Tag: calatorie

  • Cine este antreprenorul care conduce un business de 5 milioane şi jumătate de euro de la ultimul etaj al celei mai înalte clădiri din România

    Anul trecut, cele cinci restaurante – Stadio, Social 1, Nor, Qreator şi Cişmigiu Bistro – conduse de Radu Dumitrescu au generat venituri totale de 5,5 milioane de euro, iar anul acesta antreprenorul se aşteaptă la venituri de 7,6 milioane de euro. Cu excepţia restaurantului Social 1, care operează sub firma Freen SRL, celealte patru unităţi sunt operate Freen Restaurant SRL, toate funcţionând sub umbrela Stadio Hospitality Concepts. 

    Dumitrescu povesteşte că este antreprenor de la 18 ani de când, după ce lucrase timp de patru luni ca şofer – singurul job din postura de angajat – a început să vândă pe cont propriu obiecte promoţionale: pixuri, brichete, calendare, agende personalizate. „Am luat pagini aurii, pentru că pe atunci nu prea existau mailuri, aşa că trimiteam faxuri cu oferta mea către companii. Aşa am început. Cumpăram de la nişte furnizori şi vindeam către companii.” În timpul facultăţii s-a mai asociat cu cineva şi a creat un nou business, bazat tot pe obiecte promoţionale. Făcuse însă şi o mică agenţie de producţie publicitară, „unde făceam orice, cum ar fi casete luminoase. Pentru vremurile alea – anii ’98-’99, era ceva SF”, îşi aminteşte el. 

    Ulterior a început să importe din Austria structuri de promovare de tip spider şi roll up. „Noi am fost primii din România care am vândut aşa ceva. Cei care le foloseau – companiile farmaceutice, multinaţionalele, aduceau de afară acest tip de produse pentru că nu aveau de unde să cumpere de aici, aşa că am deschis piaţa”, povesteşte Dumitrescu.

    În 2002-2003 s-a despărţit de partenerul său de business şi a mers singur mai departe, prin lansarea unui nou business: Rander, o tipografie de print de mari dimensiuni. A început cu o imprimantă de 10.000 de dolari şi, treptat, a ajuns la un parc de imprimante de 3 milioane de dolari.
    După câţiva ani a decis să intre şi în domeniul HoReCa, deschizând în 2011, cu o investiţie totală cumulată de 150.000-200.000 de euro, primul restaurant: Stadio Sports Bar, numit aşa deoarece l-a gândit iniţial drept un restaurant destinat clienţilor pasionaţi de sport, în italiană „stadio” însemnând „stadion”. „Am intrat în industria asta întâmplător, chiar dacă mă atrăgea, pentru că fiecare băiat îşi doreşte să aibă o cârciumă în care să vadă meciurile cu prietenii, de aici şi ideea de sports bar.” Iniţial a gândit restaurantul ca un bar de profil, unde clienţii puteau veni să urmărească evenimente sportive. „Voiam să facem un Hard Rock Cafe pe sport. L-am amenajat cu multe televizoare, am cumpărat foarte multe tricouri, haine, adidaşi, mingi purtate sau folosite de sportivi celebri, şi aşa că am creat o atmosferă în bar.”

    În 2013 a deschis, alături de un partener, un alt restaurant cu o capacitate de peste 400 de locuri la Cluj – Livada, în care spune că au investit între 500.000 şi 600.000 de euro. Un moment important în parcursul antreprenorial al lui Dumitrescu a fost în vara anului 2013 când, întorcându-se din Cluj, de la Livada, unde văzuse că oamenii stăteau la coadă la intrare, a mers la Stadio şi a găsit restaurantul gol. „Mi-am dat seama că aveam drept clienţi doar băieţi, cărora le plăcea foarte mult localul, dar care veneau doar la evenimentele sportive, însă nu şi cu soţiile sau cu iubitele, iar fetele singure, la fel, nu ieşeau acolo”. I-a sunat aşadar pe designeri şi le-a spus că trebuie să schimbe ceva, pentru că ideea de „sports bar” nu atrăgea suficienţi clienţi. A închis barul pe 1 august şi l-a redeschis, total schimbat, pe 2 septembrie, transformându-l din Stadio Sports Bar în Stadio – Restaurant cu atrium, cum a rămas şi în prezent. Investiţia în redecorarea restaurantului spune că a fost foarte mare, până la aproape 150.000 de euro, cât investise în primul an, la deschidere. „Într-o săptămână, două, au început să vină oamenii, am început să ne ocupăm şi de partea de marketing, de promovare.”

    După un an şi jumătate de la deschiderea restaurantului din Cluj-Napoca s-a hotărât să iasă din acţionariat, deoarece în primul rând se născuse fiica sa, iar călătoriile dese la Cluj nu îi permiteau să petreacă suficient timp alături de ea, dar şi pentru că a realizat că nu poate să ducă, în paralel, şi ambele restaurante, şi tipografia.

    În iarna anului 2014-2015 a extins restaurantul Stadio cu un spaţiu adiacent, unde anterior fuseseră birouri, mărindu-i capacitatea cu 55 de locuri, până la 240-250 de locuri (cu un maxim de 270 de locuri), exceptând terasa, care dispune de alte circa 40 de locuri. În 2015 a deschis un nou restaurant, în faţa Casei Poporului – Social 1. Numele l-a ales datorită amplasamentului din Bd. Unirii nr. 1, numit iniţial Bd. Victoria Socialismului, pornind de la ideea de a deschide un spaţiu de socializare, decorat cu elemente din perioada socialistă, care amintesc de acele vremuri. Restaurantul are 100 de locuri în interior şi alte 80 pe terasă.

    Un an mai târziu a decis să vândă şi tipografia pentru că „am simţit că piaţa aceea se duce într-o zonă în care nu mai voiam să fiu, în care nu mă mai regăseam”, povesteşte antreprenorul. Şi asta pentru că echipamentele pe care le folosea erau foarte scumpe, iar între timp apăruseră fondurile europene, „şi foarte mulţi dintre noii noştri concurenţi au luat foarte multe echipamente pe fonduri europene nerambursabile. În momentul în care piaţa are o ofertă foarte mare, cum apăruse în momentul acela, preţul scade. Am ajuns la un preţ foarte mic şi foarte apropiat de cost, de multe ori sub cost”. A doua problemă spune că a fost legată de termenele de plată, deoarece, în momentul în care clienţii au sesizat că oferta este foarte mare, au început să pretindă termene de plată mai mari. „La un moment dat, când am ieşit noi, se ajunsese la nişte termene de plată de 150 de zile, ceea ce este aberant, în afara oricărei idei de business. Noi nu eram bancă, să putem finanţa 150 de zile.”
    Cu toate că încă renta să rămână şi pe această piaţă, mai ales că, spune el, „eram printre cei mari, eram profitabili”, în acea perioadă începuse să se dezvolte foarte mult partea cu restaurantele, aşa că a trebuit să aleagă, „pentru că nu puteam face două lucruri total diferite în acelaşi timp.”

