întreaga lume l-a trecut cu vederea? Nu chiar. Creşterea reală din Jamaica este în medie sub 1% pentru ultimii cinci ani şi ar trebui să se situeze la circa 1,7% pentru 2018.
    Zona de bull market este în principiu o perspectivă matematică, încât nu este nevoie de investiţii masive în termeni absoluţi pentru a genera un boom într-o piaţă minusculă. Valoarea totală a celor 37 de companii incluse în indicele principal din Jamaica se situează sub 11 miliarde dolari, adică de cinci ori mai puţin decât capitalizarea de piaţă a companiei Tesla, spre exemplu.
    Cu toate acestea, supraperformanţa bursei din Jamaica este şi rezultatul unui efort sincronizat al autorităţilor de a reinventa Kingstonul drept un hub financiar, în timp ce guvernul încearcă să îşi reducă datoria locală ce a aruncat ţara în pragul colapsului economic în urmă cu un deceniu.
    „Cu siguranţă, capitalul se duce oriunde se simte confortabil”, spune Paul Simpson, bancher şi investitor în vârstă de 36 ani din Kingston. „Dacă vedem capital care vine aici, înseamnă că oamenii se simt confortabil”.

    Industria financiară din Jamaica este concentrată în principal în vecinătăţile Kingstonului – care nu se aseamănă deloc cu imaginea care domină percepţia globală atunci când oamenii se gândesc la Jamaica. Reporterul de la Bloomberg notează că acei turişti care petrec nonstop sau locurile foarte sărace precum Trench Town nu mai sunt atât de vizibile cum erau până acum. În schimb, au apărut reprezentanţe ale unor giganţi precum Audi şi Porsche, precum şi câteva cafenele Starbucks care vând cafea din boabe măcinate chiar în apropierea locaţiilor.
    În ultimul deceniu, activele din sectorul financiar jamaican s-au triplat, iar numărul instituţiilor financiare din ţară a crescut de opt ori, potrivit cifrelor de la Fondul Monetar Internaţional. Mai mult, în timp ce Kingston apare în mod regulat pe lista globală a celor mai periculoase oraşe, Banca Mondială a situat capitala Jamaicăi pe locul şase în privinţa celui mai facil oraş în care poţi porni un business.
    „Dacă aş putea ţine un megafon prin care să le strig investitorilor că acesta este momentul, aş face-o”, spune economistul Uma Ramakrishnan, şeful misiunii Fondului Monetar Internaţional în Jamaica.

    Unii investitori au primit deja mesajul. Compania chineză Jiuquan Iron & Steel plănuieşte o investiţie de 6 miliarde de dolari în teritoriu pentru a extinde capacitatea de producţie de aluminiu printr-o fabrică şi pentru a construi încă un parc industrial. Mai mult, numărul investitorilor jamaicani care deţin conturi de brokeraj a crescut de la sub 5% la peste 10% în ultimul deceniu.

    Însă chiar şi pentru investitorii care aud strigătul economistului Uma Ramakrishnan există câteva limitări enorme de luat în calcul, începând cu dimensiunea minusculă a pieţei de acţiuni. Numărul de acţiuni deschise pentru public este însă şi mai mic, încât multe companii sunt deţinute majoritar de către conglomerate, în special de investitori străini care îşi fac intrarea în piaţa de capital din Jamaica.
    NCB Financial Group, cea mai mare bancă din ţară, care reprezintă aproape o treime din întreaga valoare a bursei în termeni absoluţi, este deţinută pe jumătate de miliardarul jamaiano-canadian Michael Lee-Chin. Scotia Group Jamaica, a doua cea mai mare companie de pe bursă, este deţinută în mare parte de Bank of Nova Scotia.

    Este un fenomen comun pe bursa jamaicană ca anumite acţiuni să nu aibă volum deloc pentru zile sau chiar săptămâni la rând. În orice moment sunt privite graficele bursiere din Jamaica, se poate observa că numărul acţiunilor netranzacţionate îl depăşeşte pe cel al acţiunilor vândute sau cumpărate.

    Marlene Street Forrest, managing director al bursei, a declarat pentru publicaţia americană că este familiarizată cu toate criticile aduse la adresa sectorului financiar jamaican, însă lucrează pas cu pas spre îmbunătăţirea situaţiei.
    Mai întâi, timpul pentru încheierea unei tranzacţii a fost scurtat de la trei zile la două zile pentru a se conforma standardelor internaţionale. Mai mult, bursa se pregăteşte să introducă şi alte instrumente cu care investitorii din pieţe mai mari sunt obişnuiţi, precum conturile marjă care permit investiţii cu bani împrumutaţi sau posibilitatea de short, pentru a paria pe scăderea preţurilor. Însă Street Forrest consideră că nu există niciun motiv momentan să extindă programul de tranzacţionare dacă cererea din partea investitorilor nu există încă. „Vrem să ne asigurăm că suntem pregătiţi înainte să facem o mutare”, spune ea.

