BusinessMagazin

Tag: Europa de Est

  • Cum poate deveni România destinaţia principală de finanţare a start-up-urilor din Europa de Est?

    „Să scot un produs pe piaţă cât mai repede, indiferent dacă este bun sau prost” este o mentalitate la care tinerii nu au renunţat încă, deşi ecosistemul antreprenorial a avut o creştere fulminantă în ultimii 10 ani, observă Adeo REssi, CEO-ul celui mai mare accelerator de start-up-uri de la nivel global. Cum se poate remedia acest lucru, astfel încât România să devină principala destinaţie din regiune pentru start-up-uri?

    “Nu mai poţi lansa ceva ce nu este bun. Pur şi simplu nu mai poţi face asta. Celebra metodă lean, care este de fapt pentru dezvoltare de produse, a fost bună, dar nu mai funcţionează în modul în care trebuia să funcţioneze. Practic multe start-up-uri spun că trebuie să scoată acel MVP (n.r: Minimum Viable Product – produs viabil) şi este suficient, dar nu mai poţi proceda aşa”, spune Adeo Ressi, CEO al Founder Institute la nivel global, într-o discuţie cu Business MAGAZIN.

    Adeo Ressi (47 ani) este cel care a lansat în urmă cu zece ani Founder Institute – cel mai mare accelerator de startup-uri din lume – pe care l-a dus la antreprenori din 200 de oraşe, inclusiv din Bucureşti. În ultimii zece ani, Adeo Ressi a colaborat cu peste 4.000 de antreprenori de tehnologie în scopul lansării de companii şi pentru a genera 25 de miliarde de dolari în valoare pentru acţionari. Ressi consideră că cea mai mare schimbare în domeniul start-up-urilor din ultimii 10 ani vine chiar din modul în care lumea se raportează la antreprenoriat. 

    „Noi am început acum zece ani şi aş spune că cea mai mare schimbare este că antreprenoriatul şi start-up-urile reprezentau o industrie mică, de nişă, dar acum ele sunt peste tot, în fiecare oraş din fiecare ţară. Astăzi există peste tot oameni tineri care se simt destul de siguri pe ei pentru a lansa o companie de tehnologie. Prin comparaţie, în urmă cu zece ani, un număr foarte mic de oameni se gândea la companii şi chiar şi mai puţini erau cei care încercau să construiască ceva”, atrage atenţia Adeo Ressi.

    El spune că antreprenoriatul a înflorit, dar nu toate elementele din piaţă au ţinut pasul cu ecosistemul, astfel încât finanţarea rămâne în continuare problematică pentru mulţi fondatori.

    „Finanţarea este încă un segment care a rămas în urmă. Lucrez cu echipa mea pentru a crea un laborator de venture capital şi teza noastră este că lumea are nevoie de încă 1.000 de fonduri de tip venture capital pentru a ţine pasul cu inovaţia. Voi, în România, aveţi anumite aspecte care au înflorit, dar şi voi aveţi probleme cu finanţarea. Totuşi, antreprenoriatul per total a evoluat şi a ajuns un fenomen global”, adaugă el. Cu nouă businessuri fondate, dintre care două au ajuns să genereze câte 1 miliard de dolari fiecare în valoare livrată acţionarilor, Ressi consideră că actualele modele pe care le folosim pentru start-up-uri sunt expirate.

    Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro

  • Cum poate deveni România destinaţia principală de finanţare a start-up-urilor din Europa de Est?

    “Nu mai poţi lansa ceva ce nu este bun. Pur şi simplu nu mai poţi face asta. Celebra metodă lean, care este de fapt pentru dezvoltare de produse, a fost bună, dar nu mai funcţionează în modul în care trebuia să funcţioneze. Practic multe start-up-uri spun că trebuie să scoată acel MVP (n.r: Minimum Viable Product – produs viabil) şi este suficient, dar nu mai poţi proceda aşa”, spune Adeo Ressi, CEO al Founder Institute la nivel global, într-o discuţie cu Business MAGAZIN.

    Adeo Ressi (47 ani) este cel care a lansat în urmă cu zece ani Founder Institute – cel mai mare accelerator de startup-uri din lume – pe care l-a dus la antreprenori din 200 de oraşe, inclusiv din Bucureşti. În ultimii zece ani, Adeo Ressi a colaborat cu peste 4.000 de antreprenori de tehnologie în scopul lansării de companii şi pentru a genera 25 de miliarde de dolari în valoare pentru acţionari. Ressi consideră că cea mai mare schimbare în domeniul start-up-urilor din ultimii 10 ani vine chiar din modul în care lumea se raportează la antreprenoriat. 

