BusinessMagazin

Tag: facturi

  • Românii au făcut în ultimul an plăţi de peste 13 miliarde lei prin intermediul PayPoint, respectiv 123 milioane de tranzacţii, cu o valoare medie de 105 lei

    Românii au făcut în ultimul an plăţi de peste 13 miliarde lei prin intermediul reţelei PayPoint, respectiv 123 milioane de tranzacţii, cu o valoare medie de 105 lei.

    În ultimii 14 ani, de la intrarea pe piaţa locală, PayPoint a înregistrat peste 820 de milioane de plăţi, în sumă totală de 69 de miliarde de lei, în timp ce valoarea medie a fost de 80 lei.

    „În 14 ani am dezvoltat parteneriate de lungă durată cu peste 210 furnizori de telecomunicaţii, utilităţi, transport şi servicii financiare, obiectivul fiind de a le oferi clienţilor soluţii sigure de plată, accesibile atât în mediul urban, cât şi în zonele rurale. Strategia PayPoint a fost dintotdeauna una orientată spre consumator şi nevoile acestuia: am investit atât în infrastructură şi extinderea reţelei la nivel naţional, pentru a creşte accesibilitatea acesteia, dar şi în tehnologie, pentru a oferi soluţii de plată sigure şi eficiente oricărui client”, a spus Utku Ogrendil, CEO al PayPoint România.

    Compania vrea să dezvolte serviciile oferite, una dintre priorităţi fiind consolidarea şi modernizarea reţelei de terminale.

    În acest moment reţeaua PayPoint numără peste 19.000 de locaţii partenere, fiind extinsă în 5.520 de localităţi din mediul rural şi urban, unde clienţii pot plăti facturile pentru utilităţi, electricitate, gaze, apă, telefonie fixă şi mobilă, rate, asigurări, roviniete, bilete de avion, internet şi cablu sau servicii de securitate.

    Compania colectează peste 100 de milioane de plăţi de facturi pentru 85% din furnizorii români de utilităţi şi telecomunicaţii.

    Din decembrie 2020, PayPoint a lansat şi propria aplicaţie pentru telefonul mobil, care a ajuns la peste 50.000 utilizatori şi prin care oferă o alternativă digitală la plata facturilor şi a altor tipuri de servicii.

    Compania a intrat pe piaţă în mai 2007 prin achiziţia Paystore, furnizor local de servicii de încărcare electronică a cartelelor de telefonie mobilă. În 2008, PayPoint a intrat şi pe segmentul de retail de plată a facturilor. Din martie 2021 activele şi operaţiunile PayPoint Services SRL sunt deţinute integral de către fondul de private equity Innova Capital, cu cu sediul centra.l în Polonia

  • Clienţii industriali din România au avut o creştere a facturilor de 5,9% în 2020

    România este singura dintre pieţele majore pe care sunt activi italienii de la Enel care anul trecut a trecut printr-o creştere a facturilor, arată datele din raportul integrat pe anul 2020 lansat de grupul de utilităţi italian, care citează Eurostat.

    Astfel, pe segmentul consumatorilor casnici din România facturile au crescut cu 4,1%, timp în care cei din Spania au beneficat de o reducere de 11% iar cei din Italia de o scădere de 3,4% în 2020 faţă de 2019. În ciuda creşterilor, preţurile au rămas mai mici totuşi în România faţă de cele două pieţe majore ale italienilor.

    Pa partea de consumatori industriali însă, lucrurile stau diferit. Astfel, companiile din România s-au confruntat cu o creştere a preţului de 5,9%, timp în care fimele din Italia au beneficiat de o reducere de 22,4%, iar cele din Spania de 20,3%. Practic, o firmă din România a ajuns să aibă costuri mai mari cu energia decât una din Italia sau Spania.

    Potrivit datelor din raportul Autorităţii Naţionale de Reglementare din domeniul Energiei (ANRE), consumul intern de energie s-a redus anul trecut cu circa 3%, dar cauza a fost industria, puternic lovită de criza sanitară. Consumul casnic a crescut cu 5%.

    Anul acesta, cererea de energie a intrat deja pe un trend ascendent lucru care s-a văzut imediat în preţuri.

    Mai mult, lucrurile vor continua în această direcţie pe fondul revenirii cererii şi a scumpirii fără precedent a certificatelor de emisii de CO2.

    Enel a înregistrat anul trecut venituri de 1,39 miliarde de euro din operaţiunile din România, în creştere faţă de nivelul de 1,37 de miliarde de euro din 2019. Cel mai mare salt a fost făcut de EBITDA-ul grupului (profitul operaţional), activităţile locale generând 309 milioane de euro, cu 50% mai mult faţă de 2019.

    Compania alimentează cu energie 3 milioane de clienţi, din care 0,9 mi­lioane de clienţi sunt deja monitorizaţi de la distanţă prin intermediul contoa­re­lor inteligente. Până în 2028 planul Enel este de a ajunge la 1,7 mi­lioa­ne de contoare inteligente în reţeaua sa.

    Mai departe, Enel este unul dintre cei mai puternici investitori în energia verde locală, cu un portofoliu de 534 MW, din care 498 MW sunt montaţi în proiecte eoliene. Recent, Enel Green Power, braţul verde al Enel, a semnat un acord cu grupul Monsson, cel mai mare dezvoltator local de proiecte regenerabile, pentru preluarea unui portofoliu de proiecte de 1.000 MW, împărţiţ în mod egal între eoliene şi solare.