    Street Forrest spune că deja se pregăteşte pentru 20 de listări noi doar anul acesta, printre care şi listarea furnizorului de energie deţinut de stat Wigton Windfarm, ca parte a unui efort de privatizare, precum şi a altor companii mici care vin pe piaţa secundară – o piaţă chiar şi mai mică şi mai puţin lichidă decât indicele principal.

    Bursa a fost creată în urmă cu 50 de ani de Edward Seaga, un jamaican educat la Harvard care şi-a început caeriera ca producător muzical în anii ’60. Mai târziu el a intrat în politică şi a fost numit ministru de finanţe. În anii ’70, Seaga a condus Partidul Muncitoresc din Jamaica, devenind rivalul capitalist al liderului socialist Michael Manley – care muta Kingstonul mai aproape de Havana, Cuba, decât de Washington.
    Probabil aportul cel mai mare în dezvoltarea bursei din Jamaica l-a avut efortul sincronizat de a scăpa de povara datoriei guvernamentale, un proiect care nu a venit fără costuri pentru poporul jamaican. Pentru mult timp, singurul mod evident în care puteai obţine profit în Jamaica era să creditezi ţara. În lumina crizei financiare bancare din anii ’90 şi a crizei globale din deceniul anterior, datoria guvernamentală a crescut cu 145% faţă de economie.
    Dobânzile plătite pe titlurile de stat au înghiţit mai mult de jumătate din veniturile guvernamentale, blocând proiecte importante de investiţii sociale şi proiecte de infrastructură. Jamaica avea totuşi un istoric impecabil la plată, însă criza din 2008 a ameninţat acest demers, încât pilonii principali de dezvoltare, printre care turismul şi exporturile de bauxită şi de aluminiu, au început să se diminueze.
    Ratingurile ţării au fost reduse, dolarul jamaican s-a prăbuşit, iar dobânzile cerute de investitori pe titlurile de stat pe termen scurt au sărit la un nivel cutremurător de 25%. Pentru ajutor, Jamaica s-a întors către FMI, cu care a avut o relaţie disfuncţională în ultimele cinci decenii.
    Printr-o strategie denumită iniţial „un experiment unic”, FMI a reuşit să restructureze o parte din datoria ţării şi, cu ajutor de la Banca Mondială, din 2010 încoace cifrele cu privire la economia jamaicană arată din ce în ce mai bine. Şomajul a atins un minim record de 8,4% în 2018, dolarul jamaican a rămas relativ stabil în ultimii doi ani, după decenii întregi de depreceiere, iar inflaţia a scăzut de la peste 9% la sub 4% în ultimii cinci ani.
    Banca centrală chiar se laudă cu rezultatul actual, distribuind pe contul de Twitter al instituţiei un video muzical cu versurile „Inflaţia redusă şi stabilă reprezintă pentru economie linia de bass din muzica reggae”.

  • Cea mai exotică prezenţă din lista investitorilor în UiPath

    Start-up-ul local UiPath, specializat în dezvoltarea de soluţii software pentru automatizarea proceselor interne ale unei companii cu ajutorul roboticii, care a devenit primul unicorn al României după ce anul trecut a fost evaluat la peste 3 miliarde de dolari, odată cu cea de-a patra rundă de finanţare primită, în valoare de 265 milioane dolari, are în total zece investitori dintre care trei sunt din Europa – Early Bird Ventures (Germania), Credo Ventures (Cehia) şi Seedcamp (Marea Britanie). Aceştia sunt de altfel şi primii trei investitori ai UiPath, care au finanţat start-up-ul local cu 1,5 milioane de dolari în 2015, în cadrul rundei de finanţare de tip seed, condusă de fondul Early Bird Ventures prin intermediul partenerului român Dan Lupu.

    Înainte de prima finanţare, UiPath s-a remarcat în cadrul ediţiei din 2015 a acceleratorului Seedcamp din Londra, în care a fost ales să intre alături de alte două start-up-uri din România – Devicehub.net şi Traderion, în total fiind selectate 17 companii din Europa aflate la început de drum.

    Astfel, UiPath a reuşit să atragă atenţia celor trei fonduri de investiţii din Europa, Early Bird Ventures, Credo Ventures şi Seedcamp, care au simţit potenţialul de creştere al start-up-ului local şi i-au anticipat succesul.

