BusinessMagazin

Tag: ciocolata

  • Un economist şi un IT-ist au renunţat la corporaţie şi îşi petrec aproape tot timpul în bucătărie. După mai puţin de un an de activitate, vor ajunge la venituri de 50.000 de euro

    Ea este economist, iar el e IT-ist. Dar au ajuns să-şi petreacă cea mai mare parte parte a timpului în bucătărie, de unde se nasc cele mai aromate reţete.

    „Făceam de ani buni brioşe din plăcere, experimentam încercând să găsim reţeta perfectă de aluat”, povestesc cei doi antreprenori din Iaşi.
    Demersurile pentru începerea unui business cu aceste mici plăceri (ne)vinovate au fost făcute în urmă cu trei ani, când Maria şi Ionuţ Baltag au angajat o firmă de branding care să le găsească numele perfect pentru ceea ce voiau ei să facă. „Mufftangeria” a fost deschisă efectiv însă abia în iulie 2019.

    „Avem două tipuri de produse, brioşe dulci şi brioşe sărate. Brioşele sărate au apărut din joacă, am făcut un aluat simplu şi l-am combinat cu ce aveam în frigider la momentul respectiv. Apoi am început să căutăm diverse combinaţii şi aşa au ieşit reţetele de brioşe sărate.”
    Au investit 15.000 de euro din economii în echipamente, accesorii pentru gătit, semnalistică şi toate dotările necesare spaţiului de producţie. După deschiderea unităţii din Iaşi, Maria şi Ionuţ Baltag au primit şi o finanţare de 200.000 de lei (peste 43.000 de euro) prin programul Start-Up Nation.

    Banii i-au folosit pentru echiparea cu mai multe cuptoare şi pentru trei aparate de tip vending machine care vor fi amplasate în oraş şi unde se vor pune în vânzarea brioşele sub brandul Mufftangerie. „Pe 15 iulie am vândut prima brioşă. Fiind primul an de activitate, încă încercăm să schiţăm planurile pentru sfârşitul anului. În ultimul trimestru, dorim să ne extindem şi în alte zone, prin amplasarea unor vending machines. Vrem să ajungem la o cifră de afaceri de 50.000 de euro în 2019”, spun cei doi antreprenori.

    Brioşele sunt făcute chiar de ei, în laboratorul care însoţeşte spaţiul de vânzare, iar preţurile variază între 5 şi 10 lei. De pildă, toate brioşele dulci costă 5 lei bucata, iar cele sărate pot fi 7 lei (Jumbo) sau 10 lei (Giant), în funcţie de dimensiune. Brioşele dulci vin în combinaţii diverse, cu ciocolată neagră, fructe sau dulceaţă.

    „Oamenii sunt mereu grăbiţi, caută să mănânce un prânz rapid, pe fugă, aşa că mizăm pe ideea de fast food sănătos. Promovăm branduri locale de băuturi şi lactate ce merg servite foarte bine cu brioşele noastre. Sunt făcute cu drag, sunt fresh, nu folosim adaosuri, potenţiatori, produse congelate sau premixuri”, mai spun Maria şi Ionuţ Baltag.

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă.     
    Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Fika 18 – producţie de croissante (Bucureşti)
    Fondatori: Armand Sima şi Cătălina Opriş
    Investiţie iniţială: 84.000 de euro
    Prezenţă: Bucureşti

    The Sisters Flower Studio – atelier floral (Cluj-Napoca)
    Fondatori: Lucia Sigmirean şi Andreea Popa
    Investiţie iniţială: 5.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 100.000 de euro
    Prezenţă: Cluj-Napoca

    Atelierul de Tarte – bistro-braserie axat pe producţia şi vânzarea de tarte (Bucureşti)
    Fondatori: Radu Darie şi Dragoş Blănariu
    Investiţie iniţială: 60.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2019: 800.000 de euro
    Prezenţă: Bucureşti

    Evertoys – închiriere de jucării, jocuri şi cărţi
    Fondatori: Tiberiu Lupu, Emil Olteanu, Alina Marian
    Investiţie iniţială: 50.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 100.000 de lei (aproape 22.000 de euro)
    Prezenţă: naţională

    Doamne Fereşte – producţie de sosuri şi muştaruri (Iaşi)
    Fondatori: Roxana Jora şi Ioan Dan Niculescu
    Investiţie iniţială: câteva mii de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 20.000 de euro
    Prezenţă: HoReCa

  • Afaceri de la zero. Gabriela Mureşan pictează manual bomboane de ciocolată, pe care le produce într-un atelier din Cluj-Napoca

    Pasiunea pentru ciocolată a deter­minat-o pe Gabriela Mureşan, au­ditor în managementul cali­tă­ţii, să-şi schimbe complet drumul pro­fesional. Astfel, a renunţat la jobul pe care-l avea şi a mers în „patria cio­colatei“, în Belgia, să înveţe tainele realizării acestui produs, iar după doi ani de formare a devenit artizan ciocolatier cu acte în regulă.