     

     

  • Colliers testează primul robot software inteligent pentru sectorul de real estate, acesta urmând să emită facturile de servicii şi chirii pentru proprietăţile administrate de companie

    Compania de consultanţă imobiliară Colliers testează primul robot software inteligent dedicat industriei de real estate din România, dezvoltat pe baza tehnologiei Robotic Process Automation (RPA) de la UiPath, ţinta fiind eliminarea unor activităţi repetitive din activitatea diviziei de Property Management.

    Robotul software inteligent va digitaliza şi eficientiza activitatea de emitere a facturilor pentru proprietăţile administrate de Colliers, iar obiectivul este să emită cel puţin 70% dintre facturile de servicii şi chirii în următoarele 6 luni.

    Tehnologia va asigura că facturile sunt corecte şi trimise la timp, eliminând astfel o mare parte din activităţile repetitive şi riscul de eroare.

    Divizia de Property Management a Colliers gestionează un portofoliu total de peste jumătate de milion de metri pătraţi de spaţii de birouri şi industriale în Capitală şi în ţară, la 10 ani de la înfiinţare. În tot acest timp, echipa a oferit servicii de consultanţă pentru administrarea proprietăţii pentru încă 700.000 de metri pătraţi.

    „Am început businessul de Property Management în România în urmă cu 10 ani şi am investit mereu în inovaţie şi în cele mai noi tehnologii pentru a susţine echipa să livreze cele mai bune servicii clienţilor şi să aibă mai mult timp pentru activităţi cu valoare adăugată mai mare. Activitatea noastră este o combinaţie unică de interacţiune umană în relaţiile cu clienţii pe de o parte şi de operaţiuni de rutină şi optimizare pe cealaltă parte. Ne bucurăm că vom avea primul nostru „coleg” dotat cu inteligenţă artificială, care va elimina o mare parte din operaţiunile de rutină şi ne va permite să ne concentrăm mai bine pe interacţiunea cu clienţii”, explică Ştefania Baldovinescu, Senior Partner şi Head of Real Estate Management Services & Land Agency în cadrul Colliers.

    Începând cu un hackathon organizat în 2019, Colliers a iniţiat şi susţinut soluţii bazate pe inteligenţa artificială.

    Din cei peste jumătate de milion de metri pătraţi de spaţii de birouri şi industriale pe care divizia de Property Management a Colliers îi gestionează în prezent, 345.000 de metri pătraţi sunt în Bucureşti şi alţi 187.000 de metri pătraţi în ţară. Din portofoliul total administrat în prezent, 390.000 de metri pătraţi închiriabili sunt în proiecte de birouri, iar 140.000 de metri pătraţi în proiecte industriale.


     

  • Adevărul ascuns din facturi: Românii sunt puşi să plătească bani degeaba de 10 ani

    ♦ Din 2011, consumatorii de energie din România plătesc prin facturile lunare o taxă pentru susţinerea cogenerării de înaltă eficienţă, adică a producţiei de energie termică şi electrică cu randamente foarte bune ♦ Până anul trecut, s-au strâns aproape 1,7 miliarde de euro în total, bani cu care se puteau ridica de la zero trei centrale de tipul celei realizate de OMV Petrom la Brazi ♦ În realitate, nu s-a construit nimic, România ajungând să importe cantităţi record de energie pentru a ţine becurile aprinse ♦ În plus, multe oraşe, inclusiv Bucureştiul, au mai trecut printr-o iarnă fără apă caldă şi cu caloriferele reci ♦ Subvenţiile vor continua totuşi până în 2023.

    Potrivit datelor centralizate de ZF pornind de la rapoartele publicate de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), din 2011 şi până anul trecut din această taxă de cogenerare s-au strâns fonduri de 7,6 miliarde de lei (circa 1,7 miliarde de euro), bani care se duc spre 37 de producători de energie. Printre aceş­tia se numără Complexul Energetic Oltenia şi Complexul Energetic Hunedoara, două dintre companiile cu cele mai mari pierderi din economia locală, ambele pro­ducătoare de energie pe bază de cărbuni.

    „Schema de sprijin de tip bonus este destinată în acest fel susţinerii şi promovării sistemelor de producere de energie electrică şi termică în cogenerare de înaltă eficienţă, astfel încurajându-se noi investiţii în tehnologia de cogenerare, precum şi realizarea de lucrări de înlo­cuire/ reabilitare a instalaţiilor existente. Bonusul este suma de bani pe care un producător de energie electrică şi termică în cogenerare o primeşte pentru fiecare unitate de energie electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi livrată în reţelele electrice ale SEN (Sistemul Energetic Naţional)“, se arată în rapoartele ANRE.

    Primul an de aplicare a schemei a fost 2011, durata acesteia fiind până în 2023. Gestionarul acestei scheme de sprijin este Transelectrica, operatorul sistemului naţional de transport.

    „Această schemă are o durată de aplicare cuprinsă între 2011 şi 2023, producătorii de energie putând beneficia de bonusuri pe o durată de 11 ani consecutivi din cei 13 ai schemei“, se arată pe site-ul Transelectrica.

     

    Bani s-au dat, dar pe ce?

    Din 2011 însă, consumatorii de energie au plătit 1,7 miliarde de euro prin această schemă de încurajare a producţiei eficiente de energie. Chiar dacă banii au fost daţi, puţine lucruri s-au concretizat. Spre exemplu, de banii aceştia s-ar fi putut ridica de la zero trei centrale pe gaze după modelul celei realizate de OMV Petrom la Brazi. Centrala pe gaze de la Brazi a presupus o investiţie de 530 de milioane de euro, are o capacitate de 860 MW şi a intrat în funcţiune în 2012, devenind unul dintre cei mai mari producători de enrgie din România.