    Pe lângă Seedcamp şi Early Bird Ventures, care provin din ţări europene puternic dezvoltate, Marea Britanie şi Germania, Credo Ventures din Cehia este un investitor neobişnuit în peisajul listei de finanţatori ai UiPath.

    Fondul de investiţii cu sediul central la Praga a fost înfiinţat în 2009 de către Ondrej Bartos şi Jan Habermann, fiind specializat în finanţarea companiilor din domeniul tehnologiei şi al serviciilor financiare din regiunea Europei Centrale şi de Est.

    Până în prezent, acesta a realizat în total 47 de investiţii, dintre care a condus 23, şi a făcut exit pentru şase: două din Cehia – Appiary, achiziţionat de Oracle ulterior – şi Cognitive Security, una în SUA, Represent, două în Marea Britanie, Beepl şi Click2Contact, şi una din România – Teads.tv, cunoscut şi sub numele Branient.

    Start-up-ul local Branient, fondat de Emi Gal în urmă cu zece ani, a primit în total o finanţare de 2,7 milioane de dolari în trei runde de finanţare desfăşurate în 2009 (seed), 2010 (seed) şi 2012 (series A), Credo Ventures conducând ultima rundă de finanţare, în valoare de 1,8 milioane de dolari, alături de alţi cinci investitori. Brainient s-a dezvoltat în baza conceptului că publicitatea video poate fi mai eficientă dacă este personalizată şi interactivă. Brainient poate realiza un profil detaliat al userului, bazat pe date contextuale, de la profilul sociodemografic la localizare şi dispozitivul folosit la momentul din zi sau starea vremii. Ulterior, în septembrie 2016, start-up-ul local a fost cumpărat de compania Teads din New York (SUA), care deţine cea mai mare platformă de tip marketplace din lume pentru reclame video online.

    Partenerii fondurilor de investiţii Early Bird Ventures şi Credo Ventures, Dan Lupu şi Ondrej Bartos, fac parte şi din boardul UiPath, iar împreună cu Seedcamp au continuat să susţină financiar UiPath şi în următoarele două runde de finanţare, în valoare de 30 milioane de dolari, respectiv 153 milioane de dolari, acestora alăturându-se şi alte fonduri de investiţii, însă din SUA – Accel, Kleiner Perkins şi CapitalG.

    Accel, primul investitor din SUA al UiPath, care s-a numărat şi printre primii investitori ai Facebook, a fost reprezentat de românca Luciana Lixandru, partener în cadrul fondului de investiţii american, care a condus tranzacţia, cea de-a doua finanţare, din cadrul biroului de la Londra. Ea a intrat în boardul UiPath din care fac parte, pe lângă fondatorul Daniel Dines, şi partenerii fondurilor de investiţii care au finanţat start-up-ul, Early Bird Ventures, Credo Ventures, Sequoia Capital, Madrona Ventures Group, CapitalG şi Accel – Dan Lupu, Ondrej Bartos, Carl Eschenbach, S. Somasegar, Laela Sturdy, respectiv Rich Wong – şi vicepreşedintele gigantului american NetApp, prezent în topul celor mai valoaroase 500 de companii din lume (Fortune 500), Tom Mendoza.

    Totodată, în finanţarea de 30 de milioane de dolari a fost implicată şi Ana-Maria Andronic, unul dintre cei mai cunoscuţi avocaţi specializaţi în IT, care ocupă poziţia de head of intellectual property and technology în cadrul societăţii DLA Piper.

    Pe lângă fondurile americane de investiţii Accel, Kleiner Perkins şi CapitalG, la cea de-a patra rundă de finanţare, de 265 milioane de dolari, s-au alăturat listei de investitori UiPath alte patru fonduri din SUA: Sequoia Capital, Madrona Ventures Group, IVP (Institutional Venture Partners) şi Maritech Capital Partners.

    Astfel în prezent, şapte din cei zece investitori ai UiPath sunt din SUA.

    De altfel, înaintea de primirea celei de-a doua finanţări, start-up-ul UiPath, desprins în 2015 dintr-o companie locală specializată în furnizarea de soluţii software pentru outsourcing, fondată încă din 2005 de Daniel Dines şi Marius Tîrcă, şi-a mutat sediul central în New York (SUA), centrul de dezvoltare rămânând însă în România. Compania are de asemenea birouri şi în alte ţări din întreaga lume – în Marea Britanie (Londra), Franţa (Paris), India (Bangalore), Singapore şi în Japonia (Tokio), finanţările primite fiind utilizate atât pentru dezvoltarea produsului, cât şi pentru extinderea echipei la nivel local, dar şi mondial.

