BusinessMagazin

Tag: ciocolata

  • Mai rău decât în anii ’90: Sucuri expirate reetichetate şi ambalaje de ciocolată „pictate” manual, descoperite în magazine dintr-un mare lanţ comercial

    Constantinescu a spus că au fost descoperite multe abateri, între care promoţii expirate, traduceri incomplete, informaţii înşelătoare, ori lipsa informaţiilor cerute de actele normative în vigoare, plus deficienţe majore la raionul de legume-fructe.

    „Au fost descoperite produse gen cafea doar cu aromă, sosuri “de”, dar care conţin numai arome, înlocuiri de etichete etc. (…) Este de menţionat faptul că în timpul controlului s-a încercat <remedierea> unor deficiente, ajungându-se la lucruri comice, cum ar fi o ciocolata ambalată, <pictată manual>, încercând să acopere astfel o promoţie expirată”, a declarat Horia Constantinescu.
     
    Şeful CJPC Constanţa a precizat că reprezentanţii celor patru magazine aparţinând aceluiaşi lanţ de supermarket-uri au fost invitaţi la sediul OCP, deoarece „abaterile constatate sunt, în mare majoritate repetate”, afirmând că ar putea solicita închiderea acestora până la un an.
     

  • Povestea lui John Cadbury, antreprenorul care a fondat unul dintre cele mai cunoscute branduri de ciocolată din lume

    John Cadbury s-a născut pe 12 august 1808 în Birmingham, Marea Britanie, în familia lui Richard Tapper Cadbury şi a soţiei sale, Elizabeth Head. A urmat cursurile şcolii Joseph Crosfields Quaker în Harshill, Warwickshire, însă nu şi-a continuat pregătirea cu studii superioare şi nu a urmat niciun stagiu militar, deoarece făcea parte din gruparea religioasă protestantă a quakerilor, care impunea anumite restricţii,
    De aceea, la fel ca mulţi alţi quakeri ai timpului, Cadbury şi-a canalizat eforturile spre business şi, în 1824, a deschis o băcănie în Birmingham, unde vindea, printre altele, ceai, cafea, cacao şi ciocolată de băut. Şapte ani mai târziu, antreprenorul a cumpărat un depozit cu patru etaje, pe care l-a transformat în unitate de producţie. În 1847, businessul s-a mutat într-o nouă fabrică din centrul Birminghamului, care avea conexiune cu canalul de navigaţie al oraşului, şi de aici cu toate celelalte porturi din Marea Britanie, facilitând astfel comerţul produselor Cadbury.
    În 1826, antreprenorul s-a căsătorit cu Priscilla Ann Dymond, care a murit doi ani mai târziu. El s-a recăsătorit în 1932 cu Candia Barrow şi au avut şapte copii: Ioan, Richard, Maria, George, Joseph, Edward şi Henry.
    În 1847, compania a produs primul baton de ciocolată Cadbury. Între timp, fratele antreprenorului, Benjamin, s-a alăturat la rândul său businessului, până în 1860, când cei doi fraţi şi-au dizolvat parteneriatul. În 1861, după moartea soţiei sale, John s-a retras de la conducerea companiei, ca urmare a stării sale de sănătate care se înrăutăţea treptat, funcţia fiind preluată de fiii săi Richard şi George.
    Aceştia au investit fiecare în business câte 4.000 de lire sterline (echivalentul a 600.000 de lire sterline de astăzi), pe care îi primiseră moştenire de la mama lor. În 1879, ei au dezvoltat Bournville, un aşa numit sat-model (concept apărut la sfârşitul sec. XVIII, când industriaşii au început să construiască în preajma centrelor muncitoreşti un tip de comunitate ideală pentru a le oferi angajaţilor condiţii mai bune de trai), în prezent o suburbie importantă a oraşului Birmingham. În această suburbie, de pildă, nu era permisă comercializarea alcoolului în baruri sau puburi; rezidenţii s-au luptat pentru a menţine acest lucru, în martie 2007 câştigând o bătălie în instanţă cu cel mai mare lanţ de supermarketuri din Marea Britanie, Tesco, pentru a împiedica vânzarea de alcool în magazinul local al retailerului.
    Bournville a devenit totodată şi principalul centru de fabricaţie din Marea Britanie a produselor Cadbury.
    John Cadbury a murit pe 11 mai 1889. În 1905, Cadbury a lansat unul dintre produsele sale cele mai cunoscute, ciocolata Dairy Milk, în acelaşi an fiind creat primul logo al companiei. În 1920, producătorul britanic de ciocolată s-a extins şi în afara graniţelor, deschizând prima fabrică internaţională în Tasmania, Australia, urmată la scurt timp de alte unităţi de producţie în Canada, Irlanda şi Africa de Sud. Tot atunci a fost creat noul logo, reprezentat de semnătura fondatorului. Compania a fuzionat în 1919 cu J. S. Fry & Sons, apoi cu Schweppes, în 1969. În 2010, Cadbury a fost achiziţionată în întregime de Mondelēz International (fostă Kraft Foods). În prezent, este al doilea cel mai mare producător de dulciuri din lume, după Mars, şi operează în peste 40 de ţări, cu fabrici în circa 15 ţări, cele mai mari pieţe de desfacere fiind Marea Britanie, Australia, India şi China. În 2016, compania a înregistrat venituri de 3 miliarde de dolari. 

