BusinessMagazin

Tag: femei

  • Cât de agitată a devenit viaţa şi munca uneia dintre cele mai puternice femei de afaceri din România în primul an de pandemie

    Doina Cepalis, fondator şi CEO al producătorului de scaune auto pentru copii Te-Rox, parte a grupului Holmbergs, a povestit pentru Business MAGAZIN cum şi-a petrecut „anul pandemiei”:

    „Anul trecut am descoperit plăcerea de a grădinări, am citit mai mult şi am făcut zilnic sport în sala improvizată acasă. Mai mult, am avut răgazul să reorganizez casa, inspirată fiind de cartea „Arta simplităţii”. Întotdeauna e ceva de schimbat în casă, iar eu amânasem – din cauza orelor lungi petrecute la birou – multe proiecte pe care doream să le fac în casă. Aşa că, am avut, în sfârşit, timpul să mă ocup de ele şi a fost foarte relaxant, o adevărată terapie.

    Nu am apelat la un psihoterapeut, dar pot să spun că am un psiholog al casei, care mi-e şi prietenă şi cu care mă sfătuiesc uneori. Ce m-a ajutat foarte mult a fost că am avut ocazia să stau mai mult acasă, în grădină şi am profitat de situaţie pentru a mă relaxa. Recunosc că nu îmi cunoşteam propria curte, timp de un an eu nu am reuşit să ies în grădină din cauza ritmului infernal de muncă.

    Cel mai mult în pandemie mi-au lipsit călătoriile, de afaceri sau de relaxare. Aştept cu nerăbdare ziua în care vom putea să ne bucurăm din nou de plăcerea de a călători în siguranţă, de a merge la o întâlnire de business în loc să optăm pentru o interacţiune online. Nu am vizitat muzee în mediul virtual şi nu am participat la piese de teatru ori spectacole de operă pe internet în această perioadă, dar am redescoperit muzica clasică.

    O ascult cu plăcere, mă ajută să mă relaxez şi îmi transmite o stare de bine. O altă descoperire extraordinară pentru mine a fost meditaţia, cu ajutorul căreia     trăiesc fascinaţia prezentului, am redescoperit plăcerea de a trăi clipa. Am trăit mereu între trecut şi viitor – între liste interminabile de sarcini încheiate şi paşi care trebuie făcuţi în continuare. De aceea mi se pare reconfortant să poţi să te bucuri de prezent.

    În acest an pot să spun nu doar că am citit mai mult, dar am selectat cu atenţie cărţile de pe noptieră, fiind mai atentă la momentele de relaxare. Am citit «Sapiens Scurta istorie a omenirii», de Yuval Noah Harari, care mi-a plăcut enorm. O altă carte pe care o recomand este «Bucuria vieţii», de Irving Stone, care redă viaţa incredibilă a artistului Vincent Van Gogh. Ţin de asemenea să recomand şi «Arta simplităţii», de Dominic Loreau.

    În pandemie, în perioada de lockdown, am renunţat la serviciile de beauty externe şi mi-am făcut diverse măşti cosmetice acasă. Bineînţeles, acum am reluat acest răsfăţ şi sunt tare bucuroasă că sunt deschise iar centrele de înfrumuseţare.

    Totodată, lucrând de acasă în lockdown, ca toată lumea, am abandonat ţinutele office, iar treningul a devenit piesa de rezistenţă. De fapt nu doar unul, pentru că am acum o colecţie întreagă.

    Este limpede că nu vom ieşi la liman prea curând (cu pandemia – n.red.). Pentru mine însă, schimbarea de ritm a fost mai scurtă decât m-aş fi aşteptat iniţial. Şi asta pentru că marele avantaj a fost că exportăm în multe ţări, iar dinamica pandemiei a fost de aşa natură încât odată cu ieşirea din lockdown a unor ţări s-a reluat consumul şi a fost din nou cerere pentru produsele noastre. În plus, marea oportunitate a fost blocajul logistic cu China, care ne-a permis să câştigăm noi pieţe. Anul trecut a fost unul pertubator, provocator, solicitant, imprevizibil, incert.

    Perturbator, pentru că toţi am avut de-a face cu o ruptură de ritm, cu discontinuitatea producţiei în cazul Te-Rox, care însă, din fericire, a fost temporară. Provocator, pentru că noul context, complet imprevizibil, ne-a scos din zona de confort şi ne-a provocat să fim flexibili, creativi, să găsim soluţii şi pentru situaţii aparent imposibile. Solicitant, pentru că a trebuit să ne adaptăm din mers, uneori de mai multe ori pe zi, strategia de business. Imprevizibil, pentru că nicio zi nu a semănat cu cealaltă, cel puţin în prima jumătate a anului, iar incert din toate motivele de mai sus.

    Am învăţat în pandemie că este esenţial să fii pregătit pentru situaţii dificile, mai precis să ai un fond de rezervă care să asigure continuitatea businessului chiar şi în cele mai grele momente. Când ai o afacere de producţie ca Te-Rox, cu 700 de angajaţi în trei fabrici, nu poţi să tragi obloanele nici măcar o zi. Responsabilitatea faţă de oameni e uriaşă şi pentru mine prima grijă este echipa, ea fiind şi cea mai mare valoare a mea ca antreprenor. Din fericire am avut bani albi pentru zile negre. Au fost de fapt mai mult decât atât, adevărate diamante.

    Incertitudinea, teama de o formă nouă de necunoscut, a fost principala mea temere. Au fost, cred, pentru toată lumea, zile în care n-am avut nici cea mai vagă idee cum va fi mâine. Cum am depăşit-o? Concentrându-mă pe ce pot să fac, ce îmi stă în putere, ce pot controla şi ce soluţii pot să găsesc rapid.”