    În mai 2017, după o negociere de un an şi jumătate pentru spaţiu, a deschis restaurantul Nor, situat la ultimul etaj – etajul 36 – al celei mai înalte clădiri din Capitală şi din România, Sky Tower. Dacă în deschiderea celorlalte restaurante a investit în jur de 1.000-1.200 de euro pe metru pătrat, în acest preţ fiind incluse podeaua, mobilierul, tacâmurile, decoraţiunile, mirosul, lumina, aerul condiţionat, sunetul – tot ceea ce alcătuieşte experienţa pe care un client o are într-o locaţie, chiria sau produsele fiind calculate separat, în cazul restaurantului Nor lucrurile au stat diferit, investiţia înainte de deschidere ajungând undeva la 1-1,3 milioane de euro, „pentru că sunt foarte mulţi metri pătraţi iar regimul de înălţime al clădirii se supune unor alte reguli din punct de vedere legislativ”, explică antreprenorul.

    Cât despre clientelă, Dumitrescu spune că „la Nor avem zona de prânz în timpul săptămânii, unde vin mulţi oameni de business. Avem prânzul de weekend, când vin familiile, în general din trei generaţii – copii mici, părinţi şi bunici. E plin de familii. Şi mai avem cina, care este şi în timpul săptămânii, cu întâlniri de business dar şi de sărbătorit ceva, pentru că nu e un restaurant unde doar să te hrăneşti, să îţi rezolvi o problemă fiziologică.” În weekend, la cină, spune că sunt mai puţine întâlniri de business, în general vin cupluri, grupuri de prieteni sau familii fără copii pentru aniversări sau alte evenimente, precum cereri în căsătorie. Iar mic dejunurile în timpul săptămânii sunt de business şi în weekend de leasure, de familii.

    Antreprenorul povesteşte că a lucrat cam patru luni pentru a se alinia normelor ISU necesare pentru deschidere, datorită amplasamentului restaurantului, la 136 de metri înălţime. Şi, cu toate că Nor s-a deschis la scurt timp după ce intrase în vigoare legea anti-fumat, Dumitrescu spune că nu a întâmpinat probleme legate de asta, deoarece în momentul deschiderii legea fusese dată deja de două luni iar oamenii, chiar dacă mai greu, se obişnuiseră deja să nu mai fumeze în restaurante. „Oricum clădirea este green şi nu se fuma nici înainte de această lege. Oaspeţii au venit deja obişnuiţi.”

    Un alt proiect important în care Dumitrescu s-a implicat este un parteneriat semnat în toamna lui 2017 cu Phillip Morris, de a opera împreună spaţiul Qreator, unde compania deţine un concept store pentru ţigările electronice iqos. „Avem şi un bistro în interior, evenimentele le fac ei dar tot ce înseamnă partea tehnică a evenimentului – mâncare, băutură, oameni, curăţenie, este acoperită de noi.” Practic, managementul restaurantului este asigurat de echipa sa.

    Povestea lui Radu Dumitrescu pare să demonstreze că atunci când „te îndrăgosteşti” de industria aceasta nu te mai vindeci. Şi asta pentru că în 2018 a mai deschis un restaurant, Cişmigiu Bistro la etaj, amplasat la etajul şase al hotelului Cişmigiu, cu o investiţie de cca. 300.000 de euro, cu o capacitate de 160 de locuri şi o terasă de 35-40 de locuri. Potrivit lui Dumitrescu, cele cinci restaurante funcţionează cu o echipă de 250-270 de angajaţi şi înregistrează, zilnic, în jur de 2.000 de oameni, valoarea bonul mediu pe tot grupul fiind undeva la 80 de lei de persoană, cu o medie de 2,9 persoane la o masă, aşadar, cam 230 de lei/masă.

    Clientela este alcătuită în mare parte din corporatişti şi antreprenori. „La Nor vin în special antreprenori cu venituri mai mari sau corporatişti de la middle management în sus, pentru că au prânzuri sau cine de business. Oamenii de afaceri obişnuiţi vin aici sau în celelalte restaurante în special seara”, menţionează el. Profilul clien­ţilor diferă. La Stadio şi la Social 1 spune că e cam acelaşi – „oameni de 22-45 de ani, smart casual, care vin cu copiii, cu venituri medii-mari, studii superioare, în proporţie de 55-60% femei, oameni foarte atenţi la detalii şi care călătoresc foarte mult, cu interes pe partea de food, design şi experienţe frumoase”.

    În momentul de faţă spune că nu are un plan bine definit vizavi de deschiderea unui nou restaurant şi că ar lua în calcul o deschidere dacă ar găsi un spaţiu care să se potrivească cerinţelor businessului din punct de vedere al dimensiunii spaţiului, locaţiei, terasei, preţului. „Luăm în calcul extinderea şi în alte oraşe, dar nu e o prioritate în acest moment. E loc destul pentru restaurante în Bucureşti, cât şi în alte oraşe”, adaugă Dumitrescu. În prezent spune că se concentrează pe menţinerea clienţilor mulţumiţi, să aibă în continuare restaurantele la fel de pline ca acum, iar ca obiective interne menţionează creşterea bonului mediu şi vânzarea anumitor produse.