  • Cum arată casa de vacanţă construită din ciocolată – VIDEO

    Locuinţa măsoară 18 metri pătraţi şi a fost realizată de ciocolatierul şi sculptorul francez Jean-Luc Decluzeau; în casa de ciocolată pot înnopta patru oaspeţi.

    Totul în casă este comestibil: pereţii, şemineul sau cărţi sunt toate realizate din ciocolată. Preţul pentru a petrece o noapte aici este de 57 de dolari.

  • Cum ar putea PIERDE unul dintre cei mai mari producători de ciocolată din lume, peste noapte, aproape JUMĂTATE din VENITURI

    Ştirile ar putea alimenta conflictul dintre susţinătorii Brexitului şi cei care s-au opus încă de la început procesului. Hubert Weber, şeful operaţiunilor Mondelez din Europa a declarat celor de la Daily Mail că producţia din Marea Britanie de ingrediente nu poate asigura cantităţile necesare pentru fluxul uzual al companiei. “La fel ca majoritatea sectorului FMCG din Marea Britanie, şi noi ne pregătim pntru un Brexit dur, prin urmare constituim rezerve semnificative de ingrediente şi produse finite.”

    Europa este principala piaţă de desfacere pentru mondelez, generând circa 40% din veniturile globale ale companiei.

    Weber a mai spus că potenţialii cumpărători s-ar putea lovi de preţuri crescute şi o mai mica varietate de produse, dacă înţelegerea post Brexit nu va permite accesul Marii Britanii pe piaţa unică europeană.

  • Cine sunt Jihad şi Johny Jabra, fraţii care au „construit“ şi apoi vândut cafeaua Nova Brasilia, ciocolata Primola şi mai nou birourile The Bridge

    Fraţii Jabra nu se află la prima vân­zare pe piaţa locală, ei fiind de altfel antreprenori în serie, mai exact construiesc şi vând bu­sinessuri, pentru a o lua apoi de la capăt. De câţiva ani ei sunt implicaţi în do­me­niul imobiliar, un sector care de câţiva ani se află „pe val“, cu creşteri ce amintesc de anii 2007-2008. Anterior însă, Jihad şi Johny Jabra au „construit“ afaceri în secto­rul bunurilor de larg consum, pe care le-au vândut unor giganţi interna­ţionali.

    După ce au făcut exitul de la Nova Brasilia (2001) şi Primola (2012), cei doi antreprenori libanezi au renunţat să mai ofere interviuri. De altfel, contactaţi pentru acest material, cei doi nu au dorit să ofere niciun comentariu.
     

