Marii producători de maşini şi tehnologie se află aşadar într-o goană după cobalt, fără de care nu pot alimenta vehiculele electrice şi telefoanele. Ei se confruntă însă cu o mare problemă: majoritatea cobaltului folosit la bateriile litiu-ion provine dintr-o ţară în care copiii lucrează în mine.
O investigaţie a celor de la CNN a scos la iveală faptul că un număr semnificativ de copii sunt obligaţi să muncească în minele de cobalt din Republica Democrată Congo. Ţara produce aproape două treimi din cantitatea globală de cobalt, deţinând cea mai mare rezervă mondială de minereu.
Amnesty International a evidenţiat problema exploatării minorilor în 2016, în vreme ce Glencore, unul dintre cei mai mari producători de cobalt, a atras atenţia în luna mai că mai multe mine de dimensiuni reduse folosesc exclusiv copii.
„Congo produce mai mult de jumătatea din cantitatea de cobalt din lume”, spune Maria Canadas, şeful Amnesty International. „Iar 20% din exporturile de cobalt din Congo provin din mine din sudul ţării, unde muncitorii scot cobaltul cu mâinile, fără nicio unealtă sau protecţie”, adaugă ea. Mai mult, potrivit unui raport al Amnesty, mulţi dintre muncitorii din aceşte mine sunt copii care lucrează de la răsărit la apus, şapte zile din şapte. „Aproximativ 40.000 de copii lucrează în astfel de mine, potrivit UNICEF”, spune Canadas.
Problema pare să fie din ce în ce mai serioasă: cererea tot mai mare a dus la creşterea cu 400% a preţului cobaltului în ultimii doi ani, iar asta s-a tradus într-un plus cu 18% al producţiei din aşa-numitele „mine artizanale” din Republica Democrată Congo. Reprezentanţii Glencore au declarat, în mai multe rânduri, că nu cumpără materie primă de la minele de dimensiuni reduse, operate în comunităţile locale. Cei de la CNN au aflat însă că e destul de uşor pentru companii să evite negocierile directe cu micii producători, pentru că dealerii din Congo au fost filmaţi cumpărând cobalt fără a verifica locul de provenienţă sau sistemul de lucru din mine. Minereul e apoi trimis la procesare, loc unde e amestecat cu materie primă din alte mine, pierzându-şi astfel caracteristicile iniţiale.
O maşină medie cântăreşte aproximativ 1.300 de kilograme, din care metalele reprezintă aproximativ o tonă: oţel, fier, aluminiu, cupru şi cantităţi mici de platină. Autovehiculele electrice nu au componente metalice grele, cum ar fi motorul cu combustie, dar folosesc sute de kilograme de materii prime pentru baterii: litiu, cobalt, grafit, nichel şi mangan. Dacă producătorii de automobile ar insista, companiile miniere ar putea oferi materii prime produse în condiţii mai bune. Experţii estimează că o astfel de abordare ar creşte preţul unei maşini noi cu cel mult 200 de euro. Însă diferenţa de costuri este încă prea mare pentru unii producători de autovehicule din Germania, care acum realizează mai mult profit ca oricând.
Producători auto precum BMW, Volkswagen sau Daimler au recunoscut că verificarea sursei e un proces extrem de complicat.
Reprezentanţii BMW au declarat pentru CNN că fac toate eforturile pentru „a asigura cele mai înalte standarde în ceea ce priveşte condiţiile de muncă”. Aceştia au mai spus că iau în calcul posibilitatea de a cumpăra cobalt direct de la mineri, evitând astfel minele care exploatează minori.
Apple este o altă companie care poartă discuţii cu mineri ce se supun normelor guvernamentale, după ce a renunţat anul trecut la toate contractele cu minele artizanale.
Volkswagen, care plănuieşte să lanseze mai multe modele electrice, a introdus noi reguli pentru distribuitori, încercând să se asigure că niciun copil nu este exploatat pe lanţul de distribuţie. „Simplu spus, dacă un furnizor sau un subcontractor nu acceptă aceste reguli şi nu ia măsurile necesare, vom fi obligaţi să renunţăm la colaborarea cu acela”, au declarat reprezentanţi ai companiei în decembrie 2017.
Un caz interesant este cel al Tesla, care foloseşte câteva kilograme de cobalt pentru fiecare maşină electrică produsă. Compania a transmis celor de la CNN că achiziţionează majoritatea cobaltului necesar din afara Republicii Democrate Congo şi că se asigură că materialele folosite vin de la surse responsabile. Deşi compania a spus că realizează audituri la faţa locului pentru a verifica operaţiunile desfăşurate de furnizori, un act depus la instituţia americană responsabilă de supravegherea financiară (SEC US Securities and Exchange Commission) a relevat faptul că lanţul de distribuţie nu e chiar atât de bine pus la punct precum l-au prezentat oficialii companiei. „Mulţi dintre furnizorii noştri cumpără materia primă de la distribuitori sau dealeri, nu de la cei care operează minele. Prin urmare, determinarea corectă a originii materialelor e dificilă”, nota actul respectiv.
