BusinessMagazin

Tag: Europa de Est

  • ANALIZĂ: Grexit-ul poate pune în pericol economiile de la frontiera estică a Europei, inclusiv România

    “Pericolul tot mai mare de exit al Greciei din zona euro umbreşte perspectivele pieţelor de la frontiera europeană estică”, afirmă în raport analiştii John Ashbourne, Gareth Leather şi Jason Tuvey, citaţi de CNBC.

    Serbia şi Bulgaria, care au graniţă cu Grecia, sunt considerate cele mai vulnerabile pieţe de frontieră, în cazul unui Grexit, în special dacă evenimentul ar provoca stres financiar în zona euro.

    România a fost menţionată la rândul ei ca unul dintre statele cele mai expuse la ieşirea Greciei din uniunea monetară.

    “Reacţia pieţelor financiare a fost deocamdată limitată, iar problemele Greciei implică un pericol scăzut pentru restul lumii. Chiar şi aşa, temerile sunt în creştere”, au scris analiştii Capital Economics.

    Grecia a intrat în Uniunea Europeană în 1981, la scurt timp după Portugalia şi Spania, fiind unul dintre membrii fondatori ai zonei euro.

    Din punct de vedere geopolitic Grecia este considerată ca parte a Europei Occidentale, dar strict geografic ţara face parte dintre statele balcanice, având graniţă cu Albania, Macedonia şi Bulgaria, nu cu Germania sau Franţa.

    Capital Economics a avertizat la începutul lunii iunie că Europa de Est este vulnerabilă, dacă problemele Greciei vor provoca stres financiar şi în consecinţă o creştere economică mai lentă în zona euro.

    Exporturile ţărilor est-europene în zona euro sunt echivalente cu 15% şi până la 50% din PIB.

    “Având în vedere amploarea schimburilor comerciale nu este surprinzător că exporturile est-europene au urmat îndeaproape creşterea economică din zona euro”, se arată în raportul Emerging Europe watch al Capital Economics.

    Mai mult, subsidiarele băncilor elene în Macedonia, România şi Bulgaria arată legăturile financiare directe ale acestor ţări cu Grecia, la fel ca restul zonei euro.

    În Macedonia, de exemplu, băncile din Grecia deţin o cotă de piaţă de circa 20%.

    “Probabilitatea ca exit-ul Greciei din zona euro să declanşeze încetinirea economică în Europa de Est este în creştere”, avertizează Capital Economics.

    Investiţiile greceşti în România, prin bănci şi companii, se ridică la aproape 13,5 miliarde de euro. Pe piaţa românească, cele patru mari bănci elene, Eurobank, NBG, Alpha Bank şi Piraeus Bank, aveau în toamna anului trecut o expunere totală de 12 miliarde de euro, în scădere cu echivalentul a 2,5 miliarde de euro faţă de nivelul din 2011, potrivit datelor Autorităţii Bancare Europene.

    Investitorii din Grecia au plasat în capitalul social al companiilor din România 1,74 mld. euro, ceea ce reprezintă 4,5% din tot capitalul străin adus în afacerile locale, conform datelor Registrului Comerţului. După valoarea soldului capitalului social din companii, Grecia este al şaselea investitor din economia locală. Prin intermediul unor companii precum Coca-Cola HBC, Stirom, Frigoglass, ICME Ecab şi Jumbo, grecii au o prezenţă importantă în industria băuturilor răcoritoare, în producţia de sticlă şi de vitrine frigorifice, de cabluri pentru sectorul energetic, în industria alimentară şi în retail.

    Zona euro se pregăteşte pentru intrarea Greciei în incapacitate de plată, săptămâna viitoare, după ce a refuzat să prelungească finanţarea ţării, în urma anunţului surprinzător al premierului Alexis Tsipras referitor la organizarea unui referendum pe tema propunerilor de reformă ale creditorilor.