    CITITI AICI SI POVESTILE ALTOR OAMENI DE AFACERI DIN ROMANIA

  • Studiu: Femeile dezvoltă un titru mai mare de anticorpi împotriva SARS-CoV-2 decât bărbaţii

    Femeile dezvoltă după vaccinare un titru mai mare de anticorpi împotriva SARS-CoV-2 decât bărbaţii, arată un studiu realizat în România pe un lot de 313 persoane imunizate.

    Studiul, realizat de specialiştii din reţeaua „Regina Maria”, a fost făcut pe un lot de 313 persoane vaccinate cu serul Pfizer, dintre care 259 (82,7%) femei. Măsurarea titrului de anticorpi s-a realizat la o săptămână după a doua doză de vaccin, urmând ca titrul de anticorpi să fie reevaluat la un interval de 3 şi respectiv 6 luni postvaccinare, în mod similar cu monitorizarea serologică aplicată în studiile clinice.

    Pentru a urmări dinamica serologică post-vaccinare s-a măsurat titrul anticorpilor anti SARS-CoV-2 cu ajutorul unei metode performante de testare, bazate pe tehnica electrochemiluminiscenţei, cu evidenţierea şi titrarea anticorpilor lg anti-Spike.

    „Studiul nostru a fost realizat folosind testele cantitative Elecsys Anti-SARS-CoV-2 S, marca Roche, care identifică întreg titrul de anticorpi dezvoltaţi, inclusiv anticorpii lgG neutralizaţi, cei care asigură imunitatea de lungă durată. Valoarea de referinţă în cazul acestor teste este de 0.8 U/ml, iar orice valoare ce depăşeşte acest cut-off indică prezenţa anticorpilor specifici în eşantionul de produs biologic analizat”, a declarat Andreea Alexandru, medic primar medicină de laborator.

    Rezultatele preliminare ale studiului arată că răspunsul imun apărut după vaccinare este mai amplu la persoanele care au trecut deja prin boala COVID-19 decât al participanţilor la studiu care au declarat că nu au trecut prin această infecţie.

    Astfel, 90% dintre persoanele care au declarat că nu au trecut anterior prin boală au nivelul anticorpilor mai mic decât pragul de 7.000 U/ml, iar 80% dintre persoanele care ştiu că au trecut prin infecţie au înregistrat o valoare mai mare de 7.000 U/ml.

    Conform realizatorilor studiului, titrul de anticorpi poate să fie un indiciu al unei infecţii anterioare cu SARS-CoV-2 pentru pacienţii asimptomatici. Astfel, un titru de peste 7.000 U/ml poate indica o posibilă infecţie anterioară cu SARS-CoV-2.

    „Stabilirea unor praguri şi intervale certe de referinţă pentru validarea gradului de protecţie pe care îl capătă fiecare persoană după vaccinare este printre cele mai importante obiective ale comunităţii medicale internaţionale. În urma analizei statistice, datele preliminare rezultate în cadrul acestui studiu efectuat pe un lot de peste 300 de persoane vaccinate anti-COVID19 din România constituie nişte premise promiţătoare” a declarat Victoria Aramă, consultantul ştiinţific al studiului.

    Persoanele cu vârsta peste 50 de ani care au trecut prin infecţia cu SARS-CoV-2 prezintă un titru mediu al anticorpilor dobândiţi post-vaccinare semnificativ mai mare decât cel al persoanelor care nu au trecut prin boală.

    „Am urmărit cu atenţie răspunsul imun postvaccinal al persoanelor cu vârsta de peste 50 ani. Concluzia că vaccinul le oferă o protecţie aproape dublă este extrem de importantă şi suntem convinşi că o acoperire vaccinală foarte bună la această grupă de vârstă se va resimţi în sănătatea întregii populaţii”, a spus Teodora Ionescu, medic specialist epidemiolog.

    Datele preliminare ale studiului au identificat o corelaţie între evoluţia titrului de anticorpi postvaccinal şi sexul pacientului. Astfel, titrul mediu al anticorpilor este semnificativ mai mare în cazul persoanelor vaccinate de sex feminin, fiind cu 44% mai mare în cazul celor care au trecut anterior prin boală, comparativ cu bărbaţii care au fost anterior infectaţi. În sublotul persoanelor care nu au trecut anterior prin boală, la sexul feminin s-a înregistrat un titru mediu al anticorpilor postvaccinali cu 12% mai mare faţă de cel observat la bărbaţi.

    „În literartura ştiinţifică recentă au apărut studii care sugerează că la femei, hormonii estrogeni ar juca un rol important în obţinerea unui titru de anticorpi mai înalt decât la bărbaţi după vaccinarea anti-COVID-19. Aceste observaţii trebuie analizate în studii viitoare şi apoi validate de către comunitatea ştiinţifică internaţională. Rezultatele preliminare ale studiului nostru concordă cu rezultatele internaţionale, sugerând că femeile tind să fie mai bine protejate după vaccinare, indiferent dacă au avut sau nu anterior infecţia cu SARS-CoV-2”, a mai spus Victoria Aramă.

    Studiul mai arată că în cazul persoanelor care au trecut prin infecţie, titrul anticorpilor lgG anti-spike înregistrează valori mai ridicate odată cu creşterea intervalului dintre momentul vindecării şi momentul vaccinării. Pentru persoanele care au trecut prin boala COVID-19, vaccinarea la minimum o lună după vindecare pare să crească răspunsul imun postvaccinal, obiectivat prin titrul ridicat al anticorpilor de tip IgG, mai arată realizatorii studiului.

    De asemenea, realizatorii studiului susţin că vaccinarea este recomandată la minim o lună după vindecarea infecţiei cu SARS-CoV-2.

    Aceştia mai arată că persoanele care au trecut prin infecţia COVID-19 prezintă mai frecvent reacţii locale sau sistemice după prima doză, în timp ce persoanele care nu au trecut prin boală dezvoltă reacţii locale sau sistemice mai degrabă după doza de rapel.