    „Mi-am dorit să mă dedic unui domeniu de care sunt cu adevărat pasionată, aşadar mi-am luat curajul în bagaj şi am urmat specializări în Belgia, iar acum suntem un «small batch chocolates», o afacere în care lucrăm exclusiv manual, în loturi foarte mici. Pasiunea m-a îndrumat către antrepre­no­riat“, povesteşte Gabriela Mureşan, fondatoarea Muri Chocolatier.

    Finanţarea businessului a venit treptat, din resurse proprii, după un plan bine pus la punct şi a fost de aproximativ 100.000 de euro. Cu această investiţie a deschis un ate­lier în Cluj-Napoca, unde produce ciocolată arti­zanală, manual, cu materie primă adusă din Belgia şi Franţa.

    „Avem un mic atelier de producţie de ciocolată artizanală. Lucrăm manual toate produsele noastre, pictăm manual bomboa­nele noastre, aşadar capacitatea noastră de producţie de cele mai multe ori este mai mică faţă de cererea pe care o avem“, explică Gabriela Mureşan.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Povestea incredibilă a Pura Nacional, arborele de cacao dispărut mai bine de 200 de ani din care se face cea mai bună ciocolată. Cum a fost redescoperit

    Acest arbore de cacao străvechi îşi are originea în jungla amazoniană şi deţine distincţia de a fi cel mai vechi şi mai rar soi; existenţa sa datează de cel puţin 5.300 de ani. Între secolele al XVII-lea şi al XIX-lea, arborele Pura Nacional a fost cultivat pe scară largă în Ecuador, unde a ajutat la alimentarea a ceea ce era atunci cea mai mare producţie de cacao din lume, scriu cei de la BBC.
     
    Dezastrul a lovit însă curând: o ciupercă s-a răspândit în pădurile de cacao din Ecuador, decimând arborele Pura Nacional. Prin creşterea încrucişată cu soiuri de cacao mai dure, fermierii au reuşit să oprească în cele din urmă răspândirea bolii, dar noii copaci cu rasă încrucişată nu mai produceau acelaşi tip de cacao de înaltă calitate.
     
    Până la începutul secolului XX, experţii au declarat că arborele Pura Nacional a dispărut şi se credea că fructul său s-a pierdut pentru totdeauna.
     
    În 2007, doi americani care furnizau echipamente şi hrană companiilor miniere din jurul Canyonului Marañón, în nordul Peruului, au dat peste un copac cu aspect ciudat; crezând că au descoperit o nouă specie, Pearson şi Horsley au trimis mai multe probe la Departamentul de Agricultură din Statele Unite (USDA) pentru a obţine câteva răspunsuri. Spre uimirea tuturor, s-a dovedit că probele aparţineau arborelui Pura Nacional.
     
    Găsirea acestor copaci a fost începutul călătoriei pentru Pearson şi Horsley în lumea ciocolatei. Folosind răsaduri din ceea ce ei numesc acum „copacul-mamă”, cei doi bărbaţi au fondat Ciocolata Marañón şi au început să cultive Pura Nacional. Lucrând cu fermierii din Peru, Pearson şi Horsley au învăţat cum să aibă grijă de copacii din pepiniera lor şi cum să fermenteze şi să usuce păstăile de cacao după ce au fost recoltate.
     
    Pearson a călătorit apoi în Elveţia pentru a afla cum poate transforma boabele în ciocolată. Acest ciocolatier, pe care Pearson a preferat să nu-l numească, i-a fost recomandat de Franz Ziegler, un premiat autor şi renumit bucătar de patiserie, şi de colegul său Paul Edwards, de la Chef Rubber, o companie de aprovizionare culinară.
     
     
    Astăzi, Pearson şi Horsley continuă să îşi cultive copacii Pura Nacional şi să recolteze boabele de cacao conform tradiţiei locale – un proces la care vizitatorii pot fi martori între mijlocul lunii ianuarie şi începutul lunii iunie. În timpul sezonului de recoltare, peste 400 de fermieri care furnizează se ridică în zori, pentru a tăia păstăile din copaci; ulterior, Pearson sau Horsley le achiziţionează de la fermieri la faţa locului, plătind cu aproape 50% peste preţul pieţei locale pentru susţinerea fermierilor.

  • Povestea incredibilă a Pura Nacional, arborele de cacao dispărut mai bine de 200 de ani din care se face cea mai bună ciocolată. Cum a fost redescoperit

    Acest arbore de cacao străvechi îşi are originea în jungla amazoniană şi deţine distincţia de a fi cel mai vechi şi mai rar soi; existenţa sa datează de cel puţin 5.300 de ani. Între secolele al XVII-lea şi al XIX-lea, arborele Pura Nacional a fost cultivat pe scară largă în Ecuador, unde a ajutat la alimentarea a ceea ce era atunci cea mai mare producţie de cacao din lume, scriu cei de la BBC.
     
    Dezastrul a lovit însă curând: o ciupercă s-a răspândit în pădurile de cacao din Ecuador, decimând arborele Pura Nacional. Prin creşterea încrucişată cu soiuri de cacao mai dure, fermierii au reuşit să oprească în cele din urmă răspândirea bolii, dar noii copaci cu rasă încrucişată nu mai produceau acelaşi tip de cacao de înaltă calitate.
     
    Până la începutul secolului XX, experţii au declarat că arborele Pura Nacional a dispărut şi se credea că fructul său s-a pierdut pentru totdeauna.
     
    În 2007, doi americani care furnizau echipamente şi hrană companiilor miniere din jurul Canyonului Marañón, în nordul Peruului, au dat peste un copac cu aspect ciudat; crezând că au descoperit o nouă specie, Pearson şi Horsley au trimis mai multe probe la Departamentul de Agricultură din Statele Unite (USDA) pentru a obţine câteva răspunsuri. Spre uimirea tuturor, s-a dovedit că probele aparţineau arborelui Pura Nacional.
     
    Găsirea acestor copaci a fost începutul călătoriei pentru Pearson şi Horsley în lumea ciocolatei. Folosind răsaduri din ceea ce ei numesc acum „copacul-mamă”, cei doi bărbaţi au fondat Ciocolata Marañón şi au început să cultive Pura Nacional. Lucrând cu fermierii din Peru, Pearson şi Horsley au învăţat cum să aibă grijă de copacii din pepiniera lor şi cum să fermenteze şi să usuce păstăile de cacao după ce au fost recoltate.
     
    Pearson a călătorit apoi în Elveţia pentru a afla cum poate transforma boabele în ciocolată. Acest ciocolatier, pe care Pearson a preferat să nu-l numească, i-a fost recomandat de Franz Ziegler, un premiat autor şi renumit bucătar de patiserie, şi de colegul său Paul Edwards, de la Chef Rubber, o companie de aprovizionare culinară.
     
     
    Astăzi, Pearson şi Horsley continuă să îşi cultive copacii Pura Nacional şi să recolteze boabele de cacao conform tradiţiei locale – un proces la care vizitatorii pot fi martori între mijlocul lunii ianuarie şi începutul lunii iunie. În timpul sezonului de recoltare, peste 400 de fermieri care furnizează se ridică în zori, pentru a tăia păstăile din copaci; ulterior, Pearson sau Horsley le achiziţionează de la fermieri la faţa locului, plătind cu aproape 50% peste preţul pieţei locale pentru susţinerea fermierilor.

  • Compania preferată în care a investit Warren Buffett: Un business cu ciocolată care i-a adus un profit de 8000%

    Buffett şi partenerul său de investiţii, Charlie Munger, au avut „câştiguri excepţionale şi un timp minunat”, după cum povestea chiar el într-o scrisoare din 1991 adresată celorlalţi acţionari.

    Probabil că motivul principal al afecţiunii deosebite a lui Buffett pentru companie este profitul uriaş, de 8000%, pe care l-a avut de-a lungul anilor, de la investiţia iniţială din 1972 – adică peste 160% pe an. De când a fost achiziţionat de Buffett, businessul a crescut de la venituri de 30 de milioane de dolari la vânzări de peste 380 de milioane de dolari, având un profit de 80 de milioane de dolari.

    „Aproape că am pierdut businessul. Eu am oferit 25 de milioane, proprietarul a cerut 30 de milioane, însă în cele din urmă a cedat. Am riscat, dacă nu ajungeam la o înţelegere cele 2 miliarde ar fi ajuns în buzunarul altcuiva”, povesteşte magnatul, citat de Markets Insider.
     

  • Alb, negru, roz: Ce este ciocolata roz şi cum a apărut ea pe piaţă într-o lume care de opt decenii nu mai cunoscuse nicio revoluţie?

    Unora le place albă şi dulce, untoasă chiar. Alţii preferă să fie neagră şi amăruie, şi totuşi uşor catifelată. Există şi aceia care aleg să simtă laptele din ciocolată. Da, despre ciocolată e vorba. Mai nou, au apărut cei care au vrut să fie altfel şi au dat tonurile clasice, pe roz (Ruby), iar dulceaţa deja cunoscută a fost înlocuită de un dulce-acrişor care nu aduce aproape deloc cu gustul consacrat al celui mai iubit desert printre pământeni.

    Ce este ciocolata Ruby şi cum a apărut ea pe piaţă într-o lume care de opt decenii nu mai cunoscuse nicio revoluţie?

    „Timp de zeci de ani, un trio de arome şi culori a fost definiţia completă a ciocolatei: albă, neagră, cu lapte“, povesteşte Aura Oprea, director general al brandului de ciocolată Chocoli­ssimo pe piaţa din România. Recent, în această primăvară, în portofoliul companiei a apărut pe lângă trio-ul consacrat şi ciocolata roz, care a avut lansarea oficială pentru publicul larg acum mai puţin de doi ani.

    Prima tabletă rubinie de ciocolată a fost comercializată în ianuarie 2018 de către gigantul elveţian Nestlé, care a deţinut drepturi exclusive de comercializare timp de 6 luni. Primele pieţe pe care a fost testată Ruby au fost cele din Asia, pentru ca de la finalul lui 2018 aceasta să fie lansată şi în România, fiind însă comercializată la scară destul de redusă, prin magazine de specialitate.

    „După 80 de ani de la lansarea ciocolatei albe de către Nestlé, cel mai mare producător de ciocolată din lume, Barry Callebaut (unul dintre cei mai mari producători de cacao din lume – n.red.) a schimbat pentru totdeauna istoria acestui desert când a introdus în premieră ciocolata roz – Ruby“, povesteşte Aura Oprea. Nestlé a fost însă cel care a comercializat produsul.

    În ceea ce priveşte Ruby, materia primă este tot untul de cacao, ca la celelalte tipuri de ciocolată. Deşi are un gust fructat, de fapt aceasta este aroma sa naturală provenită de la boabele rubinii – aşa cum au fost denumite boabele de cacao care stau la baza acestui „fenomen“.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Brexit reduce dimensiunea tabletelor de ciocolată

    Între septembrie 2015 şi iunie 2017, 206 produse din Marea Britanie au scăzut în dimensiuni şi gramaje şi doar 79 au crescut, potrivit unui studiu al autorităţii britanice pentru statistică ONS, publicat luni. ONS spune că preţurile rămân neschimbate, dar dimensiunile produselor scad.

    Cele mai multe scăderi ale dimensiunilor s-au înregistrat pentru pâine şi cereale (36), urmate de produsele de îngrijire personală (31), produse din carne (25), ciocolată, gemuri şi produse zaharoase (25).

    Ideea de contracţie a câştigat teren în Regatul Unit pentru că firmele se confruntă cu costuri mai mari dar caută modalităţi de a evita creşteri de preţuri.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mai rău decât în anii ’90: Sucuri expirate reetichetate şi ambalaje de ciocolată „pictate” manual, descoperite în magazine dintr-un mare lanţ comercial

    Constantinescu a spus că au fost descoperite multe abateri, între care promoţii expirate, traduceri incomplete, informaţii înşelătoare, ori lipsa informaţiilor cerute de actele normative în vigoare, plus deficienţe majore la raionul de legume-fructe.

    „Au fost descoperite produse gen cafea doar cu aromă, sosuri “de”, dar care conţin numai arome, înlocuiri de etichete etc. (…) Este de menţionat faptul că în timpul controlului s-a încercat <remedierea> unor deficiente, ajungându-se la lucruri comice, cum ar fi o ciocolata ambalată, <pictată manual>, încercând să acopere astfel o promoţie expirată”, a declarat Horia Constantinescu.
     
    Şeful CJPC Constanţa a precizat că reprezentanţii celor patru magazine aparţinând aceluiaşi lanţ de supermarket-uri au fost invitaţi la sediul OCP, deoarece „abaterile constatate sunt, în mare majoritate repetate”, afirmând că ar putea solicita închiderea acestora până la un an.
     

  • Povestea lui John Cadbury, antreprenorul care a fondat unul dintre cele mai cunoscute branduri de ciocolată din lume

    John Cadbury s-a născut pe 12 august 1808 în Birmingham, Marea Britanie, în familia lui Richard Tapper Cadbury şi a soţiei sale, Elizabeth Head. A urmat cursurile şcolii Joseph Crosfields Quaker în Harshill, Warwickshire, însă nu şi-a continuat pregătirea cu studii superioare şi nu a urmat niciun stagiu militar, deoarece făcea parte din gruparea religioasă protestantă a quakerilor, care impunea anumite restricţii,
    De aceea, la fel ca mulţi alţi quakeri ai timpului, Cadbury şi-a canalizat eforturile spre business şi, în 1824, a deschis o băcănie în Birmingham, unde vindea, printre altele, ceai, cafea, cacao şi ciocolată de băut. Şapte ani mai târziu, antreprenorul a cumpărat un depozit cu patru etaje, pe care l-a transformat în unitate de producţie. În 1847, businessul s-a mutat într-o nouă fabrică din centrul Birminghamului, care avea conexiune cu canalul de navigaţie al oraşului, şi de aici cu toate celelalte porturi din Marea Britanie, facilitând astfel comerţul produselor Cadbury.
    În 1826, antreprenorul s-a căsătorit cu Priscilla Ann Dymond, care a murit doi ani mai târziu. El s-a recăsătorit în 1932 cu Candia Barrow şi au avut şapte copii: Ioan, Richard, Maria, George, Joseph, Edward şi Henry.
    În 1847, compania a produs primul baton de ciocolată Cadbury. Între timp, fratele antreprenorului, Benjamin, s-a alăturat la rândul său businessului, până în 1860, când cei doi fraţi şi-au dizolvat parteneriatul. În 1861, după moartea soţiei sale, John s-a retras de la conducerea companiei, ca urmare a stării sale de sănătate care se înrăutăţea treptat, funcţia fiind preluată de fiii săi Richard şi George.
    Aceştia au investit fiecare în business câte 4.000 de lire sterline (echivalentul a 600.000 de lire sterline de astăzi), pe care îi primiseră moştenire de la mama lor. În 1879, ei au dezvoltat Bournville, un aşa numit sat-model (concept apărut la sfârşitul sec. XVIII, când industriaşii au început să construiască în preajma centrelor muncitoreşti un tip de comunitate ideală pentru a le oferi angajaţilor condiţii mai bune de trai), în prezent o suburbie importantă a oraşului Birmingham. În această suburbie, de pildă, nu era permisă comercializarea alcoolului în baruri sau puburi; rezidenţii s-au luptat pentru a menţine acest lucru, în martie 2007 câştigând o bătălie în instanţă cu cel mai mare lanţ de supermarketuri din Marea Britanie, Tesco, pentru a împiedica vânzarea de alcool în magazinul local al retailerului.
    Bournville a devenit totodată şi principalul centru de fabricaţie din Marea Britanie a produselor Cadbury.
    John Cadbury a murit pe 11 mai 1889. În 1905, Cadbury a lansat unul dintre produsele sale cele mai cunoscute, ciocolata Dairy Milk, în acelaşi an fiind creat primul logo al companiei. În 1920, producătorul britanic de ciocolată s-a extins şi în afara graniţelor, deschizând prima fabrică internaţională în Tasmania, Australia, urmată la scurt timp de alte unităţi de producţie în Canada, Irlanda şi Africa de Sud. Tot atunci a fost creat noul logo, reprezentat de semnătura fondatorului. Compania a fuzionat în 1919 cu J. S. Fry & Sons, apoi cu Schweppes, în 1969. În 2010, Cadbury a fost achiziţionată în întregime de Mondelēz International (fostă Kraft Foods). În prezent, este al doilea cel mai mare producător de dulciuri din lume, după Mars, şi operează în peste 40 de ţări, cu fabrici în circa 15 ţări, cele mai mari pieţe de desfacere fiind Marea Britanie, Australia, India şi China. În 2016, compania a înregistrat venituri de 3 miliarde de dolari. 

  • Cum arată casa de vacanţă construită din ciocolată – VIDEO

    Locuinţa măsoară 18 metri pătraţi şi a fost realizată de ciocolatierul şi sculptorul francez Jean-Luc Decluzeau; în casa de ciocolată pot înnopta patru oaspeţi.

    Totul în casă este comestibil: pereţii, şemineul sau cărţi sunt toate realizate din ciocolată. Preţul pentru a petrece o noapte aici este de 57 de dolari.