    Potrivit datelor înregistrate la Ministerul de Finanţe şi Registrul Comerţului, UiPath SRL este deţinută în totalitate de entitatea din SUA – UiPath Inc., administrator fiind Marilena Vişan. În decurs de doi ani, afacerile UiPath SRL au sărit de la 1,1 milioane lei în 2015 la 47,6 milioane lei (10 milioane euro) în 2017, conform datelor raportate de companie la Finanţe. 

  • Un grup de antreprenori din Timişoara lansează o platformă care pune în legătură investitori cu start-up-uri locale

    ̋ Propunem formarea unei comunităţi a celor interesaţi de oportunităţi de investiţie în businessuri care au mari şanse de dezvoltare. Prin Growceanu construim un proces şi un ecosistem care va cuantifica şi, în acelaşi timp, va reduce riscurile acestor investiţii. Astfel, printr-un fel de sindicalizare a forţelor implicate vom reuşi să facem mai accesibile investiţiile în iniţiative de tip startup pentru mai mulţi investitori locali ̋, explică Ciprian Man, cofondator Growceanu şi antreprenor.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Opinie: “În căutarea unui unicorn”

    Prof. Nikolaus Franke, Director Academic al Programului de MBA în antreprenoriat şi inovaţie al WU Executive Academy din Viena

    Magia unicornilor

    Termenul de „unicorn” a fost inventat în 2013 de Aileen Lee, investitoare din Statele Unite şi fondatoare a companiei Cowboy Ventures, pentru a defini o companie tânără cu o valoare de piaţă neobişnuit de ridicată. Diverse instituţii listează în jur de 300 de start-up-uri a căror valoare a sărit de un miliard de dolari într-o perioadă foarte scurtă de timp. Dintr-o astfel de perspectivă, capitalizarea de piaţă a trei dintre cele mai valoroase companii austriece, precum OMV, Verbund şi Erste Bank Group, se ridică la aproximativ 15 miliarde de euro fiecare. Desigur, o valoare atât de ridicată a start-up-urilor se bazează pe anumite aşteptări în ceea ce priveşte viitoarea cifră de afaceri şi profitul, care nu sunt niciodată certe. Cu toate acestea, viteza de creştere a valorii în economia digitală este absolut incredibilă. Ea îşi are practic originea în caracterul disruptiv al businessului. În calitatea lor de creatori distrugători, astfel de afaceri pot construi noi pieţe sau le pot schimba pe cele existente într-o manieră durabilă.  

    Poate fi recunoscut un unicorn încă din copilărie?

    Fiecare politician şi-ar dori, pentru economia locală, să existe promotori de business cu o asemenea forţă de creştere. Fiecare investitor sau antreprenor şi-ar dori să aibă cât mai mulţi unicorni în portofoliul său de investiţii. Desigur, orice fondator de start-up visează la un astfel de succes. Care este însă formula potrivită? Dacă ne uităm cu atenţie la unicornii existenţi, vom vedea că, de cele mai multe ori, ei creează pieţe folosind reţete inovatoare, de nouă generaţie, pe care jucătorii experimentaţi le neglijează.

    Factorii care determină succesul unicornilor sunt pieţele noi, unde nu există încă o competiţie puternică, inovaţiile inteligente (tehnologii, modele de produs şi de business), decizia de a avea un unic loc de vânzare, cel puţin temporar, şi o echipă de management care urmăreşte strategia adoptată şi ştie cum să gestioneze dinamica acestei creşteri copleşitoare. Prin urmare, devine într-o oarecare măsură posibil să evaluăm ce tip de start-up are potenţial de a se transforma într-un unicorn.

    Cei mai mulţi dintre potenţialii unicorni se dovedesc a fi doar… cornute, iar alţii dispar

    Motivul pentru care Aileen Lee a dat numele de unicorni businessurilor cu ritm rapid de creştere a fost unul întemeiat: intenţia a fost aceea de a ilustra raritatea fenomenului, din punct de vedere statistic. Prin urmare, nu este de mirare că acurateţea evaluării preliminare este destul de scăzută. Cei care investesc capital de risc sunt experţi în evaluarea start up-urilor. Pe parcursul unui proces costisitor şi de durată, ei analizează potenţialul companiilor tinere şi finanţează mai puţin de una dintr-o sută de companii aflate în căutare de susţinere financiară. Oricum ar fi, chiar cu această analiză dură şi riguroasă, nici măcar unu la mie din toate start-up-urile din lume finanţate astfel nu devin unicorni. Aşadar, şansele de a identifica un unicorn din fragedă pruncie sunt destul de scăzute. Cu toate acestea, este posibil de realizat o selecţie negativă şi să spunem cu certitudine care sunt start-up-urile fără şanse de a evolua în unicorni. O selecţie pozitivă este dificil de făcut pentru simplul motiv că iniţiativele de acest tip sunt, prin definiţie, noi şi, în consecinţă, asociate riscului. Trebuie pur şi simplu acceptat faptul că greşelile sunt inevitabile chiar în cazul start-up-urilor promiţătoare. Multe dintre acestea se vor bucura de un succes limitat şi altele vor eşua, pur şi simplu. Metaforic vorbind, chiar şi celor mai drăgălaşi pui de inorog le poate creşte un corn în plus sau pot chiar dispărea.