  • Comisia Europeană: Firmele mari ar putea fi obligate să publice diferenţele salariale dintre femei şi bărbaţi

    Potrivit unui comunicat al CE, propunerea stabileşte măsuri de asigurare a transparenţei salariale, cum ar fi informarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă referitor la salariul pe care urmează să îl primească, dreptul de a cunoaşte nivelurile de remunerare a lucrătorilor care prestează aceeaşi muncă, precum şi obligaţii de raportare a diferenţei de remunerare dintre femei şi bărbaţi pentru întreprinderile mari.

    De asemenea, propunerea facilitează accesul la justiţie şi consolidează mijloacele prin care lucrătorii îşi pot revendica drepturile. Angajatorilor nu li se va permite să le solicite persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă istoricul salarial şi, la cererea angajaţilor, vor trebui să furnizeze date anonimizate referitoare la remuneraţii. Angajaţii vor avea, de asemenea, dreptul la despăgubiri pentru discriminarea salarială.

    Conform CE, noile măsuri vor spori gradul de sensibilizare cu privire la condiţiile de remunerare din cadrul întreprinderilor şi le vor oferi angajatorilor şi lucrătorilor mai multe mijloace pentru a combate discriminarea salarială la locul de muncă.

    „Munca egală merită o remuneraţie egală. Iar pentru a asigura o remuneraţie egală, este nevoie de transparenţă. Femeile trebuie să ştie dacă angajatorii le tratează în mod echitabil, iar atunci când nu este cazul, ele trebuie să aibă puterea să se lupte şi să obţină ceea ce merită, a declarat preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

    Printre măsurile propuse se numără transparenţa salarială pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă – angajatorii vor trebui să ofere informaţii cu privire la nivelul iniţial de remunerare sau la intervalul aferent acestuia în anunţul de post vacant sau înainte de interviul de angajare. Angajatorilor nu li se va permite să le adreseze potenţialilor lucrători întrebări cu privire la istoricul lor salarial.

    O altă măsură vizează dreptul la informare pentru angajaţi: lucrătorii vor avea dreptul să solicite, de la angajator, informaţii cu privire la nivelul lor individual de remunerare şi la nivelul mediu de remunerare, defalcat în funcţie de sex, pentru categoriile de lucrători care prestează aceeaşi muncă sau o muncă de aceeaşi valoare.

    „Raportarea diferenţelor de remunerare între femei şi bărbaţi – angajatorii cu cel puţin 250 de angajaţi trebuie să publice informaţii privind diferenţa de remunerare dintre lucrătorii de sex feminin şi cei de sex masculin din organizaţia lor. În scopuri interne, aceştia ar trebui, de asemenea, să furnizeze informaţii cu privire la diferenţa de remunerare dintre angajaţii de sex feminin şi cei de sex masculin pe categorii de lucrători care prestează aceeaşi muncă sau o muncă de aceeaşi valoare”, este o altă propunere a CE.

    Propunerea va fi transmisă Parlamentului European şi Consiliului pentru a fi aprobată. După adoptare, statele membre vor avea la dispoziţie doi ani pentru a transpune directiva în legislaţia naţională şi pentru a transmite Comisiei textele legislative relevante. Comisia va efectua o evaluare a directivei propuse după opt ani.

  • Cum arată fiica ce mică a preşedintelui Turciei Recep Erdogan. E considerată una dintre cele mai frumoase turcoaice – GALERIE FOTO

    Sumeyye, fiica mai mică a preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan, este vicepreşedintă unui grup pro-islamic de apărare a drepturilor femeilor – Asociaţia pentru femei şi democraţie.

    Deşi se îmbracă discret şi îşi acoperă părul cu vălul islamic, aceasta este considerată una dintre cele mai frumoase turcoaice.

    Sumeyye Erdogan are o diplomă obţinută la London School of Economics şi a lucrat pe o poziţie de consilier pe probleme de politică externă pentru AKP, atunci când Recep Erdogan era premier.

    A renunţat în 2014 când tatăl sau a devenit preşedintele Turciei. Este vicepreşedintele unui grup pro-islamic de apărare a drepturilor femeilor – Asociaţia pentru femei şi democraţie.

     

  • De ce europenii din nord au mai mulţi copii decât cei din sud

    Coronavirusul îi descurajează pe viitorii părinţi să aibă copii în cea mai mare parte a Europei, dar mai ales în ţările din sud ‒ din Italia şi până în Grecia ‒ unde plasele de siguranţă socială sunt cele mai slabe, iar rata natalităţii era într-un declin puternic şi înainte de criză.

    „Este timpul să devii mamă”, este o notificarea pe care sute de femei portugheze au primit-o pe telefoanele mobile în noiembrie anul trecut.

    Textul, trimis de un spital privat din Lisabona care încerca să atragă clienţi pentru unitatea sa de maternitate, a provocat indignare pe reţelele de socializare, unde unele femei au spus că în mijlocul unei pandemii şi în plină recesiune este cel mai prost moment posibil pentru a avea copii, scrie Reuters. În anul 2000, în Portugalia au fost înregistrate 120.000 de naşteri. În 2019 au fost 86.600, o scădere de 39%. Declinul a fost cel mai accentuat în timpul recesiunilor profunde, cum este cea de acum, declanşată de pandemia de COVID-19. În ţările care au în faţă ani de chin pentru a-şi reveni, pentru cuplurile care doresc copii, pe lângă provocările emoţionale pe termen lung vor exista şi provocări economice. Mai puţine naşteri înseamnă mai puţini salariaţi şi o pondere mai mare a vârstnicilor în populaţie. Acest lucru va acţiona în cele din urmă ca o frână pentru producţia economică şi ca o greutate în plus pe sistemele publice de pensii, cu consecinţe asupra bunăstării generale. Astfel, se lărgeşte decalajul dintre nordul mai bogat al Europei şi sudul mai sărac. „Vedeţi poveşti în mass-media şi în alte părţi despre oameni care profită la maximum de lockdown pentru a face copii, dar acesta este opusul comportamentului raţional”, spune Vanessa Cunha, specialist în probleme de fertilitate, gen şi familie la Universitatea din Lisabona. Irene Pontarelli, un terapeut   de reabilitare psihiatrică în vârstă de 35 de ani, plănuise să aibă primul copil în acest an, după şapte ani de căsnicie. După doi ani de muncă în oraşul Ferrara din nordul Italiei, la aproximativ 550 km de soţul ei Tony, ea şi-a găsit în sfârşit un loc de muncă în oraşul natal Isernia, în sud, şi i s-a părut un moment perfect pentru a întemeia o familie. Dar între timp a venit coronavirusul. Irene nu a putut să-l vadă deloc pe Tony între martie şi iulie din cauza carantinei şi spune că acum este prea stresată pentru a avea un copil.