    Banii din această schemă de sprijin s-au dus către o listă de 37 de beneficiari, printre care se numără Complexul Energetic Oltenia şi Complexul Energetic Hunedoara, două dintre companiile energetice cu grave probleme financiare, despre care se spune de ani de zile că-şi vor diversifica portofoliile de producţie.

    Complexul Energetic Hunedoara (CEH), producător de energie pe bază de cărbune aflat în insolvenţă, a avut în 2019 pierderi de 1,1 mld. lei, la o cifră de afaceri de 250 mil. lei. Compania, care are 4.000 de angajaţi, are datorii de circa 6 mld.  lei, dintre care peste 1,6 mld. lei către ANAF.

    Complexul Energetic Oltenia (CEO), cel mai mare producător de energie pe bază de cărbune din România, a înregistrat pierderi de 863 mil. lei în 2019, la o cifră de afaceri de 3,1 mld. lei. Compania are 12.900 de angajaţi.

    Importuri record în loc de producţie

    În locul celor trei centrale care ar fi putut fi construite de aceşti bani, România a ajuns la începutul acestei săptămâni să importe peste 1.500 MW de energie în anumite intervale orare, fiind incapabilă să-şi asigure de una singură necesarul de energie.

    Din peste 17.650 de MW instalaţi în unităţi de producţie a energiei, doar 5.500 MW funcţionau, de exemplu, la începutul zilei de luni. Restul fie erau oprite din diferite motive tehnice, fie ar fi generat energie mai scumpă decât cea importată.

    Mai departe, escladarea preţului la energie s-a accentuat luna aceasta după oprirea planificată a Unităţii 2 a centralei nucleare de la Cernavodă, dar urmăreşte o tendinţă de scumpire vizibilă încă de la începutul anului. Astfel, datele din rapoartele lunare ale OPCOM arată că media preţului spot a lunii aprilie, cea mai mare platformă de tranziţionare de energie, a fost de 63 de euro pe MWh faţă de un nivel de 26 de euro în aprilie anul trecut.

    Printre factorii care au generat această scumpire se numără evoluţia preţului certificatelor de emisii de CO2, dar şi accentuarea profilului de importator net de energie al României, pe fondul unei uşoare redresări a consumului.

    Şi taxa pentru cogenerare nu este singura subvenţie suportată de consumatorul român de energie, certificatele verzi fiind un alt sprijin plătit de populaţie şi companii. Calculelele ZF pe baza datelor publicate de Transelectrica, operatorul sistemului naţional de transport al energiei, şi OPCOM, bursa de energie, arată că din 2009, de când a început practic primul val de investiţii verde, şi până anul trecut valoarea subvenţiilor acordate acestei industrii a fost de circa 4,5-5 miliarde de euro, bani plătiţi de toţi consumatorii de energie prin facturi.

    Spre comparaţie de taxa de cogenerare însă, unde destinaţia banilor este neclară, România a atras pe baza schemei de sprijin cu certificate verzi investiţii în 3.000 MW în sectorul eolian şi circa 1.300 MW în proiecte solare.

  • Virgil Popescu, despre furnizorii care trec consumuri estimate mari: O formă de escrocherie

    Ministrul Energiei, Virgil Popescu, a tras joi, pe Facebook, un semnal de alarmă asupra practicii unor furnizori de energie.

    „Am primit mai multe sesizări de la oameni. Vreau să trag un semnal de alarmă asupra unui aspect! Am păţit-o şi eu şi, se pare, mulţi alţi români. Există anumiţi furnizori care au şi distribuţie, care am văzut că trec consumuri estimate foarte mari. Punând consumuri estimate foarte mari, factura va veni mai mare, practic iau nişte bani în avans pentru un consum care nu există, se folosesc de bani oamenilor. Îi rog pe cei de la ANRE şi pe cei de la ANPC să se verifice aceste lucruri”, a scris ministrul pe reţeaua de socializare.

    Acesta susţine că aceste practici sunt „o formă de escrocherie”.

    „Nu se poate să se încarce facturile românilor pe consumuri estimate care nu au nicio legătură cu consumurile făcute în anii precedenţi, care ar trebui să aprecieze ce a consumat clientul într-o perioadă asemănătoare. Este o formă de escrocherie, există amenzi pentru aşa ceva. Mi se pare că este o înşelătorie pe care distribuitorii cu furnizorii o practică”, a mai scris Virgil Popescu.

  • ATENŢIE! Angajatorul trebuie să plătească salariatului care lucrează de acasă o parte din chirie şi din utilităţi

    Companiile ale căror angajaţi lucrează de acasă ar trebui să le deconteze salariaţiilor lor o parte din chirie şi din utilităţile care acum sunt mai mari, crede Costel Gîlcă, avocat specializat în dreptul muncii, managing partner în cadrul casei de avocatură Costel Gîlcă Lawyers.

    „În opinia mea, angajatorul trebuie să plătească angajatului care lucrează de acasă o parte din chirie, o parte din facturile la utilităţi, pentru că în contractul individual de muncă se spune foarte clar că angajatul pune la dispoziţie doar capacitatea de muncă. În acest moment, am pe rolul Tribunalului Bucureşti un dosar în care un angajat cere suportarea cheltuielilor de întreţinere, precum şi a ratei la bancă“, a spus Costel Gîlcă în cadrul emisiunii de business ZF Live.

    Anul 2020 aduce o modificare fundamentală a relaţiilor de muncă pe termen lung şi foarte lung, crede el.