    Autorităţile de la Atena au solicitat o prelungire cu o lună a programului de susţinere financiară care expiră pe 30 iulie, în aceeaşi zi în care Grecia trebuie să plătească FMI 1,6 miliarde de euro. Oficialii celorlalte state ale zonei euro au respins însă solicitarea în unanimitate, demonstrând cât de mult a reuşit Tsipras să nemulţumească partenerii din uniunea monetară cu anunţul surprinzător referitor la referendum, după cinci luni de negocieri intense.

    Parlamentul grec a aprobat duminică dimineaţă planurile premierului Alexis Tsipras de a organiza referendumul.

    Tsipras a declarat, chiar înaintea votului, că propunerile creditorilor reprezintă un “ultimatum jignitor” şi a apreciat că respingerea pachetului prin referendum va consolida poziţia de negociere a Greciei.

    Grecia mai are de primit 7,2 miliarde de euro din programul internaţional de finanţare, de 240 de miliarde de euro, care expiră pe 30 iunie. În lipsa fondurilor, statul elen riscă să nu plătească o datorie de 1,54 de miliarde de euro cătrre FMI, scadentă în aceeaşi zi.

    Directorul general al FMI, Christine Lagarde, a avertizat într-un interviu la BBC că instituţia nu va mai finanţa Grecia dacă autorităţile de la Atena nu vor plăti datoria de 1,6 miliarde de euro scadentă pe 30 iunie.

    FMI nu va ajuta nici băncile elene, pentru necesarul imediat de lichidităţi, care va trebui acoperit de Banca Centrală Europeană şi Banca Greciei.

    Negocierile ar putea fi reluate dacă votaţii greci îşi vor contrazice liderii şi vor dori să rămână în zona euro, a precizat Lagarde.

    “Dacă răspunsul va fi da, vrem să rămânem în zona euro, vrem să facem parte din uniunea monetară, vrem să refacem economia, să fim sustenabili pe termen lung, atunci vom mai încerca” a spus şefa FMI.

    În afară de plata către FMI de pe 30 iunie, Grecia mai trebuie să răscumpere pe 20 iulie, de la Banca Central Europeană, obligaţiuni în valoare de 4,2 miliarde de euro.

  • General rus: Rusia va SUPLIMENTA capacităţile militare în Europa de Est ca reacţie la decizia SUA de a trimite armament greu în ţările est-europene

    Oficiali americani au declarat că Pentagonul intenţionează să staţioneze armament greu şi 5.000 de militari în câteva state est-europene, în efortul de disuasiune a unei agresiuni ruse în Europa. Conform surselor citate, necesarul de echipament pentru 150 de militari va fi staţionat în fiecare dintre cele trei ţări baltice: Lituania, Letonia şi Estonia. Echipamente suficiente pentru o companie sau un posibil batalion – aproximativ 750 de militari – vor fi staţionate în Polonia, România, Bulgaria şi posibil Ungaria.

    În replică, generalul Iuri Iakubov, un oficial din cadrul Ministerului rus al Apărării, a declarat că aceste măsuri reprezintă “cele mai agresive acţiuni ale Pentagonului şi ale NATO” de după sfârşitul Războiului Rece.

    “Rusia nu va avea altă opţiune, decât cea a suplimentării trupelor şi capacităţilor militare pe flancul vestic”, a atras atenţia Iakubov, citat de Interfax.

    Potrivit oficialului militar, Rusia ar urma să trimită tancuri, sisteme de artilerie şi unităţi aeriene în apropierea statelor est-europene membre NATO. De asemenea, va fi accelerat ritmul instalării rachetelor Iskander în enclava rusă Kaliningrad şi vor fi trimise trupe suplimentare în Belarus, potrivit Reuters.

    Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei Rusiei, a evitat comentariile pe această temă. “Nu există declaraţii din partea Statelor Unite, astfel că deocamdată nu pot comenta. Vom comenta dacă va fi transmis un comunicat oficial din partea Washingtonului”, a spus Peskov.