    „Noi am început acum zece ani şi aş spune că cea mai mare schimbare este că antreprenoriatul şi start-up-urile reprezentau o industrie mică, de nişă, dar acum ele sunt peste tot, în fiecare oraş din fiecare ţară. Astăzi există peste tot oameni tineri care se simt destul de siguri pe ei pentru a lansa o companie de tehnologie. Prin comparaţie, în urmă cu zece ani, un număr foarte mic de oameni se gândea la companii şi chiar şi mai puţini erau cei care încercau să construiască ceva”, atrage atenţia Adeo Ressi.

    El spune că antreprenoriatul a înflorit, dar nu toate elementele din piaţă au ţinut pasul cu ecosistemul, astfel încât finanţarea rămâne în continuare problematică pentru mulţi fondatori.

    „Finanţarea este încă un segment care a rămas în urmă. Lucrez cu echipa mea pentru a crea un laborator de venture capital şi teza noastră este că lumea are nevoie de încă 1.000 de fonduri de tip venture capital pentru a ţine pasul cu inovaţia. Voi, în România, aveţi anumite aspecte care au înflorit, dar şi voi aveţi probleme cu finanţarea. Totuşi, antreprenoriatul per total a evoluat şi a ajuns un fenomen global”, adaugă el. Cu nouă businessuri fondate, dintre care două au ajuns să genereze câte 1 miliard de dolari fiecare în valoare livrată acţionarilor, Ressi consideră că actualele modele pe care le folosim pentru start-up-uri sunt expirate.

    România poate deveni „un punct central” în regiune

    Adeo Ressi crede că România poate profita de momentul actual, când Europa de Est trece printr-o „renaştere”, aşa cum o numeşte el, şi poate deveni principalul hub pentru start-up-uri din regiune. „Dacă discutăm de această regiune, ea trece printr-o renaştere: România, Bulgaria, Ucraina, dacă ne uităm, toate experimentează o creştere frumoasă, o perioadă de inovaţie. Totuşi, România are câteva avantaje în faţa vecinilor. La ce te uiţi de obicei? Stat de drept, talente şi inovaţie. Dacă luăm aceste trei puncte, există mici diferenţe în regiune, însă România face un pas în faţă în ceea ce priveşte inovaţia”, crede Ressi. 

    Ce îl determină pe Ressi să creadă asta? El spune că în România vezi mai mult inovaţie directă, bazată pe start-up-uri care generează idei regionale, în comparaţie cu Bulgaria sau Ucraina, unde inovaţia este adusă de companii mari care livrează servicii în regiune.

    În prezent există trei huburi majore în Europa pentru start-up-uri: Londra, Berlin şi Paris, iar România ar putea deveni hubul regional din cealaltă parte a Europei. „În Europa de Est nu e niciun hub de finanţare. Ar putea fi o oportunitate mare pentru România să devină un lider clar în regiune dacă încearcă să atragă şi să inspire investitorii de tip angel şi fondurile de venture capital pentru a face aici cel mai mare bazin de finanţare. Asta poate fi făcut foarte uşor cu stimulente şi cu fonduri care se încurajeze acumularea de capital (n.r.: matchmaking funds – când statul pune o parte din capital şi fondul o parte, pentru a încuraja formarea ecosistemului)”, povesteşte CEO-ul.

    Referitor la programele pe fonduri europene prin care se finanţează start-up-uri, Ressi este critic şi le echivalează cu „ajutorul social dat familiilor cu mai puţine posibilităţi”.

    „Uniunea Europeană a făcut o greşeală mare, pentru că modul în care împarte bani astăzi generează ceea ce eu numesc ajutor social pentru start-up-uri. Asta înseamnă că oricine cu o idee bună sau rea are oportunitatea să ia bani, iar modul în care aceşti bani sunt administraţi şi oferiţi stabileşte un standard foarte jos de performanţă. Practic, este echivalentul familiilor cu posibilităţi reduse în lumea start-up-urilor”, crede el.

    El spune că aceste fonduri, dacă există, ar trebui să se îndrepte spre businessuri cu impact social, care utilizează finanţările pentru a face lumea mai bună. „Dacă UE, România şi alte ţări vor să se implice în ajutor social dat start-up-urilor, ar trebui să direcţioneze totuşi acei bani către businessuri de impact. Pentru că acele businessuri deja fac o serie de sacrificii, prin scopul ales, în încercarea de a face lumea mai bună. Deci ajutorul ar trebui să se îndrepte exclusiv spre aceste start-up-uri”, adaugă Ressi.

    El crede că dacă vrei să atragi capital în ţara ta pentru a avea un ecosistem de finanţare destul de puternic ai doar două modalităţi prin care o poţi face: prin reduceri de taxe sau prin stimulente.

    Adeo Ressi a colaborat cu guvernul din Singapore pentru a gândi un program naţional prin care să creeze un hub de finanţare şi de inovaţie. „Lucrez cu guvernul pentru a construi un sistem de tip matchmaking. Ei au făcut un sistem destul de agresiv, în care statul pune 85% din fond, iar privatul pune 15%. Rezultatul? Şapte ani mai târziu, toată lumea se mută către Singapore. Dacă vrei să atragi capital, în toată Asia, mergi în Singapore, pentru că există mai multe fonduri decât în toată regiunea”, adaugă el.

    Ce altceva mai poate face un guvern? Ressi crede că există doar două variante: reduceri de taxe şi stimulente. Iar în unele cazuri ajută să ţii uşa deschisă pentru imigranţi. „Dacă te uiţi în SUA, imigraţia a fost oprită efectiv de Donald Trump, iar Canada a decis să deschidă uşile. Deci acum, dacă te uiţi la noii antreprenori, noile fonduri, se întâmplă mai multe lucruri în ecosistem în Canada decât în SUA”, spune el. Întorcându-ne la România, una dintre variantele pentru care poate opta un guvern este cea a reducerii de taxe – într-un mod care generează de fapt mai multe venituri la buget.

    „Pe partea de taxe trebuie să fii cât poţi de agresiv, dar şi de inteligent. Reducerea impozitului aplicat pe câştigurile obţinute din investiţii este o idee foarte bună, prin care ajuţi indivizi care vor să îşi asume riscuri să facă bani, dar în acelaşi timp asta îţi ajută economia să crească semnificativ. Pentru că start-up-urile plătesc taxe, cumpără produse şi servicii cu taxe aplicate şi angajează oameni care plătesc taxe şi impozite. Deci acel puţin pe care îl pierzi prin reducerea impozitelor este câştigat prin mai multe metode şi chiar înmulţit”, spune Ressi. El dă exemplul Berlinului şi spune că în urmă cu 20 de ani era un oraş sărăcăcios şi lipsit în mare parte de inovaţie. Printr-un plan de transformare majoră, Berlinul a ajuns unul dintre principalele huburi de finanţare din Europa.

    Cum se construieşte un start-up?

    Din experienţa sa de „antreprenor în serie”, Adeo Ressi recomandă ca fondatorii să construiască start-up-uri pentru viitor, nu pentru a le vinde. El se recomandă drept „inginer social” (n.r.: social engineer) şi spune că vrea să schimbe lumea start-up-urilor, ajutând antreprenorii cu idei curajoase.

    „Am înfiinţat şi am închis mai multe afaceri, iar unele încă sunt funcţionale. Ce am învăţat ca antreprenor este că atunci când construieşti ceva trebuie să o faci ca să reziste, nu ca să îl vinzi. Când vinzi un proiect, de obicei moare. Poate nu moare în totalitate, ci se preschimbă în altceva, dar de cele mai multe ori moare în totalitate. Dacă vrei să construieşti ceva, construieşte pentru viitor, condu-l pentru mult timp şi în loc să vinzi gândeşte-te cum poţi preda ştafeta unui alt lider care va susţine şi dezvolta viziunea în continuare”, accentuează Adeo Ressi.

    El pune foarte mare accent pe ideea de aliniere la viziunea unui fondator şi a unui proiect, astfel încât sfătuieşte antreprenorii să atragă finanţare doar din surse pe care le pot alinia crezului lor. „Dintr-o perspectivă antreprenorială ar trebui mereu să atragi capital de la cineva care are o viziune şi valori aliniate cu ale tale şi cu ale companiei tale. Deci când construieşti un business vrei ca tu, echipa ta, investitorii, clienţii şi toată lumea să fie aliniată cu viziunea şi valorile tale”, crede Ressi.

    Dar unde poţi găsi aceşti investitori? Ce faci când mare parte din capitalul privat disponibil la nivel global stă în vistieriile marilor companii?

    „Momentan, unele dintre cele mai mari sume sunt blocate în cuferele şi profiturile marilor corporaţii. Aceste companii mari vor fi rupte în bucăţi în următorul deceniu şi vor fi nevoite să se reinventeze.”

    Astfel, Ressi explică regula de 20%, aşa cum o numeşte el, prin care marile companii se pot reinventa constant, pot ajuta ecosistemul şi îşi pot păstra cea mai mare parte din câştiguri.

    „Perspectiva mea este că orice business mare de astăzi ar trebui să ia 20% din profiturile lor şi să le investească înapoi în inovaţie. Jumătate dintre ei trebuie să fie în investiţii în afara businessului, adică în start-up-uri şi alte proiecte, iar ceilalţi jumătate înapoi în business. Dacă această regulă ar fi urmată, ar reuşi să păstreze mare parte din profituri, dar şi o şansă mai mare să supravieţuiască inovaţiei. Dacă nu fac asta, au şanse mari să ajungă următoarele General Electric sau Sears”, crede CEO-ul Founder Institute.

    În cadrul interviului, el a discutat şi despre consumator, în special despre consumatorul viitorului. Astfel, potrivit lui, consumatorii din deceniul următor sunt adolescenţii de astăzi, iar pentru a-i deservi pe aceştia, cei care fac produse şi servicii trebuie să le urmărească foarte atent comportamentul.