    „Tot ceea ce ştiam noi înainte de anul 2020 din perspectiva relaţiilor de muncă strict industriale se modifică în mod fundamental, o modificare care nu este doar pentru anul 2020, ci o schimbare de paradigmă pe termen foarte lung. Schimbarea de paradigmă în relaţiile de muncă nu a dat-o neapărat COVID-ul, ci tehnologia informaţiilor în primul rând şi apoi inteligenţa artificială.“

    Avocatul specializat în dreptul muncii este de părere că în această perioadă de pandemie asistăm la o întoarcere a relaţiilor de muncă la cele de dinainte de perioada industriali­zării.

    „Înainte de perioada industria­lizării, munca de acasă era regula. În relaţiile de muncă, faptul că muncim de acasă nu este nimic nou. Pandemia nu a făcut altceva decât să arate că avem suficient de multe instrumente astfel încât nu are sens să prestezi activitatea din birou. Întrebarea este dacă legislaţia muncii din România este pregătită pentru relaţiile de muncă din secolul XXI în care sunt două mari provocări, respectiv inteligenţa artificială şi tehnologia informaţiilor. Vor afecta aceste două elemente fundamental relaţiile de muncă, va trebui regândit Codul muncii?“, se întreabă Gîlcă.

    Codul muncii din România nu este adaptat secolului XXI, rămâne unul vechi, ce necesită modificări pentru a se adapta schimbărilor din piaţa muncii din această perioadă.

    „În centrul legislaţiei muncii ce va trebui adaptată rămâne tot interesul şi protecţia individului uman pentru că nici acasă nu poţi să munceşti 24 de ore din 24 pentru un angajator care doreşte doar profit. Astfel, este nevoie să  adaptăm legislaţia la noile pro­vocări. Noile tehnologii vor duce la creşterea locurilor de muncă, însă acestea vor fi diferite faţă de ce am văzut noi până acum.  Inteligenţa artificială va face foarte multe, însă ea va fi supravegheată de individul uman“, explică Costel Gîlcă.
    Avocatul crede că menţinerea programului de opt ore în Codul muncii este fundamental.

    „Pe lângă faptul că avem o prevedere în Codul muncii în acest sens şi pe viitor va trebui ca aceasta să existe pentru a se evita suprasolicitarea psihică a salariaţilor. Acest program de opt ore a apărut pentru protecţia individului şi a întregii societăţi.“
    O altă schimbare adusă de pande­mie este posibilitatea angajaţilor de a lucra de oriunde din lume, spune el.

    „A doua schimbare este posibili­tatea de a lucra de oriunde din lume, iar oamenii vor descoperi că decât să lucreze dintr-un oraş aglomerat, poluat, pot merge să lucreze din vârf de munte, de la ţară sau din ţări exotice. Cred că mulţi salariaţi se vor reorienta şi că şi configuraţia oraşelor va fi schimbată.“

  • (P) CEC Bank îţi oferă un produs care-ţi permite să încasezi în avans facturile

    În condiţiile în care marea majoritate a companiilor din România se confruntă cu problema termenelor lungi  de încasare a facturilor (media fiind la 120 de zile, în creştere, potrivit unui studiu Frames), factoringul – un produs care permite încasarea în avans a facturilor prin intermediul băncilor şi instituţiilor specializate – este o soluţie din ce în ce mai atractivă. În România, valoarea facturilor încasate în avans prin servicii de factoring este de circa 5 miliarde de euro anual, iar piaţa este într-o creştere continuă în ultimii ani.

    CEC Bank, instituţia financiară cu capital românesc şi cu cea mai extinsă reţea teritorială are deja cinci ani de tradiţie în finanţarea creanţelor comerciale prin factoring, înregistrând în cursul anului 2019 un rulaj de 211,6 milioane lei.

     

    Ce este factoringul şi pentru cine este potrivit

    Factoringul reprezintă o soluţie pentru a transforma în lichidităţi facturile cu termene de încasare mai lungi. Practic, este un pachet de servicii care include finanţare prin bancă, pe baza contractelor şi facturilor pe care le ai de încasat de la partenerii tăi de afaceri. Este o soluţie de finanţare rapidă atunci când eşti presat de timp pentru realizarea plăţilor de salarii sau achitarea anumitor datorii. Astfel, banca îţi acordă o finanţare şi preia administrarea şi colectarea creanţelor pana la încasarea acestora de la partenerul tău. Soluţia de factoring de la CEC Bank este potrivită pentru persoanele juridice rezidente, care emit facturi în lei, cu plata la termen şi îşi doresc să obţină lichidităţi doar pe baza acestor facturi, fără implicarea altor garanţii materiale.

     

    Accesarea factoringului poate fi realizată sub două forme: factoring intern cu regres şi factoring intern fără regres

    În cazul factoringului intern cu regres poţi beneficia de încasarea în avans a până la 80% din valoarea facturilor cu TVA inclus. Diferenţa de 20% va rămâne într-un cont de rezervă până la încasarea facturii şi rambursarea finanţării, moment în care suma îţi va fi returnată. Practic, te poţi bucura de o formă de împrumut rapid până la încasarea facturilor.

    În cazul factoringului fără regres, apare în plus şi o asigurare în caz de neplată a facturilor, iar suma ce poate fi încasată în avans este mai mare. Astfel, banca îţi acordă o finanţare de până la 90% din valoarea facturilor şi preia administrarea şi colectarea creanţelor până la încasarea acestora de la partenerul tău.

    Spre deosebire de credite, în cazul factoringului poţi utiliza suma primită aşa cum îţi doreşti, fără restricţii şi fără a prezenta documente justificative.

     

    Care sunt costurile serviciului de factoring?