    „Spitalele noastre sunt aproape de colaps, în special în sud. Mă văd într-o sală de naşteri, singură, într-un sistem de sănătate care nu funcţionează. Nu simt că este momentul potrivit pentru a aduce un copil pe lume“, a spus ea. Maria Vicario, preşedinta Ordinului Naţional al Moaşelor din Italia, se aşteaptă ca actuala criză să aibă un „impact clar” asupra naşterilor anul viitor. „Femeile din Italia au copii atunci când se simt în siguranţă din punct de vedere economic, al locului de muncă şi al sănătăţii. Adică tot ce a fost perturbat de pandemie ”, a spus ea. Regiunea Lazio din jurul Romei a văzut numărul născuţilor morţi triplat anul trecut deoarece femeile însărcinate se tem să meargă la spital pentru controale, a adăugat ea.

    În anul 2000, în Portugalia au fost înregistrate 120.000 de naşteri. În 2019 au fost 86.600, o scădere de 39%. Declinul a fost cel mai accentuat în timpul recesiunilor profunde, cum ESTE cea de acum, declanşată de pandemia de COVID-19.

    La celălalt capăt al continentului, în Suedia, Eva Nordlund, preşedinta Asociaţiei Suedeze a Moaşelor, spună că acolo se întâmplă contrariul. „Există centre de îngrijire a femeilor însărcinate care sunt copleşite de numărul înregistrărilor din cauza numărului atât de mare de sarcini noi.” În Germania, cea mai mare economie din Europa, rata fertilităţii înainte de pandemie era în jurul mediei UE de 1,5 naşteri pentru o singură femeie. Franţa, Suedia şi Danemarca sunt campioanele blocului, cu rate de peste 1,7. Campioana absolută este Franţa, cu un scor de 1,84 copii. La celălalt capăt al clasamentului, Italia şi Spania sunt sub 1,3. Gilles Pison, editorul şef al revistei lunare Population & Societies, s-a concentrat într-un studiu publicat anul trecut pe cauzele acestui decalaj. Diviziunea nord-sud era deja vizibilă în urmă cu 30 de ani, scrie el, ceea ce sugerează acţiunea mai degrabă a unor mecanisme adânc înrădăcinate decât a unor factori economici ciclici. Unul dintre primele mecanisme este politica privind familia, pe care o au toate ţările europene. Aceste politici urmăresc să ajute familiile cu copii şi să permită părinţilor (în special mamelor) să lucreze, fie prin alocaţii, fie prin concediu parental după naştere şi servicii de îngrijire pentru copii mici. Cu toate acestea, investiţiile în servicii şi finanţare variază de la o ţară la alta, reprezentând aproximativ 1,5% din PIB în 2015 în ţările din sudul Europei şi de peste două ori mai mult în cele din nord, adică în jur de 3,5% din PIB. Cheltuielile asociate concediului pentru creşterea copilului sunt mult mai mari în ţările din nord – nu atât din cauza duratei concediului pentru creşterea copilului, care poate fi lung în ţările din sud, cât din cauza cuantumului plăţii, care este semnificativ mai mic în sud decât în nord. Pachetele cu oferte pentru îngrijirea copiilor sunt, de asemenea, mult mai dezvoltate în nord, iar proporţia copiilor mici îngrijiţi de serviciile formale specializate, adică altele decât familie sau rude, este mult mai mare.  Prin urmare, sprijinul acordat familiilor în ţările nordice este semnificativ mai mare, dar să însemne acest lucru că familiile nordice sunt mai predispuse la a avea copii? Politica familială în cazul lor nu este menită să mărească numărul naşterilor, ci mai degrabă să permită părinţilor să echilibreze munca şi viaţa de familie. Aceste ţări caută în special să promoveze munca femeilor. Ratele de participare la forţa de muncă ale femeilor pot fi cele mai mari din Europa, dacă nu chiar din lume, dar sunt încă mai mici decât ale bărbaţilor. Iar politica de stat urmăreşte reducerea acestor diferenţe şi, în cele din urmă, realizarea egalităţii de gen pe piaţa muncii. În urmă cu câteva decenii o idee larg răspândită era că pentru a încuraja naşterile, femeile trebuiau să rămână acasă. De fapt, în ţările în care femeile muncesc cel mai mult acestea au cei mai mulţi copii. Ratele de angajare a femeilor sunt cele mai ridicate în Europa de Nord şi cele mai scăzute în Europa de Sud, iar în nord femeile au cei mai mulţi copii şi nu invers. Mai general, ceea ce pare să conteze este statutul femeilor în raport cu bărbaţii. Este mai nefavorabil în sud: inegalităţile dintre bărbaţi şi femei sunt mai accentuate atât la locul de muncă, cât şi în sfera privată. De exemplu, împărţirea treburilor în cadrul cuplului este mai redusă.