  • ANALIZĂ: Rusia încearcă să recruteze aliaţii est-europeni ai SUA, mizând pe temerile lor privind securitatea

    Preşedintele rus, Vladimir Putin, a autorizat o serie de măsuri provocatoare din Arctic şi până la Marea Neagră în ultimele luni, într-o încercare de a intimida aliaţii NATO de la graniţa fostei URSS, inclusiv Ungaria, România şi Letonia, scrie Washington Post.

    Anul trecut, un partid prorus a câştigat numeroase voturi în alegerile parlamentare din Letonia, după ce primarul unui oraş din estul Letoniei şi-a exprimat îngrijorarea că activiştii sunt implicaţi într-o campanie de susţinere a secesiunii unor comunităţi, pentru a adera la Rusia. Premierul ungar, Viktor Orban, pare să cocheteze cu Rusia şi a încheiat acorduri importante cu Moscova, criticând sancţiunile occidentale.

    Faptul că unele ţări de la graniţa cu Rusia ar putea încerca să schimbe tabăra sugerează o problemă extinsă de lipsă de încredere în angajamentul Statelor Unite de a le proteja dacă sunt atacate, a declarat Matthew Rojansky, directorul Institutului Kennan de la Woodrow Wilson International Center for Scholars.

    Faimosul Articol 5 al NATO declară că un atac asupra unui membru al alianţei va fi considerat un atac asupra tuturor celor 28 de membri. Rojansky compară angajamentul american faţă de aceste ţări cu o asigurare de viaţă: o persoană sănătoasă în vârstă de 25 de ani în general nu are probleme în a-şi face o asigurare de viaţă deoarece compania ştie că probabil nu îi va plăti ceva prea curând. O persoană în vârstă de 67 de ani cu antecedente cardiace ar putea avea probleme în a obţine o astfel de poliţă.

    Şapte ţări – inclusiv Letonia, Lituania şi Estonia – au devenit membre NATO în 2004. Având în vedere că ameninţarea unui atac din partea Rusiei nu era considerată ca fiind ceva serios la momentul respectiv, nu a fost o dezbatere îndelungă cu privire la cât de înţeleaptă este aderarea la NATO a statelor baltice, a declarat Rojansky.

    În prezent, când Rusia lui Putin adoptă o atitudine din ce în ce mai agresivă în Ucraina, Georgia sau în altă parte, situaţia s-a schimbat, a declarat el. “Le-am oferit acoperirea politică, dar în circumstanţe total diferite, iar acest lucru creează îndoieli din partea lor în legătură cu onorarea acestei politici”, a afirmat Rojansky

    SUA trebuie să facă mai multe pentru a-şi asigura aliaţii din cadrul NATO de angajamentul său, inclusiv prin dislocarea unor trupe permanente în Europa de Est, precum şi prin mobilizări mai frecvente şi la scară largă, a declarat Boris Zilberman, director adjunct al Fundaţiei pentru Apărarea Democraţiei.

    Scopul ultim, a declarat el, este să se asigure că aceste ţări rămân de partea Statelor Unite.

    În acelaşi timp, SUA trebuie să urmeze o linie delicată, crescându-şi prezenţa suficient de mult pentru a-şi asigura aliaţii de angajamentul lor dar nu atât de mult încât să îi ofere lui Vladimir Putin muniţie pentru a escalada agresiunea rusă, a declarat Zilberman.

  • Producătorul sud-coreean de cabluri electrice LS Cable & System, interesat de România şi Polonia

    LS Cable & System a anunţat marţi că a încheiat un acord cu ESB Networks, singura companie de transmisie şi distribuţie de electricitate din Irlanda, pentru furnizarea de cabluri electrice de înaltă tensiune, pentru care anticipează vânzări de cel puţin 48 de miliarde de woni (43,34 milioane dolari), până în 2018.