    Costurile percepute în cadrul unei facilităţi de factoring depind de o serie de factori: de la profilul de risc al firmei care solicită finanţarea şi al companiilor care trebuie să-ţi achite facturile, până la volumul rulajelor, însă sunt comparabile cu cele ale unui credit standard pentru finanţarea activităţii curente, cu menţiunea că în cazul factoringului costurile sunt purtătoare de TVA, banca emiţând facturi pentru toate sumele percepute. De exemplu, la nivelul actual al dobânzilor, pentru o facilitate de factoring în valoare de 1.000.000 lei, cu un termen de plată a facturilor la 30 de zile, costul total anual al factoringului poate varia între 4,5% şi 12,5%, în funcţie de clasa de risc a companiei şi tipul de factoring pentru care optezi.

     

    Care sunt avantajele oferite de factoring:

    • Finanţ­are rapidă pentru firmă, acordată în baza facturilor de încasat şi fără garanţ­ii materiale;
    • Flexibilitate în folosirea lichidităţ­ilor ob­ţinute;
    • 30 de zile perioadă de gra­ţie, calculate de la scadenţa de plată a facturii, în cazul întârzierilor la încasarea acestora;
    • Reducerea riscului de neîncasare a facturilor de la clienţ­i, prin colectarea lor amiabilă de către bancă;
    • Acoperirea riscului de neplată, în cazul factoringului fără regres.

     

    CEC Bank îţi oferă soluţia de factoring cea mai apropiată de tine

    Cu peste 1.000 de unităţi teritoriale active, CEC Bank are în prezent cea mai extinsă reţea naţională, accesibilă clienţilor localizaţi atât în zonele urbane, cât şi în zonele rurale din ţară. Astfel, găseşti soluţii de factoring aproape de tine, în orice unitate CEC Bank din apropierea ta, unde poţi depune documentaţia necesară şi poţi beneficia de consultanţă personalizată pentru accesarea serviciilor.

     

    Ce trebuie să faci ca să beneficiezi de un proces simplu şi rapid?

    Procesul de accesare a serviciilor de factoring este asemănător cu cel pentru accesarea unui credit bancar: trebuie să depui o cerere, însoţită de o serie de documente – documente privind statusul firmei, situaţii financiare, contractele încheiate cu clienţii tăi în baza cărora sunt şi vor fi emise facturile pe care vrei să le încasezi în avans etc. Pe site-ul CEC Bank găseşti toate informaţiile necesare, iar consilierii din cea mai apropiată unitate CEC Bank te pot ajuta cu sfaturi personalizate afacerii tale.

    Poţi afla oricând mai multe detalii despre serviciile oferite de CEC Bank prin vizitarea oricărei sucursale din zona ta de proximitate, printr-un apel gratuit la numărul de telefon 0.800.800.848 sau prin e-mail la adresa vanzari_factoring@cec.ro

     

     

  • Viitorul sună tot mai rău pentu angajaţi. Mai multe companii vor să folosească un sistem în care să îşi monitorizeze tot timpul angajaţii, chiar şi când lucrează de acasă

    De câte ori vă opriţi pentru o gustare, pentru a vă plăti facturile sau, poate, într-o zi mai relaxată, să urmăriţi ultimul episod din serialul preferat pot fi informaţii la îndemâna oricărui angajator. În Marea Britanie se vorbeşte deja despre tehnologii de recunoaştere facială care să identifice orice moment în care angajatul nu se află în faţa laptopului, dar nici şefii din România nu sunt în totalitate „relaxaţi” când vine vorba de munca la domiciliu a colegilor lor. 

    Firma de consultanţă şi audit PwC a stârnit critici în presa internaţională din cauza dezvoltării unui software de monitorizare a angajaţilor din City-ul londonez care lucrează de acasă. Potrivit The Times, patru bănci de investiţii şi o companie de administrare de active discută cu firma în legătură cu adoptarea noii aplicaţii, care, prin intermediul tehnologiei de recunoaştere facilă, ar putea să monitorizeze câte pauze de gustări – sau chiar şi de toaletă – îşi iau angajaţii.

    Aplicaţia, descrisă iniţial în publicaţia Financial News, ar avea ca scop întrunirea standardelor de compliance referitoare la angajaţii care lucrează de acasă. Totuşi, criticile stârnite de aceasta se leagă de intruziunea în viaţa privată a angajaţilor – această tehnologie fiind asociată cu un Big Brother al vremurilor moderne.
    PwC esta una dintre cele mai mari companii de consultanţă şi audit – aşa numitele „Big Four” – iar paşii făcuţi de aceasta ar putea genera o adevărată revoluţie în direcţia monitorizării angajaţilor care lucrează în regim remote.
    Cum stau lucrurile în România?

    Potrivit informaţiilor acordate anterior într-un interviu publicat în varianta digitală a Business MAGAZIN de avocaţii Alexandra Dunăreanu şi Alexandru Moraru, care lucrează pentru casa de avocatură Filip&Company, în România angajatorii au atât dreptul, cât şi obligaţia de a monitoriza activitatea salariaţilor care lucrează de acasă în această perioadă. Potrivit legii, fiecare angajator trebuie să ţină o evidenţă a orelor de muncă prestate zilnic de către salariaţi, pentru a o pune la dispoziţia inspectorilor de muncă în eventualitatea unui control. Omisiunea de a ţine această evidenţă poate atrage amendarea angajatorului cu până la 3.000 de lei.

    „În contextul actual, în care majoritatea angajaţilor lucrează de acasă, devine incidentă legislaţia privind telemunca, situaţie în care o monitorizare legală va avea de asemenea în vedere şi dreptul angajatorilor de a verifica activitatea salariaţilor (i.e., telesalariaţilor), în condiţiile stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern”, spuneau avocaţii în perioda stării de urgenţă.

