BusinessMagazin

Tag: bar

  • Cum şi-a transformat Călugăru Frumosu numele într-un brand. A investit în acesta 300.000 de euro până acum

    Călugăru Frumosu (41 ani) a intrat în domeniul cafenelelor la finalul anului trecut, după 15 ani de antreprenoriat în HoReCa. Ideea lansării conceptului de cafenea Handsome Monk Coffee House a venit în urma unei analize ample a situaţiei din domeniu. „Ştiind că modelul de cafenea cu servire la masă nu mai este atât de popular şi nici atât de profitabil din cauza crizei de personal cu care HoReCa se confruntă (începând de la barmani, picoli, ospătari, etc.), finalul anului anterior a reprezentat o oportunitate pentru conceptul de cafenea pe care noi l-am gândit“, explică el motivaţia pentru care a ales dezvoltarea unui bar de preparare a cafelei, unde clienţii sunt asistaţi de un specialist. 

    Spune că pentru dezvoltarea acestui concept s-a inspirat din originile cafelei, de la descoperirea acesteia, din zonele de cultivare, procesul de culegere, până la metodele de preparare folosite pe parcursul firului istoric. „Legenda spune că nişte călugări au fost cei care au preparat pentru prima dată «licoarea magică» şi au folosit-o pentru a-i ţine noaptea treji“, povesteşte proprietarul. Handsome Monk Coffee House se poziţionează ca un local destinat persoanelor cu vârste cuprinse între 14 şi 45 de ani, cu studii medii sau superioare şi cu un venit cel puţin mediu. Valoarea medie a bonului fiscal este de 18-20 de lei. „Principalii clienţi sunt adolescenţii şi tinerii, atraşi de specialităţile de la barul de self-service, însă, spre suprinderea noastră, am identificat o categorie nouă de vârsă, cuprinsă între 40 şi 55 de ani – persoane care apreciază metodele alternative de preparare a cafelei de la Brew CoffeeBar.“ 

    Investiţia în cafeneaua deschisă în centrul comercial ParkLake din Capitală a fost de 300.000 de euro; mare parte din sumă a fost direcţionată spre amenajare. Atât materialele de construcţie, cât şi elementele de design interior sunt într-o formă brută, cât mai apropiată de forma lor naturală, descrie fondatorul Handsome Monk decorul, în care predomină lemnul masiv, betonul şi fierul. În afară de elementele de decor, comandate din mai multe colţuri ale lumii (ca Australia, SUA, Marea Britanie), o parte consistentă a bugetului a fost alocată aparaturii. Spre exemplu, Trifecta, un aparat de preparare a cafelei despre care proprietarul spune că este unic la noi în ţară, este o alternativă a cafelei la filtru; principalul beneficiu este aroma mai pronunţată. Brandingul a jucat şi el un rol important în bugetul alocat investiţiilor. Călugăru Frumosu se aşteaptă ca investiţia să se amortizeze în aproximativ 12-24 de luni de la deschiderea cafenelei. 

    Următorul pas în dezvoltarea conceptului este introducerea sistemului de franciză. Proprietarul Handsome Monk Coffee House intenţionează să dezvolte şi locaţii stradale, iar antreprenorul spune că a primit deja solicitări de franciză atât în Bucureşti, cât şi în alte oraşe din România. Investiţiile preconizate pentru acest an sunt de aproximativ 100.000 – 180.000 de euro, sumă care va fi direcţionată pentru deschiderea unei locaţii stradale şi achiziţionarea de echipamente. „Efervescenţa de pe piaţa cafenelelor apărute în ultimii doi ani este benefică, în primul rând, pentru consumatorii de cafea. Cafenelele artizanale se bucură de succes, deoarece pun accent pe calitatea cafelei şi pe procesul corect de preparare a acesteia“, adaugă proprietarul Handsome Monk Coffee House.

     

  • Cum arată şi cât costă cea mai scumpă casă din SUA. Are chiar şi o cameră unde ţine dulciuri de 200.000 de dolari – GALERIE FOTO

    Imensa casă, ce se întinde pe 3.500 de mp, deţine mobilier personalizat şi găzduieşte 12 dormitoare, 21 de băi, trei bucătării, o alee de bowling, o sală film, o piscină de 25 de metri adâncime cu propriul său bar şi o cameră de dulciuri în valoare de 200.000 de dolari. Malkowsky a inclus, de asemenea, o colecţie de 12 maşini de lux în de 30 de milioane de dolari şi 130 de opere de artă, dar şi „bijuteria” parcată deasupra locuinţei, un elicopter. „Mica” sală de cinema dispune de 40 de fotolii din piele şi s-a ridicat la costuri de circa 2 milioane de dolari. Preţul de 250 de milioane de dolari nu include doar facilităţile materiale, ci şi şapte angajaţi ce vor lucra non-stop la proprietate, cărora Makowsky le va plăti salariile timp de doi ani.