    “ESB Networks a inspectat fabricile noastre în noiembrie, calitatea tehnologiei şi produselor fiind un factor major de evaluare, pe lângă preţuri. În baza realizărilor înregistrate în Europa, intenţionăm să ne angajăm activ pe piaţa est-eurpeană, în ţări precum România şi Polonia”, a declarat Lee Heon-sang, vicepreşedinte la LS Cable & System pentru vânzări în străinătate.

    Potrivit LS Cable, este pentru prima oară când un producător de cabluri din Coreea de Sud încheie un acord exclusiv cu o companie energetică naţională din Europa.

    ESB Group este distribuitor unic de electricitate în Irlanda şi Irlanda de Nord şi produce 50% din necesarul de electricitate din aceste regiuni.

    LS Cable a înfiinţat în 2008 o divizie de vânzări în Marea Britanie. Grupul sud-coreean produce cabluri electrice şi de telecomunicaţii şi sisteme, module integrate şi alte materiale industriale. LS Cable oferă şi servicii de inginerie, instalare şi punere în funcţiune a liniilor de înaltă tensiune, precum şi de execuţie integrală a proiectelor de cabluri subacvatice.

    LS Cable & System, care în 2013 a realizat vânzări de 3,7 miliarde de dolari, deţine patru fabrici în Coreea de Sud şi alte unităţi de producţie în China, Malaezia, Vietnam şi India, potrivit datelor disponibile pe site-ul companiei.

    Subsidiarele de vânzări ale LS Cable & System sunt situate în Asia, Orientul Mijlociu, Africa, Europa şi cele două Americi.

  • Analişti: Măsurile de stimulare ale BCE, benefice mai mult Europei de Est decât Elveţiei

    “Achiziţiile de obligaţiuni ale BCE vor avea în mod clar un efect pozitiv. Relaxarea monetară poate avea un impact pozitiv asupra economiilor care au legătură cu regiunea unde este aplicată o astfel de politică”, a declarat Piroska Nagy, economist la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), relatează Bloomberg.

    Majoritatea statelor est-europene nu folosesc euro, dar vor avea de câştigat întrucât măsurile BCE încurajează creditarea transfrontalieră şi stimulează creşterea economică în uniunea monetară, principalul lor partener comercial.

    Băncile centrale din Europa de Est sunt deja ocupate să facă faţă efectului retragerii măsurilor de stimulare de către Rezerva Federală americană şi cu decizia şoc a Băncii Naţionale a Elveţiei de a elimina plafonul valutar de 1,2 franci/euro, care a mărit costul creditelor în franci.

    Monedele Poloniei şi Ungariei s-au depreciat puternic săptămâna trecută, cele două ţări având cea mai mare pondere a creditelor pentru locuinţe în franci elveţieni. Zlotul şi forintul s-au depreciat de la începutul acestui an cu 1,1%, respectiv 0,7%.

    Europa de Est a suportat deocamdată impactul încetinirii economice din zona euro, dar prăbuşirea cotaţiilor petrolului a amplificat presiunile de scădere a preţurilor. În prezent, Polonia şi Ungaria se află în deflaţie, în timp ce în statele vecine inflaţia se află la minime record.

    Măsurile de stimulare ale BCE ar putea permite statelor est-europene să menţină costurile de împrumut la minime record, iar în unele cazuri scăderea în continuare a acestora, susţinând astfel creşterea economică, a spus Neil Schearing, economist şef pentru pieţe emergente la Capital Economics, în Londra.

    “Politicile monetare din Europa Centrală şi de Est vor rămâne mai relaxate decât ar fi fost în altă situaţie. Polonia şi România ar putea reduce în continuare dobânzile, în timp ce Cehia ar putea ajusta plafonul de apreciere a coroanei”, consideră Schearing.

    Lichidităţile suplimentare de la BCE ar putea încuraja băncile vest-europene, care domină circa două treimi din industria bancară din Est, prin bănci precum Erste Group Bank şi Societe Generale, să reducă retragerile de capital din regiune, a adăugat economistul.