    În Germania, cea mai mare economie din Europa, rata fertilităţii înainte de pandemie era în jurul mediei UE de 1,5 naşteri pentru o singură femeie. Franţa, Suedia şi Danemarca sunt campioanele blocului, cu rate de peste 1,7. Campioana absolută este Franţa, cu un scor de 1,84 copii. La celălalt capăt al clasamentului, Italia şi Spania sunt sub 1,3.

    Fără servicii de îngrijire a copiilor pe tot parcursul zilei, este adesea o provocare pentru ambii părinţi să deţină un loc de muncă, iar unul dintre părinţi ar putea fi nevoit să renunţe la servici. Bărbaţii nu intenţionează să aibă grijă de nou-născutul lor mai mult de câteva zile, iar femeile nu îşi doresc o viaţă de mamă casnică cum au avut mamele şi bunicile lor; în plus, cuplurile trebuie să păstreze două venituri pentru a-şi menţine nivelul de trai. Acest lucru este valabil atât în Europa, cât şi în multe ţări din alte părţi. Prin urmare, cuplurile întârzie sosirea unui copil dacă nu pot să reconcilieze munca şi familia. Amânând naşterea, unele cupluri renunţă în cele din urmă la aceasta.

    Politicile familiale din ţările din Europa de Nord nu au ca scop creşterea ratei de fertilitate. Mai degrabă, fertilitatea lor relativ ridicată este una dintre consecinţele indirecte, nu neapărat intenţionate, ale politicilor care vizează promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi. Fertilitatea a rămas relativ ridicată în ţările din Europa de Nord în ultimele trei decenii, dar rata fertilităţii a fluctuat. A fost în creştere la începutul anilor 2000, apoi tendinţa s-a inversat şi indicatorul a scăzut brusc după 2008. Această inversare este legată de criza financiară din 2007-2008. Recesiunea economică şi creşterea şomajului rezultate din criză au făcut într-adevăr ca viitorul să fie mai incert. Unele cupluri şi-au amânat planurile de a avea copii în speranţa că vor veni zile mai bune.

    Scăderea ratei totale a fertilităţii (RTF) în ultimii ani a variat în funcţie de ţară. În Statele Unite, între începutul crizei din 2007 şi 2018, RTF a scăzut cu 23%, de la 2,12 copii pe femeie la doar 1,73. În Marea Britanie, indicatorul a scăzut de la 1,96 în 2008 la 1,68 în 2018, o reducere de 17%. Franţa nu face excepţie, dar scăderea a fost mai mică – mai puţin de 8% între 2008 şi 2018 – şi a început mai târziu, deoarece efectele recesiunii economice au lovit ţara mai lent. Şocul crizei şi cel al şomajului au fost probabil diminuate de politicile sociale şi pentru familie generoase din Franţa. Criza de sănătate provocată de COVID-19 va fi o ocazie pentru a verifica din nou rolul de amortizor al politicii pentru familie. Pandemia şi criza economică pot duce într-adevăr la o scădere a naşterilor şi a RTF. Dacă se va întâmpla asta, declinul va fi uniform în Europa sau mai pronunţat în ţările cu fertilitate deja redusă? Răspunsul va veni peste câteva luni, când se vor naşte copiii concepuţi în timpul pandemiei.

  • Povestea femeii care s-a îmbogăţit cu o resursă din Carpaţi de care românii nu au habar

    Helena Rubinstein s-a născut în Cracovia, Polonia, pe 25 decembrie 1870. În timp ce tatăl ei, un negustor fără prea mare succes, a fost strict cu copiii săi, mama lor a avut o abordare unică în creşterea celor opt fiice: le repeta continuu că vor căpăta influenţă şi vor răzbate în lume prin puterea frumuseţii şi a iubirii. De asemenea, mama sa îşi prepara singură cremele şi produsele de înfrumuseţare, lucru care a avut o mare influenţă în viitorul celei care avea să devină antreprenoare.

    Fiind cel mai mare copil, Helena Rubinstein şi-a ajutat tatăl cu partea financiară a afacerii, iar inteligenţa sa l-a determinat să o trimită să studieze ştiinţele medicale. Însă ei îi plăcea munca de laborator, nu cea din spital, iar tatăl său i-a permis să-şi încheie studiile doar dacă era de acord să se căsătorească. Şi, totuşi, alegerea sa nu a fost văduvul de 35 de ani pe care tatăl său i l-a  ales, ci un coleg mult mai tânăr, de la Universitatea din Cracovia.

    Pentru că tatăl său nu a fost de acord cu alegerea soţului său, Helena Rubinstein a decis să se mute din Polonia, ţara sa natală, şi s-a dus să trăiască în Australia, la unchiul său. În bagaje nu a uitat să pună o duzină de cutii de creme de-ale mamei sale, realizate din combinaţii de ierburi, migdale şi extract de brad din Carpaţi. Iar australiencele au fost foarte impresionate, pe de-o parte datorită cremelor, dar mai ales datorită talentului de vânzătoare al Helenei, care a ştiut să-şi facă reclamă bună. Le-a epuizat atât de repede, încât mama sa a trebuit să-i trimită altele în câteva luni.

    Mica negustoare a avut un succes neaşteaptat şi în scurt timp şi-a pus bazele propriului magazin în Melbourne. Acolo l-a întâlnit pe jurnalistul Edward William Titus, iar cei doi s-au căsătorit în iulie 1908, la Londra. Muncind circa 18 ore pe zi la început, Rubinstein a reuşit să-şi facă afacerea profitabilă. Câţiva ani mai târziu, în 1905, a mers în Europa pentru a studia progresele în tratamentele dermatologice, iar când s-a întors şi-a chemat surorile pentru a o ajuta cu afacerea. În 1908, a mers la Londra cu aproape 100.000 de lire sterline pentru a investi în afacerea ei, iar în mai puţin de un an şi-a deschis salonul de înfrumuseţare Salon de Beaute Valeze. A cumpărat apoi şi un salon în Paris, unde a pus-o pe sora sa, Pauline, să îl conducă.