    Printre cele mai mari provocări cu care s-a confruntat de la intrarea în această industrie se numără, în primul rând, procesul de învăţare. „A durat un an şi jumate să învăţ, am dormit la propriu în restaurant ca să învăţ tot ce implică businessul acesta, pentru că nu ştiam nimic. Este foarte greu domeniul, lucrezi cu oameni, cu mâncare. Asta a fost prima provocare, în continuare apar lucruri noi din care trebuie să învăţ, e o luptă continuă.” Alte probleme pe care le-a întâmpinat au fost legate de materiile prime de o anumită calitate până la angajaţi de o anumită calitate. Spune însă că în ciuda faptului că în acest domeniu există adesea fluctuaţii mari de personal, în restarantele sale nu s-a lovit prea des de această situaţie. „Singurul lucru important nu este că sunt sau că nu sunt angajaţi, ci ce faci cu cei pe care-i ai. Este foarte important să ai nişte oameni care au grijă de ei. Angajaţii pleacă în general de la un loc de muncă nu neapărat din cauze financiare, ci pentru că nu se simt bine acolo. Noi, de exemplu, avem un om care numai cu asta se ocupă, vorbeşte cu ei. Dacă vorbeşti cu ei, dacă eşti corect şi îţi ţii promisiunile, nu vei avea probleme majore cu angajaţii.”

    În legătură cu schimbările din piaţă, Dumitrescu spune că în ultimii ani a observat o schimbare la nivel de aşteptări. „Pentru că în România, şi în special în Bucureşti se câştigă destul de bine, salariile fiind destul de mari, oamenii ies în afara ţării şi văd alte lucruri, alte restaurante, pot compara. Am observat că se aşteaptă un nivel calitativ mai mare decât înainte. Creşterea în calitate a restaurantelor e dată şi de clienţii care au cerut mai mult. Văd o schimbare foarte bună în design, sunt din ce în ce mai multe restaurante frumoase, din păcate sunt multe restaurante frumoase a căror bucătărie nu ţine pasul cu aspectul.”

    Cel mai nou proiect al antreprenorului, care s-a transformat, spune el, într-un adevărat hobby, este o platformă de rezervări pe care s-a gândit să o lanseze după ce a deschis Nor şi s-a lovit de foarte multe probleme din punct de vedere al managementului rezervărilor. „Aveam foarte multe rezervări şi ne-am gândit cum ar fi să creăm un sistem electronic, un sistem online de gestionare a rezervărilor. Şi aşa ne-a venit ideea să lansăm o aplicaţie de rezervări, cum e cea pentru taxiuri, care să nu aibă nicio legătură cu celălalt busienss. Pornind de la ideea aceasta am început să creionăm un sistem de rezervări care să conţină un website, o aplicaţie iOS, una Android, dar şi o aplicaţie care se pune în restaurante, aceasta fiind cea mai importantă, pentru că îi ajută pe reprezentanţii acestora să gestioneze foarte bine rezervările şi să ştie dacă au sau nu mese libere”, explică el.

    Dumitrescu spune că în jur de 30% din mesele unui restaurant se pierd deoarece, notând rezervările cu pixul, într-un caiet sau pe nişte hârtii, nu ai cum să gestionezi spaţiul la un nivel optim.

    A vorbit astfel cu o firmă de software, a finalizat aplicaţia în decembrie 2017, însă nu avea un nume. Pe parcurs însă a apărut oportunitatea de a cumpăra brandul Restograf, un site de recenzii pentru restaurante. „După ce l-am cumpărat am început să ne referim la aplicaţia noastră de rezervări drept Restograf. Am început să o dezvoltăm, pe parcurs ne-am dat seama că mai sunt necesare modificări şi am introdus-o în restaurantele noastre să vedem cum funcţionează.” Neoficial a lansat-o în urmă cu două luni, în iulie, având deja înscrise în jur de 185 de restaurante, urmând să o lanseze oficial luna aceasta.

    „Aplicaţia are două componente: cea de restaurante, de B2B, şi cea de utilizatori – B2C. Avem o echipă de vânzări care merge la restaurante pentru a încheia contracte, le implementează, le fac training, şi avem partea de marketing, care se ocupă de marketarea acesteia către potenţialii oaspeţi.” Antreprenorul spune că proiectul a fost extrem de bine primit de către cei din piaţă. „Toţi au înţeles că le este foarte utilă şi îi ajută să gestioneze partea de rezervări, să vadă dacă mai există cu adevărat loc, dacă mai au cum să bage încă o masă, să aibă clienţii care au trecut pragul restaurantului într-o carte de oaspeţi şi să ştie când au fost, de câte ori au fost. Până acum luau hârtia, o aruncau şi nu mai ştiau cine şi când a fost. Acum ai un istoric, îţi poţi nota preferinţele clienţilor, unde le place să se aşeze, ce alergii au, la a câta vizită sunt, de ce au mai venit, de ce nu au revenit, la ce oră se fac rezervările, dacă sunt făcute rezervări de proximitate, în ce zile se fac mai multe rezervări, ce eveniment vor să sebeze. Îţi dau foarte multe date despre restaurantul tău şi totodată îţi poţi face oaspeţii să se simtă foarte bine prin informaţiile pe care le ai despre ei, să îi saluţi pe nume când intră în restaurant. Statistici pe care nu aveai cum să le faci cu pixul, pe hârtie.”

    De asemenea, pentru a păstra şi ideea iniţială a site-ului, pe aplicaţie pot fi date reviewuri de către clienţii care au vizitat restaurantul făcând o rezervare prin Restograf, iar rezervările pot fi şi anulate tot de către clienţi. „După ce au vizitat restaurantul primesc un mail şi o notificare în care sunt rugaţi să facă o evaluare a restaurantului.” Dumitrescu spune că în general, 99% dintre recenziile restaurantelor sunt reale. „Dacă cineva spune că am reviewuri proaste pentru că are cineva ceva cu mine, nu este adevărat. Dacă ai mai mult de 100-150 de recenzii care spun acelaşi lucru într-o anumită direcţie e clar că aşa este”.

    Antreprenorul spune că acum vrea să meargă pe o zonă de live training, cu şedinţe de instruire care vor fi ţinute online pentru nou intraţii pe platformă. Restaurantele înscrise până acum sunt din Capitală, urmând ca la începutul lunii octombrie să mai includă restaurante din alte şase oraşe: Constanţa, Iaşi, Braşov, Sibiu, Timişoara şi Cluj. Dumitrescu vrea ca până la începutul anului viitor să acopere restaurantele de pe tot teritoriul României apoi să deschidă în ţările din jur: „în Ungaria şi în Bulgaria, apoi să continuăm cu fosta Iugoslavie, Austria şi Ucraina.” Pentru a intra în platformă reprezentanţii restaurantelor nu plătesc nimic, se plătesc doar rezervările care vin prin platforma Restograv. „E o taxă pe rezervare, extrem de mica, infimă”, precizează antreprenorul, comparând-o cu comisioanele platformelor de delivery, aflate la pol opus. „Există platforme de delivery care îţi scot oamenii din restaurant – e o mare problemă pentru proprietarii de restaurante, şi nu toţi îşi dau seama – te fac pe tine să rămâi în casă şi să nu mai ieşi la restaurant, şi după ce că scot oamenii din restaurant mai şi iau 30% comision pentru asta. Dacă cineva plasează o comandă de 100 de lei restaurantul plăteşte cam 30 de lei comision. Este un comision uriaş.”