    Iniţiativa lui Draghi implică şi riscuri pentru Europa de Est, precum intrările de capital şi formarea de bule speculative pe pieţele de obligaţiuni, a avertizat săptămâna trecută guvernatorul băncii centrale a Poloniei, Marek Belka.

    Polonia a menţinut săptămâna trecută dobânda de politică monetară la nivelul de 2%.

    BCE va evalua nivelul de 0,05% al dobânzii cheie la şedinţa de politică monetară de joi, la care majoritatea analiştilor anticipează că instituţia va anunţa şi lansarea unui program de achiziţii de obligaţiuni guvernamentale în valoare de 550 de miliarde de euro.

    Un alt risc este ca programul de achiziţii de obligaţiuni al BCE să nu confirme amploarea luată deja în calcul de investitorii în active de pe pieţele est-europene, a spus Helena Horska, director de cercetări la Raiffeisen Bank în Praga.

    Cu toate acestea, ritmul de creştere economică din Europa Centrală şi cele trei state baltice va rămâne solid, de 2,6% în acest an, potrivit estimărilor BERD publicate luni. În Europa de Sud-Est, avansul economic va fi de 2,2% în 2015.

  • Monedele din Europa de Est au scăzut puternic faţă de francul elveţian

    În România, cursul anunţat de BNR pentru francul elveţian a crescut joi cu 15,7%, la 4,3287 lei/franc, maxim istoric, şi a trecut de 5 lei la cotaţiile din piaţa bancară raportate la euro, iar cursul pentru euro a depăşit pragul de 4,5 lei/euro, dolarul atingând şi el o valoare record faţă de leu.

    Scăderile au fost provocate de îngrijorarea investitorilor că împrumutaţii în franci elveţieni vor avea probleme să ramburseze creditele, în urma aprecierii monedei.

    Zlotul s-a depreciat cu 16%, la 4,1968 unităţi pentru un franc elveţian, la Varşovia, la ora 14:39 (15:39 ora României), recuperând un declin de până la 28%.

    La bursa, din Varşovia acţiunile Getin Noble Bank au scăzut cu 15%, iar titlurile Bank Millennium şi cele ale PKO Bank Polski, cea mai mare bancă din Polonia, cu cel puţin 6,2%.

    Polonezii, ungurii şi românii au contractat credite în franci elveţieni, înainte de criza financiară din 2008, pentru că erau mai ieftine, dar ulterior costurile au crescut semnificativ.

    “Va fi un an dureros pentru polonezii cu credite în franci elveţieni. Deprecierea zlotului ar putea alimenta temerile legate de stabilitatea financiară a Poloniei”, a declarat Piotr Matys, analist la Rabobank International în Londra.

    Zlotul, forintul, leul şi leva bulgărească au înregistrat joi cele mai mari deprecieri faţă de franc în rândul monedelor a 24 de state în dezvoltare analizate de Bloomberg.

    În Polonia, băncile aveau în portofolii, la sfârşitul lunii noiembrie, credite ipotecare în franci elveţieni în valoare de 131 de miliarde de zloţi (36 miliarde de dolari), reprezentând 46% din totalul împrumuturilor pentru locuinţe, potrivit datelor autorităţii poloneze de reglementare a pieţei financiare.

    Ungaria a impus băncilor anul trecut să transforme credite ipotecare în valută în valoare de 14 miliarde de dolari în monedă locală, în cadrul unei campanii a premierului Viktor Orban de a reduce expunerea ţării la variaţiile de curs.

    Rata de schimb care va fi folosită pentru convertirea acestor credite a fost stabilită la 256,5 forinţi pentru un franc elveţian şi la 309,5 forinţi pentru un euro.

    Forintul s-a depreciat joi cu 15% faţă de francul elveţian, la 314,505 unităţi.

    Acţiunile OTB Bank, cea mai mare bancă din Ungaria, au scăzut cu 3,1%.