    Singura perioadă care a încetinit-o vreodată pe Rubinstein din dezvoltarea afacerii a fost atunci când era însărcinată cu cei doi fii ai săi, în 1909 şi respectiv 1912. Ulterior, a deschis un salon în New York, în 1916, după care au urmat cele din San Francisco, Boston, Philadelphia, Chicago şi Toronto, timp în care creşteau considerabil şi vânzările produselor sale din magazine. Anii 1920 o găseau pe Rubinstein în Hollywood, unde ţinea lecţii vedetelor despre cum să aplice în mod corespunzător machiajul.

    Femeia de afaceri a fost, de-a lungul carierei sale, atât rivala lui Elizabeth Arden, un alt mare nume în domeniu, cât şi a lui Charles Revson, fondatorul Revlon. În 1928, Rubinstein şi-a vândut afacerea către Lehman Brothers, dar a cumpărat-o înapoi mult mai ieftin, ca urmare a prăbuşirii pieţei bursiere. Rubinstein şi Titus au divorţat în 1937, iar în vara următoare s-a căsătorit cu prinţul rus Artchil Gourielli-Tchkonia, cu 20 de ani mai tânăr.

    O mare susţinătoare a unui stil de viaţă sănătos, a îngrijirii şi înfrumuseţării, Rubinstein a murit la New York, în 1 aprilie 1965, la vârsta de 94 de ani. Un an mai târziu, i-a fost publicată autobiografia, ”My Life for Beauty“.

  • Topul celor mai bogate 10 femei din lume. Cine sunt şi cum au ajuns miliardare?

    Cele mai bogate 10 femei din lume, adună împreună peste 400 de miliarde de dolari

    Pe locul 1 se află nepoata fondatorului L’Oreal, cu o avere de 73.7 miliarde de dolari. Pe ultimul loc este Iris Fontbona, cu o avere de 21.2 miliarde de dolari
    „This is a man’s world” spunea James Brown. Dar de data asta vom vorbi doar despre femei. Mai exact despre top 10 cele mai bogate femei din lume. Ca să te pregătesc puţin înainte să vezi topul, îţi spun că averea lor adunată este peste 400 de miliarde de dolari.
    1. Deschidem topul cu locul 1, bineînţeles, pe care se poziţionează Francoise Bettencourt Meyers, nepoata fondatorului L’Oreal. Moştenitoarea imperiului L’Oréal are o avere de 73.7 miliarde de dolari.

    2. Pe locul 2 se poziţionează Alice Walton, fiica lui Sam Walton, fondatorul celebrului lanţ de magazine american, Walmart. Averea ei este estimata la 68.7 miliarde de dolari.Cu toate acestea, Alice se concentrează mai mult pe artă. Are în colecţia sa piese care valorează sute de milioane de dolari. Mai mult, ea este cea care a deschis Muzeul de artă americană Crystal Bridge din Bentonville, Arkansas.

    3. Locul 3 este ocupat de McKenzie Scott, fosta soţie a fondatorului Amazon, Jeff Bezos. Averea ei este estimată la 54.9 miliarde de dolari. Cea mai mare parte a averii provine de la fostul soţ, cel mai bogat om din lume la acest moment, cu o avere de 182 de miliarde de dolari.

    4. Pe locul 4 este Julia Koch cu o avere estimată la 44.9 miliarde de dolari. Julia este văduva lui David Koch care a deţinut Koch Industries, o multinaţională care se ocupă de fabricarea, rafinarea şi distribuţia de petrol, produse chimice şi energie.

    5. La jumătatea clasamentului celor mai bogate femei este Yang Huiyan. Chinezoaica are o avere de 32.5 miliarde de dolari. Ea a moştenit de la tatăl său 57% la sută din compania Country Garden Holdings.

    6. Locul 6 în top îi revine lui Jacqueline Mars. Si dacă numele te duce cu gândul la dulcuri, n-ai greşit. Americanca a moştenit foarte mulţi bani de la fondatorii celebrei companii americane de bomboane Mars, Incorporated. Acum. Averea lui Jacqueline este estimată la 28.9 miliarde de dolari.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Vaccinul anti COVID-19, administrat cu precauţie sau chiar interzis anumitor persoane. Cine nu se poate vaccina?

    Dacă eşti asimptomatic şi boala nu a fost diagnosticată, poţi să te vaccinezi. În schimb, dacă ai deja boala şi nu te simţi bine, este interzis să-ţi faci vaccinul. Acelaşi lucru se aplică şi pentru femeile gravide. Există totuşi precauţii şi pentru femeile care au abia au născut

    Ştiu, ajunge vaccinul la noi în ţară dar totuşi eşti atent şi vrei să ştii cine poate să se vaccineze. Dacă patologia acestui virus a fost totuşi înţeleasă de medici, categoria subiecţilor eligibili pentru vaccin nu a fost încă definită. Există, totuşi, anumite persoane care sub nici o formă nu au voie să-şi administreze vaccinul. Ţi-o spune Valeriu Gheorghiţă, coordonatorul campaniei naţionale de vaccinare anti-COVID-19.