    Mogulul a construit locuinţa fără a avea, anterior, un cumpărător interesat, însă afirmă că până în zece oameni s-au arătat interesaţi. „Oamenii cheltuiesc circa 300 de milioane de dolari pe iahturi de lux,  pe care le folosesc cam opt săptămâni pe an. Apoi se întorc şi locuiesc în case de 30-40 de milioane de dolari. De fapt, oamenii îşi petrec cam jumătate din viaţă acasă, iar aici ar trebui să fie oaza de linişte şi relaxare”, a declarat acesta ziariştilor.

    În cele din urmă, doar 1.810 dintre miliardari lumii şi-ar putea permite această casă, 540 aflându-se pe teritoriul SUA, conform Forbes.

     

  • Cum arată şi cât costă cea mai scumpă casă din SUA. Are chiar şi o cameră unde ţine dulciuri de 200.000 de dolari – GALERIE FOTO

    Imensa casă, ce se întinde pe 3.500 de mp, deţine mobilier personalizat şi găzduieşte 12 dormitoare, 21 de băi, trei bucătării, o alee de bowling, o sală film, o piscină de 25 de metri adâncime cu propriul său bar şi o cameră de dulciuri în valoare de 200.000 de dolari. Malkowsky a inclus, de asemenea, o colecţie de 12 maşini de lux în de 30 de milioane de dolari şi 130 de opere de artă, dar şi „bijuteria” parcată deasupra locuinţei, un elicopter. „Mica” sală de cinema dispune de 40 de fotolii din piele şi s-a ridicat la costuri de circa 2 milioane de dolari. Preţul de 250 de milioane de dolari nu include doar facilităţile materiale, ci şi şapte angajaţi ce vor lucra non-stop la proprietate, cărora Makowsky le va plăti salariile timp de doi ani.

    Mogulul a construit locuinţa fără a avea, anterior, un cumpărător interesat, însă afirmă că până în zece oameni s-au arătat interesaţi. „Oamenii cheltuiesc circa 300 de milioane de dolari pe iahturi de lux,  pe care le folosesc cam opt săptămâni pe an. Apoi se întorc şi locuiesc în case de 30-40 de milioane de dolari. De fapt, oamenii îşi petrec cam jumătate din viaţă acasă, iar aici ar trebui să fie oaza de linişte şi relaxare”, a declarat acesta ziariştilor.

    În cele din urmă, doar 1.810 dintre miliardari lumii şi-ar putea permite această casă, 540 aflându-se pe teritoriul SUA, conform Forbes.

     

  • A riscat toţi banii familiei pentru a vinde produse de care nu auzise nimeni. Acum e milionar

    Timişoreanul Cristian Oneţiu şi-a început cariera în industria vânzărilor directe la 16 ani, ca să îşi câştige banii ce aveau să îi permită să studieze la facultate. După mai multe încercări nereuşite în zona antreprenoriatului, a pus bazele, în 2005, ale unei afaceri axate pe un sistem de direct sales autentic românesc şi pe produse bio, ce abia intrau pe piaţă la momentul respectiv. Cele două companii pe care le conduce împreună cu fratele său totalizează în prezent afaceri de mai mult de 10 milioane de euro, iar în zece ani vor ajunge la 100, potrivit antreprenorului.

    “Am investit toţi banii, inclusiv pe cei obţinuţi din vânzarea celor două apartamente, deţinute de mine şi de fratele meu, într-o afacere cu produse bio, într-o perioadă în care puţini ştiau ce înseamnă acestea“ – îşi începe Cristian Oneţiu povestea afacerii înfiinţate de el şi fratele său, Dan, în urmă cu un deceniu în Timişoara. În prezent, cei doi conduc două afaceri axate pe distribuţia şi vânzarea de produse fie certificate bio, fie din ingrediente naturale – Life Care Corp., axată pe vânzările directe, şi BioLogistic, companie de import şi distribuţie pentru reţelele de magazine din care fac parte şi lanţuri de retail precum Billa, Mega Image, Kaufland. Life Care Corp., prima lor companie, a devenit una dintre cele mai mari afaceri de vânzări directe din România, cu o cifră de afaceri de 30 de milioane de lei anul trecut, iar firma de import şi distribuţie de produse bio BioLogistic, înfiinţată la câţiva ani după prima, a totalizat anul trecut afaceri de 10 milioane de lei.

    Povestea apartamentelor vândute şi ulterior răscumpărate reprezintă doar o mică parte din aventura antreprenorială a lui Cristian Oneţiu, care spune că a adus cuvântul „bio“ în România, odată cu produsele importate în 2005. A copilărit în Reşiţa şi, pentru a-şi permite să  plece la facultate în Timişoara, a intrat în industria vânzărilor directe încă de la 16 ani. Inspirat de fratele său, Dan, care făcea „tot felul de mici afaceri“,  a început să vândă şi el un produs la mare căutare la vremea respectivă: maşinile de vacuumat alimente.

    „Erau valize care cântăreau aproximativ 30 de kilograme, adică jumătate din greutatea mea. Nu puteam să le transport cu tramvaiul şi luam taxiul, iar la prezentări eram motivat să vând astfel încât să reuşesc să îmi recuperez cel puţin banii de taxi“. Ulterior a vândut şi produsele unei companii axate pe comercializarea cosmeticelor şi suplimentelor alimentare.

    În 1996, la 18 ani, după ce s-a înscris la Facultatea de Psihologie din Timişoara, a fost nevoit să renunţe la afacerile sale din Reşiţa. Timp de un an s-a dedicat exclusiv studiilor, iar apoi, pentru că se obişnuise să aibă venituri suplimentare, „m-am angajat, ca orice tânăr, la corporaţie“, spune el, mai în glumă, mai în serios, referindu-se la primul loc de muncă, într-o companie ce activa în industria tutunului. A lucrat acolo timp de patru ani şi jumătate, ultima poziţie ocupată fiind responsabil în departamentul de marketing pentru partea de vest a ţării.

    În 2002 a decis să ia din nou drumul antreprenoriatului. „Nu am mai suportat rigorile corporaţiei, care deveneau din ce în ce mai mari. Dacă la început aveam o oarecare libertate, ulterior aceasta s-a îngustat atât de mult încât am devenit mici roboţei“, spune Oneţiu.  Revenirea la antreprenoriat s-a legat şi de o pasiune a sa: pentru că îi plăcea să cânte, a deschis un bar de karaoke chiar în cadrul campuslui universitar din Timişoara. „L-am făcut cu gândul de a aduna prieteni în jurul unei mese, unde să începem să cântăm, şi s-a transformat într-o afacere foarte profitabilă. Era un bar mic, dar mereu plin, care funcţiona de luni până luni“, povesteşte el. 

    După trei ani de activitate cu barul, a deschis un alt club, mai mare, iar apoi, fiindcă a încercat să lase afacerea nesupravegheată pentru a nu mai pierde nopţile, aceasta nu a mai funcţionat. „Nu a mai mers pentru că aşa se întâmplă la baruri, este o activitate mult mai lejeră şi predispusă la fraudă.“ Acesta a fost momentul în care a plecat la Bucureşti hotărât să înceapă proiectul la care visa din adolescenţă, propria companie românească de vânzări directe. „Voiam o companie de direct sales fără americănismul specific, o companie românească bazată pe principii româneşti, dar şi cu produse româneşti“, descrie el activitatea firmei Vision Group International, pe care a creat-o în 2004 şi care vindea aproximativ 20 de produse fabricate în România – şam-poane, detergenţi ş.a. Afacerea a falimentat în aproximativ un an, motivele fiind legate, potrivit lui Oneţiu, de lipsa unor standarde de calitate pe care piaţa le cerea. „Dacă produsul pe care îl duceam în casa clientului într-o zi era roz, iar a doua zi, roşiatic, atunci pierdeam încrederea lui.“

    În 2005 a pus bazele Life Care Corp. în Timişoara, o companie ce avea să fie axată pe vânzarea de produse bio, în urma unei investiţii de 300.000 de euro, bani reprezentaţi de fonduri personale şi împrumuturi de la familie şi prieteni, ce au implicat inclusiv vânzarea apartamentului său şi al fratelui.

  • A riscat toţi banii familiei pentru a vinde produse de care nu auzise nimeni. Acum e milionar

    Timişoreanul Cristian Oneţiu şi-a început cariera în industria vânzărilor directe la 16 ani, ca să îşi câştige banii ce aveau să îi permită să studieze la facultate. După mai multe încercări nereuşite în zona antreprenoriatului, a pus bazele, în 2005, ale unei afaceri axate pe un sistem de direct sales autentic românesc şi pe produse bio, ce abia intrau pe piaţă la momentul respectiv. Cele două companii pe care le conduce împreună cu fratele său totalizează în prezent afaceri de mai mult de 10 milioane de euro, iar în zece ani vor ajunge la 100, potrivit antreprenorului.

    “Am investit toţi banii, inclusiv pe cei obţinuţi din vânzarea celor două apartamente, deţinute de mine şi de fratele meu, într-o afacere cu produse bio, într-o perioadă în care puţini ştiau ce înseamnă acestea“ – îşi începe Cristian Oneţiu povestea afacerii înfiinţate de el şi fratele său, Dan, în urmă cu un deceniu în Timişoara. În prezent, cei doi conduc două afaceri axate pe distribuţia şi vânzarea de produse fie certificate bio, fie din ingrediente naturale – Life Care Corp., axată pe vânzările directe, şi BioLogistic, companie de import şi distribuţie pentru reţelele de magazine din care fac parte şi lanţuri de retail precum Billa, Mega Image, Kaufland. Life Care Corp., prima lor companie, a devenit una dintre cele mai mari afaceri de vânzări directe din România, cu o cifră de afaceri de 30 de milioane de lei anul trecut, iar firma de import şi distribuţie de produse bio BioLogistic, înfiinţată la câţiva ani după prima, a totalizat anul trecut afaceri de 10 milioane de lei.

    Povestea apartamentelor vândute şi ulterior răscumpărate reprezintă doar o mică parte din aventura antreprenorială a lui Cristian Oneţiu, care spune că a adus cuvântul „bio“ în România, odată cu produsele importate în 2005. A copilărit în Reşiţa şi, pentru a-şi permite să  plece la facultate în Timişoara, a intrat în industria vânzărilor directe încă de la 16 ani. Inspirat de fratele său, Dan, care făcea „tot felul de mici afaceri“,  a început să vândă şi el un produs la mare căutare la vremea respectivă: maşinile de vacuumat alimente.

    „Erau valize care cântăreau aproximativ 30 de kilograme, adică jumătate din greutatea mea. Nu puteam să le transport cu tramvaiul şi luam taxiul, iar la prezentări eram motivat să vând astfel încât să reuşesc să îmi recuperez cel puţin banii de taxi“. Ulterior a vândut şi produsele unei companii axate pe comercializarea cosmeticelor şi suplimentelor alimentare.

    În 1996, la 18 ani, după ce s-a înscris la Facultatea de Psihologie din Timişoara, a fost nevoit să renunţe la afacerile sale din Reşiţa. Timp de un an s-a dedicat exclusiv studiilor, iar apoi, pentru că se obişnuise să aibă venituri suplimentare, „m-am angajat, ca orice tânăr, la corporaţie“, spune el, mai în glumă, mai în serios, referindu-se la primul loc de muncă, într-o companie ce activa în industria tutunului. A lucrat acolo timp de patru ani şi jumătate, ultima poziţie ocupată fiind responsabil în departamentul de marketing pentru partea de vest a ţării.

    În 2002 a decis să ia din nou drumul antreprenoriatului. „Nu am mai suportat rigorile corporaţiei, care deveneau din ce în ce mai mari. Dacă la început aveam o oarecare libertate, ulterior aceasta s-a îngustat atât de mult încât am devenit mici roboţei“, spune Oneţiu.  Revenirea la antreprenoriat s-a legat şi de o pasiune a sa: pentru că îi plăcea să cânte, a deschis un bar de karaoke chiar în cadrul campuslui universitar din Timişoara. „L-am făcut cu gândul de a aduna prieteni în jurul unei mese, unde să începem să cântăm, şi s-a transformat într-o afacere foarte profitabilă. Era un bar mic, dar mereu plin, care funcţiona de luni până luni“, povesteşte el. 

    După trei ani de activitate cu barul, a deschis un alt club, mai mare, iar apoi, fiindcă a încercat să lase afacerea nesupravegheată pentru a nu mai pierde nopţile, aceasta nu a mai funcţionat. „Nu a mai mers pentru că aşa se întâmplă la baruri, este o activitate mult mai lejeră şi predispusă la fraudă.“ Acesta a fost momentul în care a plecat la Bucureşti hotărât să înceapă proiectul la care visa din adolescenţă, propria companie românească de vânzări directe. „Voiam o companie de direct sales fără americănismul specific, o companie românească bazată pe principii româneşti, dar şi cu produse româneşti“, descrie el activitatea firmei Vision Group International, pe care a creat-o în 2004 şi care vindea aproximativ 20 de produse fabricate în România – şam-poane, detergenţi ş.a. Afacerea a falimentat în aproximativ un an, motivele fiind legate, potrivit lui Oneţiu, de lipsa unor standarde de calitate pe care piaţa le cerea. „Dacă produsul pe care îl duceam în casa clientului într-o zi era roz, iar a doua zi, roşiatic, atunci pierdeam încrederea lui.“

    În 2005 a pus bazele Life Care Corp. în Timişoara, o companie ce avea să fie axată pe vânzarea de produse bio, în urma unei investiţii de 300.000 de euro, bani reprezentaţi de fonduri personale şi împrumuturi de la familie şi prieteni, ce au implicat inclusiv vânzarea apartamentului său şi al fratelui.

  • O nouă cafenea s-a deschis în Bucureşti în urma unei investiţii de 300.000 de euro

    Un nou concept de cafenea s-a lansat pe piaţa locală: Handsome Monk Coffee House, care integrează un brew coffee bar, unde clienţii pot să experimenteze prepararea cafelei în moduri originale, în funcţie de gusturi şi arome preferate, alături de un maestru al cafelei. Investiţia în noua cafenea se ridică la peste 300.000 de euro, iar planurile includ un lanţ de cafenele şi dezvoltarea de francize, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.

    Implementarea conceptului a durat aproximativ şase luni, perioadă în care, o echipă restrânsă de aproximativ 10 persoane a lucrat intens la realizarea proiectului. Pentru prima locaţie, s-a decis deschiderea în centrul comercial ParkLake.

    ”Handsome Monk aduce ceva nou pe piaţa din Romania şi anume educarea consumatorilor de cafea printr-un ”laborator de cafea”, unde barista explică procesul corect de preparare contribuind semnificativ la interacţiunea şi relaţia cu clienţii noştri. Suntem adepţii produselor cât mai naturale, fără aditivi, conservaţi şi ai unei diete echilibrate, în care să fie incluse preparate nutritive, de aceea, în extensia cafenelei am deschis şi un juice bar – Forever Green – unde preparăm sucuri proaspete, smoothie-uri şi boluri de fructe si cereale”, a declarat Călugăru Frumosu, Owner Handsome Monk.    

  • Viaţa extravagantă a tinerilor de 13 ani de la Hollywood: petreceri de milioane de dolari, cămile, cântăreţi faimoşi şi călătorii în Africa

    Pentru evreii din Hollywood Bar Mitzvah nu reprezintă doar o ceremonie religioasă, un pasaj spre maturitate, ci şi o şansă de a fi remarcat de persoane din industria filmului.

    Akden Ehrenreich, care a prins rolul lui Han Solo în următorul film din seria Star Wars, a fost descoperit chiar de Steven Spielberg la vârsta de 14 ani printr-un video realizat de bar Mitzvah.

    Când vine vorba de Hollywood totul este ieşit din proporţii: salarii uriaşe, petreceri exclusivistea sau nunţi faimoase. Da lucrurile nu diferă nici când vine vorba de petrecerea de Bar Mitzvah.

    “Le-am văzut pe toate. Încerc să nu par şocat. Cămile vii? Da. Cateringul realizat de faimosul chef Suzanne Goin? Da. Angajarea regizorilor de documentare, ce au fost nominalizate la Oscar, pentru a filma petrecerea fiului lor? Da”, spune Yifat Oren, fondatorul unei firme ce realizează evenimente.

    Bugetele pentru asemenea evenimente variază: pot începe de la 50.000 de dolari şi pot ajunge până la chiar 4 milioane, cu o medie de 300.000 de dolari.  “Nu numai că încearcă să se întreacă între ei, cine organizează cel mai ieşit din comun eveniment, ci încearcă să concureze cu premiile Grammy sau Emmy, pentru că pentru ei sunt lucruri normale”, a spus şi Joe Moller, directorul firmei de organizare de evenimente Joe Moller Events.

    Pe de altă parte, Jack Ezon, preşedintele Ovation Celebrations, spune că oamenii de la Hollywood sunt pregătiţi să cheltuiască între 500.000 şi 5 milioane cu o medie de 1 milion. Ezon spune că a pregătit o petrecere de 5 milioane de dolari care a început în Israel apoi oaspeţii au fost duşi cu avionul în Tanzania pentru a participal la un safari, apoi au aterizat în Parcul Naţional Serengeti unde au fost întâmpinaţi de 100 masai (popor african).

    Bineînţeles, când vine vorba de asemenea sume ameţitoare sunt implicaţi şi vedete de la Hollywood sau cântăreţi celebri. “Foarte mulţi evrei au un contact în industrie cu ajutorul căruia pot convinge o vedetă să vină la petrecere”, spune Ryan Schinman, fondator al RBS Celebrity Bookings. Stella Bulochnikov, managerul lui Mariah Carey, a rugat-o pe cântăreaţă să vină la petrecerea fiicei sale şi să cânte o melodie. Tot la aceeaşi petrecere a fost un tort de 226 de kilograme, iar sărbătorita serii a primit cadou o maşină de golf Bentley.

    “Dacă suma depăşeşte 1 milion de dolari atunci acea sumă este cheltuită în general pe actori sau cântăreţi”, spune un alt organizator de evenimente.

    Brett Galley, fondatorul Hollywwod Pop, organizator de evenimente de lux, spune că vedetele nu vor să fie asociate cu astfel de petreceri, dar că “am reuşit să aducem vedete de la Bon Jovi până la Justin Bieber. Artişti precum Drake sau Nicki Minaj sunt foarte populari”.

  • Gorj: Poliţiştii filmaţi în timp ce jucau ping-pong se aflau în timpul serviciului

    Cei doi agenţi filmaţi, joi seara, în uniformă, în timp ce jucau tenis de masă într-un bar din comuna gorjeană Berleşti riscă să fie destituiţi din Poliţie, în condiţiile în care superiorii acestora au stabilit că se aflau în timpul serviciului, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    În urma audierilor celor doi poliţişti şi a martorilor, reprezentanţii Inspectoratului Judeţean de Poliţie Gorj vor dispune primele măsuri, astfel că agenţii filmaţi în timp ce jucau tenis de masă într-un local din comuna Berleşti riscă să primească de la cea mai mică sancţiune – mustrarea scrisă – la diminuarea salariului cu 5 până la 20 de procente, până la destituirea din Poliţie.

    ”Cei doi erau în timpul serviciului. Cercetările au fost începute, iar la finalizarea acestora se vor dispune măsurile legale”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie al judeţului Gorj, Miruna Prejbeanu.

    Unul dintre cei surprinşi în înregistrare este şeful Postului de Poliţie Berleşti, care a depus recent o cerere de pensionare.

    ”Ori a fost o scăpare sau poate au avut un scop anume de au făcut asta. În ceea ce priveşte activitatea şefului de post, nu avem ce să-i reproşăm. Dânsul este un om care, indiferent de oră, răspunde prezent, nu au existat niciodată momente în care să sunăm şi să nu răspundă. Dacă nu avea semnal, ne suna imediat când vedea mesajul. Este din Licurici. Am văzut că nu se fereau de oameni. Barul acela este şi aproape de mine, la câteva sute de metri, nu mi-a spus nimeni că i-a văzut jucând tenis, nu ştiu ce s-a întâmplat. Să nu fi fost tot un mod de a afla ceva de la o persoană. La câte filme am văzut, pot să existe şi metode de genul acesta în programul unui agent. Ar fi putut fi în misiune ca să obţină o informaţie, să te dai prieten cu mai mulţi, că aşa sunt practicile acestea poliţieneşti. E o presupunere”, a declarat viceprimarul comunei Berleşti, Constantin Matei.

    Acesta a adăugat că a discutat cu angajata magazinului în care au fost filmaţi cei doi angajaţi ai IPJ Gorj, iar aceasta a spus că a fost prima dată când poliţiştii s-au aflat printre jucătorii de ping-pong, însă masa de tenis a fost amplasată în local numai în urmă cu trei săptămâni.

    Cei doi agenţi din cadrul Secţiei de Poliţie Rurală Stoina au fost filmaţi, joi seara, în uniformă, în timp ce jucau tenis de masă, într-un bar din comuna Berleşti, iar Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Gorj a anunţat că a început o anchetă în acest caz.

    “Conducerea inspectoratului a dispus efectuarea de verificări, în primul rând, pentru a stabili dacă erau în timpul serviciului şi aplicarea măsurilor disciplinare conform reglementărilor legale”, declara, vineri, Andrei Lazăr, purtătorul de cuvânt al IPJ Gorj. Pe imagini se poate vedea cum cei doi poliţişti, îmbrăcaţi în uniformă, joacă tenis de masă fără să fie deranjaţi de prezenţa celorlalţi clienţi din local. Reprezentanţii Primăriei comunei Berleşti, pe care oamenii legii trebuie să o supravegheze, au cerut să fie luate măsuri în acest caz.

  • Gorj: Poliţiştii filmaţi în timp ce jucau ping-pong se aflau în timpul serviciului

    Cei doi agenţi filmaţi, joi seara, în uniformă, în timp ce jucau tenis de masă într-un bar din comuna gorjeană Berleşti riscă să fie destituiţi din Poliţie, în condiţiile în care superiorii acestora au stabilit că se aflau în timpul serviciului, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    În urma audierilor celor doi poliţişti şi a martorilor, reprezentanţii Inspectoratului Judeţean de Poliţie Gorj vor dispune primele măsuri, astfel că agenţii filmaţi în timp ce jucau tenis de masă într-un local din comuna Berleşti riscă să primească de la cea mai mică sancţiune – mustrarea scrisă – la diminuarea salariului cu 5 până la 20 de procente, până la destituirea din Poliţie.

    ”Cei doi erau în timpul serviciului. Cercetările au fost începute, iar la finalizarea acestora se vor dispune măsurile legale”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie al judeţului Gorj, Miruna Prejbeanu.

    Unul dintre cei surprinşi în înregistrare este şeful Postului de Poliţie Berleşti, care a depus recent o cerere de pensionare.

    ”Ori a fost o scăpare sau poate au avut un scop anume de au făcut asta. În ceea ce priveşte activitatea şefului de post, nu avem ce să-i reproşăm. Dânsul este un om care, indiferent de oră, răspunde prezent, nu au existat niciodată momente în care să sunăm şi să nu răspundă. Dacă nu avea semnal, ne suna imediat când vedea mesajul. Este din Licurici. Am văzut că nu se fereau de oameni. Barul acela este şi aproape de mine, la câteva sute de metri, nu mi-a spus nimeni că i-a văzut jucând tenis, nu ştiu ce s-a întâmplat. Să nu fi fost tot un mod de a afla ceva de la o persoană. La câte filme am văzut, pot să existe şi metode de genul acesta în programul unui agent. Ar fi putut fi în misiune ca să obţină o informaţie, să te dai prieten cu mai mulţi, că aşa sunt practicile acestea poliţieneşti. E o presupunere”, a declarat viceprimarul comunei Berleşti, Constantin Matei.

    Acesta a adăugat că a discutat cu angajata magazinului în care au fost filmaţi cei doi angajaţi ai IPJ Gorj, iar aceasta a spus că a fost prima dată când poliţiştii s-au aflat printre jucătorii de ping-pong, însă masa de tenis a fost amplasată în local numai în urmă cu trei săptămâni.

    Cei doi agenţi din cadrul Secţiei de Poliţie Rurală Stoina au fost filmaţi, joi seara, în uniformă, în timp ce jucau tenis de masă, într-un bar din comuna Berleşti, iar Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Gorj a anunţat că a început o anchetă în acest caz.

    “Conducerea inspectoratului a dispus efectuarea de verificări, în primul rând, pentru a stabili dacă erau în timpul serviciului şi aplicarea măsurilor disciplinare conform reglementărilor legale”, declara, vineri, Andrei Lazăr, purtătorul de cuvânt al IPJ Gorj. Pe imagini se poate vedea cum cei doi poliţişti, îmbrăcaţi în uniformă, joacă tenis de masă fără să fie deranjaţi de prezenţa celorlalţi clienţi din local. Reprezentanţii Primăriei comunei Berleşti, pe care oamenii legii trebuie să o supravegheze, au cerut să fie luate măsuri în acest caz.

  • Doi antreprenori au pariat 24.000 de euro pe o afacere cu sucuri naturale într-un spaţiu de 10 mp

    Doi tineri antreprenori au investit 24.000 de euro într-un spaţiu de 10 mp din Capitală unde produc de câteva luni sucuri proaspete din fructe. Pasiunea pentru călătorii este pricina ideii de afaceri, susţinută şi de preocuparea tot mai mare pentru o alimentaţie sănătoasă. VanFruct a pornit însă la drum anul trecut, când antreprenorii au început să producă şi să vândă sucurile într-un bar mobil, găzduit de o dubiţă Volkswagen ’71.

    Fructele sunt principalul ingredient în ceea ce facem. Ideea a pornit de la un Van, iar numele l-am ales destul de natural“, spune Ştefan Ciobotaru, unul dintre fondatorii afacerii. După aproximativ o jumătate de an de la înfiinţarea VanFructului mobil, în luna iunie a acestui an a fost deschis şi spaţiul fix din zona Mendeleev, în Capitală, unde fondatorii au investit, din surse proprii, circa 24.000 de euro.

    VanFruct este un bar conceptual cu sucuri din fructe, ce îşi propune să insufle un aer hippie şi o atmosferă prietenească celor care le trec pragul. Investiţia de 24.000 de euro a vizat deopotrivă amenajarea şi echiparea barului. „Am ales să lucrăm cu oameni specializaţi în domeniu – cu Lama Arhitectura pentru proiectul de design (n. red. – arhitecţii Călin Radu şi Dan Enache au realizat creaţii urbane populare în diverse locuri din Capitală) – dar şi să achiziţionăm echipamente de top pentru bar“, spune antreprenorul de 36 de ani. Interiorul era total diferit şi a fost modificat aproape în întregime, aşa că le-a povestit arhitecţilor care va fi conceptul VanFruct şi le-a solicitat ceva cu „multă culoare“.

    Amenajarea a durat câteva luni, „poate un pic mai mult decât ne aşteptam noi, iar asta pentru că spaţiile mici sunt întotdeauna mai dificile“, spune acesta. Designul locaţiei nu se îndepărtează prea mult de conceptul cu care a pornit la drum, la propriu, VanFruct: spaţiul se aseamănă cu un garaj care imită curbura acoperişului şi deţine elemente din dubiţă, cum ar fi logo-ul. Dacă în privinţa rezultatelor financiare antreprenorii sunt rezervaţi – spun doar că au 80 de vizitatori pe zi, iar preţul unei băuturi este de 14 lei şi că este prematur să discute de profitabilitate şi încasări pentru că au inaugurat barul de doar câteva luni – în ce priveşte aspectul, spaţiul este deja un câştigător, primind premiul la secţiunea Arhitectura spaţiului interior din cadrul Anualei de Arhitectură din Bucureşti.

    Spaţiul de 10 mp, aflat la o distanţă de un minut de mers pe jos de Piaţa Romană, este împărţit în două zone distincte, datorită diferenţelor de nivel de 1,4 m: are o scară de acces din trotuar şi un bar cu banchetă, diferenţiate atât prin cromatica folosită, cât şi prin texturile materialelor. Pentru scară arhitecţii au folosit tablă striată, neagră, iar barul şi bancheta sunt realizate din plută; o arcadă de plasă metalică este utilizată pentru finisarea pereţilor şi are rol de suport pentru ghivecele cu iederă, iar cărămida, lăsată la vedere, a fost vopsită în galben, pentru a fi în ton cu specificul locaţiei.

    La VanFruct, clienţii pot alege din sortimentele de smoothie cu fructe de sezon, sucuri sau limonade care au ingrediente surpriză precum mărul, ananasul sau căpşunele. Meniul este completat de cafea şi gaufres cu diferite toppinguri, acestea din urmă fiind preparate din făină integrală şi uleiuri presate la rece, fără lapte, ouă sau zahăr. Ştefan Ciobotaru spune că locaţia se diferenţiază prin „orientarea către oameni, iar ingredientele sunt alese atent, adică fructe gustoase, nu doar arătoase, făină integrală pentru gaufre, lapte de migdale făcut de noi, fără niciun alt aditiv“. La două luni de la inaugurare, circa 80 de persoane trec zilnic pragul Vanului cu locaţie fixă, dar deocamdată, afirmă antreprenorul, nu se poate stabili valoarea bonului mediu, care fluctuează destul de mult. „Ne bucurăm că avem deja clienţi fideli, dar şi vizitatori noi, foarte încântaţi de produse, de loc şi de întreaga experienţă.“ 

    Tot el adaugă că majoritatea clienţilor sunt „persoane prietenoase, pasionate de o alimentaţie sănătoasă, dornice să încerce reţete noi, cu care schimbăm sfaturi şi idei legate de reţete“. Iar acest lucru ajutăVanFruct să se dezvolte frumos, natural şi sustenabil, „într‑un domeniu în care sperăm să vedem mai multe astfel de iniţiative care promovează un stil de viaţă sănătos“, ţine să adauge Ştefan Ciobotaru. Impulsionaţi sau nu de experienţa personală sau cea a străinilor din ţări în care well-being-ul este o veritabilă strategie naţională, cum este cazul naţiilor nordice, de reclamele TV care îndeamnă la reducerea consumului de „sare, zahăr şi grăsimi“ dar şi la practicarea de mişcare „cel puţin 30 de minute pe zi“, tot mai mulţi români sunt preocupaţi de un stil de viaţă mai sănătos.

    Astfel, 55% dintre români afirmă că sunt dispuşi să plătească mai mult pentru alimentele care nu conţin E-uri, cu 10% mai mult decât în 2006, iar peste 600.000 de români spun că alimentaţia lor este cu preponderenţă vegetariană, arată studiul naţional de audienţă (SNA) Focus realizat anul trecut de Biroul Român de Audit Transmedia (BRAT). Studiul mai arată că mâncarea de tip fast-food nu se mai bucură de acelaşi succes ca în urmă cu patru ani.

    Astăzi doar 20% dintre români spun că obişnuiesc să consume în mod regulat preparate de la fast-food, în scădere cu cinci procente faţă de 2006. Aproape două treimi (62%) dintre femei afirmă că, de obicei, consumă produse cu cât mai puţine calorii. Cu toate acestea, dulciurile rămân în topul preferinţelor: peste un sfert (26%) afirmă că obişnuiesc să consume dulciuri în locul unei mese obişnuite şi o treime afirmă chiar că nu pot trăi fără dulciuri.

    Deşi româncele sunt mai atente în privinţa siluetei, ele sunt şi cele care rezistă cel mai greu la tentaţia dulcelui, 60% dintre cei care afirmă că nu pot trăi fără să consume dulce fiind femei, mai arată studiul BRAT. Gradul crescut de atenţie pentru sănătate este şi motorul de creştere a afacerilor care îşi construiesc oferta de bunuri şi servicii pe nişa acestui tip de consumator, iar raioanele cu alimente bio se înmulţesc. La fel şi numărul sălilor de sport, dar şi al celor care le trec pragul.
    Deocamdată, afacerea VanFruct este la început de drum, iar echipa „se numără pe degetele de la mâini“, spune fondatorul, însă toate planurile mizează pe creştere, care se oglindeşte şi în cifre.

    Echipa se va mări numeric odată cu deschiderea următoarei locaţii, pe strada Câmpineanu din Capitală, unde se lucrează acum la amenajarea. Şi asta nu e tot, spune antreprenorul: „Vara am pornit la plimbare cu VanFruct Bar Mobil“, varianta iniţială a conceptului, care este prezent la evenimente sau manifestări stradale. „Toţi banii pe care îi facem în prezent se vor duce în amortizarea investiţiei iniţiale. Aproximăm că într-un an şi jumătate, maximum doi vom amortiza investiţia“. Cât despre profit efectiv, antreprenorul spune că „nu ne-am făcut niciodată un plan. Vrem să vedem ce se întâmplă după cei doi ani şi abia atunci vom putea vorbi despre o cifră mai concretă. Avem o activitate de tip antreprenorial şi care se ajustează din mers. Creştem şi noi odată cu ea“.