  • Cum domină Europa piaţa globală de ciocolată, în timp ce Africa este cel mai mare producător de cacao

    Europa are un apetit de nepotolit pentur ciocolată. Nu doar că este cel mai mare consumator din lume, dar este şi cel mai mare producător şi exportator, cu o cotă globală de piaţă de 70%, potrivit Quartz.

    Însă, în timp ce continentul domină piaţa produselor din ciocolată, ţările africane se află în inima acestui succes, producând şi exportând două treimi din producţia globală de cacao, ingredientul principal din spatele produsului mult iubit de întreaga Europă. Doar Coasta de Fildeş produce o treime din cacaoa lumii.

    Un raport al companiei de agrobusiness intelligence, Gro Intelligence, reliefează numerele şi istoria din spatele comerţului cu ciocolată şi motivul pentru care Europa domină această piaţă. În mai multe moduri, acapararea sectorului de către europeni nu este surprinzătoare ţinând cont că inovaţiile companiilor europene au fost cele care au transformat în primă fază comerţul cu cacao într-o industrie a ciocolatei.

    Ceea ce este surprinzător, este cât de puţin s-a implicat Africa în mai mult de 200 de ani – a fost o sursă majoră de materie primă pentru cea mai mare parte a secolului XX.

    Din 1961, când datele au fost făcute publice, până în 2016, „felia” Africii din totalul exporturilor de ciocolată au ajuns la u procent de 0,9%.

    Încercările Africii de a se implica semnificativ în piaţa de export sunt atât de mici încât Europa nici măcar nu o consideră drept „competiţie”.

    Cei mai mari rivali ai Europei vin din Asia, unde Indonezia creşte din ce înce mai multă cacao şi construieşte o industrie ce ţinteşte clasa de mijloc a Chinei. În ciuda faptului că cererea de ciocolată din China creşte lent, ţara lui Xi Jinping a devenit deja a 11-a cea mai mare piaţă din lume pentru ciocolată.

    În ciuda acestor lucruri, Africa rămâne ţara cu cea mai mare oportunitate nefructificată în ceea ce priveşte capacitatea de producţie, export şi consum.

    Indonezia nu îşi poate extinde producţia de cacao mai mult decât a făcut-o deja. În acelaşi timp, costurile cu forţa de muncă sunt în creştere în Asia. Mai important, antreprenorii locali şi guvernele celor mai mari producători de cacao din Africa, Coasta de Fildeş şi Ghana, încearcă din greu să urce pe lanţul de valoare cacao-ciocolată.

    Într-adevăr, dacă ţări africane precum Ghana, Coasta de Fildeş, Camerun şi Nigeria ar urca pe lanţul valoric, şi-ar reduce expunerea la riscurile care vin asupra preţurilor mărfurilor.

     

     

  • Mars vrea să facă dulciuri „mai sănătoase”. Cel mai mare producător de ciocolată din lume pariază 1 miliarde de dolari pe un sistem de producţie mai „verde” şi se îndreaptă spre micii fermieri în lanţul de furnizori

    „Este o acţiune foarte concretă”, spune Barry Perkin, care conduce segmentul de sustenabilitate în cadrul Mars. „Vom recâştiga înzecit acest miliard”.
     
    Compania este deţinută şi condusă de familia care a fondat-o şi a generată venituri de 35 de miliarde de dolari în 2016. Compania, cu 85.000 de angajaţi, nu produce doar bomboane, ci şi orez, băuturi şi chiar produse veterinare. În plus, Mars deţine o divizie care cercetează nutrienţi din cacao, cunoscuţi drept flavanoli.
     
    Acordul climatic de la Paris din 2015 încheiat de aproximativ 200 de ţări semnatare a trimis un semnal puternic economiei globale legat de decarbonizarea planetei.
     
    Toate industriile, de la petrol la cea financiară, au început să analizeze riscurile care apar din lipsa de acţiuni pro-mediu.
     

