Înainte să vedem cine sunt cei sub 40 de ani pe care i-am selectat şi pe care am pariat la ediţia din anul acesta, este bine să dăm timpul înapoi şi să răsfoim prima apariţie a acestui produs editorial.
Uitându-mă pe cei 100 tineri din 2006, cred că Business Magazin a avut mână bună. Călin Drăgan de la Coca-Cola, care atunci avea 39 de ani şi era în România, acum conduce operaţiunile gigantului american din Asia, având pe mână 10 miliarde de dolari. Cred că nu mai este niciun manager român care să aibă în subordine o asemenea cifră de afaceri.
Călin Fusu, care atunci avea 31 de ani, conduce în continuare Neogen, compania care deţine al doilea site de recrutare din România – Bestjobs. În cei 12 ani a mai lansat în şase ţări vivre.ro, un business de peste 40 de milioane de euro pe an, având ca ţintă să ajungă la afaceri de 100 de milioane de euro.
Bogdan Georgescu, care în 2006 avea 31 de ani, nu mai este la Colliers, dar în schimb a făcut unul din cele mai interesante start-up-uri – Bookster – prin care închiriază angajaţilor din companii (firma plăteşte) cărţi. De la el am aflat ce citiţi voi – cărţi de introspecţie personală, cărţi de leadership şi cărţi în urma cărora vă puneţi întrebări. De aici am tras concluzia că foarte mulţi dintre cei care ocupă poziţii de conducere, de top sau middle management, vor să devină lideri mai buni, dar în acelaşi timp încearcă să găsească răspunsuri la întrebări legate de cariera lor, dacă sunt în domeniul potrivit şi la timpul potrivit.
Simona Constantinescu avea atunci 32 de ani şi lucra pentru George Copos la Ana Hotels. Săptămâna trecută a revenit din nou în poziţia de CEO la Ana Hotels, după zece ani. Ironic, de multe ori ne întoarcem de unde am plecat.
Dorel Piti era bancher la Bancpost, iar acum lucrează în Elveţia pentru cea mai mare bancă elveţiană – UBS.
Dragoş Cincă – unul dintre creatorii Flamingo – era pe val în 2006, dar viaţa nu a fost pe un val de creştere. Flamingo a dat faliment între timp, iar Dragoş Cincă este acum investitor imobiliar.
La fel s-a întâmplat şi cu soţii Funghină de la K-Tech Ultra Pro, business care s-a prăbuşit în criză.
Cred că mai bine de o treime dintre cei care au fost în prima generaţie de tineri manageri şi-au păstrat profesia şi angajatorul, bineînţeles urcând în carieră (Codruţ Pascu de la Roland Berger, Ştefan Iordache de la Leo Burnett, Adrian Boţan de la McCann, Teddy Dumitrescu de la Publicis, Cornel Marian de la Oresa, Răsvan Radu de la UniCredit, Cristian Sporiş de la Raiffeisen, Lucian Anghel de la BCR sau Marian Năstase de la Alro), iar cei care aveau afaceri proprii au reuşit să le ţină în continuare (Dan Ostahie de la Altex, Zoltan Szigeti de la The Group, Octavian Pantiş de la TMI/Qualians, Florentin Ţuca de la Ţuca Zbârcea & Asociaţii).
Răsfoind ediţia din 2010 a tinerilor manageri de top, am regăsit-o pe Amalia Buliga, CEO-ul Diverta de atunci şi acum. De asemenea, l-am regăsit pe Ilan Laufer, care atunci era în retail, dar între timp, în 2016, a ajuns ministru în guvernul PSD.
Tot în 2010, Camelia Ene era director de vânzări la grupul petrolier MOL România, pentru ca acum să fie CEO.
În 2011 Bogdan Speteanu conducea la 33 de ani BCR Leasing, poziţie pe care o deţine şi în prezent. Fady Chreih conducea Regina Maria, poziţie pe care o ocupă şi astăzi, dar având în spate un business de cinci ori mai mare. Bogdan Oşlobeanu era la 33 de ani director în Rompetrol, iar acum este CEO-ul dezvoltatorului imobiliar Impact.
Antonio Eram deţine în continuare Netopia, la fel ca şi Alex Lăpuşan cu Zitec.
Băncile RBS şi Millennium nu mai există.
Ce i-a ţinut pe aceştia în funcţie şi cum de au reuşit cei care au avut afaceri să le păstreze după 12 ani, deşi între timp au fost loviţi de o criză? Ambiţia, determinarea, energia, dorinţa de a face lucruri mari, dorinţa de a se bate cu alţii în modul cel mai pozitiv şi credinţa că nu sunt mai prejos de alţii.
Aceste calităţi sunt valabile şi pentru celelalte generaţii, deşi tinerii manageri sunt mai puţin antreprenori, preferând poziţii de top în corporaţii, unde salariile sunt plătite la timp, unde businessurile de multe ori sunt aşezate, iar 90% din venituri vin din rutină.
De partea cealaltă, în companiile antreprenoriale româneşti avem mai puţine nume de executivi, pentru că imaginea companiei se identifică cu cea a proprietarului.
Multinaţionalele sunt mult mai deschise în a-şi prezenta liderii către media, pentru ca în viitor aceste poziţii să fie căutate şi râvnite şi de către alţii.
Ce au managerii străini, expaţii şi nu au managerii români? Într-o discuţie la ZF Live cu Iuliana Cernat, câştigătoarea din 2018 a bursei MBA oferite de Vienna University în parteneriat cu ZF, ea spune – după ani de experienţă petrecuţi în Raiffeisen sau UniCredit –, că românilor le lipsesc organizarea şi urmărirea obiectivelor stabilite. În rest au de toate, fiind mult mai buni în găsirea de soluţii.
Când vom avea organizare şi ţinte, vom cuceri lumea, aşa cum a făcut-o Călin Drăgan de la Coca-Cola.
Pentru a încheia cronica, m-am gândit că este bine să ne aducem aminte cum era 2006, când am lansat prima ediţie a catalogului Business Magazin 100 Tineri manageri de top: PIB-ul era de 97 de miliarde de euro, acum este dublu; euro era cotat la 3,5 lei, acum este 4,65 lei; francul elveţian era cotat la 2,2 lei – mulţi plâng după acest curs; EURIBOR era la 3%, acum este -0,8%; dobânda BNR era de 8,75%, acum este de 2,5% şi facem scandal; inflaţia a fost de 4,87%, aproximativ cât este şi astăzi; dobânda la creditele în lei era de 13,6%, acum ROBOR este de 2,85%; salariul minim era de 330 de lei, iar salariul mediu de 866 de lei, acum salariul minim este de aproape 1.200 de lei, iar cel mediu de 2.700 de lei.
Proiectul Business Magazin 100 Tineri manageri de top continuă pentru că vrem să lăsăm o moştenire şi generaţiilor viitoare: culegeri care să arate cine au fost cei care au condus şi care au avut afaceri în România de tineri.