    Soluţia: cât mai mulţi bebeluşi unicorn a căror dezvoltare să fie încurajată

    La prima vedere, ar fi cazul să disperăm! Nu numai că unicornii sunt extrem de puţini, dar nici măcar nu există o formulă garantată de succes, un „plan de construcţie” fix sau o predicţie exactă asupra reuşitei fiecăruia. Ce ar trebui să facem ca societate dacă dorim să avem mai multe start-up-uri care să se bucure de un succes răsunător? Cum ne putem asigura de efectele lor benefice în ceea ce priveşte inovaţiile, locurile de muncă sau bunăstarea socială? 

    Iată răspunsul: trebuie să deschidem drum pentru cât mai multe start-up-uri care au cel puţin înclinaţia de a se transforma într-un mare succes. Orice business nou de acest tip: inovator, dezvoltat pe pieţe noi în permanentă mişcare, cu o echipă fondatoare puternică şi ambiţioasă, este un experiment. Unele se vor dezmembra, altele vor stagna pur şi simplu. Dar vor fi şi unele care vor ajunge acolo. Iar atunci când suntem suficient de îndrăzneţi să experimentăm suficient, ca societate, pe termen lung creăm şanse de a vedea mult aşteptaţii unicorni. 

    Aceste experimente nu se petrec însă singure şi nici nu ar trebui lăsate la voia întâmplării. În primul rând, ca societate, ar trebui să construim condiţiile favorabile care să dea un impuls dezvoltării de afaceri promiţătoare. Factorii cheie aici sunt introducerea încă din şcoală, ca o opţiune de carieră, a ideii de antreprenoriat, incluzând metode şi tehnici de iniţiere a unei afaceri şi abordări multidisciplinare, precum coroborarea tehnologiilor cheie (ex.: healthcare, Internet of Things, inteligenţa artificială) cu gândirea de tip economic şi comercial. Cel de-al doilea pas este asigurarea tuturor condiţiilor pentru ca start up-urile să îşi dezvăluie integral potenţialul, fără a ajunge să dispară sau să fie nevoite să emigreze pentru a găsi un ecosistem antreprenorial mai bun.

  • Investitorii tranzacţionează masiv Banca Transilvania la bursă: 20 mil. lei au mers în două ore dintr-o mână într-alta. Tranzacţie medie de 31.000 de lei

    Cea mai mare valoare a unei tranzacţii este de 9 mil. lei, înregistrată astăzi la ora 10.18, practic la puţin timp după deschiderea bursei. 
     
    Cel mai probabil declinul este alimentat de doza ridicată de necunoscut cu privire la modalitatea de taxare a activelor bancare în contextul în care la aproape o lună de la anunţul ordonanţei 114, Guvernul încă nu a clarificat dacă activele se taxează trimestrial sau anual. În ultima săptămână, banca de la Cluj s-a prăbuşit cu 12%.
     
    Guvernul a introdus de la 1 ianuarie 2019 o taxă pe activele bancare denumită iniţial “de lăcomie”, în urma căreia instituţiile de credit din România sunt impozitate diferenţiat în funcţie de nivelul dobânzii Robor. Modalitatea de taxare încă nu este clară şi nici nu este explicată în Monitorul Oficial: fie trimestrială, sau anuală.
     

  • Ce se întâmplă dacă cea mai îndatorată ţară din lume ar fi forţată să îşi restructureze datoria? Investitorii se aşteaptă la un măcel

    Goldman Sachs Group, una dintre cele mai mari bănci americane, nu consideră încă restructurarea datoriei Libiei drept o necesitate iminentă, însă analizează cât ar putea recupera investitorii, încât cea mai îndatorată ţară din lume se clatină în pragul crizei financiare, potrivit Bloomberg.

    Pe baza scenariului celor de la Goldman, investitorii străini ar recupera circa 35 de cenţi la dolar, susţine Farouk Soussa, economist în cadrul Goldman Sachs.

    Însă el susţine că orice restructurare a datoriei ar da prioritate băncilor spre recuperearea datoriilor, ceea ce înseamnă că „valoarea reală pe care o vor recupera” ar fi semnificativ diferită pentru a evita un colaps total al economiei.