  • A renunţat la corporaţie pentru un business care după doi ani are venituri de jumătate de milion de euro – VIDEO

    Aura Oprea spune că exemplul ei este unul reprezentativ pentru generaţia din care face parte: a renunţat la visul unei ascensiuni ierarhice în multinaţională pentru a da frâu liber creativităţii antreprenoriale. Cum s-a concretizat aceasta într-o afacere de 500.000 de euro în doi ani povesteşte într-o ediţie a emisiunii smart business.

    Smart Business este o emisiune în care dorim să vi-i aducem în faţă, în cadrul unui material video publicat pe site-urile şi paginile de Facebook ale Business Magazin şi Ziarului Financiar, pe reprezentanţii noii generaţii de antreprenori, cei care au avut curajul să dezvolte pe piaţa locală afaceri ieşite din tipar.

    Brandul polonez de praline de ciocolată Chocolissimo a fost miza antreprenorială a Aurei Oprea încă din 2015, când a decis să aducă pe piaţa locală această marcă; în prezent, afacerea este formată din vânzarea pralinelor pe o platformă online şi, punctual, în funcţie de colaborările de pe parcursul anului, din comercializarea lor în diverse centre comerciale din Bucureşti. Printre produsele vândute se află pralinele belgiene şi figurinele din ciocolată; un concept propriu de ciocolată personalizată l-au numit telegrame de ciocolată. „Telegramele din ciocolată sunt vedetele noastre fiindcă există o tendinţă în consum ca oamenii să se implice în realizarea produsului, chiar şi la nivel conceptual; prin aceste produse asta oferim  opţiunea de a fi implicat în realizarea lui. Textele acestora variază în funcţie de ocazia pentru care sunt oferite.

    De pildă, unele dintre cele recurente sunt cereri în căsătorie”, explică antreprenoarea. Preţurile sunt cuprinse între 30 şi 150 de lei în cazul telegramelor, iar pentru praline, între 50 şi 200 de lei. Comenzile vin atât de la persoane fizice, cât şi de la clienţi companii; cea mai mare parte a afacerii este generată de segmentul companiilor.

    Chocolissimo a avut anul trecut o cifră de afaceri de 2,3 milioane de lei. Antreprenoarea a observat că pe final de an comenzile cresc cu 200%. Aura Oprea spune că ideea dezvoltării acestei afaceri i-a venit după ce a observat cât de greu se găseşte în România ciocolata albă de calitate: „Ciocolata albă este cel mai uşor de reprodus, dar o ciocolată albă de calitate se găseşte foarte greu deoarece nu are cacao la bază şi de aceea este foarte greu de digerat, la propriu”. În căutările ei pentru acest tip de ciocolată a dat peste Chocolissimo, brand care nu exista atunci pe piaţa locală; spune că, mai mult decât produsul, i-a plăcut prezentarea, modul de prezentare a acestuia. „Nu sunt neapărat o consumatoare înrăită de ciocolată, dar sunt un om de marketing şi mi-a plăcut foarte mult modul de comunicare, în felul acesta m-am dus eu spre ei”, povesteşte ea. Conceptul Chocolissimo este dezvoltat în Polonia, dar pralinele sunt produse în Belgia.

    După ce a identificat potenţialul conceptului şi pentru piaţa locală, Aura Oprea a decis să îşi înceapă propria afacere şi să renunţe ulterior la locul de muncă pe care îl avea atunci: „Este povestea clasică a generaţiei mele  aceea de a lucra mult timp în corporaţie  într-un domeniu pe care l-am studiat şi ulterior să ies şi să mă ocup de businessul meu”. Oprea a studiat  marketingul în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti. După absolvire, a lucrat ca manager de evenimente la Holcim (2013-2014) şi ca specialist în marketing la Farmexpert (2014-2016).