    Băncile din Ungaria au accesat deja fonduri în euro din rezervele băncii centrale, în luna noiembrie, în vederea efectuării conversiei împrumuturilor ipotecare în forinţi, iar OTP Bank s-a asigurat faţă de riscul euro-franc elveţian, a declarat directorul pentru comunicare al băncii, Bence Gaspar.

    Un purtător de cuvânt al Erste Group Bank a declarat că operaţiunile de transformare a împrumuturilor din valută în forinţi nu vor afecta portofoliul de credite din Ungaria.

    “Se pare că Ungaria a evitat impactul acestei lovituri, băncile ar putea să evite un impact extrem de negativ”, a declarat Attila Gyurcsik, analist în Budapesta, la firma Concorde Securities.

    Nigel Rendell, analist la Medley Global Advisors în Londra, a adăugat că “este o veste bună pentru Orban, întrucât acesta este foarte ostil băncilor străine, care aveau cea mai mare expunere la împrumuturile în franci elveţieni”.

    Autorităţile de reglementare au încercat să dezveţe Europa de Est de practica creditelor în valută care au împins unele ţări în pragul default-ului în timpul crizei creditelor.

    Guvernatorul băncii centrale din Polonia, Marek Belka, a declarat în septembrie anul trecut că încurajează băncile să convertească creditele ipotecare în franci elveţieni, înainte ca Parlamentul să impună schimbul, ceea ce le-ar putea provoca pierderi.

    Ponderea creditelor în franci elveţieni este de aproape 50% din total în Polonia, dar aceasta a scăzut de la nivelul de peste 60% înregistrat la sfârşitul anului 2009, în condiţiile în care finanţarea în altă valută decât zlotul a fost mai întâi limitată, iar apoi interzisă.

    Principalul partid de opoziţie din Polonia, Lege şi Dreptate, acuză guvernul că nu a acceptat propunerea sa privind conversia creditelor în franci elveţieni.

  • Furtuna perfectă care l-a ridicat pe Klaus Iohannis

    În cele din urmă, prezenţa la turul al doilea a depăşit-o nu numai pe cea de la ultimele trei runde ale prezidenţialelor, dar a fost mai mare cu aproape 2 milioane de alegători decât la primul tur din 2 noiembrie (din total, în diaspora au votat în plus aproape 218.000), ceea ce i-a asigurat lui Iohannis victoria cu un scor de 54,43% la 45,56%. Primele estimări ale CURS – Avangarde arătau că spre Iohannis s-au îndreptat majoritatea celor care au ieşit la vot numai în turul al doilea, majoritatea tinerilor sub 30 de ani, majoritatea maghiarilor, majoritatea alegătorilor din mediul urban, din Transilvania şi Bucureşti şi majoritatea celor care în primul tur au votat cu Monica Macovei, Kelemen Hunor şi Elena Udrea, respectiv în jur de jumătate dintre votanţii lui Dan Diaconescu şi C. V. Tudor. Iohannis a câştigat inclusiv în fiefuri tradiţionale ale PSD (Vrancea, Iaşi, Bacău, Suceava, Prahova, Constanţa), iar în R. Moldova, unde Ponta câştigase în primul tur, Iohannis a întors scorul în favoarea sa.

    La nivel de campanie electorală convenţională, victoria lui Iohannis poate fi atribuită reuşitei echipei acestuia de a-l poziţiona nu doar deasupra polarizării obositoare între “băsişti” şi “antibăsişti” (inclusiv prin refuzul de a iniţia alianţe cu alte partide), dar şi deasupra temelor tradiţionale de campanie prezidenţială (unde Iohannis nu s-a remarcat prin iniţierea sau detalierea vreunei teme anume, cu excepţia anticorupţiei) şi chiar deasupra legăturii cu suportul său real de partid (PNL şi PDL).