    Creditorii local sunt printre cei mai mari deţinători ai datoriei Libiei.

    Incertitudinea şi instabilitatea politică corelate cu o creştere economică redusă ridică întrebări cu privire la momentul în care economia Libiei se va prăbuşi şi cum va afecta mai departe o regiune devastată de războiul din Siria şi de tensiunile dintre Israel şi Hezbollah.

    Datoria Libiei a crescut cu 280 puncte de bază şi a trecut de 800 de puncte anul trecut, ceea ce o transformă în a treia cea mai prost performantă economie din lume, potrivit datelor Bloomberg.

    În raportul său, Soussa arată că este puţin probabil ca datoria să devină sustenabilă prin modificări fiscale deoarece asta ar însemna o reducere masivă şi rapidă a dobânzilor de referinţă sau o creştere economică substanţială. În timp ce ambele par posibile, ambele sunt „mult dincolo de controlul reglementatorilor, şi depind foarte mult de dezvoltarea economică şi politică a regiunii”, scrie acesta în raportul asupra datoriei Libiei.

     

     

  • Caruselul bitcoin nu se mai opreşte: Bitcoin scade brusc sub 4.000 de dolari, iar piaţa se prăbuşeşte

    Bitcoin, cea mai mare criptomonedă din lume, a scăzut joi sub pragul de 4.000 de dolari, fără niciun motiv întemeiat, potrivit CNBC. Scăderea bruscă cu 5% îi aduce monedei digitale un declin total de 70% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Investitorii, atât experimentaţi cât şi neexperimentaţi, dau semne că şi-au pierdut încrederea în moneda digitală, încât această scădere nu a fost determinată de un factor anume, aşa cum se întâmpla anul trecut când organele de reglementare din diverse economii mari anunţau că vor impozita sau vor interzice tranzacţionarea cu acest tip de active.

    Astfel, joi la ora 17.30, bitcoin se tranzacţiona la 3.820 dolari per monedă, în scădere cu 5,1%, la o valoare totală de piaţă de 66,8 mld. dolari, potrivit coinmarketcap. Moneda digitală XRP, a doua din punct de vedere al valorii de piaţă se tranzacţiona în acelaşi timp la 0,34 dolari per monedă, în scădere cu 6,3%, cu o valoare totală în piaţă de 14,1 mld. dolari. În top 3 cea mai mare scădere a fost înregistrată de criptomoneda Ethereum, care se tranzacţiona la 133 dolari, în scădere cu 12%, la o capitalizare de 13,9 mld. dolari.

    Mati Greenspan, analist de piaţă în cadrul firmei de consultanţă eToro, a spus pentru sursa citată că toţi clienţii îl întreabă care este motivul pentru aceste scăderi, însă specialiştii nu au identificat niciunul, „nici de natură tehnică, nici fundamentală”.

    „În acest moment, câştigurile înregistrate de la începutul anului au fost reversate şi ne uităm din nou la un 2019 neutru”, spune Greenspan, referindu-se la creşterile de câteva procente înregistrate duminica trecută – creşteri care au determinat fanii criptomonedelor să prindă încredere.

    Cu toate acestea, piaţa criptomonedelor a pierdut circa 80% din valoare în ultimul an, ajungând la un prag de doar 127,5 mld. dolari, ceea ce anulează orice vis al entuziaştilor ce sperau să utilizeze monedele digitale în retailul de masă încă din 2018.

     

  • Chiar şi titanii vor o bucăţică din plăcinta lui Musk: Larry Ellison, veteranul tehnologiei care a fondat Oracle, deţine 3 milioane de acţiuni Tesla

    Larry Ellison, fondatorul gigantului Oracle, s-a dovedit a fi al doilea cel mai mare investitor individual în compania Tesla, cu o deţinere de un miliard de dolari în producătorul de vehicule electrice, potrivit Bloomberg.

    Investiţia sa a fost confirmată într-o declaraţie financiară depusă la marţi la SEC de către acesta. Deţinerea fondatorului Oracle în Tesla a devenit publică după ce Ellison, un apropiat prieten de-al lui Elon Musk şi un titan al tehnologiei, a devenit unul dintre directorii companiei Tesla la sfârşitul lunii decembrie.

    Ellison, 74 ani, deţine în mod indirect 3 milioane de acţiuni Tesla prin trustul Lawrence J. Ellison Revocable Trust, potrivit declaraţiei financiare. Participaţia de 1,75% îl transformă în al doilea cel mai mare investitor individual din Tesla, după Elon Musk – care deţine circa o cincime din companie – potrivit datelor agregate de sursă. Tesla a anunţat numirea lui Ellison în board-ul director la sfârşitul anului 2018.