    Acum, Restograf este principalul său focus. „Pentru că suntem la început vrem să facem ceva pe piaţa asta de restaurante, pentru că ştim ce probleme am avut noi, şi suntem convinşi că problemele pe care le-am avut noi cu restaurantele extrem de rezervate le au şi alţii din piaţă. Asta a şi fost ideea, că vrem să facem ceva pentru comunitate şi vrem să ajutăm piaţa să crească, bineînţeles făcând un business, că nu e nimic greşit în asta. Îmi doresc să revoluţionez piaţa rezervărilor, vreau să transform telefonul, pixul şi hârtia în ceva electronic.”

    L-am întrebat şi despre competiţie, însă mi-a spus că nu are competitori. „Sunt 3.000 de restaurante în Bucureşti. Nu văd în nimeni o competiţie. Cu cine să mă bat eu la etajul 36?”, mi-a răspuns amuzat.

    Cât despre el, Radu Dumitrescu este absolvent al Facultăţii de Management Turistic şi Comercial din cadrul Universităţii „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti. Când pleacă în concedii spune că mănâncă orice, deoarece îi place să experimenteze lucruri pe care nu le ştie sau gusturi noi care poate pot fi implementate şi la noi. Îi place de asemenea să schieze, să petreacă timp cu fiica sa, „dar nu să facem lecţii!”, şi să citească cărţi de business, leadership şi dezvoltare personală sau biografii.

  • Cele 11 lucruri esenţiale pe care să le faceţi ce pot face călătoria cu avionul mai uşoară, dezvăluite de însoţitori de zbor

    1. Citiţi toate informaţiile atunci când vă cumpăraţi un bilet de avion. „Este important să citiţi toate informaţiile incluse în disclaimere atunci când cumpăraţi un bilet de avion. Astfel aţi putea economisi banii pentru bagajele pe care le luaţi cu voi în cabină”, a spus Alexandrea Tiller, stewardeză pentru Spirit Airlines.

    2. Folosiţi site-ul Skyscanner pentru a găsi cele mai ieftine bilete: „Am găsit foarte multe oferte acolo”, a spus Tiller referindu-se la Skyscanner.

    3. Aduceţi mereu cu voi o sticlă de apă. „Călătoresc mereu cu o sticlă de apă pe care să o pot umple. Fiecare aeroport, cel puţin din Statele Unite, are un loc în care poţi să îţi umpli sticla de apă”, a spus un însoţitor de zbor care lucrează pentru Delta Airlines.

    4. Luaţi cu voi un încărcător portabil de telefon. „Călătoresc mereu cu un încărcător portabil cu mine” a spus însoţitorul de zbor care lucrează pentru Delta. „Nu toate aeoporturile oferă posibilitatea de a-ţi încărca telefonul şi aeronavele mai vechi nu oferă nici ele această opţiune.”

    5. Nu luaţi cu voi prea multe lucruri. „Asiguraţi-vă că nu luaţi cu voi prea multe lucruri atunci când călătoriţi” a spus un însoţitor de zbor care lucrează pentru United Airlines.

    6. Mergeţi la aeroport devreme. „Asiguraţi-vă că aveţi suficient timp pentru că dacă veţi fi nevoit să vă grăbiţi, şi experienţa de zbor va fi mai puţin plăcută”, a spus însoţitorul de zbor care lucrează pentru United.

    7. Călătoriţi dimineaţa. „Le spun oamenilor să călătorească dimineaţa. Seara se acumulează întârzierile de pe parcursul întregii zile.” a spus Kevin Cain, un însoţitor de zbor care lucrează pentru PSA Airlines.

    8. Aduceţi-vă propriile mijloace prin care să vă relaxaţi pe durata zborului. Nu toate aeronavele vă pot oferi Wi-Fi, ziare sau opţiunea de a viziona filme.

    9. Rugaţi însoţitorul de zbor să vă aducă un alt pahar atunci când vă este servită gheaţă: „De fiecare dată când este servită şi gheaţă, cereţi ca aceasta să fie servită cu un alt pahar, nu cu lingura pentru gheaţă, care nu este tocmai curată”, potrivit unui însoţitor de zbor al unui operator regional care lucrează cu American şi United Airlines.

    10. Nu beţi băuturile calde oferite în avion. „Nu beţi cafea. Nu beţi ceai fierbinte. Apa nu este cea mai bună”, a adăugat însoţitorul de zbor al operatorului regional.

    11. Fiţi mereu pregătiţi. „Călătoritul este mereu imprevizibil. Nu poţi să ştii niciodată ce se va întâmpla”, a adăugat un însoţitor de zbor care lucrează pentru Alaska Airlines.  
     

  • Cum ar fi ca toată lumea să te uite?

    Dacă vă place muzica celor de la Beatles (şi cui nu-i place?), atunci Yesterday“ vă va trimite într-o călătorie nostalgică, amintindu-vă de ce britanicii au fost, cândva, regii posturilor de radio din întreaga lume.

    Totul începe cu o pană de curent care afectează tot globul; Jack (Himesh Patel), un muzician britanic care nu se bucură de prea mult succes, este implicat într-un accident cu un autobuz şi pare să fie singurul om de pe Pământ care îşi aduce aminte de Hey, Jude, Yellow Submarine sau Yesterday. Previzibil, cariera sa explodează, iar Jack se transformă într-un superstar.

    Şi dacă muzica nu e un argument destul de bun, numele regizorului va fi cu siguranţă: Danny Boyle, cel care a regizat multe filme excelente – Slumdog Millionaire, Trainspotting sau 127 de ore sunt doar câteva dintre ele.

    Sigur, filmul are şi multe probleme: în primul rând, se insistă mult prea mult pe relaţia dintre Jack şi Ellie (Lily James), una care nu stârneşte prea mult interes. Pe de altă parte, cred că scenariştii au ratat ocazia de a evidenţia una dintre întrebările esenţiale ale filmului: cum ar fi arătat lumea artistică dacă Beatles nu ar fi existat? Boyle şi echipa se mulţumesc doar cu expunerea acestei ipoteze, iar răspunsul e dat, practic, de întreaga desfăşurare a evenimentelor: chiar şi fără John Lennon, Paul McCartney, George Harrison şi Ringo Starr, acordurile ar fi ajuns, cumva, la urechile celor care iubesc muzica.

    Un segment interesant este cel în care succesul lui Jack atinge cote nemaiîntâlnite; aici, Boyle duce filmul spre comedie, ironizând tot ceea ce înseamnă industria muzicală de astăzi. Nu este însă foarte clar dacă lucrurile stăteau la fel şi pe vremea celor de la Beatles.

    În cele din urmă, Jack trebuie să aleagă între succes şi dragoste, iar asta diminuează din calitatea filmului. Sunt convins că s-ar fi putut găsi şi o altă încheierii o poveştii, fără a da spectatorului prea multe explicaţii; nici fenomenul uitării“ nu e explicat în vreun fel, dar nu cred că o să vedeţi pe nimeni plângându-se de asta.

    Yesterday este un film uşor, dar care va rezona cu multă lume datorită coloanei sonore. Dacă ar fi fost vorba de altă formaţie şi nu de Beatles, aş fi fost probabil reticent să recomand acest film; însă o fac, şi sper să vă bucuraţi de călătoria muzicală aşa cum am făcut-o şi eu.

    Notă: 7,5/10


    Yesterday
    Regia: Danny Boyle
    Distribuţie: Himesh Patel, Lily James, Sophia Di Martino
    Durată: 1 oră 56 minute
    Buget: 26 milioane dolari

    Data lansării: 12 iulie

  • EY: Călătoria către organizaţia digitală: de la tehnologie la schimbarea paradigmei culturale

    Cu un scor de 37,5% al indicelui de digitalizare în 2018, România este încă pe ultimul loc între ţările Uniunii Europene în privinţa gradului de digitalizare a economiei şi a societăţii (conform Digital Economy and Society Index  realizat de Comisia Europeană).

    În acest context, mediul de business din România accelerează procesul de transformare digitală pentru a se alinia cât mai rapid la tendinţele şi nevoile globale.

    “Provocările clienţilor noştri pe parcursul programelor de transformare digitală nu ţin neapărat de finanţarea sau implementarea în sine a tehnologiilor. Cele mai multe derivă din adoptarea tehnologiei de către angajaţi, din disponibilitatea limitată a resurselor interne necesare transformării şi, nu în ultimul rând, din abordarea tehnologiei ca element implicit al comportamentului şi al culturii organizaţionale. Succesul unui program de transformare digitală rezidă în modul în care companiile reuşesc să gestioneze aceste provocări”, menţionează Bogdan Ion, Country Managing Partner EY România şi Moldova şi Chief Operating Officer pentru EY Europa Centrală şi de Sud-Est şi Regiunea Asiei Centrale.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Primul marinar orb din lume care a reuşit să traverseze Pacificul. Scopul emoţionant al voiajului istoric

    Mitsuhiro Iwamoto, în vârstă de 52 de ani, a fost ajutat pe tot parcursul voiajului său de un alt marinar, care îl îndruma.

    Japonezul a călătorit într-un yacht, începându-şi călătoria pe 24 februarie, din California, SUA. Sâmbătă, el a reuşit să ajungă în portul Fukushima, la nord de capitala Tokyo. Pe tot parcursul călătoriei, el a fost îndrumat de partenerul de drum, în timp ce ţinea cârma navei.

    Prima lui încercare de a traversa Pacificul a fost în anul 2013, însă nu şi-a putut duce planul până capăt după ce o balenă a lovit ambarcaţiunea şi s-a scufundat. El a fost salvat de marina japoneză.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Colecţie selenară

    Ce se poate face însă este achiziţia unor obiecte care par a fi confecţionate din materiale care ar putea fi suveniruri dintr-o asemenea călătorie. Din această categorie face parte colecţia Moon Rock a firmei de design Studio Furthermore din Londra, care cuprinde mese, taburete şi corpuri de iluminat ce arată ca şi cum ar fi fost lucrate din roci selenare, dar de fapt sunt confecţionate din aluminiu, scrie Dezeen. Creatorii acestei colecţii o privesc ca pe un exerciţiu de imaginaţie, explicând că au încercat să-şi închipuie cum ar arăta nişte obiecte lucrate din materiale aduse din spaţiu peste nişte ani, când acestea vor deveni uşor de procurat. 

  • MAE a emis atenţionare de călătorie pentru Italia. Ce trebuie să ştiţi

    ”Ministerul Afacerilor Externe informează cetăţenii români care se află, tranzitează sau doresc să călătorească în Republica Italiană că, în cursul zilei de 8 martie 2019, mai multe organizaţii sindicale vor organiza o grevă naţională, care va afecta serviciile publice în domeniul transporturilor, sănătăţii şi educaţiei. Sunt preconizate perturbări îndeosebi la nivelul transportului feroviar, aerian, maritim şi al transportului local.

    Pentru mai multe informaţii actualizate, se recomandă consultarea site-ului Ministerului Infrastructurii şi Transporturilor (http://www.mit.gov.it/). În cazul cetăţenilor care călătoresc cu avionul, se recomandă consultarea informaţiilor existente pe site-urile aeroporturilor, precum şi contactarea companiilor aeriene”, a transmis MAE.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum pot românii să viziteze două ţări într-o singură călătorie

     

    1. Bruxelles (Belgia) – Amsterdam (Olanda)

    Bruxelles este o destinaţie care ar putea fi vizitată în fiecare an, iar ofertele la biletele de avion în extra-sezon sunt unul dintre principalele motive. Pune apoi la socoteală cele peste 1.600 de sortimente de bere, un distins accent franţuz şi probabil cea mai delicioasă ciocolată din lume. Ai toate şansele să întâlneşti oameni de naţionalităţi diferite într-o singură zi. În Bruxelles, spiritul european, cultura cafenelelor, a sălilor de concert, a artei, a străzilor de poveste, a cosmopolitului convieţuiesc. De aici poţi să ajungi la Amsterdam cu un bilet de autobuz şi două ore şi 45 de minute de răbdare, timp în care, desigur, poţi să arunci ochii pe geam. Odată ajuns în Amsterdam, ia la pas străzile impecabile, înţesate de artă şi istorie, bucură-te de experienţa unui coffee shop olandez şi degustă caşcavalul naţional.

     

    2. Copenhaga (Danemarca) – Malmo (Suedia)

    Semnificaţia cuvântului „civilizaţie” poate fi înţeleasă pe deplin umblând pe străzile din Copenhaga. Acest colţişor de mapamond pare măturat, aspirat şi parfumat în fiecare noapte, iar fiecare fir de iarbă este exact în locul unde ar trebui să fie. În societatea daneză lucrurile merg ca unse, iar oamenii pe care îi vei întâlni probabil te vor surprinde prin frumuseţea lor. Deşi este o destinaţie pentru care e nevoie de un buget mai mare, există acolo un soi de stil contemporan, elegant şi plin de bun gust, pe care îl poţi simţi în plimbările tale prin oraş.Copenhaga se află la o oră de cel mai fericit oraş din Suedia. Ia autobuzul sau trenul ce străbate podul Øresund dintre cele două oraşe. Biletul de autobuz este mai ieftin, însă trenul te duce în acelaşi loc în puţin peste 20 de minute. În plus, gara centrală din Malmo, la fel ca cea din Copenhaga, este într-adevăr în centrul oraşului. În Malmo te aşteaptă spaţii în aer liber, de la plaje la păduri unde să pierzi noţiunea timpului. În plus, poţi găsi zboruri ieftine din Bucureşti aproape pe tot timpul anului spre Copenhaga şi Malmo, cu atât mai mult dacă ai în vedere regula de aur: să rezervi biletul de avion în avans.

     

    3. Viena (Austria) – Bratislava (Slovacia)

    Dacă nu aştepţi de la următoarea vacanţă nimic mai puţin decât artă şi cultură, are sens să vorbim despre Viena. Dă-le simţurilor exact ceea ce aşteaptă de la tine vizitând Palatul Schönbrunn, construit în stil baroc, şi Palatul Hofburg. La o oră distanţă de Viena se află Bratislava, una dintre acele destinaţii subestimate, dar care obişnuieşte să surprindă. Capitala Slovaciei este printre acele locuri unde cu 5 euro se mănâncă bine, iar cu 1.5 euro găseşti o bere de calitate. În plus, dacă ajungi aici în prima duminică a lunii, o să poţi intra în galeriile şi muzeele oraşului fără să umbli nici cu gândul la portofel — în mod gratuit! La fel poţi intra şi în Castelul Bratislava, aşezat în vârf de deal, privind asupra oraşului şi veghind curgerea nestingherită a Dunării.

     

    4. Torino (Italia) – Nisa (Franţa)

    În vreme ce majoritatea călătorilor se îndreaptă în grabă către Veneţia, Roma sau Florenţa, Torino, singurul oraş italian regal, rămâne locul în care poţi respira aer local pur şi unde turiştii nu se calcă pe pantofi. Aici poţi testa preparate precum tajarin, tagliata di vitella şi ravioli cu carne, pe care le poţi completa cu cele mai bune vinuri locale. Torino e, de asemenea, capitala italiană a ciocolatei şi destinaţie în care să nu pierzi din vedere o vizită la Palazzo Reale şi la Domul de lângă Piazza Castello. De aici poţi continua călătoria luând autobuzul care te va conduce către Riviera Franceză, mai exact către Nisa. Acest colţ mediteranean poartă urme lăsate de La Belle Epoque pe bulevarde enorme, case şi clădiri impunătoare. În plus, poţi vizita o a treia ţară în această călătorie, la preţul unui bilet de autobuz de 1.50 euro: Monaco!

     

    5. Torino (Italia) – Lyon (Franţa)

    După câteva zile de răsfăţ petrecute între graniţele unui oraş italian, Franţa ar începe să se contureze în planul de călătorie tot mai bine. Şi, în caz că ai vizitat deja Nisa sau un cadru pitoresc încadrat de hectare de vie te atrage mai mult decât plajele însorite de pe Coasta de Azur, Lyon poate fi destinaţia care să se alăture, fără să dezamăgească, traseului tău de călătorie. În plus, Lyon se află la o distanţă de patru-cinci ore de autobuz faţă de Torino.

     

    6. Lyon (Franţa) – Geneva (Elveţia)

    Există câteva motive pentru care Lyon atrage în general curiozitatea călătorilor. Probabil primul este datorat celebrelor bouchon-uri, restaurante lyon-eze de secol XVII, un soi de locaşuri gastronomice. După o astfel de experienţă culinară, continuă cu o plimbare în ritm propriu prin centrul vechi. Acesta este unul dintre cele mai bine conservate colţuri de medievalitate europeană, iar străzile pietruite, buticurile, barurile şi restaurantele cu vin de calitate te pot face să-ţi doreşti să pierzi avionul spre casă. Totodată, pe râul Sena se organizează, din aprilie până în octombrie, croaziere spectaculoase, cu iz de cultură şi vacanţă.Totuşi, Geneva se află la două ore distanţă de Lyon. Dacă îţi zboară gândul la Alpii elveţieni, apele reci şi curate ce umplu Lacul Geneva, natura proaspătă din parcurile oraşului, continuă-ţi călătoria în Elveţia. Aici poţi descoperi, de asemenea, 400 de brânzeturi elveţiene şi celebra ciocolată.

    „Atât călătorii cu experienţă, cât şi cei la început de drum ştiu că unul dintre principalele ingrediente pentru o călătorie reuşită este curiozitatea. Adăugând la aceasta planificarea în avans, avem baza pentru a descoperi o lume largă. Totodată, pentru cei care aceasta însemnă să vadă cât mai mult cu cât mai puţine cheltuieli de timp şi de bani, funcţia Multi-city, disponibilă gratuit în motorul de căutare momondo, le permite să găsească cele mai bune opţiuni de zbor pentru destinaţiile pe care vor să le descopere. Pentru că preţurile variază în funcţie de datele de călătorie, românii pot compara, folosind funcţia Multi-city, destinaţia de plecare cea mai avantajoasă dintre, de exemplu, două oraşe din ţări diferite şi, astfel, ei pot planifica traseul final potrivit cu timpul şi bugetul de care dispun”, a declarat Mircea Giurcă, reprezentantul momondo în România.

     

  • Antreprenoarea care îi îmbracă la birou pe corporatiştii pasionaţi de Vama Veche

    Decizia de a deschide un magazin cu haine de inspiraţie boho-chic a fost una spontană, pe care Magda Cojanu a luat-o după ce a vizitat Nepalul, ţara de origine a soţului său: „Atunci am descoperit bogăţia şi culoarea produselor handcraft şi a hainelor realizate acolo şi am dorit să încercăm şi în România, unde am crezut că există o audienţă pentru tipul acesta de produse”. Astfel, în 2007, cu o investiţie iniţială de 6.000 de euro, a deschis la Bucureşti magazinul Maya Shop, cu îmbrăcăminte şi accesorii handmade din Nepal realizate din materiale naturale, cu accente etnice, care se adresau „persoanelor boeme, hippie, cărora le plăceau hainele colorate, cu personalitate”. Ulterior, pe lângă produsele importate din Nepal, au adăugat în portofoliu obiecte de decor şi design din India şi Thailanda. „Am avut şi o încercare în China, dar nu s-a potrivit profilului nostru şi puterii de cumpărare a clienţilor”, spune antreprenoarea.
    În 2018, businessul a înregistrat o cifră de afaceri de aproximativ 2 mili­oane de lei, în creştere cu circa 20% faţă de anul anterior. Anual, investiţiile în business se ridică la 70.000 de euro şi sunt direcţionate către stocurile de marfă. Pentru anul acesta, planurile Magdei Cojanu vizează atragerea de noi furnizori şi extinderea într-o piaţă vecină, cum ar fi Bulgaria sau Ungaria. Cât despre numărul de angajaţi, dacă în 2007, când a pornit afacerea, avea un singur angajat, echipa s-a mărit între timp până la zece angajaţi în 2018.   
    Înainte să intre în domeniul retailului vestimentar, Magda Cojanu a avut de parcurs un drum lung în mai multe domenii. Antreprenoarea a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul State University of New York, Plattsburgh, unde avea să-l cunoască şi pe viitorul său soţ şi partener de business. După absolvire, a lucrat un an într-o cafenea, timp în care şi-a căutat un job în domeniul în care îşi dorea să activeze, şi anume cercetarea economică în fiscalitate sau bugetul public. „Acest început a reprezentat pentru mine, cred, cel mai bine petrecut an din viaţa mea – un an în care am învăţat enorm de multe lucruri”, povesteşte ea. Ulterior a lucrat un an şi jumătate la un ONG din Washington, care activa în domeniul cercetării politicilor fiscale şi bugetare. În 2004, s-a întors în România şi s-a angajat ca research assistant pentru misiunea US Treasury Department pe lângă ministrul de finanţe, unde a lucrat până în decembrie 2006. „Misiunea US Treasury s-a terminat în momentul aderării României în UE, aşa că la începutul lui 2007 eram între joburi.”
    Succesul de care s-a bucurat primul magazin Maya Shop a determinat-o să deschidă în 2009 o a doua unitate în Bucureşti, iar trei ani mai târziu, după ce colaborase „în regim de consignaţie sau plata pe măsura vânzării” cu un magazin din Vama Veche, a deschis un butic şi pe litoral. Ulterior, în perioada 2015-2016, au urmat alte două unităţi în Bucureşti, „pe care le-am închis în momentul în care ne-am concentrat activitatea în online”.
    Intrarea în online a venit în urma unei întâmplări pe care, la vremea respectivă, a considerat-o „nefavorabilă: un târg de cadouri de Crăciun, care reprezenta un procent semnificativ din vânzările noastre în sezonul toamnă-iarnă, a fost anulat în ultimul moment. Acesta a fost momentul în care am decis să începem activitatea în online. Fiind un domeniu în care nici eu şi nici soţul meu nu aveam cunoştinţe, a trebuit să luăm totul pas cu pas şi să învăţăm făcând”. Aşa că în decembrie 2015 a deschis magazinul online, cu produse proprii şi ale încă unui furnizor, brandul Hippie Hippie Shake. „A fost o soluţie de magazin online la cheie. La scurt timp de la deschiderea magazinului online, am început să înţeleg ce presupune un magazin online ca investiţii în software, marketing, cunoştinţe, PR, dar în acelaşi timp să-mi dau seama de potenţialul prezenţei online pentru orice brand.” Investiţia iniţială în platforma marketplace a fost de 30.000 de euro, din surse proprii, apoi ca parte a unui proiect cu fonduri nerambursabile de la guvernul României a mai investit aproximativ 50.000 de euro. „Această investiţie se referă doar la dezvoltarea platformei din punct de vedere tehnic, funcţional”, subliniază Magda Cojanu.
    Antreprenoarea spune că de aici şi până la ideea de marketplace care să reunească furnizori care să se adreseze aceleiaşi nişe a fost doar un mic pas. „În toamna lui 2016 am testat această idee cu şapte furnizori. A fost ori norocul începătorului, ori chiar am descoperit o nouă nişă. Cert este că toamna lui 2016 a fost suficient de bună pentru a-mi da încredere să investesc într-o platformă e-commerce custom made. În septembrie 2017 am lansat noua platformă Boem Urban, cu furnizorii iniţiali şi brandurile proprii. În 2018 am crescut numărul de furnizori la 25, precum şi oferta de produse, am mers un pic şi către zona office, elegantă, nu numai către zona casual, boho-chic.”
    Cum funcţionează însă platforma Boem Urban? „Fiecare furnizor are acces în platformă la propriul  «magazin», unde îşi administrează singur produsele şi comenzile. De asemenea, comercianţii au acces la rapoartele de vânzare ale produselor proprii, iar pe site, pe platforma produselor sunt listate în boutique-uri proprii, exceptând listarea generală de produse”, explică antreprenoarea mecanismul de funcţionare a platformei Boem Urban. „Produsele comandate sunt livrate către noi, iar noi mai departe livrăm clienţilor finali. Printre avantajele acestui mod de lucru se numără controlul calităţii produselor vândute, timpul de livrare şi faptul că se poate comanda de la mai mulţi furnizori cu acelaşi cost de transport”, adaugă ea.
    În prezent, în portofoliul Boem Urban se regăsesc 28 de branduri, dintre care trei proprii: Orient Maya, Maya Shop şi Boem Urban, care acoperă circa 30% din cifra de afaceri, restul fiind dat de celelalte branduri. „Credem însă că anul acesta brandurile din marketplace vor creşte ca procent din vânzări pentru că acolo ne vom şi concentra eforturile de promovare odată cu creşterea numărului de magazine de pe platformă”, spune antreprenoarea. Anul trecut, pe platformă s-au înregistrat 12 furnizori noi, iar anul acesta Magda Cojanu se aşteaptă să atingă un număr de 40-50 de furnizori. În ceea ce priveşte magazinele fizice, sub brandul Maya Shop mai funcţionează o singură unitate în Bucureşti şi un magazin sezonier în Vama Veche. Pe viitor, antreprenoarea spune că nu intenţionează să dezvolte reţeaua de magazine fizice, planurile sale fiind axate pe extinderea numărului de clienţi ai platformei la nivel naţional.
    Ea spune că investiţia pe care trebuie să o facă vânzătorii care vor să intre pe platformă este una minimă: „Sunt necesare poze profesionale ale produselor şi un setup iniţial al propriului boutique, în jur de 10 – 15 minute. Ulterior, funcţionalităţile platformei asigură un mers uşor în ceea ce priveşte gestionarea comenzilor şi adăugarea de produse noi”. Principalele avantaje oferite de platformă sunt, potrivit Magdei Cojanu, „nişa de clienţi, administrarea uşoară a produselor şi comenzilor contra unui procent din vânzările realizate pe platforma noastră, care include transportul produselor către depozit şi către clientul final, returul şi cheltuielile de marketing.”
    În ceea ce priveşte competiţia, fondatoarea BoemUrban spune că „este destul de dificil să descriem principalii competitori, fiind un marketplace de nişă. Pe nişa noastră noastră – boho, urban chic – nu mai există alt marketplace, poate doar Breslo, dar Breslo se adresează strict celor care realizează produse handmade sau designerilor locali. Există în schimb alte magazine, pe care în timp sperăm să le cooptăm ca şi furnizori”.
    Categoriile de clienţi cărora platforma li se adresează sunt persoanele cu vârste de 25 până la 45 de ani, cu venituri medii. Procentul de cumpărători din online este format 90% din femei şi 10% din bărbaţi. Totuşi, în magazinele fizice, „unde este mai greu de cuantificat, mergem pe un procent de 70% – 30%”, spune Cojanu. „Businessul a fost gândit iniţial pentru acelaşi gen de cliente sau clienţi ca şi mine: oameni cărora le place să se îmbrace colorat, creativ, cu o pasiune pentru călătorii şi descoperit lucruri noi, foste sau actuale vamaioate, ecologişti, oameni care preferă materiale naturale, adepţi ai unui stil vestimentar casual şi vesel.” Produsele comercializate pe platforma Boem Urban au preţuri medii. Astfel, bluzele şi cămăşile ajung la 75 – 85 lei, rochiile de zi au preţuri cuprinse între 75 şi 350 lei, iar rochiile elegante sau office costă între 175 şi 350 lei.
    Magda Cojanu spune că în România segmentul de piaţă pe care activează nu este foarte dezvoltat, deoarece consumatorul român de fashion este destul de conservator, cei care se îmbracă mai extravagant, de obicei mai mult vara, la mare, în Vama Veche, fiind relativ puţini. Spre comparaţie, „în alte ţări, piaţa şi consumatorii de fashion sunt mult mai eterogeni, iar segmentul boho-chic sau hippie este mult mai mare. În Germania, Spania sau Portugalia poţi vedea pe stradă oameni îmbrăcaţi colorat, mai viu, extravagant, cu haine care în România sunt purtate ori numai în Vama Veche, ori de o nişă foarte mică în afara Vămii Vechi”. Ea exemplifică spunând că sunt oameni care „au uniforma de Vama Veche păstrată deoparte, în afara garderobei de zi cu zi. Noi vindem în Vama Veche din 2008 şalvari, dar în fiecare an numărul celor cărora nu li se pare foarte ciudată această ţinută este constant sau în uşoară creştere. Tocmai din această cauză, ne-am mărit şi noi un pic gama de produse şi stiluri oferite. Cumva am vrut să ne extindem către ce ar purta vamaioţii toamna sau iarna în oraş sau la job”.
    Antreprenoarea spune că provocările cu care se confruntă, „ca toate businessurile româneşti”, sunt lipsa forţei de muncă calificată, nesiguranţa în domeniul legislaţiei şi cel fiscal şi lipsa unei politici coerente de dezvoltare a businessurilor locale, mici şi mijlocii. „În plus, strict pe partea de online, cea mai mare provocare pentru mine a fost găsirea unor parteneri sau furnizori de servicii cu care să lucrăm la standarde profesioniste. Nu vreau să spun că nu există parteneri, firme sau agenţii de încredere, ci că este foarte greu să le găseşti pe acelea care lucrează la standarde profesioniste şi care livrează serviciile prompt şi constant.”
    În opinia Magdei Cojanu, „nu este greu deloc să deschizi o afacere în România, partea grea vine după deschidere”, şi asta pentru că „în domeniul de fashion, în care activăm şi noi, concurenţa este foarte mare, sunt jucători foarte mari pe piaţă, cu bugete de marketing şi PR enorme, consumatorii au foarte multe oportunităţi de cumpărare, de la foarte multe firme de aici şi din afară, şi preferă de multe ori branduri mari străine, deşi este în creştere şi curentul acesta de apreciere a produselor made in Romania”.

  • Noi reduceri oferite de operatorul aerian low-cost Wizz Air

    Operatorul aerian low-cost Wizz Air, cel mai mare transportator aerian din România, a anunţat o reducere de 20% pentru zborurile spre Israel, într-un comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei. Promoţia este valabilă astăzi pentru rezervările noi către rutele spre Tel Aviv şi Eilat (Ovda), iar călătoria trebuie efectuată până pe 16 decembrie 2018.

    Primul zbor din România spre Israel a decolat în 2013 şi de atunci peste 410.000 de pasageri au călătorit între cele două ţări de pe şase aeroporturi locale: Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Sibiu, Timişoara.

    Reducerea de 20% se aplică tarifelor, incluzând taxele şi costurile obligatorii, dar excluzând taxa de administrare. Această promoţie este valabilă pe 31 octombrie, de la ora 00:00 la ora 23:59, ora Europei Centrale şi de Est. Preţul se aplică numai pentru rezervările efectuate pe wizzair.com sau prin intermediul aplicaţiei WIZZ pentru mobil. Perioada de călătorie este limitată, fiind necesar să efectuaţi toate călătoriile până pe 16 decembrie 2018. Reducerea este valabilă numai pentru rezervările noi pentru orice rută către şi din Israel.