    Valeriu Gheorghiţă: Pot să se vaccineze în funcţie de etapa în care se regăsesc. Dacă ai o infecţie asimptomatică şi nu o putem diagnostica poţi să faci acest vaccin, nu se întâmplă absolut nimic.
    Marius Tucă: Dar dacă ai făcut testul PCR şi eşti pozitiv?
    Valeriu Gheorghiţă: Nu.
    Marius Tucă: Femeile gravide pot face acest vaccin?
    Valeriu Gheorghiţă: În momentul de faţă nu.
    Marius Tucă: Dar femeile care au născut?
    Valeriu Gheorghiţă: Sunt precauţiuni pentru această perioadă. Aşteptăm să vedem recomandările clare ale Agenţiei Europene a Medicamentului.
    Îţi mai spun că există neclarităţi cu privire la contagiozitatea virusului. Multe persoane nu ştiu nici ce rol joacă imunitatea nici cum se transmite virusul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Antreprenoarea care şi-a transformat pasiunea într-o afacere de milioane de euro în Bucureşti

    Printre realizările recente ale Alinei Sudriu, fondator, Grace Couture Cakes, al cărei profil a fost inclus în anuarul 105 Cele mai puternice femei din business realizat de magazin, se numără lansarea la începutul anului 2020 a unui cake shop online al companiei, primul magazin online din România dedicat deserturilor couture, dar şi „noul nivel la care a ajuns compania, nu doar din punctul de vedere al rezultatelor finaciare, ci şi operaţional, luând în calcul dezvoltarea echipei, a procedurilor, a tuturor sistemelor ce ţin de producţie şi logistică, precum şi în ceea ce priveşte capitalul de imagine.” În 2020 şi-a propus să stabilizeze creşterea din anii precedenţi.

    Antreprenoarea spune că, de-a lungul carierei, nu a simţit că lucrurile ar fi fost diferite dacă era bărbat. „Ce am simţit însă a fost nevoie de a demonstra, atunci când am ales antreprenoriatul într-un domeniu de lifestyle considerat feminin, precum cofetăria, că nu este doar un capriciu de moment, ci o idee de afaceri serioasă şi, apoi, un business solid.”

    În opinia sa, intuiţia poate fi o unealtă de business valoroasă, atunci când este cultivată şi folosită corect, la fel şi capacitatea de adaptarea şi abilităţile de multi-tasking. „În plus, în domeniile de lifestyle, este importantă dezvoltarea simţului estetic, către care femeile sunt poate mai înclinate.

    Pentru Alina Sudriu, echilibrul între viaţa personală şi profesională a fost un obiectiv şi spune că acum este în acest echilibru în cea mai mare parte a timpului, deşi îşi aminteşte că în primii ani de antreprenoriat părea mai degrabă un mit. „Sfatul pe care l-aş da oricărui tânăr, indiferent dacă îşi începe cariera ca angajat sau are o idee antreprenorială, este: să studieze cu atenţie piaţa şi oportunităţile, să fie întotdeauna atent la mesajele primite din mediu, să îşi seteze obiective realiste, să le urmărească, şi să trateze eşecul ca parte din proces”, spune ea.

    CITESTE AICI MAI MULTE DESPRE ALINEA SUDRIU FONDATOAREA GRACE COUTURE CAKES

  • Problema cu care se confruntă mii de oameni din România, unii dintre ei chiar fără să ştie. Stresul zilnic şi stilul de viaţă agitat contribuie la aceasta

    Stresul zilnic, stilul de viaţă agitat şi întârzierea momentului de concepere a unui copil sunt cele mai frecvente probleme asociate cu infertilitatea, care scot din buzunarul cuplurilor din România până la 10.000 de euro pentru proceduri de fertilizare. Cum a evoluat această nişă a sănătăţii în România?

    În ultimii ani, rata fertilităţii a scăzut, în 2019 fiind înregistrată a doua cea mai mică valoare din ultimii zece ani. Doar 35 de copii s-au născut la 1.000 de femei cu vârsta fertilă cuprinsă între 15 şi 49 de ani în 2019, arată datele Institutului Naţional de Statistică. În oglindă, vârsta la care femeile aleg să fie pentru prima dată mame a crescut în ultimii zece ani, de la 26 de ani în 2010, la 27,4 ani în 2019, mai arată statistica.

    „Principala cauză este că foarte multe femei acum îşi amână dorinţa de a obţine o sarcină până la o vârstă mai avansată şi fertilitatea femeii odată cu vârsta scade în mod natural. Se trezesc la o vârstă avansată cu o rezervă ovariană redusă şi atunci devine foarte dificil să obţii o sarcină. Pe al doilea loc sunt infecţiile, care sunt asociate cu infertilitatea”, spune medicul ginecolog Alina Ursuleanu. Ea a explicat că infertilitatea în cazul cuplurilor este împărţită între femei şi bărbaţi şi a observat în ultimii ani o creştere a problemelor de concepere a copiilor în rândul pacienţilor săi.

    „La bărbat (infertilitatea – n.red.) este asociată cu stresul, cu fumatul, abuzurile de orice fel. Şi poluarea este incriminată, dar este greu de stabilit”, a mai explicat medicul ginecolog.

    Implicaţii psihologice

    Odată cu problemele de infertilitate, cuplurile trebuie să gestioneze şi factorii psihologici cum este stresul, care afectează cei doi parteneri, în mod diferit însă. Psihologul Cristiana Haica a explicat că în timp ce femeile tind să vorbească despre problemele lor, în cazul bărbaţilor, stresul infertilităţii se vede în mod diferit.

    „Femeile sunt mai volubile, mai sociabile şi se exprimă mai mult. De aceea pare că femeile sunt mai afectate, dar şi bărbaţii sunt în egală măsură afectaţi de stresul infertilităţii. Infertilitatea are proporţii egale, deci cumva unul dintre membrii cuplului este afectat de infertilitate. În special în situaţiile de infertilitate masculină, dar şi mixtă, bărbaţii sunt extrem de afectaţi”, a spus Cristiana Haica.

    Iar faptul că bărbaţii nu vorbesc despre problemele de infertilitate îi afectează la un nivel mai profund decât pe partenerele lor, mai ales la nivel de identitate şi stimă de sine.

    Problemele psihologice generate de infertilitate sunt în spectrul tulburărilor depresive şi anxioase, iar cele mai predispuse la aceste afecţiuni de natură emoţională sunt cuplurile care au încercat de mai multe ori, fără success, reproducerea asistată prin proceduri medicale cum este şi fertilizarea in vitro.