    Acţiunile Tesla au crescut luni pe Nasdaq cu 5,4% după ce compania a anunţat că va contrui o fabrică în Shanghai, ajungând la 335 dolari per acţiune, la o capitalizare bursieră de circa 57,5 mld. Dolari. Marţi, la ora 15.30, înainte de deschiderea bursei americane, acţiunile Tesla se bucurau de încrederea investitorilor cu o creştere de 3% în pre-market.

     

  • Cum îşi poate salva Apple supremaţia: După ce a pierdut 450 de miliarde dolari pe final de an, Tim Cook se uită dincolo de iPhone pentru a da încredere investitorilor

    Tim Cook, CEO-ul Apple, i-a uimit pe investitori săptămâna trecută când a anunţat că veniturile Apple pentru următorul trimestru vor fi cu siguranţă sub proiecţiile iniţale anunţate de companie, aruncând un nor de îndoială asupra economiei americane, potrivit Financial Times.

    Săptămâna trecută, marţi, acţiunile Apple s-au prăbuşit cu 10% la o zi după ce Tim Cook a anunţat vânzări de circa 84 de miliarde de dolari, faţă de cele de 93 de miliarde de dolari anunţate iniţial.

    După anunţ, acţiunile Apple au închis marţi şedinţa de tranzacţionare la 142,1 dolari per acţiune, un nivel nemaiîntâlnit din iulie 2017. Astfel Apple a înregistrat cea mai proastă zi de tranzacţionare din ultimii şase ani. Acţiunile AAPL se tranzacţionau la sfârşitul T3/2018 la circa 230 de dolari per acţiune, dar în T4 au pierdut aproximativ 30% din valoare. Pierderile au împins capitalizarea de piaţă a Apple sub 700 de miliarde de dolari, devenind a patra cea mai valoroasă companie listată pe bursa americană, la doar două luni după ce a ocupat primul loc. Per total, compania a pierdut circa 450 de miliarde de dolari din capitalizarea de piaţă de 1.100 miliarde dolari pe care o înregistrase anul trecut. Odată cu veştile proaste pentru investitori, Tim Cook a adus în faţa acestora şi o atitudine nouă, una care pare că pregăteşte un Apple dincolo de era iPhone-urilor. Discursul le-a amintit investitorilor veterani de atitudinea lui Steve Jobs de la începutul anilor 2000.

    „La fel ca alţii din industrie, ne confruntăm cu o încetinire a vânzărilor în acest trimestru”, spunea Steve Jobs în 2002 în faţa investitorilor, atunci când compania a ratat estimările de vânzări cu 10%. „Dar avem câteva produse noi fabuloase în stadiu de dezvoltare, aşa că suntem încântaţi referitor la anul care urmează”, adăuga el. 

    Aşa cum Steve Jobs anunţa atunci o eră dincolo de iPod şi începea să lucreze la primul model de iPhone, actualul CEO al Apple, Tim Cook, a avut un discurs similar săptămâna trecută, iar investitorii se întreabă ce ar putea urma după punctul culminant al iPhone-ului.

    „Acesta va fi momentul definitoriu pentru Tim Cook ca CEO al Apple”, spune Michael Gartenberg, un fost director de marketing al Apple, care activează acum drept analist independent. „Este uşor să fii executivul Apple când totul merge cum trebuie. Acesta este momentul care îl va testa de fapt pe Tim Cook”.

    Produsele noi au reprezentat de fiecare dată principalul factor determinant pentru creşterea capitalizării de piaţă a companiei. Înainte de lansarea produsului iPhone 4, capitalizarea se situa timid peste 200 de miliarde de dolari, iar acest produs care a transformat compania într-un gigant global a împins capitalizarea companiei până la 600 de miliarde de dolari, moment în care a fost lansat iPhone-ul 5.

    Acesta din urmă nu a reuşit să fie un factor de creştere atât de puternic pe cât sperau investitorii, încât lansarea produsului iPhone 6, un an mai târziu, a găsit compania tot la limita pragului de 600 miliarde dolari. Cumulat cu condiţiile din piaţă, după o perioadă de creştere şi una de scădere în timpul anului 2016, iPhone 8 a fost lansat la o capitalizare de 800 de miliarde de dolari, iar iPhone XS a fost lansat după ce compania a spart pragul de 1.000 de miliarde dolari.

    Analiştii şi investitorii se întreabă ce urmează din partea Apple şi care sunt segmentele pe care îşi vor baza creşterea în anul următor, încât vineri, 4 ianuarie, acţiunile Apple au închis şedinţa pe Nasdaq la 148,2 dolari per acţiune, în creştere cu 4,2%, la o capitalizare de piaţă de 700 miliarde dolari.