    La final de 2014 i-a venit ideea dezvoltării afacerii cu ciocolată, iar în 2015 a demarat proiectul. „După terminarea facultăţii, la fel ca majoritatea colegilor mei de generaţie, am avut idealuri măreţe de a face parte dintr-o corporaţie, de a ajunge cât mai sus pe scara ierarhică  însă la momentul în care am fost la un pas de a atinge acest vis şi când am fost cât mai aproape de corporaţie, nu m-am regăsit în povestea de acolo.” Spune că, deşi nu este genul de persoană care să militeze împotriva corporaţiilor, recunoaşte că, uneori, creativitatea angajaţilor este limitată într-un astfel de mediu: „Într-un mediu corporatist, creativitatea îţi este de multe ori diminuată; acesta este motivul care m-a determinat pe mine să ies din corporaţie; sunt o persoană cu iniţiativă – am fost tot timpul genul acesta de iniţiatoare.”

    De altfel, faptul că are spirit de iniţiativă se reflectă şi în modul în care a abordat discuţia cu producătorii polonezi de ciocolată: le-a trimis un e-mail în care le-a povestit despre dorinţa ei de a aduce brandul în România. Prima lor reacţie a fost să refuze: „Mi-au spus că nu erau interesaţi de piaţa din România în acel moment, fără să-mi dea explicaţii clare”. Acest răspuns nu a descurajat-o, ci a determinat-o să le facă o vizită în Polonia, reuşind astfel să îi convingă de potenţialul pieţei locale. „Suntem prost educaţi la acest capitol în sensul că suntem obişnuiţi să consumăm mult şi prost, în detrimentul consumului unui produs de calitate, dar într-o cantitate mai mică”, descrie ea comportamentul consumatorilor români.

    Provocarea, spune ea, este de a îndrepta cât mai mulţi consumatori către ciocolata de calitate, la fel cum se întâmplă în vest. „Majoritatea cumpărăturilor pe site-ul nostru sunt pentru a fi făcute cadou. Comportamentul este diferit de cel din Germania, de exemplu, unde se cumpără pentru consumul propriu”, exemplifică ea. Tânăra descrie, în cadrul emisiunii Smart Business, şi o calitate esenţială pentru un antreprenor: „Cred foarte mult în curaj  mi se pare că este o virtute care îţi permite să le dezvolţi pe toate celelalte, nici măcar constanţă nu poţi avea fără curaj. Cred că asta este important  nu propovăduiesc curajul iraţional, dar cred că în momentul în care ai curaj şi perseverenţă poţi să îţi duci la îndeplinire planurile”.

    Aura Oprea a mizat pe un domeniu în plină dezvoltare: potrivit unei analize a KeysFin publicate anul acesta, producătorii şi distribuitorii de ciocolată ar putea ajunge în 2018 la vânzări record, depăşind pragul de 5 miliarde lei (circa 1 miliard euro), după un avans de 20% anul trecut, pe fondul creşterii puterii de cumpărare a românilor. Potrivit studiului, care a analizat evoluţia pieţei din 2012 până în prezent, principalul indicator care susţine dinamica sectorului este profitabilitatea pieţei. Dacă în 2012 cele 786 de firme producătoare sau distribuitoare de produse din ciocolată raportau un profit net de 107,3 milioane lei, în 2017 se estimează că acesta a fost de 306,1 milioane lei, la un număr de 758 de firme.

    Evoluţia pozitivă a pieţei a venit pe fondul creşterii economice, propulsată de avansul semnificativ al consumului. Pe fondul dezvoltării ofertelor şi mai ales a investiţiilor semnificative în marketing şi promovare, românii s-au arătat tot mai interesaţi de ciocolată. Astfel, chiar dacă potrivit Eurostat un român mănâncă anual mult mai puţină ciocolată decât vesticii – 2,2 kg/cap de locuitor prin comparaţie cu 3 kg per capita în Grecia, 11 kg pe cap de locuitor în cazul elveţienilor – consumul de ciocolată a crescut semnificativ în ultimii doi trei ani, potrivit specialiştilor de la KeysFin.