GM, un alt producător auto important, a transmis că are „toleranţă zero pentru exploatarea minorilor în cadrul lanţului de distribuţie”, finanţând cursuri pentru furnizorii aflaţi în zone de mare risc.
Filiera chineză
Potrivit companiei de consultanţă Darton Commodities, cel puţin jumătate din cantitatea globală de cobalt trece, la un anumit moment dat, prin China. Cei de la Renault au declarat, pentru CNN, că lanţul de distribuţie pentru baterii include şi grupul chinez Huayou, specializat în minerit, care deţine compania Congo Dongfang International Mining. Aceasta din urmă a fost acuzată de Amnesty International în 2016 că achiziţionează cobalt produs în zone din Republica Democrată Congo unde exploatarea minorilor e o practică uzuală.
La solicitarea celor de la CNN, Huayou a anunţat că suspendă procesul de cumpărare a cobaltului de la minele de mici dimensiuni: „Huayou este singura companie chinezească de profil (procesarea cobaltului – n.red.) preocupată de problemele etice legate cobaltul din Republica Democrată Congo”. O sursă a celor de la CNN a declarat însă, sub protecţia anonimatului, că Huayou achiziţionează în continuare minereu prin intermediul unor subcontractori.
În 2012, SEC a introdus o serie de norme ce obligă companiile să ofere detalii despre lanţul de distribuţie, mai ales în ceea ce priveşte materia primă provenită din zone cu o proastă reputaţie. Aceste reguli nu erau însă gândite pentru protecţia minorilor, ci pentru a exista o certitudine că sumele plătite de companiile americane nu ajung să finanţeze grupări militare sau teroriste. Surprinzător, pe lista materiilor prime pentru care se cer explicaţii nu apare şi cobaltul. Uniunea Europeană a anunţat măsuri similare ce vor intra în vigoare în 2021, dar nici de această dată cobaltul nu a fost inclus.
Investiţii majore în mine sunt necesare pentru a evita creşteri puternice de preţuri care ar determina stagnarea reducerilor de costuri pentru baterii, indică analiştii de la Bloomberg New Energy Finance într-un raport. Deficitul de cobalt ar putea apărea mai devreme decât se estimase anterior, iar acesta ar putea ameninţa vânzările de autovehicule electrice în următorii cinci până la şapte ani, potrivit raportului.
O soluţie ar putea veni din Australia, care deţine a doua cea mai mare rezervă de cobalt din lume 1,1 milioane de tone sau 15% din cantitatea globală disponibilă. „Suntem în discuţii cu zece producători de baterii”, a declarat pentru Reuters directorul agenţiei australiene care gestionează resursele subterane, Benjamin Bell. „Companii din Germania, Japonia, China sau Coreea de Sud sunt în contact cu noi pentru că au înţeles că materia primă din Republica Democrată Congo nu va mai fi considerată acceptabilă peste o anumită perioadă de timp.” El admite însă că exploatarea este mult mai scumpă în Australia.
Cu toate acestea, mai multe companii au început deja afaceri: Aeon, un concern din Queensland, a demarat la finalul lui 2017 un proiect în valoare de 23 de milioane de dolari. Un alt exemplu este Clean TeQ, care a început ca o companie specializată în tratarea apei, dar după achiziţionarea unei exploatări miniere a ajuns la o capitalizare de piaţă de aproape 650 de milioane de dolari.
O reacţie interesantă a venit din partea Suediei, care – deşi nu deţine resurse semnificative – a anunţat recent că îşi va intensifica eforturile de a descoperi minerale preţioase cum sunt cobaltul şi litiul, componente de bază în producţia de baterii. Guvernul ţării va investi 10 milioane de coroane (1,26 milioane de dolari) în următorii doi ani pentru a descoperi existenţa acestor minerale, considerate importante pentru creşterea viitoare a economiei ţării. Mai mult, agenţia guvernamentală Geological Survey of Sweden (GSS) crede că există potenţial pentru extinderea producţiei de minerale mai neobişnuite, ca tungstenul, şi pământuri rare.
Richard Muyej, guvernator al provinciei Lualaba din sudul Republicii Democrate Congo, le-a explicat celor de la CNN că deşi problemele persistă în anumite mine, situaţia generală s-a îmbunătăţit în ultimii ani. „Drumul nu e întotdeauna uşor, pentru că trebuie să schimbăm obiceiuri şi mentalităţi, iar oamenii din Congo se află într-o situaţie financiară vulnerabilă”, a spus Muyej. El şi-a exprimat de asemenea frustrarea faţă de contrastul dintre sărăcia congolezilor şi bogăţia companiilor care vin să cumpere cobalt. „Trebuie să lucrăm împreună pentru a asigura transparenţa exploatării şi a producţiei”, a subliniat guvernatorul. „Dacă aceste multinaţionale au intenţii bune, atunci să vină să discute cu noi.”