    Mai mulţi analişti consultaţi de Financial Times compară situaţia actuală a Apple cu situaţia cu care se confrunta Nokia în urmă cu zece ani. Analiştii Goldman Sachs au tras o paralelă între ritmul rapid în care au scăzut vânzările Nokia odată cu apariţia iPhone-ului, şi trendul actual în care vânzările Apple scad rapid, încât mulţi utilizatori decid să îşi păstreze iPhone-urile pentru trei sau patru ani, şi nu le mai schimbă în fiecare an ca până acum.

     

  • Ce investiţie aţi ratat la bursa românească în 2018. Mai aveţi o şansă în 2019

    Cei care au rămas „loiali” investiţiei la Nuclearelectrica au de la începutul anului 2017 şi până în prezent un randament de circa 110%, iar cei care au intrat în acţionariat în prima şedinţă de tranzacţionare din 2018 sunt pe plus cu 48%.

    Puţini investitori ar fi crezut la începutul anului 2018 că acesta avea să fie anul în care Nuclearelectrica se va poziţiona pentru al doilea an consecutiv în topul celor mai performante acţiuni de la bursa de la Bucureşti din rândul companiilor mari. Şi mai puţini au crezut că producătorul de energie nucleară va fi în 2018, ca şi în 2017, compania care îşi recompensează acţionarii cu cel mai ridicat randament din cele mai căutate acţiuni de la bursă. 
    Cei care au rămas „loiali” investiţiei la Nuclearelectrica au de la începutul anului 2017 şi până în prezent un randament de circa 110%, iar cei care au intrat în acţionariat în prima şedinţă de tranzacţionare din 2018 sunt pe plus cu 48%. Spre comparaţie, bursa românească a urcat cu 20% de la începutului anului 2018, evoluţie reflectată prin prisma indicelui care măsoară şi dividendele plătite de companiile din prima ligă bursieră.
    Unii brokeri consideră însă că timpul nu este pierdut şi că Nuclearelectrica are şanse mari să fie din nou, pentru al treilea an consecutiv, în topul celor mai mari randamente de la bursă.
    „Nuclearelectrica (SNN) este pe locul doi în acest top (al randamentelor estimate pentru 2019 – n.red.) la foarte mică distanţă de BRD. Există şanse bune ca rezultatele din ultimul trimestru al anului să producă o schimbare în contextul creşterii preţului la energie şi astfel Nuclearelectrica să fie compania cu cel mai mare randament al dividendului în 2019 din rândul emitenţilor mari. Şi aici am considerat că rezultatele financiare îşi vor păstra dinamica”, spun brokerii de la Prime Transaction.
    Analiştii de la Tradeville notează că Nuclearelectrica ar putea fi cea mai generoasă companie de stat cu investitorii de la bursă în 2019 şi estimează un dividend brut de 1,41 lei pe acţiune şi în contextul unui profit net estimat mai mare în acest an faţă de 2017.
    Spre comparaţie, brokerii de la Prime Transaction estimează un dividend de 1,29 lei pe unitate. Ambele ipoteze iau în calcul distribuirea a 90% din profitul net realizat în 2018.

    De ce merge Nuclearelectrica atât de bine
    Pe lângă faptul că Nuclearelectrica a raportat rezultate îmbunătăţite în 2018 faţă de anul precedent, o mare parte a randamentului vine şi din „foamea” de bani a statului în contextul în care 90% din profitul realizat anul trecut s-a îndreptat spre investitori. Iar statul a cerut dividende suplimentare în această toamnă de la companiile din subordine, cel mai mare randament fiind întâlnit în cazul Nuclearelectrica, circa 15% la preţurile curente de tranzacţionare.
    Solicitări de dividende suplimentare au fost făcute şi la Romgaz, Transgaz, Transelectrica, ceea ce a dus bursa de la Bucureşti la maximele istorice prin prisma indicelui BET-TR, care urmăreşte şi dividendele plătite de companiile din prima ligă bursieră.
    „Aşa cum ne aşteptam, în urma acestor solicitări de dividende suplimentare, piaţa de la Bucureşti s-a dezgheţat. Anumite companii au avut evoluţii impresionante în ultimele două săptămâni, cum ar fi Nuclearelectrica, care a sărit din grafic şi părea chiar să se apropie de rezistenţa de la 10 lei pe acţiune şi apoi să se îndrepte spre nivelurile de la listare”, spune Georgiana Androne, senior broker în cadrul Tradeville.
    Pentru anul următor, analiştii societăţii de brokeraj estimează o uşoară creştere a profitului Nuclearelectrica în contextul creşterii preţurilor din piaţa de energie din ultima perioadă.