    Principalul jucător din piaţa românească, pe segmentul de producţie, este Nestlé, cu o cifră de afaceri de 783,6 milioane lei, companie urmată, la mare distanţă, de Kandia Dulce SA, cu 161,4 milioane lei, Heidi Chocolat SA, cu 106,2 milioane lei, Mueller şi Prietenii (19,1 milioane de lei) şi Marco Polo (18 milioane de lei). Pe segmentul de distribuţie, SECA Distribution SA conduce clasamentul cu afaceri de 390,8 milioane de lei în 2016, urmată de Ferrero România SRL (398 milioane de lei), D.R.I.M Daniel SRL (268,7 milioane de lei), Wrigley România (133,7 milioane de lei) şi Almira Trade SRL (130,3 milioane de lei). „Există un studiu faimos în lumea ştiinţifică care face o legătură directă între consumul de ciocolată dintr-o ţară şi numărul premiilor Nobel. Elveţia conduce atât în clasamentul consumului de ciocolată, cât şi în cel al premiilor Nobel obţinute şi se spune că o contribuţie semnificativă o au flavonoidele care se găsesc în ciocolată, dar şi în vin şi care cresc semnificativ activitatea cerebrală, interesul pentru cunoaştere, intuiţia. Dincolo de teorii, cert este că ciocolata reprezintă un produs care şi în România devine semnificativ, iar investiţiile în domeniul sunt pe măsură. Piaţa are un potenţial de creştere semnificativ, iar 2018 va confirma, cu siguranţă, această tendinţă”, au spus experţii de la KeysFin în cadrul studiului.
     

  • În 2017, piaţa torturilor din România a ajuns la aproximativ opt milioane de euro

    „Românii consumă aproximativ 600 de mii de torturi pe an. Produsele se impart în două categorii: torturi din ingrediente naturale şi torturi din prafuri. A doua categorie deţine peste 80 de procente din piaţă, deşi producătorii le comunică drept manufacturate. Clienţii trebuie să fie atenţi la consistenţa cremelor, la tipul de ciocolată folosit şi la frişcă”, declară Laurenţiu Dascălu, asociat Cofetăriile Delice.

    „Pe lângă torturile care se găsesc în mod normal la raft, cofetăriile Delice au vândut, în 2017, peste 2.500 de torturi realizate special pentru diferite evenimente – nunţi, botezuri sau aniversări tematice. În topul preferinţelor se află mousse-ul alb cu fructe de pădure, tortul de ciocolată belgiană, şi torturile tip Trilogia, cu trei tipuri de ciocolată”, spune Laurenţiu Dascălu. Cel mai înalt tort creat pentru un eveniment a depăşit 2.40 metri şi a costat 24 mii de lei.

    Cofetăriile Delice au avut, în 2017, o cifră de afaceri de aproximativ 22 milioane de lei. Businessul are şapte locaţii în judeţul Prahova, şi un număr de aproximativ 170 de angajaţi.

  • Cât costă coşul de Paşte în hypermarketurile bucureştene

    Prin urmare, un kilogram de carne de miel poate fi cumpărat la 27 de lei, iar cei care nu consumă carne de miel pot opta pentru cea de porc, care are preţuri între 13 şi 15 lei/kg, pulpă porc – 13 lei, spată – 15 lei, cotlet porc fără os – 16 lei sau pulpe de pui la 13 lei/kg, aripi de pui la 11 lei/kg, ori vită care are preţ de pornire de la 33 lei/kg. Carnea tocată amestec de vită cu porc costă 17 lei/kg.

    Alte produse alimentare care fac parte din coşul de Paşte sunt: ulei – aproximativ 4 lei, unt pachet 200 grame – între 6 şi 15 lei, margarină 500 gr – 4 lei, făină 2.5 lei, zahăr 2.50 lei, ouă 10 buc – 6-11 lei, ouă 30 buc 15 lei, caşcaval 3.50 lei 100 de grame, brânză de vaci 200 gr 4 lei, lapte – 5 lei litrul, vopsea ouă 40 bani plicul sau ofertă cutie patru culori – roşu, verde, galben şi albastru, pentru 60 de ouă costă 6.80 lei, cafea 500 gr – între 13 şi 17 lei, cozonac între 4 – 20 lei, pască, cu brânză şi stafide, 650 gr – 18 lei, pască cu cremă de ciocolată, 600 gr – 22 lei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro