Tag: branduri

  • Surpriză colosală de la eMAG în România. Anunţul a lăsat în urma cea mai valoroasă multinaţională

    Topul celor mai valoroase branduri româneşti este condus în acest an de eMag, evaluat la 1,02 miliarde euro, în creştere cu 29%, care a depăşit Dacia, în scădere cu 28%, la 815 milioane euro, conform ultimului raport al Brand Finance, firmă globală independentă de evaluare şi strategie de brand.

    „Consumatorii devin tot mai familiarizaţi cu comerţul online în pieţele cheie (România, Ungaria şi Bulgaria), iar potenţialul de creştere al brandului rămâne ridicat, chiar dacă sectorul online este foarte competitiv şi în continuă schimbare. Această recunoaştere reprezintă o confirmare a rolului transformator pe care comerţul online îl are în vieţile oamenilor şi ne motivează să ne continuăm investiţiile accelerate în infrastructură şi tehnologie pentru a susţine evoluţia stilului de viaţă al românilor şi a transformării eMAG în ecosistem regional de ecommerce”, a declarat Tudor Manea, CEO eMAG.

     

    Aceasta schimbare de la vârful clasamentului a rezultat din creşterea brandului de e-commerce, favorizată de orientarea mai accentuată a consumatorilor către online în timpul pandemiei, combinată cu scăderea veniturilor Dacia.

    “Până foarte recent, brandul Dacia părea abonat la primul loc în clasament. Ascensiunea fermă a brandului eMAG marchează şi un simbolic schimb de ştafetă, de la un brand cu vechime către un brand inventat cu mai puţin de 30 de ani în urmă. Pe această notă, ar fi un semn pozitiv pentru România dacă tot mai multe branduri din “noua economie” ar urca in top 50.”, a declarat Mihai Bogdan, Managing Director, Brand Finance Romania.

    În fiecare an, compania de consultanţă şi evaluare de brand Brand Finance evaluează cele mai valoroase branduri globale, naţionale şi sectoriale. Cele mai valoroase 50 de branduri româneşti sunt incluse în raportul anual Brand Finance România 50.

    Dedeman (a cărui valoare de brand a crescut cu 24% până la 504 milioane euro) si Altex (in creştere cu 31% până la 123 milioane euro) evidenţiază creşterea brandurilor din retail, împreună cu eMAG. Potrivit Brand Finance, în pofida faptului că operează în principal prin magazine fizice, într-un mediu puternic afectat de restricţiile din timpul pandemiei, brandul Dedeman a crescut şi rămâne cel mai valoros brand deţinut integral de acţionari români, protejându-şi poziţia a treia în clasament.

    În acelaşi timp, Banca Transilvania (poziţia 5 în clasamentul valoric) a fost desemnat ca cel mai puternic brand românesc, cu un rating AAA+, şi o valoare de 397 milioane euro, în creştere cu 6%. BT are un index de forţă a brandului de 90/100, ceea ce o plasează pe plan global între primele zece cele mai puternice bănci.

    Clasamentul brandurilor în funcţie de forţa lor este completat de Dedeman, OMV Petrom, Ursus şi Digi.

     

    Valoarea combinată a primelor 50 de branduri a crescut cu 5,6% faţă de clasamentul de anul trecut, în linie cu creşterea pe ansamblu a economiei româneşti (5,9%).

    Cercetarea şi analiza care au stat la baza acestui raport anual publicat de Brand Finance privind cele mai valoroase branduri româneşti au fost finalizate înainte de invadarea Ucrainei de către Rusia, si marchează în principal revenirea economică după disrupţia provocată de pandemia Covid. Chiar dacă legăturile economice ale Romaniei cu Ucraina şi Rusia nu sunt substanţiale, viitoarele cercetări vor arăta în ce măsură unda de şoc a războiului va afecta valoarea economică creată.

    Brandurile noi, create de sectorul privat în ultimii 30 de ani, ocupă 60% din locurile acestui clasament, şi generează peste 60% din valoarea totală, ceea ce este o bună măsură a dinamismului economic.

    Lista brandurilor cu cea mai mare valoare nu a suferit multe schimbări în ultimii ani, cu doar două-trei branduri intrând sau ieşind din clasament în fiecare an.

    In această ediţie, doar două intrări în top 50: brandul BILKA (care a revenit după o absenţă in 2021) cu o creştere impresionantă de 56% a valorii până la 20 milioane euro, şi brandul de bere Ciuc (valoare 18 milioane euro).

    Cele două branduri care nu se mai regăsesc în clasament în acest an sunt COCORICO şi Blue Air,   cel din urmă fiind în procedura de insolvenţă ca urmare a restricţiilor din pandemie.

    “Brandurile locale nu duc lipsă de provocări, întrucât globalizarea aduce o expunere mai mare, chiar şi pentru acele branduri care nu ies din ţară. Tocmai această combinaţie şi alternanţă de oportunităţi şi ameninţări stimulează brandurile să evolueze şi să-şi consolideze forţa.”, spune Mihai Bogdan.

     

     

     

  • (P) SIKA şi Adeplast – “Mai puternici împreună”

    La doi ani de la preluarea Adeplast, Sika România demarează campania “Mai puternici împreună”, cu un mesaj adresat tuturor categoriilor de clienţi prezenţi pe piaţa materialelor de construcţii. Odată cu procesul de integrare al Adeplast, cele două branduri devin mai puternice prin sinergiile pe care le realizează şi prin portofoliul total de peste 1300 de produse.

    Procesul de integrare al Adeplast se află în desfăşurare, iar rezultatele se văd pe toate liniile de business. La acest moment Sika şi Adeplast se află împreună pe piaţă cu produse dedicate tuturor fazelor unei construcţii, de la fundaţie, la acoperiş, fie că vorbim despre sectorul rezidenţial, cel industrial sau pur şi simplu de zona Do-It-Yourself şi renovări.

    Pe lângă comunicarea sinergiilor la nivelul brandurilor Sika şi Adeplast, campania “Mai puternici împreună” va aduce şi o serie de modificări la ambalajele produselor Adeplast. Materialele de construcţii dezvoltate de Adeplast vor avea acum ambalaje noi, incluzând elemente si standarde de brand ale Sika. Atât prin achiziţia produselor Adeplast, dar şi Sika, clienţii vor alege în continuare să construiască o relaţie bazată pe încredere cu cele două branduri.

    În procesul de integrare cu Sika, Adeplast are un aport major prin tehnologia de producţie dezvoltată în aproape 30 de ani, pe cele patru platforme industriale de la Oradea, Ploieşti, Craiova şi Roman. Cele patru platfome sunt configurate cu capacităţi anuale de producţie uriaşe: peste 1.6 milioane tone de mortare, 3.3 milioane metri cubi de polistiren şi peste 50.000 tone de vopsele şi tencuieli decorative.

    Prin preluarea Adeplast, Sika România devine unul dintre cei mai importanţi producători din România care integrează tehnologii şi produse dedicate pentru toate fazele unei construcţii, de orice tip şi dimensiune.

    Cu Adeplast ai făcut întotdeauna cea mai inteligentă alegere. Iar cu Sika ai ales întotdeauna cele mai bune soluţii, de la fundaţie până la acoperiş.

    De acum, însă, vei avea de făcut o singură alegere: alege să construieşti o relaţie bazată pe încredere!

    SIKA şi Adeplast sunt acum o echipă care îţi oferă cele mai bune şi de încredere soluţii pentru proiectele tale!

    Sika România este subsidiară a concernului elveţian Sika AG, fondat în 1910 Baar Elvetia.  Sika este prezentă pe piaţa din România din 2002. În toată această perioadă compania a cunoscut mai multe etape de dezvoltare atât prin construcţii proprii de fabrici cât şi prin  achiziţii locale: 2019 – Arcon membrane, principalul producător de membrane bituminoase din România; 2020 – Adeplast SA, lider consacrat în producţia unei game lărgite de mortare pentru construcţii şi izolaţii termice (EPS).

    Sika este lider global în producţia de materiale chimice specializate, are o poziţie de top pe piaţa dezvoltării şi producţiei de sisteme şi produse de etanşare, lipire, amortizare, consolidare şi protecţie utilizate în sectorul construcţiilor şi în industria auto. Grupul elveţian are filiale în 101 ţări din întreaga lume şi deţine peste 300 de unităţi de producţie. Cei peste 27.000 de angajaţi au generat în 2021 o cifrã de afaceri de 9,3 miliarde de franci elveţieni.

  • Portretul robot al generaţiei care va construi lumea de mâine. Indicatori legaţi de trăsăturile fiecărei generaţii

    JOBUL IDEAL

    Baby boomers – Antreprenor, scriitor, medic

    Generaţia X – Antreprenor, CEO

    Mileniali – Antreprenor, programator

    Generaţia Z – Programator, arhitect. Jobul ideal îi oferă libertate, creativitate, tehnologie de ultimă oră. Sunt extrem de interesaţi de salariu şi vor ca munca lor să aibă un rost, motiv pentru care sunt şi foarte implicaţi. Oricum, exponentul Gen Z vrea să se pensioneze înainte de 55 de ani.

     

    JUCĂRII ICONICE

    Generaţia tăcută –Patine cu rotile

    Baby boomers – Frisbee

    Generaţia X –Cubul rubik

    Millennials – Bicicleta BMX

    Generaţia Z –Trotineta

    Generaţia Alpha –Spinnerul

     

    ACHIZIŢII PREFERATE:

    Baby boomers – Viniluri şi filme

    Generaţia X – Maşini, haine, articole de lux

    Mileniali – Festivaluri, călătorii

    Generaţia Z – Nediferenţiat, dar pe criterii etice

     

    MISIUNE:

    Generaţia Z – Incluziune socială, echitate rasială, protecţia mediului

  • Portretul robot al generaţiei care va construi lumea de mâine. Indicatori legaţi de trăsăturile fiecărei generaţii

    JOBUL IDEAL

    Baby boomers – Antreprenor, scriitor, medic

    Generaţia X – Antreprenor, CEO

    Mileniali – Antreprenor, programator

    Generaţia Z – Programator, arhitect. Jobul ideal îi oferă libertate, creativitate, tehnologie de ultimă oră. Sunt extrem de interesaţi de salariu şi vor ca munca lor să aibă un rost, motiv pentru care sunt şi foarte implicaţi. Oricum, exponentul Gen Z vrea să se pensioneze înainte de 55 de ani.

     

    JUCĂRII ICONICE

    Generaţia tăcută –Patine cu rotile

    Baby boomers – Frisbee

    Generaţia X –Cubul rubik

    Millennials – Bicicleta BMX

    Generaţia Z –Trotineta

    Generaţia Alpha –Spinnerul

     

    ACHIZIŢII PREFERATE:

    Baby boomers – Viniluri şi filme

    Generaţia X – Maşini, haine, articole de lux

    Mileniali – Festivaluri, călătorii

    Generaţia Z – Nediferenţiat, dar pe criterii etice

     

    MISIUNE:

    Generaţia Z – Incluziune socială, echitate rasială, protecţia mediului

  • Cum s-a ajuns la dispariţia unui gigant mondial. Care este motivul pentru care Inditex, proprietarul magazinelor Zara, a decis să închidă toate magazinele, inclusiv pe cel online al brandului Uterqüe

    Brandul spaniol Uterqüe, unul dintre fraţii mai mici ai Zara, a dispărut recent din peisajul modei mondiale după ce compania–mamă, gigantul Inditex, a decis să închidă toate magazinele, inclusiv cel online. Acesta este doar cel mai recent exemplu de nume mare, care a tras obloanele şi care se va pierde în negura vremii.

    Debenhams, Topshop, Century 21, Christopher & Banks sau American Apparel sunt alte mărci din moda internaţională care au capitulat. În locul lor au apărut, cu siguranţă, multe alte afaceri, pentru că moda este un organism viu, în perpetuă schimbare. Ce îi face pe unii jucători să reziste în această piaţă, iar pe alţii să dispară? Aceasta este o întrebare pentru care nu există un răspuns standard.

    „La paradisul femeilor” este titlul unuia dintre multele romane ce poartă semnătura lui Émile Zola, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori francezi ai tuturor timpurilor. Acţiunea acestei opere se desfăşoară – ca punct central – în cadrul unui centru comercial de tip department store, o noutate pentru finalul anilor 1800 în ceea ce priveşte genul acesta de destinaţie pentru cumpărături. Titlul cărţii este evocator şi vorbeşte, într-o manieră poetică, despre pasiunea doamnelor de a face shopping, pasiune ce rămâne intactă şi astăzi. De atunci însă, s-au schimbat o serie de lucruri când vine vorba de modă şi cumpărături.

    În primul rând, piaţa este mai concurenţială ca oricând, cu mii şi mii de branduri mai mari sau mai mici care se luptă pentru bugetul de shopping al oamenilor din diferite colţuri de lume. Şi, tocmai din acest motiv (deşi nu numai), nu toate mărcile rezistă în acest război dus pe mai multe „fronturi” – magazine fizice, online, reţele sociale sau diferite alte platforme de vânzare şi promovare. De fapt, chiar unele nume mari capitulează şi dispar din piaţă, ultimii doi ani oferind o serie lungă de exemple concludente.

    În al doilea rând, modul de a face cumpărături este astăzi diferit de acum mai bine de un secol. Magazine monobrand sau multibrand, malluri, centre comerciale, parcuri de retail sau comerţ stradal. Offline sau online. Toţi aceşti termeni vorbesc despre acelaşi lucru – despre shopping. Doar că pentru fiecare brand, modelul de business poate fi diferit.

    Nu în ultimul rând, s-a schimbat consumatorul faţă de vremea lui Zola. Clientul este acum mai selectiv şi mai exigent ca oricând, uitându-se dincolo de brand. Astfel, oamenii caută poveşti cu care să relaţioneze, caută mărci care au un scop şi o viziune.

    În tot acest context, unele mărci dispar, iar altele le iau rapid locul. Unele branduri trag obloanele magazinelor fizice şi închid tot, inclusiv site-urile de prezentare şi vânzare online, în timp ce altele renunţă la anumite pieţe ori operaţiuni.

    Cel mai recent exemplu este cel al gigantului spaniol Inditex, ce deţine printre altele brandul fanion Zara. Grupul a închis magazinul Uterqüe din Băneasa Shopping City din Bucureşti, singura unitate sub acest nume din România. Decizia vine în contextul în care grupul a renunţat la acest brand din portofoliu, închizând toate magazinele Uterqüe din lume. Conform celor mai recente date, e vorba de circa 80 de magazine în 16 ţări.

    Această marcă a fost adusă în România în offline în urmă cu circa cinci ani. Magazinul din Băneasa Shopping City inaugurat atunci este singurul care a fost deschis în această perioadă.

    Brandul Uterqüe, ce a fost fondat în 2008, era poziţionat pe segmentul premium şi era specializat în vânzarea de accesorii, deşi avea şi o colecţie mai puţin extinsă de haine. Pe acelaşi segment de preţ, dintre mărcile din grupul Inditex, mai există doar Massimo Dutti. De altfel, ca urmare a reorganizării businessului, ce ţinea de Uterqüe va fi integrat în cadrul magazinelor Massimo Dutti, conform unui anunţ anterior al grupului, citat de presa străină. Deja, astăzi, magazinul online al Uterqüe te trimite către Massimo Dutti.

    După închiderea Uterqüe, grupul spaniol mai deţine în continuare Zara, Zara Home, Bershka, Stradivarius, Oysho, Pull&Bear şi Massimo Dutti, toate prezente şi în România. Per total, local sunt circa 140 de unităţi offline şi câte un magazin online pentru fiecare marcă.

    Uterqüe nu este singurul brand care a pierdut lupta în ultimii ani, Debenhams sau Topshop fiind alte exemple care au cedat sub presiunea pandemiei. Retailerul britanic Debenhams, care a fost prezent în România de două ori şi care s-a retras ultima dată din moda locală în 2017, a închis ultimele 120 de magazine în urmă cu circa un an. Decizia a fost anunţată după ce discuţiile cu un investitor care ar fi putut salva businessul fondat acum aproape 250 de ani au eşuat.

    În ianuarie 2021, brandul şi site-ul au fost preluate de retailerul online Boohoo, pentru doar 55 de milioane de lire. Astăzi, mai există astfel doar magazinul online Debenhams, nu şi magazinele care au scris un capitol important din moda mondială. Debenhams a fost un nume care a scris istorie atât pe piaţa mamă, cât şi peste hotare.

    În România, brandul a intrat iniţial în plin boom economic, acum mai bine de 14 ani, adus de către antreprenorul Octavian Radu, care a deţinut franciza local şi regional. În 2013, antreprenorul anunţa că şi-a încheiat toate socotelile cu moda după ce a renunţat şi la ultimul său brand, Debenhams. În anii de boom economic el crease un adevărat imperiu în lumea locală a modei, strângând în portofoliu peste zece francize ale unor mărci precum Aldo, Debenhams sau Mandarina Duck.

    În cel mai bun moment al său, Debenhams ajunsese local la o reţea de opt magazine dintre care şapte în România şi unu în Republica Moldova. Motivele invocate de Octavian Radu în momentul închiderii reţelei Debenhams din România erau concurenţa tot mai crescută pe piaţa de modă, unde multe nume au venit direct, şi criza de acum mai bine de un deceniu care şi-a pus amprenta asupra bugetelor consumatorilor. Brandul Debenhams a revenit apoi în România în 2015, după aproape doi ani de pauză cu magazinul din Bucureşti Mall. A urmat cel din Plaza România în decembrie 2015.

    Atât în Bucureşti Mall cât şi în Plaza România brandul fusese şi anterior prezent, sub fostul francizat, antreprenorul Octavian Radu. A doua oară, brandul britanic a fost adus de grupul MRPI care deţine franciza atât pentru România cât şi pentru Bulgaria. În 2017 cele două magazine s-au închis din nou, marcând un nou eşec al Debenhams în România. Brandul britanic era cunoscut pentru magazinele sale mari, de tip department store, ce ajungeau la 2.500-3.000 mp. Compania era activă pe segmentul preţurilor medii, unde se bătea cu nume precum Zara.


    Dana Radoveneanu, retail director în cadrul companiei de consultanţă imobiliară Cushman & Wakefield Echinox: „Românii sunt pasionaţi de shopping şi acest lucru poate fi observat şi din cheltuielile pe care le efectuează în magazine. România este o piaţă de dimensiune medie spre mare, cu o putere de cumpărare în creştere, factori ce sunt luaţi în calcul de retaileri atunci când decid să intre pe o anumită piaţă. Există potenţial foarte mare pentru atragerea de noi branduri.”


    Problemele retailerului britanic au început încă dinainte de pandemia de Covid-19, dar au fost adâncite de acest eveniment care a dat peste cap industria modei din toată lumea.

    Un parcurs similar a avut şi grupul de modă Arcadia, un alt gigant britanic care s-a prăbuşit sub greutatea propriilor probleme. În aceeaşi perioadă cu vânzarea Debenhams, gigantul britanic Asos a anunţat că preia brandurile Topshop, Topman şi Miss Selfridge de la grupul Arcadia, aflat în insolvenţă, în schimbul sumei de 330 mil. lire sterline. La finalul lui 2020, Arcadia, grup ce deţine printre altele brandurile Topshop, Topman, Dorothy Perkins, Wallis şi Miss Selfridge, a decis intrarea în incapacitate de plată. Grupul avea peste 500 de magazine fizice. Totuşi, Asos nu a fost interesat de preluarea acestora, ci doar de achiziţia brandurilor.

    Astfel, mărci care au ţinut capul de afiş în comerţul stradal al ultimelor decenii au dispărut, rămânând doar nişte nume într-un vast ocean online.

    Magazinele offline de fashion au fost afectate grav de pandemie deoarece, pe de-o parte, oamenii au stat mai mult în case şi nu şi-au mai cumpărat haine şi pantofi. Pe de altă parte, limitarea libertăţii de mişcare a dus la scăderea traficului din aceste magazine şi implicit la declinul vânzărilor. Toate acestea s-au suprapus faptului că în lunile de lockdown aceste unităţi – considerate neesenţiale – au fost închise.

    În acest context, până şi cei mai mari jucători, care au forţă financiară, cum este cazul Inditex, proprietarul Zara, au anunţat închiderea unor magazine. Jucătorii mici sunt cu atât mai vulnerabili.

    Totuşi, la fel s-a întâmplat şi înainte de pandemie cu unele companii, cum este cazul grupului american American Apparel, cunoscut pentru reclamele sale îndrăzneţe, neconvenţionale. Magazinele fizice au fost închise în 2017, cu mult înainte de pandemie, pentru ca operaţiunile online să fie păstrate. Astfel, acest model de business axat exclusiv pe comerţul virtual nu este o noutate adusă de pandemie, ci un fenomen care doar se accentuează odată cu trecerea timpului şi cu apariţia diverselor probleme. Închiderea iconicului magazin Colette din Paris, în acelaşi an 2017, reprezintă un alt semn în această direcţie. Şi cele două sunt doar câteva exemple la îndemână când, de fapt, numărul lor e mult mai mare. Şi totuşi, analiştii spun că retailul offline nu va dispărea. E vorba doar de o reconfigurare şi de o dezvoltare a celor puternici în detrimentul tuturor celorlalţi.

    Iar în modă, un domeniu guvernat de trenduri şi de o rotaţie mare a produselor la raft, dispariţia unor jucători, apariţia altora şi dezvoltarea celor deja existenţi e „business as usual”.

    Nu întotdeauna însă, dispariţia unui brand dintr-o piaţă înseamnă şi moartea lui. De cele mai multe ori, e vorba de exitul dintr-o ţară unde rezultatele nu sunt pe măsura aşteptărilor. În cazul României există mai multe astfel de exemple, de la Esprit şi Kiabi (brand din portofoliul grupului ce deţine Auchan sau Decathlon), la Gap şi Debenhams.

    Spre exemplu, marile mărci de modă din Marea Britanie – Topshop, New Look, Debenhams – şi SUA – Gap, Forever 21 – nu au avut priză la publicul din România, astfel că aceste nume cu renume mondial nu au rezistat şi au făcut exit. Situaţia nu este una recentă, primele exituri având loc acum mai bine de un deceniu, în timpul crizei din 2008-2009. Totuşi, anii ce au urmat nu au adus schimbări.

    Mai mult, businessurile „made in SUA“ sau cele ce provin din Marea Britanie şi care rezistă încă în piaţa modei din România nu îşi fac loc la vârf, având doar câteva magazine şi afaceri pe măsură. Este cazul unor branduri precum Marks & Spencer sau Next. „Brandurile britanice şi americane nu se potrivesc cu stilul româncelor. Ele sunt mai sobre în abordare, iar consumatoarele locale preferă un stil mai fashion“, spune anterior un executiv din industrie. În acest context, cei mai mari jucători din modă sunt Pepco (Polonia), H&M (Suedia), Inditex (Spania), C&A (Olanda-Germania) şi Peek & Cloppenburg (Austria-Germania).

    Este interesant de remarcat că toate marile branduri americane sau britanice care au ieşit din România – din cauza unor probleme strict locale sau corelate cu unele internaţionale – erau aduse în franciză. Şi cele rămase au de cele mai multe ori acelaşi model de business. Spre comparaţie, toate mărcile puternice din modă sunt venite direct.

    Acest aspect poate ţine de distanţa care desparte ţările (România şi piaţa-mamă a unui retailer), dar şi de puterea de cumpărare a consumatorilor locali şi de faptul că există pieţe mai dezvoltate în Occident care sunt, cu siguranţă, prioritare.

    Lipsesc de astfel din peisajul autohton mărci americane precum J. Crew, Abercrombie & Fitch, Banana Republic ori Old Navy. Recent au venit în premieră – şi tot în franciză – americanii de la Victoria’s Secret, brand sub care s-a deschis un magazin în Băneasa Shopping City.

    În ceea ce priveşte moda britanică, lipsesc şi de aici două nume mari – Primark (despre care s-a tot vorbit că se uită către Europa de Est) şi Urban Outfitters. Primark, care are magazine foarte mari ca suprafaţă şi cu preţuri foarte mici, va intra în România în 2022, conform unui anunţ făcut de grupul irlandez la origine.

    Piaţa totală de haine din România este evaluată la circa 3,5 mld. euro, fiind active câteva sute de branduri de îmbrăcăminte, în special străine. Acestora li se adaugă câteva zeci de nume din piaţa de încăţăminte, cu vânzări de circa 1 mld. euro anual.

  • Ipocrizie de dictator. Putin a vorbit într-un discurs „despre valorile universale ale tuturor ruşilor”, îmbrăcat într-o jachetă a unui brand vestic, pentru care un rus de rând trebuie să muncească 2 ani pentru a şi-o permite. Ce ar putea simboliza acest lucru

    Una dintre cele mai recente controverse legate de războiul din Ucraina se referă la parka Loro Piana purtată de Putin într-o adunare pe Stadionul Olimpic din Moscova. În timp ce ataca Vestul într-un discurs public „despre valorile universale ale tuturor ruşilor”, purta o jachetă de designer de 12.000 de euro. Nu este prima dată, în perioada acestui război, dar şi în istorie, per ansamblu, când un brand celebru a fost purtat de cineva aflat de partea greşită a conflictului.

    În acelaşi timp în care pare că ai săi cetăţeni se întorc la sărăcia sovietică, liderul rus a lăudat succesul „operaţiunii militare” care a bombardat spitale, şcoli şi case, purtând, în mod paradoxal, o jachetă Loro Piana în valoare de 1,5 milioane de ruble, echivalentul a peste 12.000 de euro. În 2021, venitul mediu anual al ruşilor a fost de 678.000 de ruble, cam jumătate decât costul jachetei lui Putin, după cum relatează presa internaţională. În mod ironic, Loro Piana, parte a grupului LVMH, se numără printre brandurile care s-au retras rapid din Rusia în luna martie şi donează milioane de euro pentru refugiaţii ucraineni.

    Nu este prima dată, în perioada acestui război, dar şi în istorie, când un brand celebru a fost purtat de cineva aflat de partea greşită a conflictului. Potrivit publicaţiei de fashion NSS Mag, la finalul lunii februarie, Ramzan Kadyriv, liderul regiunii Cecenia şi un criminal responsabil de numeroase decese şi torturi, a ţinut un discurs purtând o pereche de cizme Monolith de la Prada.

    De asemenea, recent, în timp ce numeroase state europene au îngheţat activele oligarhilor ruşi din Vest, presa a atras atenţia asupra numeroşilor moştenitori multimilionari care se află într-o vacanţă perpetuuă, orbitând în jurul guvernului rus. Publicul este surprins de faptul că aceşti politicieni şi ultrabogaţi ai lumii, în ciuda faptului că se declară distanţaţi de filosofia de viaţă capitalistă, cumpără bunuri de lux.

    Adevărul este însă că toţi oligarhii şi tiranii din istorie au stârnit discuţii în ceea ce priveşte alegerile lor vestimentare. Soţia dictatorului filipinez Ferdinand Marcos, Imelda Marcos, avea 1.060 de perechi de pantofi de diferite branduri, iar Teodorin Obiang, fiul preşedintelui Guineei Ecuatoriale ar fi cheltuit 80.000 de dolari la Gucci şi 50.000 de dolari la Dolce & Gabbana într-o singură zi, atunci când a vizitat Statele Unite, potrivit Reuters.

    De la pătura violet care îl acoperea din cap până în picioare pe Gaddafi, până la deux-pièces-urile în stil militar ale lui Kim Jong-un, ochelarii Ray-ban şi pantofii cu platformă, pălăriile din piele de leopard ale lui Mobutu, hainele din lână turcească ale lui Saddam Hussein şi salopeta de revoluţionar a lui Fidel Castro, pare evident că liderii autocraţi atrag atenţia prin stilul lor vestimentar. „Cu siguranţă nu ar purta ceva în care nu ar vrea să fie omorâţi”, observau jurnaliştii publicaţiei americane National Post, într-un articol mai vechi.

    Potrivit lui Peter York, autorul „Dictator Style: LifeStyle of the World’s Most Colorful Despots”, principiul vestimentar pe care se bazează dictatorii lumii este să nu arate precum alţi oameni. „Este vorba despre un look individualist şi ierarhic care spune – Eu sunt şeful”. York sublinia în acelaşi articol că prin înţelegerea felului în care dictatorii se îmbracă, putem înţelege felul în care ei operează.

    „Alegerile stilistice ale dictatorilor sunt în concordanţă cu alegerile lor interioare: Voi impresiona şi voi intimida.” York este de părere că moda este antitetică totuşi felului în care un dictator îşi alege stilul: „Dacă te predai fashionului, înseamnă că te predai altor principii. (Desigur, dacă dictatorii nu sunt interesaţi de urmărirea legilor internaţionale, cu siguranţă nu le va păsa de regulile fashionului – ce spune despre alegerea liderului rus – care pare ataşat totuşi de brandurile occidentale?)

    Când a fost întrebat despre stilul lui Obama într-un interviu pentru publicaţia Slate, în vremea în care acesta era preşedinte, criticul fashion Simon Doonan a remarcat: „Singurii politicieni stilaţi sunt dictatorii”. El a explicat cum nu există loc pentru stil într-o democraţie, deoarece politicienii trebuie să fie persoane altruiste, devotate oricăror altor aspecte decât vanitatea. Majoritatea politicienilor poartă, aşadar, costume terne, în timp ce tiranii lumii au propriile stiluri.

    York adăuga că dictatorii sunt foarte conştienţi în legătură cu simbolismul hainelor pe care le poartă. Hitler, de pildă, simboliza mişcarea fascistă cu un stil vestimentar degrabă ciudat, militar, căruia i-a adăugat coafura distinctă şi mustaţa recognoscibilă.

    De cealaltă parte, brandurile pare că sunt atrase în discuţia politică vrând-nevrând prin alegerile vestimentare ale clienţilor. Potrivit unor surse variate, parka lui Putin a fost cumpărată în 2013, deşi Pier Luigi Loro Piana a declarat presei că „nu ştim de când datează această achiziţie”.

    Brandul s-a confruntat cu clasica furtună  de comentarii de la activiştii din social media, care au acuzat asociaţia Loro Piana într-un mod complet arbitrar. Pier Luigi Loro Piana s-a distanţat de Putin printr-un mesaj clar: „Suntem absolut împotriva acestui război şi în niciun caz nu considerăm potrivit faptul că preşedintele rus a decis să apară public îmbrăcat într-un produs high-end în timp ce ruşii trec prin dificultăţi economice din cauza sancţiunilor. (…) Ne-am regăsit în faţa unei publicităţi care cu siguranţă nu a fost plăcută în timp ce în realitate noi îi ajutăm pe oamenii din Ucraina”.

    Pare ciudat că un brand trebuie să se justifice în social media pentru că un autocrat a cumpărat, în urmă cu câţiva ani, unul dintre produsele sale. Potrivit NSS Mag, aceste cheltuieli sunt judecate mai aspru de către public atunci când este vorba despre brandurile de fashion, dar sunt de înţeles când vine vorba despre alte bunuri de lux – nimeni nu este contrariat când vine vorba despre Rolexul lui Gaddafi sau de Patek Philippe-ul lui Saddam Hussein, la fel cum nimeni nu pare contrariat atunci când maşinile unor branduri de lux sunt confiscate de la reprezentanţii mafiei. „Aceleaşi valori liberale pe care Vestul le reprezintă permit ca într-o piaţă liberă, clienţii lor să cumpere lucruri în măsura posibilităţilor fiecăruia dintre ei – inclusiv când vine vorba de autocraţii ruşi. Iar aceleaşi publicaţii care s-au declarat contrariate în legătură cu Loro Piana s-au revoltat şi în legătură cu pierderea de milioane de euro de la cheltuitorii ruşi de top, cei care veneau în Italia rezervând vacanţe de lux şi făcându-şi cumpărăturile pe Via del Corso, în Fashion districtul din Milano sau în Porto Cervo”, scriu reprezentanţii NSS Mag. La fel cum păcatele taţilor nu ar trebui să cadă asupra fiilor, păcatele clienţilor nu ar trebui să cadă asupra brandurilor. Pe scurt, întreaga discuţie duce la faptul că am ajuns la o situaţie culturală unde companiile multinaţionale care vând bunuri high-end se simt obligate să îşi exprime afilierile politice – climatul actual le forţează să se grăbească şi să ia o poziţie pe anumite probleme.

    „Dacă anumiţi dictatori au sau nu stil este ceva ce poate fi dezbătut – Milioanele pot cumpăra high-fashion, dar puterea absolută şi resursele nu pot cumpăra bunul gust. În mod cert, câteva dintre apariţiile lor publice pot fi considerate asalturi vizuale. Dar chiar şi atunci când apar în faţa publicului pentru a nega crimele de război, nu fiţi păcăliţi de victoriile lor sartoriale. În cele din urmă, diavolul se îmbracă de la Prada”, scriau jurnaliştii publicaţiei americane National Post în articolul citat. La fel ca şi moda, concluzia pare să fi revenit şi în ceea ce îl priveşte pe liderul rus.

    Loro Piana, un brand pentru elite nomade?

    Originară din nordul Italiei, din regiunea Trivero, familia Loro Piana a început să facă afaceri cu lână la începutul anilor 1800. În 1924, Pietro Loro Piana a fondat businessul Ing. Loro Piana & C., afacerea care există şi astăzi ca parte a grupului de bunuri de lux LVMH. Nepotul lui Pietro, Franco, a preluat businessul în 1941, iar după război, acesta a început să îşi câştige reputaţia de furnizor de lână premium şi caşmir pentru industria de fashion haute couture, atât în ţară, cât şi peste hotare. În anii 1970, Sergio şi Pier Luigi Loro Piana au preluat frâiele afacerii, diversificând-o în direcţia bunurilor de lux şi dezvoltând braţul de retail al acesteia. Acum, brandul este considerat unul dintre cei mai mari procesatori de caşmir şi se mândreşte cu faptul că foloseşte unele dintre cele mai rare materiale pe care lumea le oferă – caşmir de la iezii din China nordică şi Mongolia, Vicuña din Anzi, lână de Merino extra-fină din Australia şi Noua Zeelandă şi fibră de flori de lotus din Myanmar. Toate colecţiile companiei sunt făcute în Italia. „Clienţii noştri sunt reprezentaţi de elita globală nomadă”, spunea într-un interviu pentru Financial Times, în 2020, Fabio d’Angelantonio, CEO-ul  de atunci al companiei. „Dacă oamenii cumpără Loro Piana, fac acest lucru pentru că vor să se simtă ca parte a unui club, un club de connaisseurs. Sunt oameni care pot experimenta trei sezoane diferite şi patru fusuri orare în aceeaşi săptămână. Încep în Moscova, Beijing sau Londra şi pot încheia săptămâna în Ibiza, Gstaad sau St. Tropez”, a continuat el în acelaşi interviu. Brandul italienesc a vândut controlul afacerii grupului de bunuri de lux LVMH în 2013. LVMH a cumpărat 80% din  Loro Piana în schimbul a două miliarde de euro, lăsând 20% din afacere în mâinile celei de-a şasea generaţii de urmaşi ai dinastiei Piedmont. LVMH nu publică veniturile companiei pentru fiecare brand în parte, dar analiştii estimează că sub conducerea companiei franceze, vânzările aproape s-au dublat, până la peste 700 de milioane de euro în 2019.

  • Încă un mare brand internaţional pleacă din România

    Gigantul spaniol Inditex, ce deţine printre altele brandul fanion Zara, a închis magazinul Uterque din Băneasa Shopping City din Bucureşti, singura unitate sub acest nume din România.

    Grupul spaniol mai deţine Zara, Zara Home, Bershka, Stradivarius, Oysho, Pull&Bear şi Massimo Dutti, toate prezente şi în România.

    Gigantul spaniol Inditex, ce deţine printre altele brandul fanion Zara, a închis magazinul Uterque din Băneasa Shopping City din Bucureşti, singura unitate sub acest nume din România. Decizia vine în contextul în care grupul a renunţat la acest brand din portofoliu, închizând toate magazinele Uterque din lume. Conform celor mai recente date, e vorba de circa 80 de magazine în 16 ţări.

    Această marcă a fost adusă în România în offline în urmă cu circa cinci ani. Magazinul din Băneasa Shopping City inaugurat atunci este singurul care a fost deschis în această perioadă.

    Brandul Uterque, ce a fost fondat în 2008, era poziţionat pe segmentul premium şi era specializat în vânzarea de accesorii, deşi avea şi o colecţie mai puţin extinsă de haine. Pe acelaşi segment de preţ, dintre mărcile din grupul Inditex, mai există doar Massimo Dutti. De altfel, ca urmare a reorganizării businessului, ce ţinea de Uterque va fi integrat în cadrul magazinelor Massimo Dutti, conform unui anunţ anterior al grupului, citat de presa străină. Deja, astăzi, magazinul online al Uterque te trimite către Massimo Dutti.

    Până în 2020, fiecare brand al grupului Inditex era operat în România printr-o companie separată. Spre exemplu, operaţiunile Uterque erau administrate de Uterque Fashion Ro, cu afaceri de 6,1 mil. lei în 2020, ultimul an pentru care există date publice. Businessul a scăzut cu 12,6% versus 2019, pe fondul pandemiei de COVID-19, care a închis temporar magazinele offline.

    Din datele ZF, rezultatele de la Ministerul de Finanţe sunt doar pentru segmentul offline, cele online fiind raportate direct în Spania. Deci, în cazul Uterque, e vorba de rezultatele unui singur magazin, cel din Băneasa.

    Între timp, grupul spaniol Inditex şi-a reorganizat activitatea din România, astfel că a grupat toate mărcile prezente local sub umbrela aceleiaşi firme. Acum, firma Inditex România (fosta Zara Bucureşti) este cea care administrează tot businessul local, urmând să adune rezultatele financiare care anterior erau înregistrate pe şapte companii, respectiv Bershka Carpaţi, Zara Home Ro, Stradivarius Ro, Oysho Ro, Pull&Bear Ro, Zara Bucureşti şi Massimo Dutti Ro.

    Această reorganizare juridică urmează să se vadă în curând şi în cifre, însă momentan rezultatele pe anul trecut nu sunt publice, aşa că datele financiare înregistrate pe Inditex România sunt cele are Zara în 2020.

    După închiderea Uterque, grupul spaniol mai deţine în continuare Zara, Zara Home, Bershka, Stradivarius, Oysho, Pull&Bear şi Massimo Dutti, toate prezente şi în România. Per total, local sunt circa 140 de unităţi offline şi câte un magazin online pentru fiecare marcă.

     

  • Fini Sunt! Occidentul nu este bun pentru Putin, dar geaca Loro Piana, un produs al Occidentului, este mai bună decât un palton rusesc

    Vineri, în timp ce tancurile ruseşti bombardau de zor Ucraina, la Moscova, pe stadionul Luzhniki, în faţa a 200.000 de oameni aduşi mai mult sau mai puţin cu forţa, preşedintele Vladimir Putin aniversa invadarea Crimeei şi îşi justifica războiul din Ucraina.

    Cu ce a rămas lumea după discursul lui Putin: cu geaca pe care acesta a purtat-o pe scenă, o geacă Loro Piana de 12.000 de euro.

    Loro Piana este un brand de îmbrăcăminte scump, chiar foarte scump, deţinut de LVMH, cel mai mare conglomerat de branduri de lux din lume, unde principalul acţionar este miliardarul francez Bernard Arnault.

    Citiţi articolul integral pe www.alephnes.ro

     

     

  • O seară de distracţie cu prietenii a devenit idee de business pentru un antreprenor de 31 de ani

    O seară de distracţie cu prietenii, când nucleul era jocul de mimă, a fost începutul unei idei care a prins contur mai târziu în mintea lui Cristian Urucu, un antreprenor de 31 de ani din Craiova, absolvent de marketing. A transformat această formă de distracţie într-un brand românesc, cel mai sugestiv posibil – Mima Board Game – la care a adăugat totuşi şi câteva elemente de noutate.

     

    În business tot în domeniul jocurilor, care a reinventat clasicele macao sau şeptică, l-a inspirat pe Cristian să aducă un twist şi celebrului joc de mimă, aşa că şi-a schiţat rapid ideile pe o foaie, a contactat doi parteneri – Raluca Rogoz şi Tea Tomescu, şi a transformat totul într-o afacere. „Am încercat să aduc elemente în plus, în aşa fel încât jocul să fie ceva mai complex şi diferit. De aceea, mima clasică pe care o ştim are acum o planşă de joc cu diferite reguli, în funcţie de poziţia pionilor pe aceasta, cartonaşe cu peste 1.500 de cuvinte cu trei grade de dificultate – uşor, mediu sau greu – dar şi unele cartonaşe goale, pe care jucătorii pot scrie propriile cuvinte”, povesteşte Cristian Urucu. Un creion, o clepsidră, un regulament şi două zaruri din lemn gravate sunt alte elemente care compun Mima Board Game. Unul dintre zaruri indică ce cuvânt de pe cartonaş trebuie mimat, iar celălalt arată în ce fel amuzant va trebui mimat acesta. „Deşi vine cu multe elemente noi, board game-ul rămâne în continuare uşor de jucat de oricine. Atât timp cât ai peste 10-12 ani, practic nu există nicio limită superioară de vârstă pentru a juca.

    Mima nu se adresează doar pasionaţilor de jocuri de societate, ci şi celor amatori, tocmai pentru că se poate juca oriunde şi cu oricine. „Trebuie doar să fii pasionat de distracţie.” Jocul a intrat pe piaţă la finalul anului 2021, fiind gândit, desenat şi fabricat în România, la Craiova, iar Cristian Urucu spune că pandemia a ajutat cumva businessul să se dezvolte. „Oamenii nu mai merg atât de mult în locurile special destinate jucatului de board game-uri, iar cei care stau mai mult în case caută diverse moduri de a-şi petrece timpul şi jocurile de societate sunt unul dintre ele.” Deocamdată, Mima este prezent în mai multe locuri dedicate jocurilor de tip board game din Craiova, urmând să ajungă şi în Braşov şi Cluj-Napoca. Jocul se găseşte pe reţelele de socializare precum Facebook şi Instagram, unde este disponibil pentru achiziţie, dar şi în magazinul AlbAlb din Bucureşti, dedicat brandurilor româneşti din artă şi design. În prezent, preţul unui joc este de 147 de lei.

    „Urmează un an 2022 extrem de interesant. Pe lângă contextul actual, cu inflaţia din ce în ce mai ridicată, mai este şi incertitudinea pandemiei. Trebuie să ne adaptăm din mers la schimbări. Pentru Mima, va fi o perioadă cu multe colaborări, cu prezenţă atât în magazinele fizice şi online de profil, cât şi pe site-ul propriu, aflat în lucru.” Cristian Urucu şi-a propus să ducă Mima în magazine specializate în vânzarea de cărţi şi cadouri, iar reţeaua de librării Cărtureşti se află în fruntea listei. „Va urma o perioadă importantă şi în ceea ce priveşte dezvoltarea portofoliului cu diferite variaţii ale jocului şi extensii de cuvinte.” Mai mult, antreprenorul îşi doreşte ca Mima să treacă şi peste hotare, iar jocul fabricat în România să se vândă la nivel internaţional.

    Jocul se găseşte pe reţelele de socializare precum Facebook şi Instagram, unde este disponibil pentru achiziţie, dar şi în magazinul AlbAlb din Bucureşti, dedicat brandurilor româneşti din artă şi design. În prezent, preţul unui joc este de 147 de lei.



    Cinci idei de afaceri de la zero

     

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Bona Planta – brand de fructe şi legume deshidratate (jud. Sălaj)

    Fondatori: Janos şi Erika Katona

    Investiţie iniţială: 30.000 de euro

    Cifră de afaceri în primul an de activitate: 10.000 de euro

    Prezenţă: naţională


    Despachetăria Ono – magazin zero waste (Oradea)

    Fondatoare: Ioana Tănase

    Investiţii: 47.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2021: 286.000 de lei (57.200 de euro)

    Prezenţă: Oradea


    Brickmann Innovation – materiale de construcţii ecologice (Botoşani)

    Fondator: Sorin Baciu

    Investiţie iniţială: 44.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2022: 100.000 de euro

    Prezenţă: la distribuitori locali şi naţionali


    Arbusto Coffee – cafenea (Râmnicu Vâlcea)

    Fondatori: Daniel şi Andreea Turcan

    Investiţie iniţială: 60.000 de euro

    Prezenţă: Râmnicu Vâlcea


    Beer Wall Cafe – local cu bere artizanală (Cluj-Napoca)

    Fondator: Alin Deac

    Investiţie iniţială: 38.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 162.000 de lei (32.400 de euro)

    Prezenţă: Cluj-Napoca



    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

     

  • Deloitte: Abilităţi analitice devin mai importante decât competenţele creative pe zona de marketing, în majoritatea industriilor, în contextul utilizării unui volum foarte mare de date despre consumatori

    Directorii de marketing din întreaga lume vor să angajeze specialişti care deţin mai multe abilităţi analitice, în contextul utilizării unui volum foarte mare de date, potrivit unui raport realizat de Deloitte, considerând că aceste cunoştinţe  devin mai importante decât competenţele creative în majoritatea industriilor– tehnologie, media şi telecomunicaţii (34% faţă de 23%), servicii financiare (27% faţă de 18%), energie şi produse industriale (24% faţă de 16%) -, cu excepţia domeniului produselor de larg consum (18% faţă de 30%).

    Raportul subliniază, de asemenea, că o combinare a acestor competenţe va necesita atenţie sporită din partea directorilor de marketing pentru a asigura o colaborare mai bună în cadrul echipelor, atât pe plan intern, cât şi extern, în contextul în care doar 25% dintre participanţii la studiu acordă prioritate colaborării, o pondere mai mică comparativ cu alte poziţii de top management – directori financiari (42%), directori IT (39%) şi directori generali (31%).

    Având în vedere că multe browsere web dezactivează cookie-urile de tip third party, brandurile au identificat alte modalităţi pentru a continua să interacţioneze cu consumatorii, cum ar fi trecerea la folosirea datelor colectate intern (first-party data), aspect valabil atât în cazul companiilor care au avut creştere de două cifre (61%), cât şi a celor care au scăzut (40%).

    „În ultima perioadă, trecerea de la interacţiunea fizică la una predominant digitală a fost mai rapidă, multe branduri excelând la acest capitol şi îmbunătăţind viaţa clienţilor. De exemplu, tot mai multe branduri din domeniul serviciilor financiare au implementat metode de înrolare şi de interacţiune digitală cu clienţii, iar comerţul electronic a înregistrat creşteri, devenind o modalitate tot mai utilizată de a face cumpărături. Următorul pas va fi îmbunătăţirea experienţei hibride. Acest obiectiv presupune o bună înţelegere a preferinţelor şi comportamentului clienţilor, într-o epocă în care reglementările privind folosirea cookie-urilor s-au înăsprit. Utilizarea datelor obţinute direct din interacţiunile cu clienţii devine soluţia sustenabilă şi modul în care brandurile reuşesc să personalizeze conţinutul canalelor de comunicare, să ajusteze produsele şi serviciile oferite prin integrarea reacţiilor şi sugestiilor consumatorilor. De asemenea, pentru colectarea datelor direct de la consumatori, este nevoie ca brandurile să-şi dezvolte o infrastructură care să conecteze diversele surse din care se strâng informaţii de la clienţi în timpul interacţiunii acestora cu brandul”, a spus Ruxandra Băndilă, Director Marketing şi Business Development, Deloitte România.

    Crearea şi oferirea unei experienţe dinamice, care să acorde clienţilor informaţiile şi stimulentele potrivite la momentul oportun, a devenit o prioritate pentru branduri, menţionează raportul.

    Ofertele primite de către clienţi la scurt timp după manifestarea interesului pentru produsele electronice (40%) şi serviciile bancare (32%) şi suportul oferit de către angajaţi bine informaţi în domeniile auto (39%) şi turism (31%) au fost indicate drept cele mai utile în luarea deciziilor de cumpărare.

     La polul opus, consumatorii spun că recomandările personalizate şi testările gratuite/mostrele nu le influenţează semnificativ decizia de cumpărare. În acest context, raportul sugerează directorilor de marketing să optimizeze experienţa clienţilor prin intermediul inteligenţei artificiale pentru a ajuta brandurile să răspundă nevoilor acestora în momentele potrivite.

     Raportul Deloitte 2022 Global Marketing Trends a fost realizat în rândul a peste 1.000 de directori executivi din cadrul unor companii globale şi 11.500 de consumatori din America, Africa, Europa şi Asia.