    „Peste zece ani, clienţii vor fi cei care au acum 15 ani şi sunt adolescenţi. Dacă te uiţi astăzi la aceşti oameni, ei sunt una dintre cele mai diferite generaţii pe care le-am văzut. Valorile, credinţele lor sunt diferite, le pasă de planetă şi cheltuie bani doar pe lucrurile de care le pasă. Eu nu văd un viitor în care motoarele cu combustie, spre exemplu, vor fi cumpărate vreodată de un tânăr care are acum între 15 şi 25 de ani. Viitorul arată bine pentru că avem o generaţie de consumatori cărora le pasă de lume”, conchide Adeo Ressi.

  • O multinaţională vrea să se retragă din România/ Europa de Est, „călcâiul lui Ahile” pentru acţionari

    Acţionarii CEZ s-au arătăt nemulţumiţi de strategia companiei din zona Europei de Est şi au apreciat, în cadrul unei adunări generale, că managementul companiei nu poate asigura profitabilitatea pe termen lung în România, Albania, Bulgaria sau Turcia, arată ZF, care citează surse din piaţă. În 2017 CEZ a lansat procedura de vânzare a activelor din Bulgaria.
     
    În ultimii ani, pe piaţa românească de energie au existat mai multe informaţii cu privire la vânzări ale unor operaţiuni ale grupurilor străine, tranzacţii care însă nu s-au materializat.
     

  • Cum ar arăta o grevă a corporatiştilor de la Microsoft sau Oracle de la Bucureşti şi de ce s-ar organiza una

    În Ungaria, salariaţii de la fabrica Audi au declanşat o grevă, care a perturbat o parte din lanţul Volkswagen: angajaţii cer salarii ca ale celor din vest.
    Ungurii sunt mai prost plătiţi decât cei din Cehia, care au salarii mai mari cu 25%, din Slovacia – cu 28% mai mult, din Polonia – cu 39% mai mult, sau din Belgia, de 3,6 de ori mai mult, scrie Bloomberg.
    Văzându-i pe colegii lor unguri în stradă, şi cehii au ameninţat cu greva dacă nu li se cresc salariile.
    La noi, parcă acum doi ani de zile salariaţii de la Dacia au vrut să facă o grevă tot pe tema majorărilor salariale, dar nu au făcut comparaţie cu salariile colegilor lor de la Paris, ci doar discutau cu conducerea fabricii procentul de creştere.
    Extinzând puţin subiectul, m-am întrebat cum ar arăta o grevă corporatistă la Bucureşti, la Microsoft, la Oracle, la IBM, la HP, la Ubisoft etc.

    Pentru ce ar protesta angajaţii?
    Pentru majorări salariale? Salariile din IT, din România, depăşesc pe medie 1.500 de euro, iar cei din marile companii sigur au peste 2.000 de euro pe lună.
    Ar vrea să aibă aceleaşi salarii ca şi cei de la Seattle, San Francisco, New York?
    Ar protesta pentru condiţiile de muncă? În IT, companiile nu mai ştiu ce să le ofere angajaţilor ca să vină să lucreze pentru ele sau ca să rămână. Cafeaua este gratis, iar cafeterii există la fiecare clădire de birouri.
    Pentru mâncarea de la cantină, firmele de catering nu mai ştiu ce să ofere astfel încât clientul, angajaţii lui să fie mulţumiţi.
    Pentru ce să mai protesteze? Pentru facilităţile din birouri, culoarea e verde şi nu albastră, este masă de tenis şi nu este masă de biliard, colegii de la IBM au fotolii care se întind şi unde lumea poate să doarmă, iar noi nu avem etc.?
    Pentru abonamentele la clinicile medicale – îmi place mai mult la Regina Maria decât la MedLife şi invers? Pentru abonamentele la sală sau pentru cele de la dans, de la tango, pentru abonamentele la tenis?

    Pentru bonusuri?
    Pentru birocraţia corporatistă, care a ajuns mult mai puternică decât cea de la stat?
    Pentru rigiditatea unei multinaţionale în ceea ce priveşte ideile revoluţionare? Pentru faptul că locurile de conducere sunt ocupate şi sunt date?
    Corporatiştii din IT nu prea ar avea motive de grevă, aşa cum se înţelegea acest cuvânt în celelalte decenii.
    Pentru cei din IT, care sunt vânaţi de companiile concurente tot timpul, noţiunea de grevă, noţiunea de sindicat aproape că nu există.
    Pentru că salariile lor sunt cu mult peste piaţă, revendicările clasice – creşteri de salarii şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă – nu mai există.
    Pentru că lumea IT-ului a câştigat teren peste tot în lume, şi în România, străzile sunt liniştite, iar avioanele low-cost sunt pline de city-breakuri sau de vacanţe. Doar dacă nu ar merge metroul, la Pipera sau Barbu Văcărescu, ar putea să iasă în stradă.
    Din acest punct de vedere, cei aflaţi la putere pot să răsufle uşuraţi.
    Managementul companiilor are suficiente resurse pentru a ţine liniştea în companii şi a oferi angajaţilor tot ce le trebuie, pentru a-şi atinge ţintele de vânzări, de creare de produse, de asigurare a serviciilor către clienţii.
    Strada a fost înlocuită de reţelele sociale.
    Strada a fost înlocuită cu Facebook, platformă care conectează lumea şi unde fiecare poate să spună ce are pe suflet.
    Nu toată lumea înţelege cum este cu profitul, cum este cu pierderile raportate de multinaţionale, dar toată lumea a prins această idee – că multinaţionalele, investitorii străini nu fac profit deliberat pentru a nu plăti impozite, reducând astfel şansa românilor de a trăi mai bine!
    A prins foarte bine expresia că multinaţionalele îi storc pe români, duc profitul peste graniţă, lăsând în România numai găuri şi pierderi.
    Bineînţeles că aceste lucruri, spuse mai ales de la înălţimea unor funcţii, au prins la salariaţii din alte sectoare, de la stat şi din sectorul privat autohton, dar încep să se vadă şi nişte muguri între angajaţii de la multinaţionale.
    Cine ştie, poate vor protesta că firma unde lucrează face prea puţin profit!

  • Scrisoare deschisă pentru premierul Dăncilă, după ce Volkswagen a anunţat că este în căutare de facilităţi de producţie în Europa de Est

    Consiliul de supraveghere al Grupului Volkswagen, cel mai mare producător de automobile din Europa şi al doilea cel mai mare producător auto din lume, a anunţat vineri, 16 noiembrie, că este în căutarea unei facilităţi de producţie în Europa de Est.
     
    „Decizia face parte din noul plan de atribuire a uzinelor Volkswagen. Astfel, fabricile din Emden şi Hanovra (Germania) se vor axa pe producţia de maşini electrice, iar producţia Passat din Emden se va muta în uzina Kvasiny, Republica Cehă. Din acest motiv, producţia modelelor Škoda Karoq şi Seat Ateca, în prezent în Kvasiny, va trebui mutată, începând cu anul 2023, într-o altă uzină pe care grupul vrea să o deschidă în Europa de Est. Decizia Volkswagen confirmă interesul în creştere al industriei auto pentru Europa de Est. În ultimii ani mai mulţi importanţi producători din industrie au ales să investească în regiune, printre aceştia numărându-se Jaguar Land Rover în Slovacia, Volkswagen în Polonia şi, respectiv, Mercedes Benz şi BMW în Ungaria”, reaminteşte Mureşan, în scrisoarea trimisă luni.
     
     

  • Start-up-ul local Retargeting.biz se poziţionează în topul partenerilor principali Facebook din Europa de Est

    Lansată în 2013 de Rareş Bănescu, Retargeting.biz este în momentul de faţă Facebook Marketing Partner şi Google Premium Partner. Totodată se clasează în topul celor mai apreciate companii la nivel mondial de către Facebook, devenind partener oficial.

    “Sunt extrem de bucuros că rezultatele Retargeting.biz au ajuns să îi surprindă pe cei de la Facebook şi că doar în 3 luni de la lansarea Programmatic Ads am reuşit să devenim printre primele companii partenere Facebook şi Google din Estul Europei. Sunt foarte mândru de echipa Retargeting.”, spune Rareş Bănescu, founder şi CEO Retargeting.biz.

     

  • Automobilul românesc – 83 de ani de evoluţie, de la Ford V8 şi Malaxa la Dacia Duster şi Ford EcoSport

    Primele autoturisme produse pe teritoriul actual al României au fost asamblate la uzina Marta din Arad în toamna anului 1905, oraş care la acea vreme făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, iar acestea erau realizate sub o licenţă a americanilor de la Westinghouse, potrivit cărţii „Scurtă istorie a fabricaţiei de autoturisme în România“. 

    Având în vedere avântul economic din anii ’30, tot o companie americană, Ford, a decis să construiască în 1935 hala de producţie de pe calea Floreasca, iar anul următor a fost inaugurată producţia modelului Ford V8. Totul începe însă în 1931, când Ford deschide o reprezentanţă de vânzări în România, iar ulterior guvernul de la Bucureşti înaintează o ofertă pentru construcţia unei uzine. Producţia era de circa 2.500 de automobile şi camioane V8 anual şi era cea mai modernă din partea aceasta a Europei.

    Americanii au produs maşini până în 1940, când, odată cu intrarea în război a României alături de Germania nazistă importurile din SUA au încetat, iar în 1948 compania a fost naţionalizată. Ulterior, cei de la Ford au încercat o reluare a discuţiilor, însă fără niciun rezultat. Ford a revenit însă în România cu producţie în martie 2008, odată cu preluarea uzinei de la Craiova, unde în prezent produce SUV-ul EcoSport, devenind primul constructor care asamblează peste 100.000 de maşini anual.

    În 1945, la Reşiţa, în România a fost proiectat şi produs automobilul Malaxa.

    Acesta era totodată şi primul automobil proiectat de ingineri români. Aceasta avea un motor cu trei cilindri şi dezvolta 30 CP. Avantajul său era legat de consumul scăzut, de numai 10 litri/100 km, de aproape trei ori mai puţin decât multe dintre automobilele de la acea vreme. Producţia a fost oprită după ce linia de asamblare a fost mutată în URSS.

      Dar din URSS a venit şi „inspiraţia“ pentru vehiculele IMS, transformate ulterior în ARO, şi camioanele Steagul Roşu Bucegi şi Carpaţi. Din vest au venit autoturismele, momentul cel mai important fiind anul 1965, când autorităţile de la Bucureşti au lansat o cerere internaţională pentru achiziţia unei licenţe de autoturism.

      La jumătatea anilor ’60 parcul auto românesc număra numai 50.000 de maşini, potrivit cărţii „Scurtă istorie a fabricaţiei de autoturisme în România“. În anii ’50 şi ’60 încă circulau multe dintre maşinile din perioada interbelică, însă o parte dintre acestea au fost vândute la export. Cele care au rămas au fost puternic modificate din cauza lipsei pieselor originale. Din acest motiv nu mai există niciun Ford V8 produs în România care să poată fi restaurat.

    Primul autoturism produs în România după război a fost IMS 57, pornind de la piesele realizate la Întreprinderea Metalurgică de Stat din Câmpulung Muscel, în 1957. Era un automobil de teren, 4×4. Şasiurile echipate la Câmpulung erau ulterior transferate la uzina Vasile Tudose la Colibaşi – actuala Automobile Dacia – unde erau vopsite.

    Ulterior, pentru viitorul model, M461, era utilizat un motor derivat din cel al camionului Steagul Roşu Carpaţi, motor care la rândul lui era derivat din celebrul Ford V8 produs în anii ’30 pe calea Floreasca. Ulterior, după criza petrolieră din 1973, maşinile ARO au primit motoare diesel mai economice, livrate de Tractorul Braşov.

    Modelul de atunci, M461 cu motor diesel, s-a produs în peste 80.000 de exemplare, dintre care aproape 60% au fost livrate la export. Datorită performanţelor sale în teren accidentat, maşina a parcurs trasee în competiţii specializate precum cele transafricane sau în munţii Himalaya, maşina concurând de la egal la egal cu celebrele off-roadere de la Land Rover.

    Ulterior gama ARO a fost extinsă, iar exporturile au continuat să crească, în România numai extrem de puţini având acces la achiziţia unui ARO. Mai mult, şi în anii ’90 unii clienţi plăteau preţ dublu pentru a avea posibilitatea de a cumpăra un SUV românesc. Din această cauză, alături de importurile de second-hand, cererea pentru ARO s-a prăbuşit ulterior inclusiv în România, iar toate tentativele de privatizare au eşuat. După 2006 uzina a fost „rasă“ şi vândută la fier vechi. Din cauza utilajelor extrem de vechi, a tehnologiilor uzate, precum şi a fiabilităţii scăzute, ARO a dispărut. 

    Din 1990 şi până în 2004 la ARO au fost numite nouă echipe manageriale, cu mandate de 1-2 ani. Dincolo, la Dacia, din 1990, imediat după Revoluţie, şi până în 2002, uzina a avut un singur director general – Constantin Stroe – cu o singură strategie – aceea de a menţine pe linia de plutire şi a readuce francezii de la Renault la Mioveni. Nicolae Badiu, autorul cărţii „Poarta 3, Maşina cu nume de ţară – Dacia“ povesteşte cum „secretul succesului“ de la Dacia în anii ’90 a fost faptul că Stroe i-a pus în competiţie pe furnizorii de componente pentru a putea ţine costurile în frâu. ARO nu a procedat aşa, iar la Câmpulung costurile au explodat.

    În anii ’60, interesaţi de oferta statului român de preluare a unei licenţe de autoturism au fost cei de la Renault, Peugeot, Fiat, Alfa Romeo şi Morris. Dintre aceste companii, Peugeot şi Renault au intrat în cursa finală.

    Uzina de la Colibaşi a fost construită în mai puţin de doi ani, iar pe 3 august 1968 ieşea primul automobil de preserie de pe linia de asamblare. Pe  20 august a demarat efectiv producţia de serie a Daciei 1100 şi a fost realizată celebra poză cu Nicolae Ceauşescu la volan.