    Monitorizarea angajaţilor poate fi văzută şi ca o activitate aflată în strânsă legătură cu îndeplinirea obligaţiei angajatorilor de a verifica şi întreţine echipamentele de muncă necesare telemuncii (de exemplu, laptopurile puse la dispoziţia angajaţilor), dar şi a verificării respectării de către angajaţi a anumitor reguli existente la nivelul companiei. În acest context, monitorizarea ar putea viza inclusiv activitatea efectuată de telesalariaţi prin intermediul acestor echipamente şi modalitatea de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, observau ei.

    Pe de altă parte, monitorizarea telesalariaţilor trebuie privită şi din perspectiva protecţiei datelor cu caracter personal, fiind susceptibilă a atrage responsabilităţi şi provocări suplimentare pentru angajatori, deoarece poate genera riscuri semnificative privind confidenţialitatea telesalariaţilor dacă activităţile de monitorizare sunt excesive în raport de drepturile şi libertăţile lor sau nu sunt susţinute de existenţa unui interes de afaceri legitim, echilibrat, motivat şi proporţional.

    „Angajatorii trebuie să respecte principiile cheie prevăzute de regulamentul general privind protecţia datelor (RGPD) referitoare la prelucrarea datelor salariaţilor în mod legal, echitabil şi transparent cu asigurarea integrităţii, exactităţii şi confidenţialităţii datelor, precum şi colectarea acestora cu respectarea principiilor limitării legate de scop, stocare şi reducerii la minimum a datelor, cu respectarea dreptului salariaţilor la viaţă privată şi de familie. Anterior desfăşurării activităţilor de prelucrare, angajatorii  va trebui să efectueze un test de echilibru prin care să documenteze faptul că respectivele prelucrări se află în echilibru cu drepturile şi libertăţile angajaţilor şi că nu sunt în măsură a reprezenta o încălcare a acestora”, precizează avocaţii.

    Silviu Stahie, specialist în securitate informatică la Bitdefender, observă şi el că angajaţii pot fi monitorizaţi de companii, iar acest lucru este perfect legal.
    Cum se face însă, mai exact, monitorizarea angajaţilor prin dispozitivele de serviciu?

    „Angajatorii pot folosi metode proprii de monitorizare a angajaţilor, precum aplicaţiile software dedicate sau chiar prin corelarea activităţii cu orele de program – de exemplu, când s-au conectat calculatoarele la serverul VPN al companiei, când s-au trimis e-mailuri sau când şi cum au fost folosite aplicaţiile de business.”

    De cele mai multe ori, conectarea la reţeaua companiei se face printr-un serviciu VPN aprobat şi agreat. O astfel de soluţie de VPN oferă acces la resursele companiei, dar e posibil ca nu tot traficul generat să fie rutat prin reţeaua companiei.  „Este de reţinut că un serviciu VPN nu anonimizează traficul între angajat şi companie, ci doar asigură un coridor sigur de comunicare între cei doi. În general, în funcţie de profilul companiei, o problemă mult mai stresantă decât timpul petrecut de angajaţi lucrând de acasă sau activitatea lor efectivă este securitatea infrastructurii”, crede specialistul în securitate informatică.

    Componenta de securitate a datelor e abordată în general prin instalarea unor instrumente specifice, gestionate de la distanţă de echipele de IT. Soluţiile de securitate pentru mediul business protejează laptopurile companiilor de atacuri malware, de spam şi phishing. Soluţiile de protecţie a datelor şi soluţiile de criptare protejează informaţiile companiei în eventualitatea distrugerii sau pierderii sistemului. „Un exemplu simplu ilustrează riscurile la care îşi supun companiile angajaţii. După ce o persoană îşi termină activitatea profesională, foloseşte laptopul de la serviciu pentru a verifica e-mailul propriu şi deschide un mesaj cu malware care infectează sistemul. Acum, potenţialii atacatori pot folosi sistemul compromis pentru infiltrarea în reţeaua companiei”, explică el un scenariu prin care datele companiei pot fi puse în pericol.

    Adrian Dinu, fondator al firmei axate pe pontaj electronic, control acces wireless şi monitorizare de active la distanţă Creasoft, oferea într-un interviu anterior exemplul firmelor de IT, în care era o practică obişnuită ca angajaţii să lucreze acasă o zi pe săptămână chiar şi înainte de contextul pandemic. În cadrul acestui program, verificarea angajaţilor care lucrau de acasă se făcea prin sondaj: „Şeful unui departament îi suna prin sondaj pe angajaţi, organiza conferinţe audio sau la anumite ore, în încercarea de a afla dacă angajaţii sunt măcar acasă şi implicit dacă măcar pe perioada conferinţei/apelului deschid proiectele la care lucrau ca să prezinte date despre evoluţia muncii lor”.

    De asemenea, în situaţia unora dintre ei, se cereau şi rapoarte de activitate, în care angajatul completa ceea ce a lucrat. „Cam acesta erau mijloacele de control, limitate la timpul managerului, care mai avea şi el şi alte sarcini.
    Au existat însă şi companii care implementau altfel de modalităţi de monitorizare: „Au existat şi companii care implementau programe de monitorizare de activitate pe PC, fără pontaj, mai degrabă de semispionaj, în sensul că se instalau aceste aplicaţii de către administratorii de reţea pe PC-urile angajatorilor, de obicei fără să fie informaţi angajaţii. Acest tip de aplicaţii de monitorizare se intercalau între aplicaţiile care pornesc odată cu PC-ul şi se efectua un transfer de date netransparent la o bază de date, din care rezultau anumite rapoarte legate de ce a scris sau ce a butonat angajatul, pe ce site-uri a navigat, la ce film s-a uitat, dacă a copiat vreun fişier, dacă a trimis pe e-mail vreun fişier de pe un black list etc.”, observă Adrian Dinu.