    Ca atare, primarul Sibiului a devenit apt să să valorifice sentimentul popular antisistem, care alteori s-a exprimat prin absenteism sau voturi pentru candidaţi precum C. V. Tudor, Traian Băsescu, Dan Diaconescu sau, mai nou, Monica Macovei. Spre deosebire de Ponta, Iohannis a beneficiat inclusiv de o campanie online fără precedent de puternică, centrată pe imaginea “neamţului civilizat/civilizator/care tace şi face”, pe ideea de “Românie normală” (înţeleasă în opoziţie cu România scandalurilor din epoca Băsescu – Ponta) şi pe necesitatea ca preşedinţia, guvernul şi parlamentul să nu fie concentrate în mâna unui singur partid.

    De cealaltă parte, înfrângerea lui Ponta poate fi atribuită eşecului echipei acestuia de a-l poziţiona insistent drept adversarul unui Traian Băsescu reîncarnat în Iohannis şi de a-l repoziţiona drept candidat de centru, dacă nu chiar de centru-dreapta, cu preţul neglijării electoratului de stânga. Mai mult, electoratului i-a fost servită o campanie dusă cu mijloacele anilor ’90 (atacuri la persoana contracandidatului şi tactica “pomenii electorale”) şi susţinută de alianţe nominale cu PRM şi PPDD.

    Pe acest fond, scandalul voturilor din diaspora, propagat în special prin reţelele sociale, care amorsaseră deja înainte de primul tur interesul tinerilor graţie campaniei Monicăi Macovei, a fost decisiv, în condiţiile în care autorităţile, inclusiv după înlocuirea la Externe a lui Titus Corlăţean cu Teodor Meleşcanu, au refuzat să suplimenteze numărul de secţii de votare din străinătate, cu unica explicaţie că se tem de o eventuală invalidare a alegerilor pe motiv de încălcare a legislaţiei electorale. Procurorul general Tiberiu Niţu a anunţat, de altfel, că după primul tur a fost deschis un dosar de urmărire penală in rem faţă de fapta de încălcare a dreptului la vot în diaspora.

    Alături de preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy, printre primii care l-au felicitat pe Iohannis au fost preşedintele şi cancelarul Germaniei, ţară care furnizează anual peste 10% din investiţiile noi în România: preşedintele Joachim Gauck a declarat că “Germania va continua să sprijine şi în viitor România pe drumul reformelor importante care urmează să fie făcute, în special în ceea ce priveşte îmbunătăţirea statului de drept”, iar cancelarul Angela Merkel a promis că ţara sa “va sprijini România cu sfaturi şi fapte pe calea reformelor importante pentru aceasta şi pentru UE”.

    Victoria lui Klaus Iohannis a fost salutată în presa externă în primul rând ca un eveniment exemplar pentru alte ţări din UE sau din Europa de Est, una dintre ideile recurente fiind faptul că într-o Europă ameninţată de tentaţia extremismului cu bază naţionalistă, în România câştigă alegerile prezidenţiale un candidat complet atipic (sas şi protestant). După Slovacia, România a devenit a doua ţară est-europeană unde alegătorii au blocat anul acesta încercarea premierului în funcţie de a deveni preşedinte, dând astfel un exemplu Ungariei confruntate cu tendinţele spre autoritarism ale guvernului Orban, arată Bloomberg, în timp ce Financial Times consideră că victoria lui Iohannis reprezintă “manifestarea unor ani de furie acumulată din cauza standardului de trai scăzut şi a persistenţei corupţiei”.

  • NATO va instala cinci baze în Europa de Est, între care una în România

     Bazele vor fi folosite pentru logistică, pentru misiuni de recunoaştere şi planificare şi vor avea personal multinaţional permanent cuprins între 300 şi 600 de angajaţi în fiecare bază, potrivit cotidianului german.

    Acest personal exclude trupele actuale, a căror mobilizare în Europa de Est este limitată de tratatul din 1997 dintre Rusia şi NATO. “Contingente mici” de trupe NATO vor fi prezente la aceste baze tot timpul, susţine cotidianul, citând informaţii secrete despre acest plan.

    În plus, NATO va avea o forţă de reacţie rapidă de 4.000 de persoane, pregătită să se mobilizeze în est în decurs de două până la şapte zile.