    Producţia de la Mioveni a urcat treptat de la circa 2.000 de unităţi în 1968 spre un maxim de aproape 95.000 înainte de Revoluţie, în 1988.

    dată cu privatizarea din 1999, uzina a urcat spre o capacitate maximă de 350.000 de unităţi şi afaceri totale de aproape 5 miliarde de euro.
    Renault a transformat Dacia în cea mai mare companie românească şi, ce contează şi mai mult, francezii oferă la Mioveni un salariu mediu tipic unor pieţe din Europa Centrală precum Cehia, astfel încât impactul său real asupra economiei este mult mai puternic. Mai mult, la mijlocul anilor ’90 Constantin Stroe a pus bazele Asociaţiei Constructorilor de Automobile din România, care reuneşte producătorii de componente de pe piaţa locală. Venirea Renault în România în 1999 a atras imediat investiţii masive din partea producătorilor de componente. Acum, la aproape 20 de ani de atunci, aproape 220.000 de oameni lucrează în industria auto locală, ce generează peste 25 de miliarde de euro anual. În acest caz, „secretul succesului“ a fost ideea automobilului de 5.000 de euro, automobil ce putea fi produs numai într-o ţară emergentă la începutul anilor 2000 – Loganul. 

    În  2 iunie 2004, la sediul Technocentre, centrul de cercetare al Renault de lângă Paris, Louis Schweitzer, preşedintele companiei, prezenta oficial „automobilul imposibil“ – Logan. În 2010 francezii lansau SUV-ul Duster, model care în prezent reprezintă aproape 70% din producţia de la Mioveni.  Ulterior, gama Logan şi platforma sa au ajuns să reprezinte o treime din vânzările Grupului Renault la nivel mondial. Anul acesta gama va ajunge la un volum de circa 1,6 milioane de unităţi, iar pentru acestea proiectarea a fost realizată de către Renault Technologie Roumanie, la Titu şi în birourile din Bucureşti. 

    În prezent, Dacia şi Ford au pus România pe locul 10 în topul celor mai mari producători de autoturisme la nivel european, iar în acest an ambele uzine ar putea ajunge la un total de aproape 500.000 de maşini. Dintre toate uzinele, Dacia a fost singurul exemplu de succes de la început până în prezent. Uzina Tractorul, spre exemplu, cea mai mare din lume la începutul anilor ’90, cu o cadenţă de 50.000 de tractoare anual, a sfârşit în 2007 drept proiect imobiliar.

    Roman Braşov, altădată uzină-fanion a României, a ajuns să producă numai câteva unităţi anual după ce a fost cumpărată de Ioan Neculaie. ARO a dispărut complet din peisaj, Semănătoarea, fabrică de combine agricole, de asemenea a dispărut, la fel ca şi multe alte fabrici mai mici de tractoare sau utilaje agricole. Doar cei de la Reghin, IRUM, au dezvoltat anul acesta primul tractor românesc construit în ultimii zece ani.

    Pe de altă parte, în locul coloşilor comunişti au apărut fabrici construite de giganţi occidentali. Continental este acum cel mai mare angajator, cu aproape 20.000 de angajaţi, Bosch a investit şi investeşte în cercetare şi dezvoltare, iar Michelin şi Pirelli produc în România unele dintre cele mai avansate anvelope din lume.  

    Constantin Stroe

    Numele lui Constantin Stroe este sinonim cu industria auto locală. El a fost artizanul privatizării uzinei Dacia în 1999 şi este cel care a discutat direct atunci cu Louis Schweitzer, preşedintele Renault de la acea vreme, ideea unui automobil low-cost. El a fost cel mai longeviv director al Dacia, conducând uzina între 1990 şi 2002, şi a fost singurul român acceptat de francezi să conducă uzina cu Renault drept acţionar majoritar. Deşi a condus-o în cea mai grea perioadă, el a reuşit nu numai să o ţină pe linia de plutire, ci a obţinut şi profit şi a realizat singura privatizare de succes din istoria României moderne. Mai mult, el a fondat în anii ’90 şi Asociaţia Constructorilor de Automobile din România, care reuneşte producătorii de componente auto de pe piaţa locală. De asemenea, el a fost implicat direct în discuţii cu giganţii care au venit pe plan local pentru a produce piese auto. Constantin Stroe a încetat din viaţă la sfârşitul anului 2016.

    Tractorul Braşov
    Înainte de 1990, Tractorul Braşov producea circa 50.000 de tractoare anual şi era cea mai mare companie de profil din lume. După 1990, toate tentativele de privatizare au eşuat, iar în total 22.000 de oameni şi-au pierdut locurile de muncă. Odată cu închiderea definitivă în 2007, vechiul sit de producţie a fost transformat în cel mai mare proiect imobiliar din această parte a Europei, locul halelor fiind luat de birouri, blocuri de locuinţe şi un centru comercial.

    Ford România
    Americanii au preluat oficial uzina de la Craiova în martie 2008, în 2009 au început asamblarea utilitarei Transit Connect, iar în 2012 pe cea a monovolumului mic B-Max. În octombrie 2017 B-Max a fost înlocuit de SUV-ul de clasă mică EcoSport, primul automobil din istoria uzinei care va avea o producţie anuală de peste 130.000 de unităţi sau poate chiar 150.000 de unităţi.