    Creasoft a dezvoltat o aplicaţie de monitorizare care permite angajatului să ştie când este monitorizat de angajator. „Transparenţa este dată şi de faptul că angajatorul face cunoscut angajatului care sunt acele activităţi pe PC (de divertisment de exemplu) care nu vor intra în calculul orelor pontate. Scopul nu este de a-l prinde pe angajat cu lecţia neînvăţată. Rezultatul muncii este însă cel care contează pentru fiecare angajator, aşa că cei care nu performau înainte de această schimbare nu vor fi cei care vor aduce cele mai multe rezultate nici acum, indiferent de cât de multe ore vor ponta, dar vor fi forţaţi să lucreze un minim necesar. Cum, de altfel, există angajaţi care sunt performanţi într-un timp mult mai scurt şi apoi se pot uita la Netflix”, descrie el raţiunea aplicaţiei companiei sale.

    În ceea ce priveşte bugetele direcţionate de companie în acest tip de produse, Adrian Dinu spune că preţurile pentru licenţa software în condiţiile situaţiei de urgenţă în care ne aflăm sunt de 0,5 euro/lună/angajat timp de minimum două luni sau până la încheierea stării de urgenţă. Or, bugetul alocat de companii în această direcţie nu este unul consistent: la un număr mediu de 200 de angajaţi/companie, efortul financiar al unei companii va fi de
    100 de euro/lună, sumă care include şi TVA.

  • OPINIE Liviu Apolozan, VP strategie & fondator DocProcess: Încercaţi automatizarea… sunt sigur că o să vă placă

    Multe dintre toate aceste neajunsuri şi mult din munca de remediere a erorilor pe care trebuia să o depună departamentele financiare s-au redus sau s-au eliminat cu totul pentru companiile care au ajuns să folosească majoritar sau exclusiv facturarea electronică în relaţiile lor comerciale. Online, totul e mai simplu, spunea până nu de mult un mare retailer şi, în acest caz, avea mare dreptate. Facturarea electronică, eliminarea nevoii de semnătură fizică şi de ştampilă au redus costuri şi au eliminat nenumărate întârzieri. Şi totuşi, pentru noi, acesta e doar începutul drumului. Al doilea pas, la fel de important ca primul şi la fel de productiv în generarea de economii, este standardizarea care duce la interoperabilitatea sistemelor şi a proceselor de business. Pe scurt, eliminarea multor dureri de cap şi uşurarea derulării relaţiilor comerciale la nivel de piaţă europeană ca piaţă unică. Practic orice ERP „discută” cu orice alt ERP fără dezvoltări costisitoare sau de lungă durată.
    Pentru a încuraja digitalizarea, Uniunea Europeană a introdus din 2014 Directiva 2014/55/EU, care subliniază, chiar din primul paragraf, nevoia de interoperabilitate şi necesitatea utilizării unui standard european de facturare electronică în schimburile comerciale dintre companii şi instituţiile publice. Această directivă este deja adoptată la nivel legislativ în majoritatea ţărilor Uniunii Europene, iar unele dintre acestea deja fac proiecte de lege prin care să impună acelaşi mod de lucru tuturor tranzacţiilor B2B.
    La DocProcess, am testat pe propria noastră piele beneficiile standardizării şi ale interoperabilităţii, acestea două fiind principiile pe care le-am avut, de altfel, la bază, când ne-am creat un model de business care ne-a ajutat să ajungem rapid la mii de clienţi.
    Folosind standardul UBL (Universal Business Language) pentru documente de business electronice, standard unanim adoptat de Uniunea Europeană, am putut înrola aproape toţi furnizorii clienţilor noştri principali şi am ajuns în scurt timp la automatizarea proceselor de facturare pentru mii de companii, de diverse dimensiuni, româneşti sau internaţionale. În lipsa unui standard, ar fi trebuit stabilite platforme de conversie separate pentru fiecare sistem în parte, ceea ce pentru un client mare din retail, de exemplu, ar fi însemnat înlocuirea unui vis urât cu un coşmar. Standardizarea, care poate fi, din proprie experienţă, pusă în practică rapid şi cu beneficii imediate, ne dă posibilitatea de a ne crea un ecosistem de business, un model concentric de dezvoltare care poate automatiza întregul ciclu de viaţă al unei tranzacţii comerciale şi al documentelor implicate.
    Pe lângă toate acestea, faptul că la un moment dat vom fi oricum obligaţi să ne conformăm Directivei 2014/55/EU aproape că nu mai are atâta importanţă. E ca şi cum cineva ţi-ar spune că ai o problemă de sănătate pe care trebuie să o tratezi cu tort de ciocolată. Mulţumesc, tăiaţi-mi o felie generoasă.
    Adoptarea în avans şi din proprie iniţiativă a standardelor europene a adus deja sumedenie de beneficii celor peste
    3.200 de clienţi ai noştri, şi asta de ani buni. Şi da, ca orice legislaţie europeană, directiva se va extinde curând de la sistemele de achiziţii publice şi asupra mediului de afaceri. În această idee, Franţa şi-a propus să adopte facturarea electronică obligatorie în tranzacţiile de tip B2B începând din 1 ianuarie 2023.

  • OPINIE – Adrian Cioroianu, trainer executive, ACKnowledge România: Pe cine mai interesează „eticheta de business” în 2020?

    Mulţi oameni de business nu se comportă business. Dacă noi doi avem întâlnire şi tu întârzii, este şi asta o modalitate să îmi spui că timpul tău este mai important decât timpul meu.
    Dacă nici nu mă anunţi că întârzii, deja este o chestiune de lipsă de respect.
    Văd citate din mari antreprenori, visăm să fim toţi unicorni, să „scalăm” pieţe externe, dar cred că e timpul să ştergem praful de pe anumite lucruri pe care poate le ştiam, dar nu le mai aplicăm. Să fim profesionişti, dar în esenţă să fim pur şi simplu oameni. Să te comporţi business nu înseamnă doar să ai cămaşă cu mânecă lungă şi cravată până la mijlocul curelei, să ştii să dai o carte de vizită sau să strângi o mână. Sunt lucruri de bază, de bun simţ, care trebuie să fie „lege”. Ne preocupă prea mult detaliile complicate sau tot felul de teorii noi de business, dar poate ar trebui să ne concentrăm în primul rând pe nişte idei şi acţiuni simple, importante. Dacă fiecare dintre noi are grijă, felul de a face business poate fi transformat total:

    1. Sunăm înapoi. Indiferent că ştim sau nu ştim cine ne-a sunat, sunăm înapoi. Este simplu şi de bază în business. Şi, mai devreme sau mai târziu, răspundem la mesaje. Nu răspundem, nu sunăm înapoi decât dacă vrem să transmitem un mesaj negativ, în forţă, ceea ce este de asemenea un răspuns.
    2.  Punctualitate. Nu există scuze să nu facem tot ce ţine de noi ca să fim punctuali. Normal că pot exista factori externi, dar încercăm să îi prevedem, să ne luăm marje de timp suficiente. Dacă se întâmplă totuşi, anunţăm din timp.
    3. Respecţi promisiunile, indiferent că este vorba de facturi de plătit sau orice altceva ai promis că vei face. Când promitem şi nu respectăm promisiunea prima dată este nasol, a doua oară este dezamăgitor, iar apoi este un mare semn de întrebare dacă mai vreau să aud de tine vreodată. Indiferent de cost. Indiferent de business.
    4. Facturile au un termen de platĂ, nu doar de amorul artei, ci ca să fie plătite exact atunci. Nu mai târziu şi cu mari insistenţe să fie plătite, doar pentru că aşa vrei tu: să nu plăteşti la timp. În redBill – biroul facturilor neîncasate – sunt raportate până acum facturi neplătite de 5 milioane de euro, iar acesta este doar vârful aisbergului.
    5. Când intri într-o încăpere şi mai sunt nişte oameni acolo, cu care tu urmează să ai o întâlnire, faci un tur şi dai mâna cu toată lumea şi te prezinţi. Obligatoriu. De bun simţ. Indiferent că eşti femeie sau bărbat.
    6.   Indiferent cine te contactează şi vrea să facă business cu Tine, din curtoazie profesională poţi să vezi despre ce e vorba. Ce pretenţii să ai de la potenţialii parteneri, pe care tu îi contactezi, să îţi răspundă, dacă tu nu faci acelaşi lucru la rândul tău? Asta presupune şi să asculţi activ în orice discuţie eşti implicat.
    7. Dacă ce ţi se propune nu este de interes pentru Tine, spune-i asta omului. Nu îl purta cu vorba şi nu îl pune să revină următoarea jumătate de an cu telefoane către tine, doar pentru că tu nu eşti în stare să îi spui „NU” în faţă. Hai să fim eficienţi şi să scutim timp.
    8. Discuţi o oportunitate cu un potenţial partener ceva vreme şi apoi te hotărăşti să nu mai faci nimic cu partenerul respectiv. Nicio problemă. Dar spune-i şi respectivului de ce ai luat această decizie. Nu îl lăsa să rămână cu „sechele”, să stea să se gândească de ce oare era atât de aproape de finalizare şi totuşi nu s-a mai întâmplat nimic. Îl frământă şi se gândeşte multă vreme de ce nu mai e valabilă oportunitatea.
    9. Dacă cineva te roagă să îl pui în contact cu oricine din zona ta de cunoştinţe din business, fă lucrul acesta. Până la urmă, obiectivul nostru, al tuturor, este să facem business. Hai să fim cei care facilitează acest lucru, nu cei care blochează lucrurile sub diferite pretexte, cum ar fi „nu pot să îţi dau numărul lui” sau „trebuie să vorbesc întâi cu el” (dar apoi nu mai faci nimic).
    10.  Nu fii aroganT şi cu o atitudine respingătoare! Nu este nevoie de nicio explicaţie.
    11.  Tot din categoria NU: servil (mai degrabă fii respectuos), ignorant, dezinteresat.
    12.  Nu trebuie să zâmbeşti permanent cu toată lumea, dar nici în extrema cealaltă să nu cazi – să ai mereu o mină posomorâtă, că să nu zic acră. Dar e alegerea noastră să avem măcar o faţă senină în interacţiunile cu ceilalţi.
    13.  Fii business! La o simplă căutare, poţi să găseşti pe internet tone de materiale despre eticheta de business. Nu e un efort să ştii şi să încerci să aplici în ceea ce faci ce menţionam mai sus: să ştii să dai corect o carte de vizită, să strângi mâna corect, cum să te comporţi în anumite situaţii şi, de ce nu, cum să te îmbraci adecvat. Şi nu numai.
    14.  Suntem în anul de graţie 2020, putem să găsim orice număr de telefon, orice adresĂ de e-mail. Motiv pentru care hai să nu exagerez şi să vă cer să aveţi numărul de telefon public, dar măcar adresa de e-mail trebuie să fie publică, de exemplu pe reţele de socializare business. Vrem să facem business, hai să putem să dăm unii de alţii. Ai număr de telefon şi adresa de e-mail de la firma ta sau la care lucrezi, nu ar trebui să fie un secret de stat.