    Planul va fi discutat la summitul NATO din această săptămână, adaugă cotidianul.

    Documentul clasifică explicit Rusia ca o ameninţare şi susţine că suplimentarea prezenţei NATO în est este justificată de protejarea noilor membri ai alianţei faţă de Rusia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Anul negru al economiei ucrainene

    Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a plusat, apreciind nu numai că există o probabilitate ridicată ca Rusia să atace Ucraina, dar şi că ambiţiile Moscovei vizează şi alte regiuni apropiate de graniţă, precum Transnistria, Abhazia şi Osetia de Sud, “spre a împiedica o integrare euroatlantică mai puternică” a Moldovei şi a Georgiei.

    În aceste condiţii, reuniunea NATO din 4-5 septembrie de la Newport (Marea Britanie) va rămâne centrată, conform premierului britanic şi şefului diplomaţiei poloneze, pe “măsuri pe termen lung” de consolidare a securităţii în special pentru Polonia şi ţările baltice, cu creşterea prezenţei militare a NATO în Europa de Est, majorarea cheltuielilor pentru infrastructura militară în aceste ţări şi înfiinţarea unei structuri de comandă la Szcezcin, Polonia, special pentru apărarea membrilor NATO din Est, dar şi a Ucrainei, al cărei preşedinte va fi invitat şi el să participe la reuniune.

    Chiar şi fără o invazie militară rusească de care să fie protejată indirect prin proximitatea forţelor NATO, Ucraina suferă însă din cauza efectelor economice ale luptelor prelungite dintre forţele guvernamentale şi rebelii ruşi din est. Economia a scăzut cu 4,7% în al doilea trimestru faţă de aceeaşi perioadă din 2013 şi cu 2,3% faţă de primul trimestru al anului curent, reflectând impactul conflictului asupra industriei din regiunile de est, care realizează în mod obişnuit aproape 16% din PIB. Coroborat cu scăderea PIB în primul trimestru cu 1,1% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, acest rezultat a determinat FMI să prognozeze o scădere a PIB pentru tot anul 2014 cu 6,5%.

    În plus, FMI a afirmat că Kievul va trebui să aloce până la 5% din PIB pentru recapitalizarea sectorului bancar dacă moneda naţională, hrivna, se depreciază sub nivelul de 12,5 pentru un dolar. La 12 august, hrivna se depreciase deja până la 13,1 pentru un dolar. La finele anului trecut, conform unei analize Raiffeisen, 55% din sistemul bancar ucrainean era controlat de acţionari ucraineni privaşi, 18% de statul ucrainean, 16% de bănci occidentale şi 11% de bănci ruseşti.

  • Viitorul băncilor greceşti: mai mici şi mai mici

    National Bank of Greece va trebui să vândă până în iunie 2018 toate subsidiarele din Albania, Bulgaria, România, FRI Macedonia, Serbia, Africa de Sud şi Egipt, iar Piraeus Bank va trebui să-şi reducă tot până atunci activele din străinătate până la un plafon de 3,1 mld. euro sau să vândă cu totul operaţiunile, cu excepţia anumitor combinaţii (Cipru-România, Cipru-Bulgaria, Bulgaria-Albania-Serbia).

    Grupurile Alpha Bank şi Eurobank au acceptat şi ele măsuri de reducere a reţelei, a personalului şi a costurilor, precum şi vânzarea activităţilor din asigurări, imobiliare şi investiţii. De asemenea, în octombrie urmează să fie anunţate şi rezultatele testelor europene de soliditate financiară derulate pentru 128 de bănci, în virtutea cărora şi băncile greceşti vor afla care este necesarul de recapitalizare. Primele estimări vorbesc de un capital total necesar de sub 4 mld. euro.

    Potrivit presei elene, cea mai mare problemă pentru băncile greceşti sunt creditele neperformante, estimate la cca 77 mld. euro, din care grosul provine de la companiile greceşti cu activitate în industria navală şi de pescuit.