    Pe agenda autorităţilor

    Şi autorităţile au încercat să gestioneze problema infertilităţii, oferind decontare pentru procedurile de fertilizare in vitro. Bucureşti a fost primul oraş care a demarat proiectul „O şansă pentru cuplurile infertile” – FIV1 şi FIV2, finanţând integral procedura de fertilizare in vitro în perioada 2018-2020.

    Început în iunie 2018, până la sfârşitul aceluiaşi an cele 1.000 de locuri anunţate de primăria Capitalei au fost ocupate integral. În perioada 2019-2020 au fost 2.000 de locuri ocupate, arată datele Administraţiei Spitalelor din Bucureşti (ASSMB).

    „În proiectul FIV1 au fost 1.000 de aplicanţi înscrişi şi tot atâtea dosare aprobate, iar în proiectul FIV2 sunt 2.000 de aplicanţi înscrişi, iar până în prezent au fost aprobate 1.420 de dosare, restul fiind încă în perioada de evaluare”, arată datele ASSMB.

    În urma celor două proiecte, FIV1 şi FIV2, s-au născut 506 copii, iar 118 sarcini sunt în evoluţie. Bugetul pentru cele două programe a fost de 41 de milioane de lei, iar fiecare cuplu beneficiar a primit 13.800 de lei pentru procedurile de fertilizare.

    Investiţii private

    Agenţia Naţională de Transplant (ANT) este instituţia care acreditează activitatea de reproducere umană asistată. Din datele ANT, o singură unitate publică – Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie Panait Sârbu din Bucureşti, este acreditată pentru procedura de fertilizare, restul fiind unităţi private. Sunt 27 de unităţi private acreditate de ANT, iar cea mai recentă aprobare a primit-o reţeaua Regina Maria, al doilea jucător din piaţa privată de sănătate.

    „Regina Maria a primit foarte recent acreditarea pentru deschiderea primului Centru de Fertilitate şi FIV din reţea, care se află în cadrul Spitalului Regina Maria Cluj. Suntem pregătiţi să începem primele tratamente pentru infertilitate, inclusiv FIV. Conform unuia dintre puţinele studii disponibile, lupta cu infertilitatea afectează 15% din cuplurile cu vârsta reproductivă. Asta înseamnă că 1 din 6 cupluri nu reuşeşte să obţină natural o sarcină şi are nevoie de tratament”, au transmis reprezentanţii reţelei Regina Maria.

    Clujul este oraşul în care reţeaua Regina Maria a investit masiv, deschizând un spital, o investiţie greenfield de 18 mil. euro, iar în noul centru de fertilitate oferă pacienţilor servicii de la screening, la diagnostic, second opinion şi intervenţii.

    „Numărul de probleme cu cauză masculină este acelaşi. Dar cu siguranţă a crescut numărul de diagnosticări în cazul bărbaţilor. Până recent, femeile se investigau mai mult decât bărbaţii şi erau dispuse să avanseze mult cu analize şi chiar intervenţii, căutând o cauză feminină, fără ca măcar să facă o spermogramă partenerului. Acum, protocoalele centrelor de reproducere uman asistată investighează în paralel ambii parteneri”, au mai transmis reprezentanţii operatorului privat.

    Costul unui pachet de fertilizare in vitro în cadrul reţelei Regina Maria porneşte de la 2.350 de euro la 2.950 de euro, în funcţie de problemele medicale ale cuplului. Dincolo de aceste costuri mai sunt şi cele care ţin de tratamente şi investigaţii, care pot dubla sau tripla costul procedurii în sine.

    Costul procedurilor de fertilizare, noua „monedă” de calcul în cuplu

    Procesul de fertilizare in vitro se întinde pe mai multe luni, timp în care cuplul care vrea să conceapă un copil trece prin diverse investigaţii medicale, tratamente şi alte cheltuieli suplimentare. Asociaţia SOS Infertilitatea, fondată de Nicole Brunel, numără peste 20.000 de membri într-un grup pe reţeaua Facebook, şi vine în sprijinul femeilor care vor să înceapă procesul de fertilizare, însă nu pot susţine costurile în integralitate.

    Astfel, de Crăciun este organizată o tombolă în care premiile constau în participarea la o procedură de fertilizare gratuită, oferită de clinicile partenere. Aşa a reuşit şi Alexandra Şerbu să înceapă procesul de fertilizare, în urma căruia a născut în urmă cu zece luni. Timp de patru ani însă tânăra a încercat diverse tratamente, proceduri, care au avut costuri financiare, dar şi psihologice.

    „Tratamentul a fost greu, atât psihic, fizic, financiar, eu având problemele de sănătate din trecut. Procedura a fost gratuită, de recoltare. Financiar este un cost, gratuitatea este de 3.000 – 4.000 de euro. Cheltuielile suplimentare, monitorizări, analize, tratamentul, au mai fost încă 7.000 de euro, medicamente, injecţii, analize zilnice. O singură injecţie m-a costat 5.300 de lei”, a spus Alexandra Şerbu. Costurile mari ale procedurii de fertilizare au fost susţinute şi de Oana, o tânără de 33 de ani care a încercat de cinci ori procedura, fără succes însă.

    „Nu aveam nicio problemă de sănătate, aşa au spus medicii. Am început să fac înseminări artificiale. După înseminări, a urmat fertilizarea in vitro. Am facut două proceduri la Wellborn, eşuate. Am mers la MedLife, acelaşi rezultat. Am mers la Columna. Patru fertilizări in vitro ne-au costat aproape 100.000 de lei în decurs de un an şi ceva”, a explicat Oana.

    Ea a precizat că va încerca în continuare să devină mamă, iar problemele de fertilitate au „sudat” mai mult relaţia de cuplu.

    „Toate eforturile noastre au fost pentru FIV, calculăm banii câştigaţi în FIV-uri, tratamente şi tot ce se poate, în ultimii doi ani noi pentru asta am trăit. Pentru mine nu are nimic material valoare dacă nu voi fi mamă”, a mai spus Oana.