BusinessMagazin

Tag: calatorie

  • MAE a emis atenţionare de călătorie pentru Italia. Ce trebuie să ştiţi

    ”Ministerul Afacerilor Externe informează cetăţenii români care se află, tranzitează sau doresc să călătorească în Republica Italiană că, în cursul zilei de 8 martie 2019, mai multe organizaţii sindicale vor organiza o grevă naţională, care va afecta serviciile publice în domeniul transporturilor, sănătăţii şi educaţiei. Sunt preconizate perturbări îndeosebi la nivelul transportului feroviar, aerian, maritim şi al transportului local.

    Pentru mai multe informaţii actualizate, se recomandă consultarea site-ului Ministerului Infrastructurii şi Transporturilor (http://www.mit.gov.it/). În cazul cetăţenilor care călătoresc cu avionul, se recomandă consultarea informaţiilor existente pe site-urile aeroporturilor, precum şi contactarea companiilor aeriene”, a transmis MAE.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum pot românii să viziteze două ţări într-o singură călătorie

     

    1. Bruxelles (Belgia) – Amsterdam (Olanda)

    Bruxelles este o destinaţie care ar putea fi vizitată în fiecare an, iar ofertele la biletele de avion în extra-sezon sunt unul dintre principalele motive. Pune apoi la socoteală cele peste 1.600 de sortimente de bere, un distins accent franţuz şi probabil cea mai delicioasă ciocolată din lume. Ai toate şansele să întâlneşti oameni de naţionalităţi diferite într-o singură zi. În Bruxelles, spiritul european, cultura cafenelelor, a sălilor de concert, a artei, a străzilor de poveste, a cosmopolitului convieţuiesc. De aici poţi să ajungi la Amsterdam cu un bilet de autobuz şi două ore şi 45 de minute de răbdare, timp în care, desigur, poţi să arunci ochii pe geam. Odată ajuns în Amsterdam, ia la pas străzile impecabile, înţesate de artă şi istorie, bucură-te de experienţa unui coffee shop olandez şi degustă caşcavalul naţional.

     

    2. Copenhaga (Danemarca) – Malmo (Suedia)

    Semnificaţia cuvântului „civilizaţie” poate fi înţeleasă pe deplin umblând pe străzile din Copenhaga. Acest colţişor de mapamond pare măturat, aspirat şi parfumat în fiecare noapte, iar fiecare fir de iarbă este exact în locul unde ar trebui să fie. În societatea daneză lucrurile merg ca unse, iar oamenii pe care îi vei întâlni probabil te vor surprinde prin frumuseţea lor. Deşi este o destinaţie pentru care e nevoie de un buget mai mare, există acolo un soi de stil contemporan, elegant şi plin de bun gust, pe care îl poţi simţi în plimbările tale prin oraş.Copenhaga se află la o oră de cel mai fericit oraş din Suedia. Ia autobuzul sau trenul ce străbate podul Øresund dintre cele două oraşe. Biletul de autobuz este mai ieftin, însă trenul te duce în acelaşi loc în puţin peste 20 de minute. În plus, gara centrală din Malmo, la fel ca cea din Copenhaga, este într-adevăr în centrul oraşului. În Malmo te aşteaptă spaţii în aer liber, de la plaje la păduri unde să pierzi noţiunea timpului. În plus, poţi găsi zboruri ieftine din Bucureşti aproape pe tot timpul anului spre Copenhaga şi Malmo, cu atât mai mult dacă ai în vedere regula de aur: să rezervi biletul de avion în avans.

     

    3. Viena (Austria) – Bratislava (Slovacia)

    Dacă nu aştepţi de la următoarea vacanţă nimic mai puţin decât artă şi cultură, are sens să vorbim despre Viena. Dă-le simţurilor exact ceea ce aşteaptă de la tine vizitând Palatul Schönbrunn, construit în stil baroc, şi Palatul Hofburg. La o oră distanţă de Viena se află Bratislava, una dintre acele destinaţii subestimate, dar care obişnuieşte să surprindă. Capitala Slovaciei este printre acele locuri unde cu 5 euro se mănâncă bine, iar cu 1.5 euro găseşti o bere de calitate. În plus, dacă ajungi aici în prima duminică a lunii, o să poţi intra în galeriile şi muzeele oraşului fără să umbli nici cu gândul la portofel — în mod gratuit! La fel poţi intra şi în Castelul Bratislava, aşezat în vârf de deal, privind asupra oraşului şi veghind curgerea nestingherită a Dunării.

     

    4. Torino (Italia) – Nisa (Franţa)

    În vreme ce majoritatea călătorilor se îndreaptă în grabă către Veneţia, Roma sau Florenţa, Torino, singurul oraş italian regal, rămâne locul în care poţi respira aer local pur şi unde turiştii nu se calcă pe pantofi. Aici poţi testa preparate precum tajarin, tagliata di vitella şi ravioli cu carne, pe care le poţi completa cu cele mai bune vinuri locale. Torino e, de asemenea, capitala italiană a ciocolatei şi destinaţie în care să nu pierzi din vedere o vizită la Palazzo Reale şi la Domul de lângă Piazza Castello. De aici poţi continua călătoria luând autobuzul care te va conduce către Riviera Franceză, mai exact către Nisa. Acest colţ mediteranean poartă urme lăsate de La Belle Epoque pe bulevarde enorme, case şi clădiri impunătoare. În plus, poţi vizita o a treia ţară în această călătorie, la preţul unui bilet de autobuz de 1.50 euro: Monaco!

     

    5. Torino (Italia) – Lyon (Franţa)

    După câteva zile de răsfăţ petrecute între graniţele unui oraş italian, Franţa ar începe să se contureze în planul de călătorie tot mai bine. Şi, în caz că ai vizitat deja Nisa sau un cadru pitoresc încadrat de hectare de vie te atrage mai mult decât plajele însorite de pe Coasta de Azur, Lyon poate fi destinaţia care să se alăture, fără să dezamăgească, traseului tău de călătorie. În plus, Lyon se află la o distanţă de patru-cinci ore de autobuz faţă de Torino.

     

    6. Lyon (Franţa) – Geneva (Elveţia)

    Există câteva motive pentru care Lyon atrage în general curiozitatea călătorilor. Probabil primul este datorat celebrelor bouchon-uri, restaurante lyon-eze de secol XVII, un soi de locaşuri gastronomice. După o astfel de experienţă culinară, continuă cu o plimbare în ritm propriu prin centrul vechi. Acesta este unul dintre cele mai bine conservate colţuri de medievalitate europeană, iar străzile pietruite, buticurile, barurile şi restaurantele cu vin de calitate te pot face să-ţi doreşti să pierzi avionul spre casă. Totodată, pe râul Sena se organizează, din aprilie până în octombrie, croaziere spectaculoase, cu iz de cultură şi vacanţă.Totuşi, Geneva se află la două ore distanţă de Lyon. Dacă îţi zboară gândul la Alpii elveţieni, apele reci şi curate ce umplu Lacul Geneva, natura proaspătă din parcurile oraşului, continuă-ţi călătoria în Elveţia. Aici poţi descoperi, de asemenea, 400 de brânzeturi elveţiene şi celebra ciocolată.

    „Atât călătorii cu experienţă, cât şi cei la început de drum ştiu că unul dintre principalele ingrediente pentru o călătorie reuşită este curiozitatea. Adăugând la aceasta planificarea în avans, avem baza pentru a descoperi o lume largă. Totodată, pentru cei care aceasta însemnă să vadă cât mai mult cu cât mai puţine cheltuieli de timp şi de bani, funcţia Multi-city, disponibilă gratuit în motorul de căutare momondo, le permite să găsească cele mai bune opţiuni de zbor pentru destinaţiile pe care vor să le descopere. Pentru că preţurile variază în funcţie de datele de călătorie, românii pot compara, folosind funcţia Multi-city, destinaţia de plecare cea mai avantajoasă dintre, de exemplu, două oraşe din ţări diferite şi, astfel, ei pot planifica traseul final potrivit cu timpul şi bugetul de care dispun”, a declarat Mircea Giurcă, reprezentantul momondo în România.

     

  • Antreprenoarea care îi îmbracă la birou pe corporatiştii pasionaţi de Vama Veche

    Decizia de a deschide un magazin cu haine de inspiraţie boho-chic a fost una spontană, pe care Magda Cojanu a luat-o după ce a vizitat Nepalul, ţara de origine a soţului său: „Atunci am descoperit bogăţia şi culoarea produselor handcraft şi a hainelor realizate acolo şi am dorit să încercăm şi în România, unde am crezut că există o audienţă pentru tipul acesta de produse”. Astfel, în 2007, cu o investiţie iniţială de 6.000 de euro, a deschis la Bucureşti magazinul Maya Shop, cu îmbrăcăminte şi accesorii handmade din Nepal realizate din materiale naturale, cu accente etnice, care se adresau „persoanelor boeme, hippie, cărora le plăceau hainele colorate, cu personalitate”. Ulterior, pe lângă produsele importate din Nepal, au adăugat în portofoliu obiecte de decor şi design din India şi Thailanda. „Am avut şi o încercare în China, dar nu s-a potrivit profilului nostru şi puterii de cumpărare a clienţilor”, spune antreprenoarea.
    În 2018, businessul a înregistrat o cifră de afaceri de aproximativ 2 mili­oane de lei, în creştere cu circa 20% faţă de anul anterior. Anual, investiţiile în business se ridică la 70.000 de euro şi sunt direcţionate către stocurile de marfă. Pentru anul acesta, planurile Magdei Cojanu vizează atragerea de noi furnizori şi extinderea într-o piaţă vecină, cum ar fi Bulgaria sau Ungaria. Cât despre numărul de angajaţi, dacă în 2007, când a pornit afacerea, avea un singur angajat, echipa s-a mărit între timp până la zece angajaţi în 2018.   
    Înainte să intre în domeniul retailului vestimentar, Magda Cojanu a avut de parcurs un drum lung în mai multe domenii. Antreprenoarea a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul State University of New York, Plattsburgh, unde avea să-l cunoască şi pe viitorul său soţ şi partener de business. După absolvire, a lucrat un an într-o cafenea, timp în care şi-a căutat un job în domeniul în care îşi dorea să activeze, şi anume cercetarea economică în fiscalitate sau bugetul public. „Acest început a reprezentat pentru mine, cred, cel mai bine petrecut an din viaţa mea – un an în care am învăţat enorm de multe lucruri”, povesteşte ea. Ulterior a lucrat un an şi jumătate la un ONG din Washington, care activa în domeniul cercetării politicilor fiscale şi bugetare. În 2004, s-a întors în România şi s-a angajat ca research assistant pentru misiunea US Treasury Department pe lângă ministrul de finanţe, unde a lucrat până în decembrie 2006. „Misiunea US Treasury s-a terminat în momentul aderării României în UE, aşa că la începutul lui 2007 eram între joburi.”
    Succesul de care s-a bucurat primul magazin Maya Shop a determinat-o să deschidă în 2009 o a doua unitate în Bucureşti, iar trei ani mai târziu, după ce colaborase „în regim de consignaţie sau plata pe măsura vânzării” cu un magazin din Vama Veche, a deschis un butic şi pe litoral. Ulterior, în perioada 2015-2016, au urmat alte două unităţi în Bucureşti, „pe care le-am închis în momentul în care ne-am concentrat activitatea în online”.
    Intrarea în online a venit în urma unei întâmplări pe care, la vremea respectivă, a considerat-o „nefavorabilă: un târg de cadouri de Crăciun, care reprezenta un procent semnificativ din vânzările noastre în sezonul toamnă-iarnă, a fost anulat în ultimul moment. Acesta a fost momentul în care am decis să începem activitatea în online. Fiind un domeniu în care nici eu şi nici soţul meu nu aveam cunoştinţe, a trebuit să luăm totul pas cu pas şi să învăţăm făcând”. Aşa că în decembrie 2015 a deschis magazinul online, cu produse proprii şi ale încă unui furnizor, brandul Hippie Hippie Shake. „A fost o soluţie de magazin online la cheie. La scurt timp de la deschiderea magazinului online, am început să înţeleg ce presupune un magazin online ca investiţii în software, marketing, cunoştinţe, PR, dar în acelaşi timp să-mi dau seama de potenţialul prezenţei online pentru orice brand.” Investiţia iniţială în platforma marketplace a fost de 30.000 de euro, din surse proprii, apoi ca parte a unui proiect cu fonduri nerambursabile de la guvernul României a mai investit aproximativ 50.000 de euro. „Această investiţie se referă doar la dezvoltarea platformei din punct de vedere tehnic, funcţional”, subliniază Magda Cojanu.
    Antreprenoarea spune că de aici şi până la ideea de marketplace care să reunească furnizori care să se adreseze aceleiaşi nişe a fost doar un mic pas. „În toamna lui 2016 am testat această idee cu şapte furnizori. A fost ori norocul începătorului, ori chiar am descoperit o nouă nişă. Cert este că toamna lui 2016 a fost suficient de bună pentru a-mi da încredere să investesc într-o platformă e-commerce custom made. În septembrie 2017 am lansat noua platformă Boem Urban, cu furnizorii iniţiali şi brandurile proprii. În 2018 am crescut numărul de furnizori la 25, precum şi oferta de produse, am mers un pic şi către zona office, elegantă, nu numai către zona casual, boho-chic.”
    Cum funcţionează însă platforma Boem Urban? „Fiecare furnizor are acces în platformă la propriul  «magazin», unde îşi administrează singur produsele şi comenzile. De asemenea, comercianţii au acces la rapoartele de vânzare ale produselor proprii, iar pe site, pe platforma produselor sunt listate în boutique-uri proprii, exceptând listarea generală de produse”, explică antreprenoarea mecanismul de funcţionare a platformei Boem Urban. „Produsele comandate sunt livrate către noi, iar noi mai departe livrăm clienţilor finali. Printre avantajele acestui mod de lucru se numără controlul calităţii produselor vândute, timpul de livrare şi faptul că se poate comanda de la mai mulţi furnizori cu acelaşi cost de transport”, adaugă ea.
    În prezent, în portofoliul Boem Urban se regăsesc 28 de branduri, dintre care trei proprii: Orient Maya, Maya Shop şi Boem Urban, care acoperă circa 30% din cifra de afaceri, restul fiind dat de celelalte branduri. „Credem însă că anul acesta brandurile din marketplace vor creşte ca procent din vânzări pentru că acolo ne vom şi concentra eforturile de promovare odată cu creşterea numărului de magazine de pe platformă”, spune antreprenoarea. Anul trecut, pe platformă s-au înregistrat 12 furnizori noi, iar anul acesta Magda Cojanu se aşteaptă să atingă un număr de 40-50 de furnizori. În ceea ce priveşte magazinele fizice, sub brandul Maya Shop mai funcţionează o singură unitate în Bucureşti şi un magazin sezonier în Vama Veche. Pe viitor, antreprenoarea spune că nu intenţionează să dezvolte reţeaua de magazine fizice, planurile sale fiind axate pe extinderea numărului de clienţi ai platformei la nivel naţional.
    Ea spune că investiţia pe care trebuie să o facă vânzătorii care vor să intre pe platformă este una minimă: „Sunt necesare poze profesionale ale produselor şi un setup iniţial al propriului boutique, în jur de 10 – 15 minute. Ulterior, funcţionalităţile platformei asigură un mers uşor în ceea ce priveşte gestionarea comenzilor şi adăugarea de produse noi”. Principalele avantaje oferite de platformă sunt, potrivit Magdei Cojanu, „nişa de clienţi, administrarea uşoară a produselor şi comenzilor contra unui procent din vânzările realizate pe platforma noastră, care include transportul produselor către depozit şi către clientul final, returul şi cheltuielile de marketing.”
    În ceea ce priveşte competiţia, fondatoarea BoemUrban spune că „este destul de dificil să descriem principalii competitori, fiind un marketplace de nişă. Pe nişa noastră noastră – boho, urban chic – nu mai există alt marketplace, poate doar Breslo, dar Breslo se adresează strict celor care realizează produse handmade sau designerilor locali. Există în schimb alte magazine, pe care în timp sperăm să le cooptăm ca şi furnizori”.
    Categoriile de clienţi cărora platforma li se adresează sunt persoanele cu vârste de 25 până la 45 de ani, cu venituri medii. Procentul de cumpărători din online este format 90% din femei şi 10% din bărbaţi. Totuşi, în magazinele fizice, „unde este mai greu de cuantificat, mergem pe un procent de 70% – 30%”, spune Cojanu. „Businessul a fost gândit iniţial pentru acelaşi gen de cliente sau clienţi ca şi mine: oameni cărora le place să se îmbrace colorat, creativ, cu o pasiune pentru călătorii şi descoperit lucruri noi, foste sau actuale vamaioate, ecologişti, oameni care preferă materiale naturale, adepţi ai unui stil vestimentar casual şi vesel.” Produsele comercializate pe platforma Boem Urban au preţuri medii. Astfel, bluzele şi cămăşile ajung la 75 – 85 lei, rochiile de zi au preţuri cuprinse între 75 şi 350 lei, iar rochiile elegante sau office costă între 175 şi 350 lei.
    Magda Cojanu spune că în România segmentul de piaţă pe care activează nu este foarte dezvoltat, deoarece consumatorul român de fashion este destul de conservator, cei care se îmbracă mai extravagant, de obicei mai mult vara, la mare, în Vama Veche, fiind relativ puţini. Spre comparaţie, „în alte ţări, piaţa şi consumatorii de fashion sunt mult mai eterogeni, iar segmentul boho-chic sau hippie este mult mai mare. În Germania, Spania sau Portugalia poţi vedea pe stradă oameni îmbrăcaţi colorat, mai viu, extravagant, cu haine care în România sunt purtate ori numai în Vama Veche, ori de o nişă foarte mică în afara Vămii Vechi”. Ea exemplifică spunând că sunt oameni care „au uniforma de Vama Veche păstrată deoparte, în afara garderobei de zi cu zi. Noi vindem în Vama Veche din 2008 şalvari, dar în fiecare an numărul celor cărora nu li se pare foarte ciudată această ţinută este constant sau în uşoară creştere. Tocmai din această cauză, ne-am mărit şi noi un pic gama de produse şi stiluri oferite. Cumva am vrut să ne extindem către ce ar purta vamaioţii toamna sau iarna în oraş sau la job”.
    Antreprenoarea spune că provocările cu care se confruntă, „ca toate businessurile româneşti”, sunt lipsa forţei de muncă calificată, nesiguranţa în domeniul legislaţiei şi cel fiscal şi lipsa unei politici coerente de dezvoltare a businessurilor locale, mici şi mijlocii. „În plus, strict pe partea de online, cea mai mare provocare pentru mine a fost găsirea unor parteneri sau furnizori de servicii cu care să lucrăm la standarde profesioniste. Nu vreau să spun că nu există parteneri, firme sau agenţii de încredere, ci că este foarte greu să le găseşti pe acelea care lucrează la standarde profesioniste şi care livrează serviciile prompt şi constant.”
    În opinia Magdei Cojanu, „nu este greu deloc să deschizi o afacere în România, partea grea vine după deschidere”, şi asta pentru că „în domeniul de fashion, în care activăm şi noi, concurenţa este foarte mare, sunt jucători foarte mari pe piaţă, cu bugete de marketing şi PR enorme, consumatorii au foarte multe oportunităţi de cumpărare, de la foarte multe firme de aici şi din afară, şi preferă de multe ori branduri mari străine, deşi este în creştere şi curentul acesta de apreciere a produselor made in Romania”.

  • Noi reduceri oferite de operatorul aerian low-cost Wizz Air

    Operatorul aerian low-cost Wizz Air, cel mai mare transportator aerian din România, a anunţat o reducere de 20% pentru zborurile spre Israel, într-un comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei. Promoţia este valabilă astăzi pentru rezervările noi către rutele spre Tel Aviv şi Eilat (Ovda), iar călătoria trebuie efectuată până pe 16 decembrie 2018.

    Primul zbor din România spre Israel a decolat în 2013 şi de atunci peste 410.000 de pasageri au călătorit între cele două ţări de pe şase aeroporturi locale: Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Sibiu, Timişoara.

    Reducerea de 20% se aplică tarifelor, incluzând taxele şi costurile obligatorii, dar excluzând taxa de administrare. Această promoţie este valabilă pe 31 octombrie, de la ora 00:00 la ora 23:59, ora Europei Centrale şi de Est. Preţul se aplică numai pentru rezervările efectuate pe wizzair.com sau prin intermediul aplicaţiei WIZZ pentru mobil. Perioada de călătorie este limitată, fiind necesar să efectuaţi toate călătoriile până pe 16 decembrie 2018. Reducerea este valabilă numai pentru rezervările noi pentru orice rută către şi din Israel.

  • De vânzare: insulă călită în foc de bătălii

    Proprietarii insulei care în trecut a fost folosită în apărarea oraşului de invaziile franceze şi spaniole, apoi drept închisoare, centru religios sau parc de aventură, caută un cumpărător care să o readucă în circuitul turistic, obţinând deja aprobările necesare pentru amenajarea unui hotel de lux şi a unui centru spa, cu păstrarea clădirilor istorice existente. Doritorul trebuie să plătească un preţ de 6 milioane de lire sterline.  

  • Coşuri de nuiele pentru colecţionari

    În urmă cu 40 de ani, el a ajuns în zona Loch na Fooey, un lac din comitatul Galway din Irlanda, într-o călătorie cu bicicleta; Joe Hogan s-a gândit atunci că s-ar putea stabili în zonă şi ar putea să înveţe cum să confecţioneze coşuri de răchită, meşteşug pe care puţini îl mai practicau. După ce a deprins tainele recoltării, tăierii şi păstrării răchitei, precum şi pe cele ale împletitului coşurilor, a ajuns să confecţioneze coşuri obişnuite pentru diverse utilizări, dar şi unele mai speciale. La acestea din urmă foloseşte, pe lângă nuiele şi scoarţă, mâţişori sau licheni, ele fiind căutate de colecţionarii de obiecte de artă care sunt dispuşi să dea şi câteva mii de euro pe o lucrare semnată Joe Hogan.

  • Anchetă în Franţa privind DISPARIŢIA directorului Interpol

    Meng Hongwei locuieşte la Lyon cu soţia şi copiii săi, care nu au mai reuşit să-l contacteze după ce acesta a plecat pe data de 29 septembrie într-o călătorie în China, relatează cotidianul The Independent, citând presa locală.

    Ales preşedinte al Interpol în noiembrie 2016, mandatul lui Meng Hongwei ar urma să se încheie în 2020.

    Anterior, Meng Hongwei a fost adjunct al ministrului Securităţii publice din China, director al Pazei de Coastă şi adjunct al şefului Administraţiei Oceanice de Stat.

    Interpol a transmis că organizaţia “cunoaşte informaţiile din presă în legătură cu presupusa dispariţie a preşedintelui Interpol, Meng Hongwei”, precizând că “această chestiune este relevantă pentru autorităţile din Franţa şi China”.

    “Secretariatul General al Interpol nu va face mai multe comentarii” în legătură cu acest subiect, se mai afirmă în comunicatul dat publicităţii de organizaţia internaţională pentru cooperare poliţienească.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Roboţii intră în auto: francezii de la Renault au venit la Paris cu EZ-ULTIMO, primul “vehicul-robot”

    Disponibil la cerere, pentru o zi sau doar pentru o oră, EZ-ULTIMO se adresează oamenilor care îşi doresc un moment privilegiat pentru o călătorie prin oraş sau pentru o experienţă turistică exclusivă. Se adresează, de asemenea, companiilor care doresc să le propună clienţilor lor o extensie premium a experienţei de drum.
     
    “Pe măsură ce trendurile de consum se schimbă şi oamenii apreciază din ce în ce mai mult serviciile de transport la cerere, apare o nouă paradigmă a mobilităţii. EZ-ULTIMO înglobează această revoluţie, oferind o experienţă unică, premium, la bordul acestui vehicul-robot care poate fi adaptat în funcţie de furnizorul de servicii” a declarat Laurens van den Acker, SVP Corporate Design. “Inspirat de arhitectura contemporană şi complet integrat în viitoarele smart cities, EZ-ULTIMO  va oferi o experienţă exclusivă tuturor. Prin maşinile autonome, electrice şi conectate, intram într-o noua eră interesantă a design-ului auto”.
     

  • Reportaj din unul dintre cele mai emblematice oraşe din Statele Unite: Cum arată cu adevărat viaţa în Los Angeles, departe de iluzia Hollywood-ului

    Atunci când m-am decis să vizitez Los Angeles, prelungind pentru câteva zile călătoria pe care urma să o fac la Seattle, aveam în minte tot felul de imagini văzute în filme precum La La Land SAU City of Angels. Realitatea din Los Angeles e însă cu totul alta şi te loveşte încă de când cobori din avion.

    Primele peisaje pe care le vezi nu sunt cele cu plajele idilice din Malibu sau cartierele de lux din zona Beverly Hills, ci unele aride, fără prea multă culoare.

    Los Angeles, cel mai important oraş de pe coasta de vest a Statelor Unite, este un loc al contrastelor – am înţeles destul de repede asta, fiind cazat la doar câteva minute de mers pe jos de centrul financiar şi totuşi într-un cartier pe care probabil l-aş ocoli în timpul unei plimbări prin Bucureşti.

    Oamenii din Los Angeles vor parcă să confirme toate stereotipurile cu care s-au confruntat de-a lungul timpului: umblă pe stradă cu casetofoane, cu muzica dată la maximum, sau împânzesc oraşul de magazine cu specific sud-american. Vorbesc de minorităţi, evident, pentru că acestea sunt cele care contează în Oraşul Îngerilor.

    Din zgârie-nori în ghetouri

    Am profitat de apropierea de staţia de metrou de pe 7th Street, un fel de nod între majoritatea liniilor care străbat LA-ul, şi am plecat în explorarea oraşului. Ca orice turist bine informat, mi-am început aventura în LA cu o vizită la portul Santa Monica, punct de interes care atrage zeci de mii de oameni în fiecare seară.

    După un drum de aproape o oră, am ajuns pe plaja pe care localnicii o numesc „graniţa dintre partea bună a oraşului şi restul Los Angelesului“. Având în minte o replică memorabilă din Închisoarea îngerilor, m-am alăturat miilor de turişti şi am intrat pe pontonul principal: o nebunie de lumini, magazine şi tot felul de restaurante. Ceva mai în faţă, câţiva pescari stăteau şi ascultau melodii tradiţionale din Hawaii, interpretate de un domn care ţinea să mulţumească, după fiecare piesă, celor care îi aruncau în şapcă un dolar sau doi. Atmosfera era într-adevăr deosebită, aşa că m-am oprit şi eu să îl ascult timp de câteva minute.

    Santa Monica Pier e probabil locul care mi-a plăcut cel mai mult în Los Angeles; nu am ajuns, ce-i drept, în cartiere faimoase precum Beverly Hills sau Malibu, acolo unde vedetele îşi împart vilele de pe malul Pacificului.

    În următoarele zile am ajuns şi pe Venice Beach, plaja de care vă amintiţi desigur din multe filme americane. Nu e un loc pe care să îl recomand; închipuiţi-vă un Costineşti ceva mai gălăgios, ceva mai murdar şi ceva mai aglomerat şi vă veţi face o idee despre cum arată Venice Beach.

    Los Angeles e un oraş întins, iar sistemul de metrou nu e pus la punct la fel de bine ca în oraşele turistice din Europa. Sunt foarte multe locuri în care nu poţi ajunge decât după ce schimbi mai multe mijloace de transport în comun: metrou, tren, chiar şi unul sau două autobuze. E recomandat să mergi pe jos, dar distanţele şi temperatura de peste 40 de grade nu mi-au permis să acopăr suprafeţe foarte mari. Prin urmare, m-am întors la metrou, decis să parcurg celebra Walk of Fame şi să văd câteva repere importante ale cinematografiei americane, aşa cum ar fi Teatrul Chinezesc sau Sala Dolby, unde se decernează premiile Oscar. Zis şi făcut: de la 7th Street am luat-o spre bulevardul Hollywood, urmărind apoi numele înşirate pe asfaltul încins.

    Mă întrebam, în sinea mea, câte mii sau milioane de oameni trecuseră pe aici în căutarea faimei. Câţi veniseră cu visuri şi câte din acele visuri deveniseră realitate. V-aţi întrebat vreodată de ce Los Angeles e numit La La Land? Nu e un joc de cuvinte, ci asemănarea cu un loc de basm, un loc în care visul american se manifestă, poate, cel mai bine.

    Centrul financiar al oraşului este dominat de clădiri înalte, de sute de etaje, care afişează ostentativ numele unor bănci ca Wells Fargo, Bank of America sau HSBC. Lângă ele, legendarul Staples Center e păzit de statuile celor care au devenit legende în baseball sau baschet. E un loc care nu se potriveşte cu restul oraşului: oamenii sunt la costum, străzile sunt curate, iar fast-food-urile lasă loc restaurantelor cu pretenţii. Chiar şi 7-Eleven (lanţ de magazine nonstop din Statele Unite) are alte reguli aici, una fiind că nu comercializează alcool.

    Nu trebuie să te îndepărtezi însă prea mult ca să intri în contact cu adevăratul Los Angeles, un oraş murdar, cu case de maximum două etaje, cu magazine în care totul e scris în spaniolă şi în care mişună oameni care par să-şi fi pierdut minţile.

    Unul dintre obiectivele mele a fost, încă de la început, parcul de distracţii Six Flags Magic Mountain. Ca împătimit al senzaţiilor tari, ştiam că lanţul Six Flags propune unele dintre cele mai periculoase rollercoastere din lume, aşa că nu aş fi putut rata ocazia să urc în Goliath, Twisted Collossus sau Joker’s Revenge. Aş putea povesti mult şi bine despre sentimentul pe care îl ai atunci când te urci în X2, singurul rollercoaster din lume în care scaunele se rotesc 360 de grade, dar o să mă rezum la aventurile din Los Angeles.

    Trebuie totuşi să amintesc câteva dintre lucrurile pe care le-am văzut în drum spre parc (Six Flags se află la aproximativ 80 de kilometri de LA), în primul rând oraşul-suburbie Santa Clarita. E unul dintre locurile care m-au impresionat în Statele Unite, aşa cum s-a întâmplat şi cu Kirkland, oraşul de pe malul lacului Washington unde am fost cazat în timpul evenimentului Imagine Cup, organizat de Microsoft. „Where the good life takes you” („Acolo unde te duce viaţa bună” – n. red.) era mottoul oraşului, prezent pe toate străzile, semafoarele şi chiar autobuzele care tranzitau localitatea. Şi asta era şi impresia pe care mi-a lăsat-o Santa Clarita: un loc unde ajungi atunci când totul a mers bine.

    Viaţa în suburbii

    Kirkland, un orăşel aşezat pe malul lacului Washington, se apropie cel mai mult de imaginea pe care o aveam despre Statele Unite. E o suburbie cu case la curte, îngrădite de garduri albe, cu oameni politicoşi şi o stare generală de mulţumire pe care o percepi aproape imediat. E un loc în care nu oricine îşi permite să locuiască, dovadă fiind şi zecile de bărci sau iahturi înşirate în port. Kirkland se află la 15-20 de kilometri de Seattle, un oraş cosmopolit în care se îmbină, armonios, vechiul şi noul: cinematografe Paramount stau la baza unor zgârie-nori de sute de etaje. Pontoane din lemn se află la doar câţiva metri de sediile unor companii care au redefinit ideea de tehnologie.

    Seattle nu are farmecul unui oraş european sau grandoarea unei capitale asiatice, aşa cum e Hong Kong, dar este totuşi un loc în care te plimbi cu plăcere. Mi s-a părut extrem de interesant turul campusului Microsoft, care mi-a dat ocazia să aflu câteva lucruri mai puţin ştiute despre Bill Gates. „Ştiţi cum s-au cunoscut Bill şi Melinda?”, ne-a întrebat ghidul nostru, arătând apoi cu mâna către o fereastră. „Bill se plimba seara pe lângă clădirea de birouri şi vedea, deseori, lumina aprinsă la acel birou mult după terminarea programului de lucru. A urcat într-o bună seară şi a găsit-o pe Melinda lucrând.”

    Am mai aflat, printre altele, că din campusul Microsoft lipseşte clădirea cu numărul 7; motivul e unul cât se poate de simplu: lui Gates i se părea un număr ce aduce ghinion, aşa că a trecut de la 6 direct la numărul 8. Complexul ce găzduieşte peste 40.000 de angajaţi e unul spectaculos, incluzând lucruri inedite precum spaţii de relaxare construite în copaci sau „căsuţe poştale” unde angajaţii pot lăsa cărţi care le-au plăcut, astfel încât şi alţii să le poată răsfoi. E o cultură diferită de cea cu care suntem noi obişnuiţi, una pe care am mai întâlnit-o doar în unele sedii ale Google.

    Am părăsit Statele Unite cu dorinţa de a mă întoarce, însă nu neapărat în locurile descrise mai sus.

  • Arheologie de viitor

    El a creat astfel o serie de obiecte cum ar fi telefoane fixe, mobile, casete, aparate foto, ceasuri gândite să arate ca nişte vestigii găsite de arheologii viitorului. Pentru cel mai recent proiect al său şi-a îndreptat atenţia spre o maşină DeLorean din seria de filme Înapoi în viitor (Back to the Future), folosită de personajele principale pentru călătoria în timp, transformând-o într-un vestigiu arheologic ficţional. Maşina este confecţionată din cenuşă vulcanică, selenit şi cuarţ şi are caroseria găurită pe alocuri şi scaunele rupte, ca şi cum ar fi stat abandonată foarte multă vreme.