    IRUM Reghin
    Tagro este primul tractor românesc produs după 10 ani, ce a presupus o investiţie de peste 4 milioane de euro şi o echipă de 50 de ingineri români. 

  • Cum vrea China să cucerească Europa: Construieşte autostrăzi şi căi ferate, dă bani, constructori şi chiar forţă de muncă

    Circa 250 de companii chineze şi reprezentanţi ai 700 de firme europene au luat parte la eveniment, însă acordurile încheiate şi declaraţiile făcute au fost modeste în amploare şi conţinut. Beijingul nu vrea să supere pe nimeni din vestul Europei în condiţiile în care are nevoie de aliaţi puternici în războiul comercial cu SUA, unii dintre aceştia fiind Comisia Europeană şi Germania. Experţi în relaţii externe şi diplomaţi europeni au avertizat că prin investiţii şi proiecte China îşi cumpără şi influenţă politică în regiune.

    Investiţiile cumulate ale Chinei în Europa Centrală şi de Est (ECE) au ajuns la aproape 10 miliarde de dolari, în timp ce fluxul invers de investiţii este de doar 1,4 miliarde de dolari, a spus la Sofia premierul chinez, Li Keqiang. De asemenea, a explicat oficialul, rezultatele co­o­pe­rarii pe baza reuniunilor în formatul 16 plus 1 din ultimii şase ani au depăşit aşteptările, comerţul dintre China şi statele ECE crescând de la 40 de miliarde de dolari la 70 de miliarde de dolari, cu un avans mediu de 6,5%. Li Keqiang a sugerat că mai multe economii din regiune ar trebui să participe la construirea de parcuri industriale în diferite forme adaptate la nevoile economiei respective. El a invitat in­sti­tu­ţiile financiare din ECE să înfiinţeze sub­si­dia­re în China pentru afaceri, scrie presa chineză.

    Cum vrea China să cucerească Europa: Construieşte autostrăzi şi căi ferate, dă bani, constructori şi chiar forţă de muncă

  • Fermele britanice riscă falimentul, pentru că românii nu vor mai veni după Brexit

    Potrivit unui reportaj realizat de the Guardian, acest fenomen se datorează scăderii valorii lirei sterline, dar şi a creşterii economice în alte ţări din Europa, care fac ca ofertele britanicilor să devină mai puţin atractive, în timp ce angajatorii se luptă să umple registrul comenzilor şi să mărească taxele.
     
    ,,Anul acesta este cel mai greu. Acum 3 ani, ocupam aproape 5,000 de locuri de muncă. Anul acesta, vom ocupa 3,000, 3,500. În iunie, am cheltuit aproximativ 2,000 de dolari pentru reclamele de pe Facebook. Anul trecut, nu a trebuit să investesc nimic”, spune Alexandru Bărbăcaru, director al Est-Vest Services, o agenţie română de angajare pentru muncitorii temporari din Regatul Unit.
     
    În iunie, asociaţia British Summer Fruits a anunţat că membrii ei au avut o scădere a forţei de muncă de 10 – 15% şi se aşteaptă ca până în toamnă, să scadă cu peste 30%.
     
    Bărbăcaru, un veteran în domeniul angajărilor sezoniere, spune că va fi din ce în ce mai greu să se găsească muncitori pentru fermele din Marea Britanie şi că, în ultimul timp, el caută să recruteze lucrători specializaţi precum măcelarii sau sudorii.
     
    Între timp, într-un studiu realizat de Uniunea Naţională a Fermierilor, fermele horticole din Regatul Unit au avut un raport de scădere a forţei de muncă sezoniere de 12,5 %.

    Potrivit the Guardian, în România, una dintre principalele furnizoare ale foţei de muncă, rata şomerilor este la cel mai scăzut nivel din ultimul trimestru al secolului, iar economia a crescut cu 7% în 2017, având cea mai rapidă rată de creştere din UE. Rata şomajului a Bulgaria a scăzut şi ea în ultimii ani şi, în timp ce mulţi est-europeni continuă să îşi părăsească ţara pentru a lucra în regim sezonier, se îndreaptă spre alte state, unde ofertele sunt mai generoase.

     

  • Cupa Mondială de fotbal 2018 începe astăzi în Rusia

    32 de echipe, inclusiv cea a ţării gazdă, au un singur obiectiv la primul turneu final de campionat mondial care are loc în Europa de Est şi anume să obţină trofeul competiţiei. În premieră pentru un Campionat Mondial, ediţia 2018 vine şi cu o noutate tehnologică: arbitrajul video, testat deja în mai multe competiţii importante.

    La ora 17:30, pe Stadionul Lujniki din Moscova, în prezenţa a 80.000 de microbişti şi invitaţi, va începe Ceremonia de Deschidere a Turneului Final al Campionatului Mondial de Fotbal 2018.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro